ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3458/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 42 din 21 ianuarie 2016, a hotărât:

"Art. (1) - Stabilește numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 locuri, repartizate după cum urmează: 50 locuri la curțile de apel și 100 locuri la tribunale.

Art. (2) - Stabilește numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a procurorilor pentru anul 2016, respectiv 60 posturi, repartizate, după cum urmează: 5 posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, 15 posturi la parchetele de pe lângă curțile de apel și 40 posturi la parchetele de pe lângă tribunale".

1.2. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 92 din 28 ianuarie 2016, a hotărât:,, Art. 1 - Aprobă organizarea concursului de promovare în funcții de execuție, efectivă și pe loc, a judecătorilor și procurorilor, la București, la data de 3 aprilie 2016, conform calendarului propus de Institutul Național al Magistraturii, cu mențiunile din nota direcției de specialitate, astfel cum rezultă din anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2 - Aprobă scoaterea la concurs a locurilor stabilite prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42 din 21 ianuarie 2016 pentru promovarea pe loc, respectiv 100 locuri la tribunale, 50 locuri la curți de apel, 5 locuri la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, 15 locuri la parchetele de pe lângă curțile de apel și 40 locuri la parchetele de pe lângă tribunale, cu mențiunea că între acestea nu sunt incluse locuri pentru instanțele și parchetele militare;

Art. 3 - Aprobă alocarea pe materii a locurilor aprobate, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42 din 21 ianuarie 2016, pentru promovarea pe loc, după cum urmează:

a) 100 locuri la tribunale, astfel: Drept penal - 23 locuri; Drept comercial - 20 locuri; Drept administrativ - 15 locuri; Drept financiar și fiscal - 7 locuri; Drept civil -20 locuri; Dreptul familiei - 5 locuri; Dreptul muncii - 10 locuri;

b) 50 locuri la curți de apel, astfel: Drept penal - 12 locuri; Drept comercial - 6 locuri; Drept administrativ - 14 locuri; Drept financiar și fiscal- 4 locuri; Drept civil - 8 locuri; Dreptul muncii - 6 locuri;

Art. 4 - Aprobă alocarea materiei de concurs "drept penal" pentru toate cele 60 locuri aprobate pentru promovarea pe loc la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești, respectiv 5 locuri la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, 15 locuri la parchetele de pe lângă curțile de apel și 40 locuri la parchetele de pe lângă tribunale.

Art. 5 - Stabilește posturile vacante pentru promovarea efectivă în funcții de execuție la tribunal și curți de apel, conform anexei 2, și parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, conform anexei nr. 3, ambele anexe fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, sub rezerva actualizării posturilor vacante de judecător și procuror, după soluționarea cererilor de transfer și a cererilor de pensionare, precum și altor cereri care determină modificarea situației posturilor de la tribunale și curți de apel, în raport cu dispozițiile din Regulament și în acord cu măsurile de indisponibilizare dispuse anterior de Consiliu.

Art. 6 - Aprobă includerea posturilor pentru care există propunerea Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcție, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs.

Art. 7 - Aprobă includerea posturilor pentru care există cereri de eliberare din funcție pe rolul Consiliului Superior al Magistraturii și care urmează a fi analizate până cel târziu la data aprobării concursului în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs.

Art. 8 - Aprobă includerea în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs a posturilor de execuție care se vor vacanta ulterior datei de 28.01.2016, dar în temeiul unor măsuri dispuse de Plen sau Secții până cel târziu la data aprobării concursului, respectiv data de 28.01.2016.

Art. 9 - Aprobă tematica și bibliografia concursului, propuse de Institutul Național al Magistraturii, conform anexei 4, care face parte integrantă din prezenta hotărâre"

1.3. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 811 din 28 iunie 2016, a hotărât: "Art. 1 - Constată că toate rezultatele finale obținute la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție organizat la data de 03.04.2016 au fost validate.

