ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1081/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată sub nr. 20189/63/2012 pe rolul Tribunalului Dolj la data de 9 noiembrie 2012, reclamantul N.C.G., a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.R.T., anularea Hotărârii C.A. al S.R.T.V. nr. 61 din mai 2012; anularea Hotărârii C.A. al S.R.T.V. nr. 53 din mai 2012; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. A susținut reclamantul că abuzul săvârșit de pârâtă reiese din ordinea în care C.A. al S.R.T.V.

adoptă aceste hotărâri, respectiv mai întâi dezaproba încheierea Contractului de muncă cu acesta (Hotărârea nr. 53) și apoi invalidează concursul desfășurat la Craiova (Hotărârea nr. 61). Mai arată reclamantul că, prin Notificarea nr. C/261 din 14 mai 2012 a fost anunțat despre desfacerea contractului individual de muncă sub motivația că nu au fost respectate procedurile de desfășurare a examenului pentru ocuparea respectivului post. A apreciat reclamantul că actele administrative atacate sunt abuzive și au la bază culpa exclusivă a C.A. al S.R.T.V., având în vedere că organizatorul concursului a încunoștințat în timp util, până la data ținerii concursului, C.A. despre componența comisiei de selecție în vederea validării ei.

S-a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale și nu respectă procedura de emitere, respectiv, motive privind capacitatea profesională a membrilor Comisiei de selecție, motive de natură să conducă la respingerea comisiei. Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, solicitând admiterea excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Dolj și pe fondul cauzei respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-a arătat că hotărârile C.A. al S.R.T.V. nu sunt acte administrative în sensul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparținând Judecătoriei Sectorului 1 București conform dispozițiilor art. 1 coroborat cu art. 5 C. proc. civ. S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N.C.G.

față de conținutul celor două acte civile a căror nulitate relativă se cere. Totodată, pârâta, a solicitat instanței ca în măsura în care ar considera că hotărârile nr. 51 și 63 din 31 ianuarie 2012 ale C.A. al S.R.T.V. ar fi acte administrative, să constatate competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București. La termenul din data de 21 martie 2013, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. instituie competența curților de apel de a soluționa acele litigii în care sunt părți autorități publice centrale, iar art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește această competență în sarcina secțiilor de contencios administrativ și fiscal.

La Curtea de Ape București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 20189/63/2012 la data de 24 aprilie 2013, cu prim termen de judecată acordat aleatoriu la 26 iunie 2013. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 3.435 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N.C.G. în contradictoriu cu pârâta S.R.T.; s-a anulat Hotărârea C.A. al S.R.T.V. nr. 61/2012; s-a anulat parțial Hotărârea C.A. al S.R.T.V. nr. 53/2012, în ceea ce privește respingerea propunerii de aprobare a încheierii unui contract individual de muncă cu durată determinată cu reclamantul N.C.G.

pentru postul de Director al Studioului TVR Craiova; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 8,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin Încheierea din 26 iunie 2013, Curtea a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, precum și excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active. A reținut Curtea de Apel că prin Hotărârea nr. 61/2012, C.A. al S.R.T.V. a decis invalidarea concursului pentru postul de Director al Studioului Teritorial TVR Craiova pe motiv de nerespectare a procedurilor de recrutare și selecție, iar prin Hotărârea nr. 53/2012 s-a respins propunerea de aprobare a încheierii unui contract individual de muncă cu durată determinată cu reclamantul N.C.G.

pentru postul de Director al Studioului TVR Craiova. A reținut prima instanță că în cuprinsul hotărârilor nr. 61/2012 și 53/2012 nu s-a menționat în concret care a fost motivul pentru care a fost invalidat concursul câștigat de reclamant, precizându-se doar că nu au fost respectate procedurilor de recrutare și selecție. Judecătorul fondului a apreciat că formularea generală din cuprinsul actelor contestate potrivit căreia nu au fost respectate procedurilor de recrutare și selecție, nu respectă cerința motivării actelor administrative, având în vedere că nu s-a prevăzut expres care aspecte ale procedurii de recrutare și selecție nu au fost respectate, astfel că atât reclamantul, cât și instanța de judecată, nu pot cunoaște care au fost motivele invalidării concursului câștigat de reclamant și nu pot cenzura aceste motive.

Astfel s-a constatat că se impune anularea hotărârilor de către instanța de contencios administrativ. S-a reținut că în cuprinsul întâmpinării pârâta a invocat ca motiv al emiterii celor două hotărâri contestate de reclamant, faptul că pe parcursul concursului, o contestație formulată de un alt candidat ce a participat la concurs nu a fost analizată de către C.A. așa cum este prevăzut în procedura PP 605-0 PCT. 5.3.1, ci a fost soluționată (respinsă) de către Președintele - Director General în baza unui proces-verbal întocmit de aceeași comisie care a făcut evaluarea candidaților la concurs. Curtea de Apel a apreciat că motivarea unui act administrativ nu se poate face ulterior emiterii actului administrativ contestat și după ce acesta a produs efecte juridice, astfel că prezentarea motivelor actului în întâmpinarea depusă în cadrul procesului prin care se solicită anularea actului administrativ, nu substituie cerința motivării actelor administrative.

