ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., judecător în cadrul Tribunalului București, secția I penală a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună promovarea sa pe loc în grad profesional de judecător de curte de apel.

Contestatorul a menționat că solicitarea sa privind validarea rezultatului obținut la concurs, respectiv promovarea și recunoașterea gradului profesional de curte de apel, înregistrată sub nr. 1/10147 din 3.05.2016, nu a fost analizată de Plenul CSM, ci i s-a răspuns prin adresa din data de 17.05.2016.

Totodată, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, respectiv a tezei " în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii", prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a prevederilor art. 87 alin. (1) din același act normativ, ulterior renunțând la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la aceste ultime prevederi legale.

În opinia contestatorului, art. 45 din Legea nr. 303/2004, îngrădește în mod nejustificat, discriminator, dreptul judecătorilor și procurorilor la evoluție profesională, respectiv de obținere a unor grade la instanțele superioare.

A fost invocată și excepția de neconstituționalitate a disp. art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, raportat la disp. art. 16 și 21 din Constituția României.

În susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a menționat că simplul răspuns transmis de Consiliul Superior al Magistraturii printr-o adresă, este contrar prevederilor art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 317/2004, care dispun în sensul că ceea ce privește aspectele referitoare la cariera și drepturile magistraților, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se pronunță numai prin hotărâre, care se ia prin vot direct și secret.

De asemenea, această modalitate de răspuns nu-i poate îngrădi dreptul de a se adresa instanței supreme în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2006.

Reclamantul a mai arătat că a participat la concursul de promovare în funcții de execuție din 3.04.2016, optând pentru promovarea pe loc, la disciplina drept penal, obținând în urma susținerii probelor de concurs media finală 7,250.

Concursul a fost organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/2016 și nr. 92/2016.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42 din 21.01.2016, la art. 1, a fost stabilit numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 de locuri, repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curțile de apel și 100 de locuri la tribunale.

În cuprinsul hotărârii, s-a făcut referire la adresa din 11.01.2016, prin care Ministerul Justiției a comunicat că pot fi asigurate fonduri din bugetul ministerului pe anul 2016, pentru finanțarea diferenței pentru gradul superior a unor posturi de judecător, începând cu semestrul al II-lea al acestui an.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 28.01.2016, la art. 2, a fost aprobată scoaterea la concurs a locurilor stabilite prin hotărârea mai sus menționată pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, respectiv 100 de locuri la tribunale și 50 de locuri la curțile de apel.

În urma validării rezultatelor concursului, prin Hotărârea nr. 420 din 26.04.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și Anexele, reclamantul a fost declarat respins, ca urmare a faptului că nu s-a încadrat în limita locurilor alocate concursului, stabilite prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 28 ianuarie 2016 - 50 de locuri la curțile de apel, fiind analizate și soluționate memoriile formulate de alți magistrați prin care au solicitat recunoașterea gradului de judecător de curte de apel, indiferent de numărul de locuri scoase la concurs, în situația în care media obținută este peste 7, acestea fiind respinse (art. 4 din hotărâre).

Ulterior a formulat cerere de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, iar faptul că i s-a răspuns printr-o adresă în loc de hotărâre a Plenului CSM nu îi restrânge în vreun fel dreptul de a formula contestație în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004.

S-a susținut că recunoașterea gradului profesional de curte de apel obținut prin promovare pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obținut-o nu se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia drept civil, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 28.01.2016, important, pentru validarea rezultatului, fiind îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Astfel, stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii asimilat magistraților, inclusiv sub acest aspect.

Apreciază contestatorul că modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcții de execuție pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, întrucât categoria profesională a judecătorilor, precum și cea a procurorilor, este dezavantajată, sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor are posibilitatea de a promova în funcții de execuție, în cadrul instituțiilor unde își desfășoară activitatea, prin participarea la examenele organizate în baza regulamentelor edictate la nivelul acelor instituții, fără, însă, a concura pe un număr limitat de locuri, promovare depinzând, exclusiv, de atingerea notei minime la concurs. Prin instituirea, în cazul magistraților, a unui concurs pentru promovarea pe loc se creează o discriminare față de categoria asimilaților, adică a celor care copiază statutul magistraților.

Legea folosește noțiunea de "examen" în cazurile care nu impun, în mod neapărat, o concurență pe loc, și noțiunea de "concurs" cu referire la admiterea în magistratură ori la promovarea magistraților în funcții de conducere sau în funcții de execuție, însă, analizând comparativ definițiile celor două noțiuni, se constată că diferența o face nu modalitatea de examinare, ci concurența, examenul nepresupunând o competiție între participanți.

