ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1806/2015

Decizia nr. 1806/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/54/2012 la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au chemat în judecată I.S.C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: - 1) anularea Ordinului ministrului M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a I.S.C.; - 2) anularea Ordinului ministrului M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 privind aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C.; - 3) anularea Deciziei Secretarului General al I.S.C. pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C.; - 4) anularea Deciziei Secretarului General al I.S.C. privind constituirea și stabilirea componenței comisiei de concurs/examen, organizat în data de 5 decembrie 2011; - 5) anularea Deciziei Secretarului General al I.S.C. privind constituirea și stabilirea componenței comisiei de soluționare a contestațiilor la concurs/examen, organizat în data de 5 decembrie 2011; - 6) anularea bibliografiei în vederea susținerii concursului organizat pentru ocuparea posturilor de execuție de inspector de specialitate, subinginer și referent (laborant) din cadrul D.R.C. din structura I.S.C.; - 7) anularea concursului/examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia, pentru ocuparea posturilor de execuție; - 8) anularea tuturor notificărilor primite de reclamanți astfel: pentru A. - Notificarea I.S.C. nr. I. din 29 noiembrie 2011, pentru B. - Notificarea I.S.C. nr. J. din 29 noiembrie 2011, pentru C. - Notificarea I.S.C. nr. K. din 29 noiembrie 2011, pentru D. - Notificarea I.S.C. nr. L. din 29 noiembrie 2011, pentru E. - Notificarea I.S.C. nr. M. din 29 noiembrie 2011, pentru F. - Notificarea I.S.C. nr. N. din 29 noiembrie 2011, pentru G. - Notificarea I.S.C. nr. O. din 29 noiembrie 2011. și pentru H. - Notificarea I.S.C. nr. P. din 29 noiembrie 2011; - 9) anularea Procesului-verbal din 8 decembrie 2011 privind rezultatele obținute la concursul din data de 5 decembrie 2011 la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia; - 10) anularea Procesului-verbal din 9 decembrie 2011 privind rezultatele soluționării contestațiilor la concursul din data de 5 decembrie 2011 la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2012 instanța de judecată a dispus introducerea în cauză a M.D.R.T., în calitate de emitent al actului administrativ atacat, și a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei H.

Pentru termenul de judecată din 15 noiembrie 2012 reclamanții B., D., E., F. și G. au formulat o completare de acțiune prin care au adăugat motive de fapt și de drept noi în susținerea capetelor de cerere 3 - 10 din acțiunea introductivă de instanță, după cum urmează:

Posturile aprobate prin Ordinul M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 erau eminamente posturi vacante, ce urmau a fi ocupate prin susținerea unui concurs.

Concursul trebuia să se organizeze în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 286/2011, iar conform Ordinului M.D.R.T. nr. 1.176 din 6 martie 2011 secretarul general al I.S.C. avea atribuția, potrivit art. 8 lit. f), de a organiza concursul pentru ocuparea posturilor de conducere, de execuție, și auxiliare vacante din cadrul I.S.C., cu aprobarea ordonatorului principal de credite, în condițiile legii.

Or, în situația aflată în litigiu, nu au fost respectate prevederile art. 8 lit. f) din Regulamentul de organizare și funcționare a I.S.C., aprobat prin Ordinul M.D.R.T. nr. 1.176/2011, Secțiunea 3, Atribuțiile secretarului general, în condițiile în care ordonatorul principal de credite, respectiv ministrul dezvoltării regionale și turismului, nu i-a delegat secretarului general al I.S.C. competențele pentru organizarea vreunui concurs/examen în cadrul I.S.C.

Prin Încheierea nr. 88 din 7 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere obiectul acțiunii, dispozițiile privind competența materială a instanțelor prevăzute în Legea pentru degrevarea instanțelor judecătorești nr. 2/2013, precum și dispozițiile art. IV și XXIII din aceeași lege, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Tribunalul Olt, secția de contencios administrativ și fiscal, spre soluționare.

Prin Sentința nr. 2.635 din 8 octombrie 2013 Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. în contradictoriu cu pârâții I.S.C. și M.D.R.T., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență și stabilirea instanței ce urmează a soluționa litigiul.

Prin Decizia nr. 7.684 din 10 decembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, statuând următoarele:

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește, în principal, anularea unor acte administrative emise de autorități publice centrale, respectiv M.D.R.T. și Secretarul General al I.S.C., competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind Curții de Apel.

În ceea ce privește argumentele avute în vedere de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la pronunțarea Încheierii nr. 88 din 7 martie 2013, se constată că dispozițiile art. IV și art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013, cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii, nu sunt aplicabile în speță.

