ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1081/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1081/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

20189/63/2012 pe rolul Tribunalului Dolj la data de 9 noiembrie 2012,

reclamantul N.C.G., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.R.T., anularea

Hotărârii C.A. al S.R.T.V. nr. 61 din mai 2012; anularea Hotărârii C.A. al

S.R.T.V. nr. 53 din mai 2012; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de acest proces.

A susținut

reclamantul că abuzul săvârșit de pârâtă reiese din ordinea în care C.A. al

S.R.T.V. adoptă aceste hotărâri, respectiv mai întâi dezaproba încheierea

Contractului de muncă cu acesta (Hotărârea nr. 53) și apoi invalidează

concursul desfășurat la Craiova (Hotărârea nr. 61).

Mai arată reclamantul

că, prin Notificarea nr. C/261 din 14 mai 2012 a fost anunțat despre desfacerea

contractului individual de muncă sub motivația că nu au fost respectate

procedurile de desfășurare a examenului pentru ocuparea respectivului post.

A apreciat

reclamantul că actele administrative atacate sunt abuzive și au la bază culpa

exclusivă a C.A. al S.R.T.V., având în vedere că organizatorul concursului a

încunoștințat în timp util, până la data ținerii concursului, C.A. despre

componența comisiei de selecție în vederea validării ei.

S-a arătat că actele

administrative atacate sunt nelegale și nu respectă procedura de emitere,

respectiv, motive privind capacitatea profesională a membrilor Comisiei de

selecție, motive de natură să conducă la respingerea comisiei.

Legal citată, pârâta

a depus întâmpinare, solicitând admiterea excepției de necompetență teritorială

a Tribunalului Dolj și pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiată.

S-a arătat că

hotărârile C.A. al S.R.T.V. nu sunt acte administrative în sensul prevederilor

art. 2 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparținând

Judecătoriei Sectorului 1 București conform dispozițiilor art. 1 coroborat cu

art. 5 C. proc. civ.

S-a invocat și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N.C.G. față de

conținutul celor două acte civile a căror nulitate relativă se cere.

Totodată, pârâta, a

solicitat instanței ca în măsura în care ar considera că hotărârile nr. 51 și

63 din 31 ianuarie 2012 ale C.A. al S.R.T.V. ar fi acte administrative, să

constatate competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

La termenul din data

de 21 martie 2013, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reținând, în esență, că dispozițiile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ. instituie competența curților de apel de a soluționa acele litigii

în care sunt părți autorități publice centrale, iar art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 stabilește această competență în sarcina secțiilor de contencios

administrativ și fiscal.

La Curtea de Ape

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost

înregistrată sub nr. 20189/63/2012 la data de 24 aprilie 2013, cu prim termen

de judecată acordat aleatoriu la 26 iunie 2013.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

3.435 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul

N.C.G. în contradictoriu cu pârâta S.R.T.; s-a anulat Hotărârea C.A. al

S.R.T.V. nr. 61/2012; s-a anulat parțial Hotărârea C.A. al S.R.T.V. nr.

53/2012, în ceea ce privește respingerea propunerii de aprobare a încheierii

unui contract individual de muncă cu durată determinată cu reclamantul N.C.G.

pentru postul de Director al Studioului TVR Craiova; a fost obligată pârâta la

plata către reclamant a sumei de 8,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea din

26 iunie 2013, Curtea a respins excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel București, precum și excepțiile inadmisibilității și lipsei calității

procesuale active.

A reținut Curtea de

Apel că prin Hotărârea nr. 61/2012, C.A. al S.R.T.V. a decis invalidarea

concursului pentru postul de Director al Studioului Teritorial TVR Craiova pe

motiv de nerespectare a procedurilor de recrutare și selecție, iar prin

Hotărârea nr. 53/2012 s-a respins propunerea de aprobare a încheierii unui

contract individual de muncă cu durată determinată cu reclamantul N.C.G. pentru

postul de Director al Studioului TVR Craiova.

A reținut prima

instanță că în cuprinsul hotărârilor nr. 61/2012 și 53/2012 nu s-a menționat în

concret care a fost motivul pentru care a fost invalidat concursul câștigat de

reclamant, precizându-se doar că nu au fost respectate procedurilor de

recrutare și selecție.

Judecătorul fondului

a apreciat că formularea generală din cuprinsul actelor contestate potrivit

căreia nu au fost respectate procedurilor de recrutare și selecție, nu respectă

cerința motivării actelor administrative, având în vedere că nu s-a prevăzut

expres care aspecte ale procedurii de recrutare și selecție nu au fost

respectate, astfel că atât reclamantul, cât și instanța de judecată, nu pot

cunoaște care au fost motivele invalidării concursului câștigat de reclamant și

nu pot cenzura aceste motive.

Astfel s-a constatat

că se impune anularea hotărârilor de către instanța de contencios

administrativ.

