ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3084/2016

Decizia nr. 3084/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 710 din 16 iunie 2016 a fost respinsă cererea formulată de A., judecător la Tribunalul București, de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel.

Contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 710 din 16 iunie 2016, prin care a fost respinsă cererea sa de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, obligarea intimatului să emită o hotărâre de validare a rezultatelor obținute de contestator la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la data de 29.03.2015 și să îi recunoască gradul profesional de curte de apel, cu promovarea pe loc, începând cu data de 1.06.2015 (în acord cu art. 6 din Hotărârea nr. 343 din 29.04.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii).

În susținerea contestației, a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

A participat la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 29.03.2015, pentru obținerea gradului profesional de curte de apel, prin promovare pe loc, la disciplina dreptul muncii, cu indicativul B 1244, obținând nota finală 7,150. Ulterior, a formulat cerere de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 716 din 16 iunie 2016.

Apreciază că recunoașterea gradului profesional de curte de apel se impune, indiferent dacă nota pe care a obținut-o nu se încadrează în numărul limitat de locuri stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Astfel, ceea ce contează pentru validarea rezultatului concursului, în cazul său, este îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs. Stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie, prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și Institutul Național al Magistraturii, care este asimilat magistraților, inclusiv sub aspectul promovării.

Modul în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcții de execuție pentru judecători, conform art. 45 din Legea nr. 303/2004, respectiv în limita unui anumit număr de locuri (lăsat la latitudinea ordonatorului de credite), este discriminatoriu, categoriile profesionale ale judecătorilor și procurorilor fiind dezavantajate, în raport de alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. Personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, la care se referă art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu concurează pe un număr limitat de locuri la promovare, aceasta depinzând exclusiv de atingerea notei minime. În cazul acestui personal, legiuitorul utilizând termenul de examen iar nu concurs de promovare, în mod voit i-a acordat un drept la promovare mai favorabil decât magistraților cu care se asimilează și care, pentru promovare, participă la concurs, iar nu la examen.

Or, potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Având în vedere că statutul profesional al magistraților este identic cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, solicită aplicarea aceluiași regim de promovare cu cel instituit pentru acest personal.

Mai mult, regimul restrictiv de promovare impus magistraților se remarcă și în raport cu alte categorii profesionale de bugetari (ex., cadrele didactice, cadrele medicale), care pot promova în funcții de execuție fără limitarea numărului de locuri.

Invocând această discriminare de jure, solicită aplicarea aceluiași tratament cu cel referitor la personalul de specialitate anterior menționat și recunoașterea gradului profesional superior, prin promovare pe loc.

Argumentele C.S.M., conform cărora, prin acordarea gradului profesional tuturor magistraților care susțin concursul de promovare pe loc s-ar obține o supradimensionare a schemelor instanțelor pe diferitele grade de jurisdicție și s-ar crea un dezechilibru bugetar, nu pot fi primite.

Magistrații care obțin gradul de tribunal/curte de apel prin promovarea pe loc nu pot accede la ocuparea efectivă a posturilor la instanța superioară corespunzătoare gradului lor decât în urma transferurilor și ca urmare a parcurgerii unui filtru bazat pe criterii de selecție reglementate prin regulament. Pe de altă parte, personalul de specialitate juridic asimilat magistraților și care, în urma susținerii examenului, obține nota minimă 7, primește salarizarea corespunzătoare magistraților cu grad de tribunal/curte de apel, în mod nelimitat ca număr de locuri și fără a presta efectiv munca unui magistrat. Așa cum a arătat Curtea Constituțională în jurisprudența sa (Decizia nr. 1/1994), un tratament diferit nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității.

Este relevantă și împrejurarea că prin Hotărârea nr. 892/2016 a Plenului C.S.M. a fost însușit punctul de vedere al Direcției Legislație Documentare și Contencios prin care se propune reglementarea a două proceduri distincte de concurs/examen de promovare a magistraților, între care cea pe loc condiționată exclusiv de nota minimă prevăzută de lege. Prin urmare, însuși Plenul C.S.M. consideră că există o discriminare în ceea ce privește obținerea gradului profesional superior între cele două categorii profesionale.

Un ultim motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 710/2016 este acela că hotărârea este nemotivată întrucât Consiliul Superior al Magistraturii nu a analizat cererea formulată de contestator, care a privit validarea rezultatului obținut la concursul de promovare din data de 29.03.2015, organizat potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 102/2015, ci s-a referit la concursul de promovare din data de 3.04.2016.

