ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3228/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.07.2016, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM):

- anularea parțială a Hotărârii Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016, respectiv a art. 1 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, pentru anul 2016;

- anularea parțială a Hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016, respectiv a dispozițiilor art. 2 și art. 3 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, pentru anul 2016;

- anularea parțială a Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional de tribunal, ca urmare a rezultatului obținut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la 03.04.2016, și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute la concurs și, implicit, promovarea sa pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu 01.07.2016.

Contestatoarea a solicitat și citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru a-și prezenta punctul de vedere asupra situației discriminatorii invocate în cerere.

În fapt, arată că a participat la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 41 din 21 ianuarie 2016 și nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru a obține gradul profesional de tribunal, prin promovare pe loc, obținând nota finală 9,10.

Ulterior, s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu cerere de validare a rezultatului final pe care l-a obținut la concursul de promovare și de promovare a sa prin recunoașterea gradului profesional de tribunal (promovare pe loc), conform art. 28 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 585 din 26.05.2016, prin care s-a reținut că, în ceea ce privește promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, ordonatorii de credite sunt distincți, iar în cazul promovării pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată, în plus față de finanțarea locurilor, și de faptul că judecătorii și procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, în schimb personalul asimilat nu poate uza de o astfel de procedură.

Susține contestatoarea că nu este fondat argumentul privind finanțarea locurilor, de vreme ce sunt 242 de persoane asimilate judecătorilor și procurorilor, dintre care 137 cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, 44 cu grad de curte de apel, 24 cu grad de tribunal, 22 cu grad de judecătorie și (doar) 6 cu grad de stagiar, ordonatorii de credite putând fi, și în cazul personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, Ministerul Justiției sau Ministerul Public, ca și în cazul magistraților.

De asemenea, nici argumentul privind eventualul transfer nu este întemeiat, pentru că obținerea gradului profesional superior nu conduce automat la promovarea la o instanță ierarhic superioară.

Apreciază contestatoarea că recunoașterea gradului profesional de tribunal obținut prin promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota obținută se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia drept penal, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 28.01.2016, ceea ce contează pentru validarea rezultatului său fiind îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs, stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc fiind o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii, care este asimilat magistraților inclusiv sub acest aspect.

Din cuprinsul Hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016 se observă că organizarea concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor este condiționată de asigurarea finanțării corespunzătoare de către Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite cu privire la bugetele tuturor instanțelor judecătorești, altele decât Înalta Curte de Casație și Justiție.

Modul concret în care este reglementată posibilitate de promovare în funcții de execuție pentru judecători, în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, întrucât această categorie profesională a judecătorilor și procurorilor este dezavantajată sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Deși art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 stipulează că personalul de specialitate juridică este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, personalul asimilat magistraților are posibilitatea de a promova în funcții de execuție, în cadrul instituțiilor unde își desfășoară activitatea, fără însă a concura pe un număr limitat de locuri, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Prin instituirea, în cazul magistraților, a unui concurs pentru promovarea pe loc, care nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, se creează o discriminare față de categoria asimilaților, adică a celor care copiază statutul magistraților.

Legea folosește noțiunea de "examen" în cazurile care nu impun, în mod neapărat, o concurență pe loc, și noțiunea de "concurs" cu referire la admiterea în magistratură ori la promovarea magistraților în funcții de conducere sau în funcții de execuție, însă, analizând comparativ definițiile celor două noțiuni, se constată că diferența o face nu modalitatea de examinare, ci concurența, examenul nepresupunând o competiție între participanți.

Mai arată contestatoarea, invocând HCSM nr. 621/2006 privind organizarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor și HCSM nr. 1260/2014 privind regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de promovare în funcții de execuție a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul aparatului propriu al CSM și al INM, că reglementările aplicabile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu impun competiția pentru promovarea în funcții de execuție, în vreme ce magistrații sunt obligați să concureze între ei pentru a putea promova pe un număr dat de locuri scoase la concurs.