Astfel, textele de lege menționate se referă la trimiterea, pe cale administrativă, a proceselor aflate în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 pe rolul Curților de Apel și, care potrivit acestei legi, sunt de competența Tribunalului.

În mod greșit, a apreciat Curtea de Apel Craiova obiectul litigiului ca privind raporturi de serviciu ale funcționarilor publici, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, în condițiile în care, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv a notificărilor de la dosar și a Regulamentului de organizare și funcționare a I.S.C. - cap. IV, rezultă că personalul I.S.C. este personal contractual, angajat pe bază de contract individual de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții nu au și nu au avut calitatea de funcționari publici la momentul emiterii actelor a căror nulitate se solicită prin acțiune, competența de soluționare se stabilește după locului ocupat de organul emitent.

Urmare regulatorului de competență, cauza s-a reînregistrat la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/54/2012*.

Prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 28 aprilie 2014, fixat pentru pronunțarea hotărârii, reclamanții D., A., C. și B., au arătat că înțeleg să renunțe la judecata capetelor de cerere din acțiune prin care s-a solicitat anularea bibliografiei, anularea notificărilor primite de reclamanți la 29 noiembrie 2011 și anularea proceselor-verbale din 8 și 9 decembrie 2011, și au solicitat admiterea în parte a excepției lipsei calității procesuale pasive a I.S.C. numai în ceea ce privește petitul 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, prin care s-a cerut anularea Ordinului M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a I.S.C., respectiv anularea Ordinului M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 privind aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C.

Prin Sentința nr. 155 din 8 mai 2014 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. în contradictoriu cu pârâții I.S.C. și M.D.R.T., reținându-se următoarele:

Referitor la petitele 1 și 2 privind anularea Ordinul M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 și Ordinul M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011, instanța a apreciat că I.S.C. nu este emitentul acestor acte administrative care emană de la ministerul în subordinea căruia se află această instituție și în consecință I.S.C. nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește aceste două capete de cerere.

Instanța a considerat, totodată, că sunt nefondate susținerile reclamanților privind nelegalitatea Ordinului M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 și Ordinului M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011, decurgând din inexistența acestor acte administrative ca urmare a nepublicării lor în M. Of.

S-a precizat că potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, "În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, Partea I. Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".

De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 55 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente în vederea adoptării/aprobării, "nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual."

Așa cum se desprinde din dispozițiile legale citate, delimitând în două categorii actele emise de organele administrației publice centrale ori de conducătorii acestora, cum este cazul ordinelor din speța de față, după cum sunt supuse sau nu regimului publicării pentru a intra în vigoare, dispozițiile Legii nr. 24/2000 au în vedere ca și criteriu de demarcație natura actului administrativ, normativ sau individual.

Este deci obligatorie publicarea în M. Of. numai în cazul actelor cu caracter normativ pe care un organ al administrației publice centrale ori conducătorul acesteia le emite, nefiind necesară îndeplinirea acestei formalități în cazul actelor cu caracter individual.

Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, cu caracter obligatoriu, formulate abstract în vederea aplicării unui număr nedeterminat de persoane, în timp ce actul individual este o manifestare de voință ce creează, modifică ori desființează drepturi ori obligații în beneficiul ori sarcina uneia sau mai multor persoane nedeterminate.

În cauză, cele două ordine a căror inexistență se invocă, prin care se aprobă structura organizatorică și statul de funcții pentru I.S.C., sunt, în mod evident, acte cu caracter individual, astfel că nepublicarea acestora în M. Of. nu produce nicio consecință în ce privește valabilitatea acestora.

În ceea ce privește celelalte acte contestate, respectiv Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului de concurs/examen, Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 902 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea și componența comisiei de examen, Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 904 din 29 noiembrie 2011 privind comisia de soluționare a contestațiilor, notificările primite de reclamanți și bibliografia de examen/concurs, instanța de fond a apreciat că acestea nu au calitatea de act administrativ.

S-a relevat, astfel că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, din conținutul noțiunii de act administrativ rezultă că, pentru a avea această calitate, actele emise de autoritățile publice trebuie să fie susceptibile de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci să fie prin ele însele capabile să producă efecte juridice directe.

De aceea, judecătorul fondului a considerat că Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului de concurs/examen, Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 902 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea și componența comisiei de examen, precum și Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 904 din 29 noiembrie 2011 privind comisia de soluționare a contestațiilor, nu au calitatea de act administrativ, în sensul prevăzut de lege, întrucât acestea doar reglementează punctual, pe etape și termene, procedura organizării concursului, a constituirii și a componenței comisiei de examen și a celei de soluționare a contestațiilor.