În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 24/2000 și O.G. nr. 137/2000.

Prin cererea înregistrată la 2 noiembrie 2016, contestatorul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004, prin raportare la prevederile art. 87 din Legea nr. 303/2004 și art. 16 din Constituția României, solicitând ca, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Contestatorul arată că excepția invocată este admisibilă întrucât dispozițiile legale pe care le apreciază ca fiind neconstituționale au legătură cu soluționarea cauzei, reprezentând temeiul juridic al hotărârii adoptate de Plenul C.S.M. nr. 710/2016 și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curii Constituționale.

Cât privește argumentele de neconstituționalitate, acesta se referă la încălcarea egalității de tratament în situația promovării, conform susținerilor din cererea introductivă.

Prin întâmpinarea depusă, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației formulată împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 710 din 16 iunie 2016, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Referitor la inadmisibilitatea contestației, arată că solicitarea contestatorului de invalidare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție din martie 2015, precum și promovarea pe loc nu pot fi analizate separat de hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs, conform art. 47 din Legea nr. 303/2004. Actul administrativ care produce consecințe juridice în ceea ce privește concursul de promovare a judecătorilor în funcții de execuție din martie 2015 este Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 343/2015, prin care au fost validate rezultatele concursului.

Contestația de față este formulată împotriva unui răspuns (Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 710/2016) dat contestatorului la o solicitare formulată după aproximativ un an de la validarea rezultatelor, prin care se tinde la revocarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 343/2015.

Din interpretarea dispozițiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 și art. 28 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, reiese că se poate solicita invalidarea rezultatelor concursului numai înainte de emiterea hotărârii de validare, hotărârea de validare fiind actul administrativ, producător de consecințe juridice, care poate fi atacat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Or, obiectul prezentei cereri nu îl reprezintă anularea actului administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii în urma desfășurării concursului de promovare din 29.03.2015, ci actul emis în urma soluționării unei petiții formulate la un an după validarea rezultatelor concursului. Solicitarea contestatorului excede procedurii speciale prevăzute de lege în materia organizării și desfășurării concursului de promovare în funcții de execuție a magistraților, iar acțiunea în contencios administrativ care nu are ca obiect un act administrativ [în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004] este inadmisibilă.

Cât privește netemeinicia contestației, intimatul arată că a aplicat întocmai dispozițiile legale în materie și că nici Consiliul Superior al Magistraturii și nici instanța de judecată nu au îndrituirea de a constata o discriminare la nivel legislativ, fără a încălca principiul separației puterilor în stat. Trimite la dispozițiile legale aplicate, respectiv art. 43 alin. (1) și (2), art. 44 și art. 45 din Legea nr. 303/2004 precum și Regulamentul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție.

În lumina dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată numai în situații identice, similare sau analoage în care s-ar afla două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a scopului să fie adecvate și necesare. Contrar susținerilor contestatorului, magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților reprezintă categorii socioprofesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție.

În punctul de vedere expus față de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004, intimatul C.S.M. arată că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă. În subsidiar, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Norma legală vizată de excepție nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere argumentele pentru care intimatul a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.

Excepția este neîntemeiată pentru că modalitatea diferită de promovare a celor două categorii socioprofesionale (magistrații și asimilați acestora) este justificată de deosebiri esențiale privitoare la natura activității efectiv desfășurate.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

5.1. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, excepția inadmisibilității invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a opus cererii introductive excepția inadmisibilității pe baza unor argumente care nu susțin un fine de neprimire, ci caracterul nefondat al contestației. Astfel, intimatul susține că actul administrativ producător de consecințe juridice în ceea ce îl privește pe contestator, care a participat la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din martie 2015, este Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 343/2015 prin care au fost validate rezultatele acestui concurs, în timp ce Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 710/2016 reprezintă un răspuns dat petiției formulată după aproximativ un an de la validarea rezultatelor concursului, prin care s-a urmărit revocarea parțială a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 343/2015.

Contestația este îndreptată împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 710 din 16 iunie 2016. Această hotărâre privește cariera magistratului contestator și este supusă controlului judiciar, conform dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Prin urmare, cu mențiunea că implicațiile cererii administrative privind recunoașterea gradului profesional (care ar presupune revocarea/anularea parțială a hotărârii de validare a rezultatelor concursului) vor fi analizate în cadrul fondului, Înalta Curte reține că magistratul contestator are deschisă calea de atac judiciară de față.

Examinând Hotărârea nr. 710 din 16 iunie 2015, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată.