Mai mult, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza Regulamentului adoptat prin HCSM nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel, personalul asimilat judecătorilor și procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Parchet de pe lângă ÎCCJ.

Astfel, statutul profesional al magistraților este identic, potrivit legii, cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, însă cel asimilat beneficiază de un drept în condiții mai favorabile.

Însăși Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei nr. 785/2009, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a reținut că "tipul de activitate desfășurată de personalul de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administrației Prezidențiale este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicțională".

În cazul magistraților, promovarea pe loc se face în limita unui număr dat de locuri, spre deosebire de alte categorii profesionale de bugetari care pot promova în funcții de execuție fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

În cuprinsul acțiunii, contestatoarea a invocat mai multe excepții de neconstituționalitate, respectiv excepția de neconstituționalitate a art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, excepția de neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2040 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și excepția de neconstituționalitate a art. 40 din O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

La data de 13.09.2016, contestatoarea a formulat cerere adițională la cererea de chemare în judecată, prin care a precizat faptul că înțelege să conteste și Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016, de validare a rezultatelor finale ale concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, organizat la data de 03.04.2016 cu privire la judecătorii menționați în Anexa 1 la aceeași hotărâre, și Hotărârea Plenului CSM nr. 494 din 26.04.2016, prin care s-a dispus promovarea pe loc, începând cu 01.07.2016, a judecătorilor menționați în anexă, printre care nu este menționată, deși a obținut notă finală mai mare decât media generală impusă de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016, nr. 92 din 28 ianuarie 2016 și nr. 585/26.05.2016 în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației, intimatul a arătat că Hotărârile Plenului CSM nr. 42/2016 și nr. 92/2016, după cum recunoaște și contestatoarea, sunt operațiuni premergătoare actului administrativ final care se adoptă după încheierea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, și anume hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs.

Astfel, în materia concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor există o procedură specială care trebuie urmată strict și cu precădere, actul administrativ care produce efecte juridice prin el însuși, de natură să afecteze drepturile și interesele contestatoarei prin modificarea situației sale juridice, fiind Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016 de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, organizat la 03.04.2016.

Prin această hotărâre, contestatoarea a fost declarată respinsă, ca urmare a faptului că nu s-a încadrat în limita locurilor alocate concursului, stabilite prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016.

După cum s-a reținut și în jurisprudență, cererile având ca obiect anularea unor acte care sunt operațiuni premergătoare sau acte preparatorii sunt inadmisibile dacă acestea nu sunt atacate împreună cu actul administrativ care produce efecte juridice, în speță Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016.

De asemenea, nici Hotărârea Plenului CSM nr. 585/2016 nu poate fi analizată separat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului, Hotărârea nr. 585/2016 fiind un răspuns dat contestatoarei în urma solicitării sale prin care se tinde, în fapt, la revocrea Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016.

Din interpretarea art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 și a art. 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, reiese că, înainte de validarea rezultatelor concursului de promovare, se poate solicita invalidarea rezultatelor concursului, hotărârea de validare a concursului fiind actul administrativ care poate fi atacat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 371/2004, cu modificările ulterioare, ca act care a produs consecințe juridice.

Pe fondul contestației, apreciază intimatul că nici Consiliul Superior al Magistraturii și nici instanța de judecată nu au îndrituirea să constate o discriminare la nivel legislativ, fără a încălca principiul separației puterilor în stat.

Criticile contestatoarei privesc, în esență, aplicarea unui tratament discriminatoriu în ceea ce privește forma de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraților, făcând trimitere tangențială și la alte categorii socio-profesionale, cum ar fi medicii, profesorii, funcționarii publici.

Prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situații diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferit.

Magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție.