Art. 2 - Respinge cererile de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel formulate de doamna A. și domnul C., judecători în cadrul Tribunalului Teleorman".

Hotărârile nr. 42 din 21 ianuarie 2016, nr. 92 din 28 ianuarie 2016 și 811 din 28 iunie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost atacate de contestatoare, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 4 august 2016, contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Teleorman, a solicitat:

- anularea parțială a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 42 din 21.01.2016, respectiv a dispoziției de la art. 1 prin care este stabilit numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor pentru anul 2016, respectiv 150 locuri repartizate astfel: 50 locuri la curțile de apel și 100 locuri la tribunale;

- anularea parțială a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 92 din 28 ianuarie 2016, respectiv a dispozițiilor art. 2 și art. 3 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor pentru anul 2016, și anume 150 de locuri repartizate, pe materii: 50 de locuri la curțile de apel și 100 de locuri la tribunale;

- anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 811 din 28 iunie 2016 prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, ca urmare a concursului organizat la 03.04.2016, și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute la concursul de promovare din 3.04.2016 și, implicit, promovarea sa pe loc, în grad profesional de curte de apel, începând cu data de 1.07.2016.

Contestatoarea a solicitat citarea în cauză și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru a-și prezenta punctul de vedere asupra situației discriminatorii invocate în cerere.

În motivarea demersului său judiciar, contestatoarea a susținut că a participat la concursul pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016 și nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru a obține gradul profesional de curte de apel, prin promovare pe loc, la disciplina drept administrativ, obținând nota 8, 37.

Astfel, a înaintat către C.S.M. o cerere de validare a rezultatului final obținut la concurs și de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel (promovare pe loc), însă cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. x din 26 aprilie 2016 (art. 4), prin care s-a reținut că promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor este diferită față de promovarea personalului de specialitate juridică (asimilat magistraților) reglementată în mod diferit.

În opinia contestatoarei, ceea ce contează, pentru validarea rezultatului său, este îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică asimilat magistraților inclusiv sub acest aspect, făcând trimitere la prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004.

A mai susținut contestatoarea că din cuprinsul hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016 se observă că organizarea concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor este condiționată de asigurarea finanțării corespunzătoare de către Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite cu privire la bugetele tuturor instanțelor judecătorești, altele decât Înalta Curte de Casație și Justiție.

Modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcții de execuție pentru judecători, în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, întrucât această categorie profesională a judecătorilor și procurorilor este dezavantajată sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Deși art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 stipulează că personalul de specialitate juridică este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, personalul asimilat magistraților are posibilitatea de a promova în funcții de execuție, în cadrul instituțiilor unde își desfășoară activitatea, fără însă a concura pe un număr limitat de locuri, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Prin instituirea, în cazul magistraților, a unui concurs pentru promovarea pe loc, care nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, se creează o discriminare față de categoria asimilaților, adică a celor care copiază statutul magistraților.

Legea nr. 303/2004 folosește noțiunea de "examen" în cazurile care nu impun, în mod neapărat, o concurență pe loc, și noțiunea de "concurs" cu referire la admiterea în magistratură ori la promovarea magistraților în funcții de conducere sau în funcții de execuție, însă, analizând comparativ definițiile celor două noțiuni, se constată că diferența o face nu modalitatea de examinare, ci concurența, examenul nepresupunând o competiție între participanți.

Contestatoarea a arătat că pentru promovarea în funcții de execuție, toți magistrații, judecători și procurori, sunt obligați să participe la un concurs, însă, pentru promovarea în funcții de execuție, personalul asimilat magistraților susține doar examene.

Promovarea pe loc nu presupune a priori existența unor locuri vacante la instanțele/parchetele superioare, la fel ca și în cazul asimilaților, magistraților creându-li-se un regim de promovare mai dezavantajos prin comparație.