S-a reținut că în

cuprinsul întâmpinării pârâta a invocat ca motiv al emiterii celor două

hotărâri contestate de reclamant, faptul că pe parcursul concursului, o contestație

formulată de un alt candidat ce a participat la concurs nu a fost analizată de

către C.A. așa cum este prevăzut în procedura PP 605-0 PCT. 5.3.1, ci a fost

soluționată (respinsă) de către Președintele - Director General în baza unui

proces-verbal întocmit de aceeași comisie care a făcut evaluarea candidaților

la concurs.

Curtea de Apel a

apreciat că motivarea unui act administrativ nu se poate face ulterior emiterii

actului administrativ contestat și după ce acesta a produs efecte juridice,

astfel că prezentarea motivelor actului în întâmpinarea depusă în cadrul

procesului prin care se solicită anularea actului administrativ, nu substituie

cerința motivării actelor administrative.

Cu toate acestea, în

subsidiar, Curtea a analizat și temeinicia motivului invocat de pârâtă în

întâmpinarea depusă reținând că rezultatele concursului stabilite de Comisia de

concurs prin Procesul-verbal nr. 2 din 19 martie 2012 au fost contestate de

către candidata care s-a clasat pe locul 2 la concurs, doamna C.S., contestația

fiind înregistrată la Studioul TVR Craiova sub nr. 514 din 21 martie 2012.

S-a reținut că la

data de 6 aprilie 2012, Comisia de evaluare a întocmit un proces-verbal prin

care și-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii acestei contestații,

punct de vedere însușit de către Președintele - Director General al Societății

Române de Televiziune și comunicat prin Adresa nr. C/215 din 9 aprilie 2012.

S-a arătat în

considerentele sentinței atacate că, potrivit art. 5.3.1 din Procedura de

recrutare și selecție, analiza și decizia privitor la eventualele contestații

se face de către Președintele Director General sau de C.A., după caz, și că din

cuprinsul procedurii nu rezultă, însă, când contestațiile sunt soluționate de

către Președintele Director General și când de către C.A.

S-a constatat că doar

pentru cererea de recrutare este necesară aprobarea C.A., nu și pentru

celelalte etape ale procedurii de recrutare pentru care competența revine unor

alte structuri ale S.R.T.V., astfel că instanța a reținut că dispozițiile

procedurii de recrutare sunt neclare în ceea ce privește competența de

soluționare a contestațiilor, astfel că, în condițiile în care procedura

prevede competența Președintelui Director General sau C.A., nu se poate susține

că soluționarea în cauza de față a contestației doamnei C.S. de către

Președintele Director General, ar fi contrară procedurii de recrutare și

selecție.

Mai mult, s-a

constatat că anularea întregii procedurii de concurs apare ca excesivă, C.A.

având posibilitatea să anuleze doar răspunsul dat contestației de Președintele

Director General și să soluționeze el pe fond contestația, ceea ce nu a făcut

în cazul de față.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta S.R.T.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, în esență recurenta-pârâtă S.R.T.V. a arătat următoarele:

Cu ocazia

dezbaterilor asupra competenței de soluționare a cereri de anulare a celor două

acte atacate de reclamantul N.C.G., respectiv hotărârile C.A. al S.R.T.V. nr.

61 și 53 din 3 mai 2012, recurenta a arătat instanței de judecată că

respectivele hotărâri nu fac parte din categoria actelor administrative supuse

dispozițiilor speciale din Legea nr. 554/2004 privind actele administrative.

Hotărârea atacată este

pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Cele două hotărâri

ale C.A. al S.R.T.V. nu sunt acte administrative în înțelesul Legii 554/2004.

Cele două acte

atacate, nu îndeplinesc condiția de a fi emise în regim de putere publică.

Acestea au fost acte emise pentru simpla organizare a activității interne a

S.R.T.V., hotărârile făcând trimitere expresă la nerespectarea procedurilor de

recrutare și selecție PP 605-0 și a procedurilor de lucru PL 605-1 privind

recrutarea și PP 605-2 privind selecția personalului pentru posturi de execuție

și posturi de conducere.

Astfel, nu se poate

reține că cele două hotărâri ale C.A. ar fi fost emise "în regim de putere

publică" ele nefiind nici măcar destinate publicului.

- Recurenta arătă

faptul că S.R.T.V. funcționează în baza unei legi speciale (Legea nr. 41/1994)

care nu îi conferă și calitatea de persoană juridică de drept public sau de

autoritate publică.

Se arată că este

greșită argumentația instanței de fond cu privire la soluționarea litigiului în

sensul că actele administrative ar fi fost formulate generic astfel că nu se

pot cunoaște motivele invalidării concursului câștigat de reclamant.