În cazul judecătorilor și procurorilor, finanțarea posturilor scoase la concursul de promovare efectivă sau pe loc în funcții de execuție este atributul ordonatorilor principali de credite de credite, Ministerul Justiției și Ministerul Public, care pot comunica CSM un număr limitat de locuri pentru concurs, din rațiuni bugetare. Numărul locurilor stabilite pentru concursul de promovare pe loc este determinat, pe lângă obligativitatea finanțării corespunzătoare, și de eventuala posibilitate a magistratului de a-și desfășura activitatea la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.

Pentru promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraților ordonatorii de credite sunt distincți, fiecare apreciind, în funcție de bugetul propriu, oportunitatea organizării unui astfel de examen.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că personalul asimilat judecătorilor și procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul personalului asimilat promovarea presupune doar dobândirea unei salarizări corespunzătoare gradului profesional obținut prin examen, nu însă și dobândirea gradului profesional respectiv. Astfel, acest personal nu are posibilitatea de a desfășura activitate specifică celei de judecător sau procuror în cadrul instanțelor și parchetelor, spre deosebire de magistrați, care, după dobândirea prin concurs a unui grad profesional, pot să lucreze la instanța sau parchetul corespunzător.

Nu poate fi reținută ca formă de discriminare directă sau indirectă stabilirea unor condiții de promovare diferite pentru magistrați și pentru alte categorii socio-profesionale, pentru că stabilirea de către legiuitor a unor cerințe distincte de promovare pentru diverse categorii socio-profesionale este determinată, în primul rând, de statutul diferit al acestor categorii și atribuțiile specifice fiecăreia dintre acestea, în cadrul acestora promovarea în grad având doar o componentă orizontală.

Mai apreciază intimatul că pronunțarea unor hotărâri judecătorești de către instanța de judecată prin care s-ar constata existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unor norme legale, ar pune în discuție legitimitatea puterii judecătorești de a interfera în competențele legislativului, prin înlăturarea aplicabilității unor acte normative și instituirea aplicării altora, fiind, deci, încălcat principiul separației puterilor în stat.

În subsidiar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii invocă și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în Cauza C-310/10 Agafiței și alții, prin care s-a arătat că discriminarea operată în funcție de categoria socio-profesională excedează cadrelor generale stabilite de Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE.

În măsura în care s-ar aprecia că situația juridică a magistraților și a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor este asemănătoare, precizează intimatul că există o justificare obiectivă pentru diferența de tratament în ceea ce privește promovarea în funcții de execuție, respectiv atribuțiile distincte ale celor două categorii de personal, statutul diferit al acestora, necesitatea finanțării posturilor din bugetul unor ordonatori de credite distincți.

Inexistența unei limitări pentru promovarea pe loc a magistraților ar conduce la situații de neacceptat, avându-se în vedere numărul extrem de mare de candidați la astfel de concursuri și media scăzută cu care se poate promova, principala rațiune a instituirii unei asemenea forme de promovare nefiind aceea de a acorda tuturor judecătorilor și procurorilor care îndeplinesc condițiile legale de participare la concurs gradul corespunzător instanței superioare, ci aceea de a crea un fond de rezervă din care să poată fi acoperite, ulterior, nevoile instanțelor superioare și ale parchetelor de pe lângă acestea.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, apreciind că normele vizate nu au legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care a solicitat, în principal, respingerea contestației ca inadmisibilă.

A mai opinat intimatul CSM că nu se impune citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, litigiul neîncadrându-se în cele prevăzute de art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și față de cererea adițională formulată de contestatoare, prin care a invocat excepția tardivității contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016 și a Hotărârii Plenului CSM nr. 494/2016. În subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția tardivității, intimatul arată că Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016 a fost publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 24.06.2016, iar Hotărârea Plenului CSM nr. 494 din 26 aprilie 2016 a fost publicată la data de 02.06.2016.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză, hotărârile nu se comunică, astfel că, față de data publicării hotărârilor și de data formulării contestației, 13.09.2016, termenul pentru exercitarea căii de atac a fost depășit.

Pe fondul contestației adiționale, intimatul CSM solicită a se avea în vedere cele susținute pe fondul contestației inițiale.