A mai arătat contestatoarea, invocând Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006 privind organizarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor și Hotărârea C.S.M. nr. 1260/2014 privind regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de promovare în funcții de execuție a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul aparatului propriu al C.S.M. și al I.N.M., că reglementările aplicabile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu impun competiția pentru promovarea în funcții de execuție, în vreme ce magistrații sunt obligați să concureze între ei pentru a putea promova pe un număr dat de locuri scoase la concurs.

În plus, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza Regulamentului adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel, personalul asimilat judecătorilor și procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Parchet de pe lângă Înașta Curte de Casație și Justiție.

Urmare acestui fapt, tocmai pentru considerentul că Statutul profesional al magistraților este identic (conform legii) cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, a solicitat contestatoarea aplicarea aceluiași regim de promovare cu cel instituit pentru acesta.

Însăși Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei nr. 785/2009, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a reținut că "tipul de activitate desfășurată de personalul de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administrației Prezidențiale este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicțională".

În cazul magistraților, promovarea pe loc se face în limita unui număr dat de locuri, spre deosebire de alte categorii profesionale de bugetari care pot promova în funcții de execuție fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

În concluzie, contestatoarea a susținut că aceasta este critica de nelegalitate a prevederii contestate din cuprinsul hotărârilor contestate: caracterul discriminatoriu al acestora prin raportare la o categorie socioprofesională asimilată în totalitate magistraților, respectiv personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, contestatoarea a invocat mai multe excepții de neconstituționalitate.

Astfel, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri ("în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii") pentru concursul de promovarea pe loc în funcții de execuție, prin raportare la art. 16 din Constituție, și excepția de neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, apreciind că textul criticat contravine prevederilor art. 124-126 și 132 din Constituție.

În esență, contestatoarea a arătat că, prin instituirea în cazul magistraților a unui concurs chiar pentru promovarea pe loc, care nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, se creează o discriminare față de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, reluând criticile din contestație.

Totodată, a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 40 din O.U.G. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, text de lege ce contravine art. 124 alin. (3) și art. 126 alin. (1) din Constituție, făcând trimitere la art. 136 din Legea nr. 304/2004.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, în principal, ca inadmisibilă, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației, cu referire la Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42/2016 și 92/2016 sunt acte prmergătoare actului administrativ final, iar acest act final nu este Hotărârea nr. 811/2016, cum susține contestatoarea, ci Hotărârea de validare a rezultatului acestui concurs, conform art. 47 din Legea nr. 303/2004, respectiv Hotărârea nr. 420 din 26 aprilie 2016, prin care contestatoarea a fost declarată respinsă, ca urmare a faptului că nu s-a încadrat în limita locurilor alocate concursului, stabilite prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 92/2016, și anume 50 de locuri pentru curțile de apel.

În ceea ce privește anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 811/2016, prin care s-a constatat că rezultatele finale obținute la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție organizat la 03.04.2016 au fost validate prin Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016 (art. 1), iar la art. 2 au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi analizată separat de Hotărârea de validare a rezultatului acestui concurs, nr. 420/2016, acesta fiind actul administrativ care produce consecințe juridice.

Hotărârea nr. 811/2016, reprezintă un răspuns dat petentei în urma solicitării sale prin care tinde, de fapt, la revocarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 420/2016.

Or, motivele de nelegalitate privind o pretinsă discriminare legislativă derivată tocmai din existența unui număr limitat de posturi scoase la concurs, în cadrul căruia trebuie să se încadreze candidații, nu pot fi invocate decât în raport cu Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 420/2016.

Pe fondul contestației, intimatul a susținut că nici instanța de judecată și nici Consiliul Superior al Magistraturi nu pot să constate o discriminare la nivel legislativ, fără a încălca principiul separației puterilor în stat.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, intimatul a solicitat respingerea acesteia, în privința prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004-teza finală, ca neîntemeiată, iar referitor la prevederile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014, ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând contestația formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestatoarea A. a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Hotărârii nr. 42 din 21 ianuarie 2016, Hotărârii nr. 92 din 28 ianuarie 2016 și Hotărârii nr. 811 din 28 iunie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Contestatoarea a participat la concursul pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016 și nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru a obține gradul profesional de curte de apel, prin promovare pe loc, la disciplina drept administrativ, obținând nota 8, 37.