În concret, prin deciziile enumerate mai sus, sunt consemnate niște operațiuni tehnico-materiale necesare reorganizării instituției, legate de organizarea și desfășurarea examenului susținut în vederea încadrării în noua structură organizatorică și, în consecință aceste operațiuni nu pot forma obiectul controlului de legalitate în condițiile Legii nr. 554/2004, modificată; aceste decizii luate separat nu sunt capabile, prin ele însăși, să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Mai mult, legiuitorul, nu a prevăzut posibilitatea atacării acestor decizii separat fiind doar acte premergătoare emiterii deciziilor prin care reclamanților le-au încetat contractele de muncă, ca urmare a susținerii dar nepromovării examenului la care au participat, instanța de contencios, neputând să cenzureze un act ce reglementează operațiuni administrative necesare reorganizării.

În condițiile în care instanța a apreciat că cele trei decizii, notificările adresate reclamanților și bibliografia de examen nu au calitatea de acte administrative, nu au mai fost analizate toate celelalte susțineri ale reclamanților legate de nulitatea și nelegalitatea acestor acte.

În consecință, având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.

Împotriva Sentinței nr. 155 din data de 8 mai 2014 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanții D. și C., prin care s-a solicitat admitere căii extraordinare de atac formulate și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată.

S-a învederat, în primul rând, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 și a art. 55 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 5.611/2009, și s-a apreciat că este astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a considerat că judecătorul fondului a calificat greșit ordinele M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 și nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 ca fiind acte administrative cu caracter individual, în realitate acestea fiind acte administrative normative, deoarece ele cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu care se aplică referitor la un număr nedeterminat de persoane.

Aprobarea structurii organizatorice a I.S.C. precum și aprobarea statului de funcții pentru aceeași instituție a administrației centrale de specialitate îndeplinește condițiile pentru calificarea ca act normativ, care deși au un grad mai redus de generalitate ele au un caracter de act normativ concret și nu de act administrativ individual.

Dispozițiile cu caracter imperativ cuprinse în cele două ordine au stat la baza H.G. nr. 1.157 din 25 noiembrie 2011 privind modificarea și completarea H.G. nr. 1.335/2010 pentru aprobarea atribuțiilor generale și specifice, a structurii organizatorice și a numărului maxim de posturi, prin restructurarea și desființarea unui număr de 125 de posturi.

Dispozițiile din aceste hotărâri de guvern fiind cu caracter imperativ, încălcarea lor fiind sancționată, conduce la nulitatea actelor astfel emise.

S-a susținut, în al doilea rând, că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece aceasta nu s-a pronunțat în legătură cu nelegalitatea concursului organizat de I.S.C. la data de 5 decembrie 2011, deși din cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și completată pentru termenul din 15 noiembrie 2012 rezultă că reclamanții recurenți au solicitat anularea concursului și actelor subsecvente acestuia, deoarece a fost încălcat caracterul imperativ al actelor normative.

Au făcut trimitere recurenții reclamanți la dispozițiile art. II alin. (2) din H.G. nr. 1.175 din 25 noiembrie 2011, dispoziții care au fost încălcate prin nerespectarea de către I.S.C. a termenului pentru organizarea concursului și publicarea examenului, în data de 21 noiembrie 2011, deci înaintea publicării H.G. nr. 1.157/2011 în M. Of., cu o săptămână înaintea emiterii Regulamentului de concurs și cu 15 zile înainte de data susținerii examenului.

S-a mai susținut că toate termenele reținute în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului erau termene imperative care nu au fost respectate încălcându-se dispozițiile art. 3 alin. (3), art. 3 alin. (4), art. 8 lit. b) și art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului.

În fine, reclamanții D. și C. au apreciat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, calificând deciziile pentru care s-a solicitat nulitatea ca fiind operațiuni tehnico-materiale necesare reorganizării instituției, și nu acte administrative, aceștia considerând că deciziile contestate pot forma obiectul controlului de legalitate în condițiile Legii nr. 554/2004.

Prin întâmpinările formulate în cauză intimații I.S.C. și M.D.R.A.P. au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de D. și C. împotriva Sentinței nr. 155 din 8 mai 2014 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, apreciindu-se în esență că criticile recurenților nu sunt neîntemeiate și că sentința recurată este temeinică și legală.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenții D. și C., Înalta Curte reține următoarele:

Judecătorul fondului a statuat, în mod corect, în sensul că sunt nefondate susținerile reclamanților recurenți privind nelegalitatea actelor administrative emise de Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului sub nr. 1.176 din 16 martie 2011 (prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a I.S.C.) și sub nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 (pentru aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C. aparat central, a direcțiilor regionale în construcții, precum și a compartimentelor de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții din componența acestora și a Structurii organizatorice a Direcției Regionale în Construcții București - Ilfov și a Statului de funcții al I.S.C.), datorită nepublicării acestor acte administrative în M. Of., fiind evident că ordinele contestate pe cale a contenciosului administrativ sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual și nu normativ, astfel că obligația de publicare a acestora în M. Of., Partea I, nu subzistă.