Intimatul a formulat și punct de vedere asupra sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 45 in Legea nr. 303/2004, apreciind că este admisibilă cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a art. 45 din Legea nr. 303/2004, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepțiile invocate de Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la excepția tardivității contestației împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 420/2016 și nr. 494/2016, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Hotărârea Plenului CSM nr. 420/20156 este actul administrativ care produce efecte juridice în ceea ce privește validarea rezultatelor concursului din 3.04.2016.

Este necontestat că Hotărârea Plenului CSM nr. 420/26.04.2016 a fost publicată pe pagina de internet a CSM la data de 24.06.2016, iar Hotărârea Plenului CSM nr. 494/26.04.2016 a fost publicată la 2.06.2016, aceasta dispunând promovarea pe loc, începând cu data de 1.07.2016 a judecătorilor menționați în anexă.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Hotărârea nr. 420/2016 este o hotărâre privind cariera și drepturile magistraților care, prin natura ei, nu se comunică personal acestora, rezultatele concursului fiind publicate pe site-ul instituției, potrivit legii.

Potrivit art. 25 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, afișarea rezultatelor probelor de concurs, cu excepția clasamentului final, se realizează pentru fiecare instanță sau parchet, separat, pentru fiecare post scos la concurs, prin folosirea unor coduri atribuite candidaților.

Rezultă din cuprinsul Memoriului din 16.05.2016, cât și din cel al Hotărârii nr. 585 din 26.05.2016, că era cunoscut de contestatoare faptul că rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea nr. 420/26.04.2016.

Or, față de cele reținute și în raport de data formulării contestației adiționale de către contestatoare, respectiv data de 14.09.2016, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2014 a fost depășit, prevederile legale fiind de strictă interpretare.

De asemenea, termenul de exercitare a căii de atac împotriva Hotărârii nr. 494 din 2.06.2016, prin care s-a dispus promovarea pe loc a judecătorilor menționați în anexă, anexă care nu o include pe contestatoare, a fost depășit, având în vedere că acest termen se calculează de la data publicării actului administrativ, în condițiile în care acest act nu o viza pe reclamantă și nu s-a comunicat acesteia.

Prin urmare, raportat la data formulării prezentei cereri (contestații) - 14.09.2016, a fost depășit cu mult termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la datele publicării celor două hotărâri (24.06., respectiv 02.06.2016).

În consecință, va fi respinsă contestația formulată de contestatoare împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 420 din 26.04.2016 și nr. 494 din 26.04.2016, ca tardiv formulată.

În acest context este evident că analiza pe fond a legalității Hotărârilor nr. 420/2016 și nr. 494/2016 s-ar fi putut realiza doar în contextul în care contestația ar fi fost validă/formulată în termenul legal.

Contestatoarea a solicitat și anularea parțială a Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21.01.2016 și nr. 92 din 28.01.2016, în strânsă legătură cu Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016.

Pe de o parte, se impune stabilirea naturii juridice a acestor hotărâri.

Potrivit dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autoritățile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii și de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează și operațiuni administrative și/sau operațiuni materiale care pregătesc, însoțesc sau desăvârșesc emiterea actelor administrative.

În ceea ce privește concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competențelor sale.

Cele două hotărâri atacate în cauza de față constituie unele dintre actele preparatoare necesare organizării, stabilirii condițiilor, desfășurării, etc. a concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor stabilite a fi realizate în cursul anului 2016.

În privința atacării/verificării legalității Hotărârii nr. 42/2016 și, respectiv, Hotărârii nr. 92/2016 sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ, este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecății.

Altfel spus, în cazul de față, legalitatea celor două hotărâri va putea fi verificată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai în cazul în care este atacată hotărârea prin care Consiliul Superior al Magistraturii a validat rezultatul concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor desfășurat la data de 3 aprilie 2016, respectiv Hotărârea nr. 420/2016.