Din modul consecvent în care legiuitorul a folosit noțiunea de examen, respectiv la situațiile care nu impun o concurență, reiese că acesta, în mod voit, a acordat personalului de specialitate juridică asimilat un drept la promovare mai favorabil decât magistraților cu care se asimilează.

Reglementările aplicabile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu impun competiția pentru promovarea în funcții de execuție, în vreme ce magistrații sunt obligați să concureze între ei pentru a putea promova pe un număr dat de locuri scoase la concurs.

Mai mult, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza regulamentului adoptat prin HCSM nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel, personalul asimilat judecătorilor și procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de procuror la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Astfel, statutul profesional al magistraților este identic, potrivit legii, cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, însă cel asimilat beneficiază de un drept în condiții mai favorabile.

Face trimitere contestatoarea la considerentele Deciziei nr. 785/2009, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, unde s-a reținut că "tipul de activitate desfășurată de personalul de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administrației Prezidențiale este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicțională".

În cazul magistraților, promovarea pe loc se face în limita unui număr dat de locuri, spre deosebire de alte categorii profesionale de bugetari, medicii, cadrele didactice, militarii, funcționarii publici, care pot promova în funcții de execuție fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Categoria magistraților care obțin gradul de tribunal/curte de apel prin promovarea pe loc nu poate accede la ocuparea efectivă a posturilor la instanța superioară corespunzătoare gradului lor decât în urma transferurilor și ca urmare a parcurgerii unui alt filtru bazat pe criterii de selecție reglementate prin regulamente.

În ceea ce privește argumentele pârâtului, în sensul că prin acordarea gradului profesional tuturor magistraților care susțin concursul de promovare pe loc s-ar obține o supradimensionare a schemelor instanțelor pe diferitele grade de jurisdicție sau că s-ar crea un dezechilibru bugetar în acest sens, nu sunt întemeiate pentru că schema instanțelor ar rămâne neschimbată și obținerea, de către toți judecătorii, care obțin nota minimă de 7 la concursul de promovare pe loc, ar asigura un fond consistent de judecători cu grad profesional corespunzător din care ar putea fi ocupate, la nevoie, locurile libere după criteriile reglementate.

De asemenea, în ceea ce privește susținerea pârâtului referitoare la drepturile salariale ce ar trebui acordate, așa cum există fonduri pentru plata drepturilor salariale pentru personalul de specialitate juridică asimilat magistraților în mod nelimitativ, în aceeași măsură trebuie să existe fonduri pentru plata drepturilor salariale ale judecătorilor.

1.2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, în principal, ca inadmisibilă, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Actul administrativ care produce consecințe juridice, în ceea ce privește concursul de promovare în funcții de execuție din aprilie 2016, este Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016 prin care au fost validate rezultatele acestui concurs.

Adresa ce face obiectul contestației este un răspuns dat contestatorului în urma solicitării sale prin care tinde, de fapt, la revocarea Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016.

De asemenea, motivele de nelegalitate invocate, privind o pretinsă discriminare legislativă derivată din existența unui număr limitat de posturi scoase la concurs, nu pot fi invocate decât în raport cu Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016, care a produs efecte juridice.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ nu poate fi decât anularea unui act tipic sau asimilat, act care să producă efecte juridice prin el însuși, de natură să afecteze drepturile și interesele reclamantului printr-o modificare a situației sale juridice.

Astfel, solicitarea contestatorului de invalidare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție pe loc a judecătorilor, cu consecința promovării sale în grad de judecător de curte de apel, este inadmisibilă.

Pe fondul contestației, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților sunt două categorii socio-profesionale distincte, ceea ce determină reglementări diferite în procedura de promovare în funcții de execuție, iar finanțarea posturilor scoase la concurs revine Ministerului Justiției, spre deosebire de ordonatorii principali de credite diferiți pentru personalul asimilat magistraților.

Între alte diferențieri incidente celor două categorii comparate de către contestatori, intimatul CSM a evidențiat unele referitoare la frecvența organizării concursurilor/examenelor în cursul unui an calendaristic sau la nevoie, schemele de personal de la nivelul instanțelor și parchetelor, posibilitatea de exercitare a profesiei la instanța sau parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, modul de organizare a examenului de capacitate.