Într-adevăr, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și celelalte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, Partea I".

Excepțiile de la obligația de publicare sunt stabilite prin art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că "Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".

Prin urmare, se reține că, în mod corect, a constatat instanța de fond că ordinele M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 și nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 au caracterul unui act administrativ individual și nu normativ.

Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul acestuia și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.

Dimpotrivă, actul administrativ individual este un act administrativ concret care privește un subiect de drept sau o categorie determinată de persoane, sau un anume domeniu de activitate.

Indiscutabil, ordinele mai sus menționate, neavând aplicabilitate generală și neinstituind norme juridice care să reglementeze situații juridice cu caracter general, impersonale, sunt acte administrative cu caracter individual, vizând, în mod strict și concret, aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a I.S.C., și, respectiv aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C. aparat central, a direcțiilor regionale în construcții, precum și a compartimentelor de control și inspecție pentru calitatea lucrărilor în construcții din componența acestora și a Structurii organizatorice a Direcției Regionale în Construcții București - Ilfov și a Statului de funcții al I.S.C.

Înalta Curte constată, în litigiu, că sunt întemeiate însă celelalte critici din recursul declarat de reclamanții D. și C., impunându-se în consecință casarea hotărârii recurate, în partea referitoare la modul de soluționare, pe fond, a acțiunii formulate de cei doi reclamanți în contradictoriu cu intimatul I.S.C., și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond.

Astfel, cât privește dezlegarea dată de judecătorul fondului capetelor de cerere din acțiunea reclamanților prin care s-a solicitat anularea Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C., conform prevederilor O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 63/2011 privind înființarea I.S.C., anularea Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 902 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea și stabilirea componenței Comisiei de concurs/examen, organizat în data de 5 decembrie 2011, pentru ocuparea posturilor de execuție din cadrul structurilor supuse reorganizării pentru Direcțiile Regionale în Construcții ale I.S.C., precum și anularea Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 904 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea și stabilirea componenței Comisiei de soluționare a contestațiilor la concursul/examenul organizat la data de 5 decembrie 2011, pentru ocuparea posturilor de execuție din cadrul structurilor supuse reorganizării pentru Direcțiile Regionale în Construcții (Nord-Est, Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest și Centru) ale I.S.C., se reține că, în mod neîntemeiat, s-a apreciat că deciziile la care s-a făcut referire nu pot forma obiectul controlului de legalitate în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Or, prin Decizia nr. 7.684 din 10 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei - sub aspectul tuturor capetelor de cerere din acțiune, inclusiv sub aspectul petitului privitor la anularea concursului/examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuție, și asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat prin sentința recurată - privind pe reclamanții D., C. etc. în contradictoriu cu I.S.C. și M.D.R.T. în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

În raport de această împrejurare, cum unul din petitul acțiunii introductive de instanță l-a reprezentat anularea concursului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuție iar reclamanții s-au considerat vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin actele care au stat la baza organizării respectivului concurs, prima instanță avea obligația să examineze argumentele recurenților reclamanți referitoare la nelegalitatea deciziilor emise de Secretarul General al I.S.C. în procedura concursului la care aceștia au participat și au fost declarați respinși și a operațiunilor administrative emise în temeiul acestora, în temeiul prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, deciziile contestate în litigiu, emise de Secretarul General al I.S.C., nu pot fi apreciate, în demersul de calificare a acestora ca act administrativ, în mod independent, ci în strânsă legătură cu finalitatea urmărită de reclamanții recurenți, aceea de anulare a concursului/examenului organizat în baza acestora, iar în acest ultim context este evidentă natura de act administrativ unilateral cu caracter individual cel puțin a Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C., conform prevederilor O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 63/2011 privind înființarea I.S.C.

Având în vedere cele mai sus arătate, constatând că, în mod greșit, prima instanță nu a analizat motivele de fapt și de drept ale reclamanților recurenți referitoare la nulitatea și nelegalitatea celor trei decizii emise de Secretarul General al I.S.C. și nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere din acțiune privitor la anularea concursului/examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuție, ceea ce echivalează cu necercetarea în întregime a fondului procesului, se va dispune, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 304

1

și art. 312 alin. (1) -(3) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, precum și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursurilor declarate de D. și C. împotriva Sentinței nr. 155 din 8 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de D. și C. împotriva Sentinței nr. 155 din 8 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N