Apărările intimatului

Intimatul-reclamant

N.C.G. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, a solicitat respingerea

acesteia, ca nefondat, și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este

fondată în ceea ce privește motivul de recurs privind necompetența materială a

instanței de fond, excepție pe care o va analiza cu prioritate în conformitate

cu prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ.:

În fapt

În conformitate cu

prevederile art. 27 lit. c) din Legea nr. 41/1994, C.A. al S.R.T.V. a aprobat

prin Hotărârea nr. 6 din 31 ianuarie 2012 condițiile de înscriere la concursul

pentru ocuparea postului de Director al Studioului Teritorial TVR Craiova,

condiții cuprinse în anunțul privind organizarea concursului, respectiv:

responsabilitățile postului, cerințele pe care trebuie să le îndeplinească

candidații, indicarea probelor de concurs, actele necesare înscrierii, perioada

în care va avea loc concursul etc.

În aplicarea acestei

hotărâri a C.A., în conformitate cu prevederile Procedurii de Recrutare și

Selecție PP 605-0 și a procedurilor de lucru PL 605-1 privind recrutarea și PL

605-2 privind selecția personalului pentru posturi de execuție și posturi de

conducere, s-a desfășurat concursul de ocupare a postului de Director Studio

Teritorial Craiova, concurs finalizat la data de 19 martie 2012, comisia de

evaluare desemnându-l câștigător ce dl. N.C.G.

Prin Hotărârea nr. 61

din 3 mai 2012, C.A. a invalidat acest concurs pe motivul nerespectării

procedurii de recrutare și selecție și, în consecință, nu a aprobat încheierea

C.I.M.-ului pe durată determinată.

Prin Hotărârea C.A.

nr. 53 din 3 mai 2012 a fost respinsă cererea privind încheierea contractului

individual de muncă (C.I.M.) pe durată determinată.

În drept

În conformitate cu

prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea

Societății Naționale de Radiodifuziune și Societatea Române de Televiziune,

cele două entități sunt înființate ca servicii publice autonome de interes

național.

Potrivit art. 18

alin. (1) din Legea nr. 41/1994, conducerea serviciilor publice de

radiodifuziune și de televiziune este asigurată de consiliul de administrație,

directorul general, comitetul director.

Consiliul de

administrație își desfășoară activitatea pe baza propriului regulament de

organizare și funcționare (alin. (2)).

Conform art. 35 alin.

(1) conducerea studiourilor teritoriale și ale celorlalte unități funcționale

autonome este asigurată de unități directoare proprii numite de consiliul de

administrație al societății respective, în limitele competențelor care le-au

fost delegate.

În fine, art. 36

alin. (1) din aceeași lege prevede că salariile de bază și celelalte drepturi

de personal pentru salariații Societății Române de Radiodifuziune și ai

Societății Române de Televiziune se negociază prin contracte colective și

individuale de muncă, încheiate în condițiile legii.

În speță,

reclamantul-intimat susține că a fost vătămat prin emiterea celor 2 hotărâri

ale C.A. care au stat la baza încetării contractului individual de muncă pe

funcția de Director al Studioului TVR Craiova în conformitate cu art. 31 alin.

(3) C. muncii.

Concret,

reclamantul-intimat a fost notificat în sensul că, contractul de muncă

înregistrat la I.T.M. sub nr. 11113 din 18 aprilie 2012 a devenit inoperant

având în vedere hotărârile nr. 61 din 3 mai 2012 și nr. 53 din 3 mai 2012.

Reclamantul a arătat

că a atacat deja "decizia de concediere" la Tribunalul Dolj, secția litigii

de muncă, și dosarul a fost suspendat până la soluționarea prezentului dosar.

Se reține că cele

două hotărâri ale C.A. nu sunt emise în regim de putere publică, nu reprezintă

acte administrative, ele stau la baza deciziei de concediere și vor fi analizate

ca atare conform dispozițiilor C. muncii.

Pentru a fi în

prezența unui act administrativ între reclamantă și autoritatea recurentă

trebuie să existe un raport juridic de drept administrativ și cererea sa să se

refere la drepturi și obligații care să facă parte din obiectul unui astfel de

raport juridic ori dreptul pretins de reclamantul-intimat de a fi validat

concursul și continuat contractul de muncă încheiat, nu intră în conținutul

unui raport de drept public administrativ ci este vorba despre un raport de

dreptul muncii.

Înalta Curte constată

că nu se pot separa actele care au stat la baza emiterii "deciziei de

concediere" de încetare a "contractului de muncă" de acesta din

urmă.

În speță, instanța

competentă privind judecarea litigiilor de dreptul muncii - face o analiză

goală de conținut în situația în care așteaptă soluția privind legalitatea

actelor care au stat la baza încetării contractului de muncă.

Prin urmare, văzând

că instanța de fond a fost necompetentă material, îl va reține ca motiv de

ordine publică în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al

soluției pronunțate în recurs

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se va

admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite spre competentă

soluționare la Tribunalul Dolj, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.R.T. împotriva Sentinței nr. 3.435 din 6 noiembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 martie 2015.

Procesat de GGC - N