În privința discriminării invocate în contestație, intimatul CSM a făcut trimitere la hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-310/10 Agafiței și alții și la jurisprudența CEDO.

Intimatul CSM s-a opus introducerii în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, arătând că litigiul nu se încadrează în prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, depunând și concluzii scrise.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat punct de vedere asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de contestator, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivând că normele vizate de excepție nu au legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care, în principal, a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.

În subsidiar, în măsura în care se va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, intimatul CSM a opinat că excepțiile invocate sunt neîntemeiate.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației invocată de intimatul CSM.

Astfel cum rezultă din cuprinsul contestației, în cauză a fost contestat Răspunsul cu nr. 2506/1032 din 17.05.2016 emis de CSM, la solicitarea contestatorului privind validarea rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din data de 3.04.2016 și de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, fiind indicate ca temei legal disp. art. 29 din Legea nr. 317/2004 .

Este necontestat în cauză că în cazul altor memorii/cereri formulate de alți magistrați aflați într-o situație similară cu a contestatorului, acestora li s-au emis hotărâri de către Plenul CSM, urmare a discutării acestora în ședința Plenului din 26.04.2016 și ulterior, fiind respinse solicitările acestora, întemeiate pe aceleași argumente expuse și de contestator.

Problema litigioasă vizează, în fapt, emiterea unei hotărâri de către intimat prin care să se dispună promovarea contestatorului pe loc, în gradul profesional de judecător de curte de apel. Forma refuzului intimatului la această solicitare, într-adevăr, cum a susținut și contestatorul, nu-i poate îngrădi accesul la instanța de judecată.

De altfel, excepția inadmisibilității invocată de intimat vizează solicitarea contestatorului adresată CSM, nefiind relevantă forma răspunsului și nefiind contestat dreptul de a contesta la instanța competentă

Pentru analiza acestei excepții, Înalta Curte, în raport de actele dosarului, reține următoarele:

Contestatorul a participat la concursul menționat și a obținut media generală peste 7, respectiv 7,250.

Aspect necontestat în cauză, rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26.04.2016 și Anexele, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizare și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificări și completări, contestatorul fiind respins, urmare a faptului că, deși a obținut media generală peste 7, s-a clasat peste limita locurilor scoase pentru promovare pe loc la curțile de apel.

După validarea rezultatelor concursului, contestatorul A. a formulat cerere de validare a rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din 03.04.2016 și de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, apreciind că promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obținut-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competențelor sale.

Adresa comunicată contestatorului la solicitarea formulată ce face obiectul prezentei contestații nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom.

Prin urmare, cererea de examinare a legalității solicitării formulate de contestator, în raport cu finalitatea urmărită prin aceasta - recunoașterea gradului profesional de curte de apel și promovarea pe loc în gradul profesional de curte de apel, în afara locurilor stabilite pentru concurs -, are un caracter inadmisibil, cât timp contestatorul nu a atacat și Hotărârea nr. 420/2016 împreună cu operațiunile administrative materializate sub forma Hotărârilor Plenului CSM n.42/2016 și nr. 92/2016, care reprezintă, de fapt, validarea rezultatelor obținute la concurs și care a produs efecte juridice în ceea ce îl privește.

În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestația/acțiunea formulată va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45, în ceea ce privește sintagma "în limita numărului de locuri aprobat anual de CSM" din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, invocată de contestator, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Astfel, din analiza prevederilor art. 29 și următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că excepția de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale pot surveni în cadrul unui litigiu valid/a unei acțiuni/contestații valide, or, în cauză, contestația formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Condiția legăturii cu cauza nu este îndeplinită, dată fiind soluția pronunțată asupra contestației, cea de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

Mai mult, excepția vizată presupune analiza pe fond a susținerilor de fapt și de drept în legătură directă cu Hotărârea nr. 420/2016, care nu formează obiectul cauzei deduse judecății.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, motivat de faptul că, nefiindu-i emisă o hotărâre de către Plenul CSM, ar putea fi "în imposibilitate de a beneficia de o cale de atac la instanța supremă", se reține că în raport cu situația și considerentele prezentate, o astfel de situație nu s-a confirmat, fiind analizată solicitarea contestatorului, nefiindu-i îngrădit dreptul de a se adresa instanței de judecată.

Pentru aceste considerente, în cauza de față, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele textului de lege care reglementează sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, va fi respinsă cererea de sesizare cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de contestator, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de A. ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 și a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, invocată de A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2016.