ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 868/2017

Deliberând, constată următoarele:

1.1 Prin Hotărârea nr. 343 din 29 aprilie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:

- a respins memoriile formulate de mai mulți judecători, printre care și dna. A., privind rezultatul obținut la concursul de promovare în funcții de execuție desfășurat la data de 29 martie 2015 (art. 1);

- a suplimentat locurile scoase la concursul pentru promovarea pe loc. pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc, respectiv: 11 posturi pentru promovarea pe loc. în gradul profesional corespunzător curții de apel; 3 posturi pentru promovarea pe loc. în gradul profesional corespunzător tribunalului; 1 post pentru promovarea pe loc. în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal (art. 3);

- a validat rezultatele finale ale concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, conform Anexei nr. 1 la nota a Direcției de specialitate (art. 6);

- a aplicat prevederile art. 20 alin. (8) din Regulament față de membrii comisiei de elaborare a subiectelor la disciplinele drept financiar și fiscal - judecători, drept procesual civil - judecători, drept penal - procurori, dreptul familiei - judecători, drept comercial - judecători, drept administrativ - judecători (art. 5);

- a aplicat criteriile de departajare prevăzute de Regulament pentru candidații care au obținut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc. la concursul de promovare pe loc, candidați nominalizați la art. 9 din hotărâre.

1.2 La data de 4 mai 2015, împotriva acestei Hotărâri a formulat contestație revizuenta, solicitând anularea hotărârii în ceea ce o privește și emiterea unei hotărâri prin care să fie declarată admisă la concursul pentru promovarea în funcție de execuție pe loc. din data de 29 martie 2015, să i se recunoască gradul de judecător de curte de apel și să se dispună promovarea în funcție de execuție pe loc. la Curtea de Apel Pitești.

1.3 Prin Decizia nr. 3839 pronunțată în data de 27 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 343 din 29 aprilie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire contestatoarea A..

Invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (2010), revizuenta arată că ulterior pronunțării deciziei contestate, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a emis Hotărârea nr. 386 din 6 iunie 2016 (Hotărârea) prin care a constatat că revizuenta a fost discriminată direct de către Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu examenul de promovare din 29 martie 2015, chestiune ce a făcut obiectul judecății finalizate prin decizia a cărei revizuire se cere.

Apreciază că Hotărârea reprezintă un înscris nou, determinant, care nu a putut fi prezentat instanței datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, și care dacă ar fi fost cunoscut de instanță ar fi condus la o altă soluție decât cea dispusă în cauză.

În dovedirea cererii a depus copie de pe Hotărârea invocată.

Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal pentru autoritatea de lucru judecat a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1904 din 14 noiembrie 2016 într-o cerere de revizuire formulată de aceiași parte, iar în subsidiar ca neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (înscrisul nu exista la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere ți nu este determinant pentru soluția ce s-a dat în cauză).

Examinând Decizia nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015 prin raportare la motivul de revizuire invocat în cauză, luând în considerare argumentele revizuentei și apărările intimatului și ținând cont că potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. (2010) dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat

În cuprinsul cererii de revizuire formulată în baza art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (2010) ce a făcut obiectul Dosarului nr. x din 2016 în care a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) Decizia nr. 1904 din 14 iunie 2016 s-a invocat drept înscris doveditor, apt să conducă la revizuire, adresa nr. 5658 din 12 februarie 2016 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) (cf. pag. 4 din decizia ÎCCJ).

Or, înscrisul doveditor ce stă la baza prezentei cereri de revizuire este dat de Hotărârea CNCD nr. 386 din 6 iunie 2016.

În consecință, înscrisurile sunt diferite.

Este adevărat că ambele se referă la aceleași fapte și cuprind aceleași aprecieri dar aceste împrejurări sunt insuficiente pentru a reține autoritatea de lucru judecat deoarece, în judecata admisibilității unei cereri de revizuire, înscrisuri diferite conduc la analize distincte (termen de introducere a cererii, condițiile înscrisului, etc.).

Așa fiind, Înalta Curte respinge excepția autorității de lucru judecat, urmând să verifice, cf. art. 513 C. proc. civ., dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se urmărește desființarea unei hotărâri judecătorești definitive pentru motive expres și limitativ arătate de lege, în scopul reluării judecății.

Potrivit art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (2010), revizuirea poate fi cerută dacă "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Înscrisul doveditor pe care se întemeiază prezenta revizuire nu îndeplinește condițiile necesare pentru admisibilitatea cererii deoarece nu exista la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere iar neprezentarea lui nu s-a datorat faptului că a fost reținut de către partea potrivnică, respectiv de către intimata Consiliul Superior al Magistraturii, sau pentru că, deși se afla în ființă, a existat o împrejurare mai presus de voința părților de a fi prezentat și administrat de instanță.

Sub acest aspect, practica judiciară a Înaltei Curți este unitară și constantă așa cum de altfel rezultă și din cuprinsul deciziei pronunțate în urma primei cereri de revizuire.

În consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ. (2010), va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3839 din 27 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2017.

Procesat de GGC - LM