Prin Hotărârea nr. 710 din 16 iunie 2016, Plenul C.S.M. a respins cererea contestatorului A., judecător la Tribunalul București, de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel.

Deși contestatorul a participat la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 29.03.2015, organizat potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 102 din 26 ianuarie 2015 și ale cărui rezultate au fost validate prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 343 din 29 aprilie 2015, a adresat cererea de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel simultan cu alți judecători ai Tribunalului București, participanți la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din data de 3.04.2016 și care au avut cereri similare de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel.

Chiar dacă Plenul C.S.M. s-a referit, în motivarea hotărârii nr. 710 din 16 iunie 2016, exclusiv la concursul organizat la data de 3.04.2016, omisiunea de a se referi și la concursul din 29.03.2015 este lipsită de consecințe sub aspectul legalității hotărârii, câtă vreme situația juridică a titularilor cererilor administrative a fost identică, respectiv erau validate rezultatele finale obținute la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție și s-a cerut recunoașterea gradului profesional de curte de apel, bazat pe aceleași argumente potrivit cărora obținerea acestui grad profesional ar trebui să depindă exclusiv de nota obținută la concurs, fără a fi limitată de numărul de locuri aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, argumentele respingerii cererii contestatorului au fost:

1) rezultatele finale obținute la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție au fost validate, contestatorul fiind declarat respins, ca urmare a neîncadrării în numărul de locuri alocate concursului;

2) validarea rezultatelor concursului cu luarea în considerare a încadrării concurenților în limita locurilor alocate concursului se bazează pe dispozițiile art. 43 alin. (1) și (2) și art. 45 din Legea nr. 303/2004 și pe dispozițiile art. 1, art. 4 alin. (2) și alin. (2

2

) din Regulamentul privind promovarea judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, efectivă sau pe loc, la tribunale și curți de apel, potrivit cărora sunt declarați admiși în urma concursului numai candidații care, obținând nota minimă prevăzută de regulament, se încadrează în limita locurilor alocate concursului, stabilite prin hotărârea Plenului C.S.M.

În concluzie, este nefondat motivul de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 710/2016 invocat de contestator referitor la nemotivarea respingerii cererii sale de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel.

Așa cum arată intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, cererea de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, prin promovare pe loc în urma concursului organizat la data de 29.03.2015 nu putea fi formulată în afara procedurii de organizare și desfășurare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor care s-a încheiat, potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 28 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, cu emiterea hotărârii de validare a concursului și promovarea judecătorilor și procurorilor declarați admiși, în ordinea mediilor obținute și în limita numărului de locuri scoase la concurs, aferente gradului profesional și materiei pentru care s-a optat.

Hotărârea de validare putea fi atacată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Contestatorul nu a atacat hotărârea de validare a rezultatelor concursului nr. 343/2015. Solicitarea adresată pe cale administrativă, la aproximativ un an după validarea rezultatelor concursului, de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, ar fi presupus o revocare parțială a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 343/2015. De asemenea, contestația judiciară de față, prin care se cere: anularea Hotărârii nr. 710/2016, recunoașterea gradului profesional de curte de apel și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute de contestator la concurs, în sensul promovării contestatorului pe loc, începând cu data de 1.06.2015, ar presupune, în mod cert, anularea parțială a hotărârii de validare a rezultatelor concursului nr. 343/2015.

Pe cale de consecință, Consiliul Superior al Magistraturii a hotărât în mod legal că o astfel de cerere este lipsită de temei legal, câtă vreme rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 343/2015, rămasă definitivă prin neatacarea în contencios administrativ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge contestația, ca nefondată.

5.2. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea instanței de contencios constituțional are loc dacă sunt îndeplinite câteva condiții cumulative, printre care se numără condiția ca norma legală vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În cadrul contestației de față s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004, conform cărora participarea la concurs în vederea promovării pe loc a judecătorilor și procurorilor are loc „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii”, sintagmă apreciată de contestator a fi în contradicție cu prevederile art. 16 din Constituție.

Conform considerentelor expuse asupra contestației, Înalta Curte a stabilit caracterul nefondat al acesteia fără să analizeze dispozițiile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004. Astfel, a constatat că aceste dispoziții legale au fost aplicate prin hotărârea de validare a rezultatelor concursului din 29.03.2015, care nu face obiectul contestației de față.

Pe cale de consecință, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu fondul contestației, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004.

Respinge excepția inadmisibilității contestației.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 710 din 16 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.