Cu privire la Hotărârea nr. 42 din 21 ianuarie 2016 și Hotărârea nr. 92 din 28 ianuarie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a căror anulare parțială s-a solicitat, se constată că acestea au ca obiect luarea unor măsuri necesare organizării și desfășurării concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, stabilite a se realiza în cursul anului 2016.

Înata Curte constată că este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de autoritatea intimată cu privire la contestația formulată împotriva acestor hotărâri, în raport cu dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, conform cărora autoritățile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii și de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează și operațiuni administrative și/sau operațiuni materiale care pregătesc, însoțesc sau desăvârșesc emiterea actelor administrative.

În ceea ce privește concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competențelor sale.

Or, cele două hotărâri contestate constituie unele dintre actele preparatoare necesare organizării, stabilirii condițiilor, desfășurării, etc. a concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor stabilite a fi realizate în cursul anului 2016.

În privința verificării legalității Hotărârii nr. 42/2016 și, respectiv, a Hotărârii nr. 92/2016 sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecății.

Altfel spus, legalitatea celor două hotărâri va putea fi verificată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție doar în cazul în care va fi analizată legalitatea hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a validat rezultatul concursului respectiv, pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor desfășurat la data de 3 aprilie 2016.

Rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26 aprilie 2016, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizare și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificări și completări, contestatoarea fiind declarată respinsă, ca urmare a faptului că, deși a obținut media generală peste 7, s-a clasat peste limita locurilor scoase pentru promovare pe loc la curțile de apel, iar această hotărâre nu a fost atacată.

Prin urmare, cum în cauză nu a fost atacată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26 aprilie 2016 de validare a rezultatelor Concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 03.04.2016, nu pot fi analizate hotărârile care au stat la baza emiterii acesteia.

1.2. Cât privește anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 811 din 28 iunie 2016, prin care s-a respins cererea contestatoarei de validare a rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din 03.04.2016 și de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel, de asemenea, contestația formulată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă.

Instanța de control judiciar reține că, în ceea ce privește concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competențelor sale.

Hotărârea Plenului CSM nr. 811/2016 contestată nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, nefiind altceva decât un răspuns la cererea contestatoarei prin care se constată că rezultatele finale la concursul de promovare pe loc în funcție de execuție organizat la data de 03.04.2016 au fost validate.

Prin urmare, cererea de examinare a legalității acestei hotărâri, în raport cu finalitatea urmărită prin aceasta - recunoașterea gradului profesional de curte de apel și promovarea pe loc în gradul profesional de curte de apel, în afara locurilor stabilite pentru concurs -, are un caracter inadmisibil, cât timp contestatoarea nu a atacat și Hotărârea nr. 420/2016, care reprezintă, de fapt, validarea rezultatelor obținute la concurs și care a produs efecte juridice în ceea ce o privește.

1.3. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, în ceea ce privește sintagma "în limita numărului de locuri aprobat anual de CSM", art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și 40 din O.U.G. 83/2014, invocată de contestatoare, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Se constată că, în speță, nu este îndeplinită condiția legăturii cu cauza, dată fiind soluția pronunțată asupra contestației, aceea de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

În plus, excepția vizată presupune analiza pe fond a susținerilor de fapt și de drept în legătură directă cu Hotărârea nr. 420/2016, care nu formează obiectul cauzei deduse judecății.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația și cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 42 din 21 ianuarie 2016, Hotărârii nr. 92 din 28 ianuarie 2016 și împotriva Hotărârii nr. 811 din 28 iunie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și a art. 40 din O.U.G. 83/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2016.