De altfel, aceste aspecte au fost tranșate cu putere de lucru judecat, edificatoare fiind în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - SCAF (exemplu Decizia nr. 1140/2016, Decizia nr. 3229/2016, Decizia nr. 3125/2016, etc.).

În ceea ce privește contestația formulată strict împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/2016 și nr. 92/2016, este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de intimatul CSM.

Intimatul CSM, în susținerea acestei excepții a arătat, în esență, că Hotărârile nr. 42/2016 și nr. 92/2016 sunt operațiuni premergătoare actului administrativ final care se adoptă după încheierea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, și anume hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs, potrivit disp. art. 47 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată.

Astfel, cererile având ca obiect anularea unor acte care sunt operațiuni premergătoare sau acte preparatorii sunt inadmisibile dacă acestea nu sunt atacate împreună cu actul administrativ care produce efecte juridice, în speță Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016.

Analizând hotărârile menționate, se constată că acestea au ca obiect luarea unora dintre măsurile necesare organizării și desfășurării concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, stabilite a se realiza în cursul anului 2016, concursuri care au ca scop evoluția în carieră a judecătorilor și procurorilor.

Astfel cum s-a reținut anterior, cele două hotărâri sunt operațiuni administrative care pot fi atacate odată cu Hotărârea nr. 420/2016 de validare a rezultatului concursului respectiv, cu respectarea termenelor legale prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată.

Or, în cauză, fiind tardivă contestația care a vizat Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016, examinarea legalității Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/2016 și nr. 92/2016 nu poate fi realizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în mod individual, în contextul în care contestația împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016 nu este validă în termen.

În consecință, este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de CSM.

Contestatoare a solicitat și anularea parțială a Hotărârii Plenului CSM nr. 585 din 26.05.2016.

Contestatoarea/judecător, a participat la concursul menționat și a obținut media generală peste 7, respectiv nota finală 9,10.

Aspect necontestat în cauză, rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26.04.2016, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizare și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificări și completări, contestatoarea fiind declarată respinsă, ca urmare a faptului că, deși a obținut media generală peste 7, s-a clasat peste limita locurilor scoase pentru promovare pe loc la curțile de apel.

După validarea rezultatelor concursului, contestatoarea, la data de 16.05.2015, a formulat cerere de validare a rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din 03.04.2016 și de recunoaștere a gradului profesional de judecător de tribunal, apreciind că promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obținut-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat.

Cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 585 din 26.05.2016, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație.

Astfel cum s-a reținut, în ceea ce privește concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competențelor sale.

Hotărârea Plenului CSM nr. 585/2016 ce face obiectul prezentei contestații nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, nefiind altceva decât un răspuns la cererea contestatoarei prin care se constată că rezultatele finale la concursul de promovare pe loc în funcție de execuție organizat la data de 03.04.2016 au fost validate.

De asemenea, cererea de examinare a legalității acestei hotărâri, în raport cu finalitatea urmărită prin aceasta - recunoașterea gradului profesional de tribunal și promovarea pe loc în gradul profesional respectiv, în afara locurilor stabilite pentru concurs, nu poate fi admisă, cât timp contestatoarea nu a atacat în termenul legal prevăzut de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Hotărârea nr. 420/2016, care reprezintă, de fapt, validarea rezultatelor obținute la concurs și care a produs efecte juridice în ceea ce o privește.

În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 585/2016 va fi respinsă.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de contestatoare, Înalta Curte, prin încheierea de ședință din data de 17.11.2016, a soluționat această cerere, astfel că nu se mai impune reluarea analizei/soluției pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată de intimatul CSM.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârilor nr. 420 din 26 aprilie 2016 și nr. 494 din 26 aprilie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca tardiv formulată.

Admite excepția inadmisibilității invocată de intimatul CSM.

Respinge contestația formulată de aceeași contestatoare împotriva Hotărârilor nr. 42 din 21 ianuarie 2016 și nr. 92 din 28 ianuarie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Respinge contestația formulată de aceeași contestatoare împotriva Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.