Cu toate acestea, în subsidiar, Curtea a analizat și temeinicia motivului invocat de pârâtă în întâmpinarea depusă reținând că rezultatele concursului stabilite de Comisia de concurs prin Procesul-verbal nr. 2 din 19 martie 2012 au fost contestate de către candidata care s-a clasat pe locul 2 la concurs, doamna C.S., contestația fiind înregistrată la Studioul TVR Craiova sub nr. 514 din 21 martie 2012. S-a reținut că la data de 6 aprilie 2012, Comisia de evaluare a întocmit un proces-verbal prin care și-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii acestei contestații, punct de vedere însușit de către Președintele - Director General al Societății Române de Televiziune și comunicat prin Adresa nr. C/215 din 9 aprilie 2012. S-a arătat în considerentele sentinței atacate că, potrivit art. 5.3.1 din Procedura de recrutare și selecție, analiza și decizia privitor la eventualele contestații se face de către Președintele Director General sau de C.A., după caz, și că din cuprinsul procedurii nu rezultă, însă, când contestațiile sunt soluționate de către Președintele Director General și când de către C.A.

S-a constatat că doar pentru cererea de recrutare este necesară aprobarea C.A., nu și pentru celelalte etape ale procedurii de recrutare pentru care competența revine unor alte structuri ale S.R.T.V., astfel că instanța a reținut că dispozițiile procedurii de recrutare sunt neclare în ceea ce privește competența de soluționare a contestațiilor, astfel că, în condițiile în care procedura prevede competența Președintelui Director General sau C.A., nu se poate susține că soluționarea în cauza de față a contestației doamnei C.S. de către Președintele Director General, ar fi contrară procedurii de recrutare și selecție. Mai mult, s-a constatat că anularea întregii procedurii de concurs apare ca excesivă, C.A.

având posibilitatea să anuleze doar răspunsul dat contestației de Președintele Director General și să soluționeze el pe fond contestația, ceea ce nu a făcut în cazul de față. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta S.R.T.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, în esență recurenta-pârâtă S.R.T.V. a arătat următoarele: Cu ocazia dezbaterilor asupra competenței de soluționare a cereri de anulare a celor două acte atacate de reclamantul N.C.G., respectiv hotărârile C.A. al S.R.T.V. nr. 61 și 53 din 3 mai 2012, recurenta a arătat instanței de judecată că respectivele hotărâri nu fac parte din categoria actelor administrative supuse dispozițiilor speciale din Legea nr. 554/2004 privind actele administrative.

Hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Cele două hotărâri ale C.A. al S.R.T.V. nu sunt acte administrative în înțelesul Legii 554/2004. Cele două acte atacate, nu îndeplinesc condiția de a fi emise în regim de putere publică. Acestea au fost acte emise pentru simpla organizare a activității interne a S.R.T.V., hotărârile făcând trimitere expresă la nerespectarea procedurilor de recrutare și selecție PP 605-0 și a procedurilor de lucru PL 605-1 privind recrutarea și PP 605-2 privind selecția personalului pentru posturi de execuție și posturi de conducere. Astfel, nu se poate reține că cele două hotărâri ale C.A. ar fi fost emise "în regim de putere publică" ele nefiind nici măcar destinate publicului.

- Recurenta arătă faptul că S.R.T.V. funcționează în baza unei legi speciale (Legea nr. 41/1994) care nu îi conferă și calitatea de persoană juridică de drept public sau de autoritate publică. Se arată că este greșită argumentația instanței de fond cu privire la soluționarea litigiului în sensul că actele administrative ar fi fost formulate generic astfel că nu se pot cunoaște motivele invalidării concursului câștigat de reclamant. Apărările intimatului Intimatul-reclamant N.C.G. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondat, și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este fondată în ceea ce privește motivul de recurs privind necompetența materială a instanței de fond, excepție pe care o va analiza cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ.: În fapt În conformitate cu prevederile art. 27 lit. c) din Legea nr. 41/1994, C.A. al S.R.T.V.

a aprobat prin Hotărârea nr. 6 din 31 ianuarie 2012 condițiile de înscriere la concursul pentru ocuparea postului de Director al Studioului Teritorial TVR Craiova, condiții cuprinse în anunțul privind organizarea concursului, respectiv: responsabilitățile postului, cerințele pe care trebuie să le îndeplinească candidații, indicarea probelor de concurs, actele necesare înscrierii, perioada în care va avea loc concursul etc. În aplicarea acestei hotărâri a C.A., în conformitate cu prevederile Procedurii de Recrutare și Selecție PP 605-0 și a procedurilor de lucru PL 605-1 privind recrutarea și PL 605-2 privind selecția personalului pentru posturi de execuție și posturi de conducere, s-a desfășurat concursul de ocupare a postului de Director Studio Teritorial Craiova, concurs finalizat la data de 19 martie 2012, comisia de evaluare desemnându-l câștigător ce dl. N.C.G.

Prin Hotărârea nr. 61 din 3 mai 2012, C.A. a invalidat acest concurs pe motivul nerespectării procedurii de recrutare și selecție și, în consecință, nu a aprobat încheierea C.I.M.-ului pe durată determinată. Prin Hotărârea C.A. nr. 53 din 3 mai 2012 a fost respinsă cererea privind încheierea contractului individual de muncă (C.I.M.) pe durată determinată. În drept În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Naționale de Radiodifuziune și Societatea Române de Televiziune, cele două entități sunt înființate ca servicii publice autonome de interes național. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, conducerea serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune este asigurată de consiliul de administrație, directorul general, comitetul director.

Consiliul de administrație își desfășoară activitatea pe baza propriului regulament de organizare și funcționare (alin. (2)). Conform art. 35 alin. (1) conducerea studiourilor teritoriale și ale celorlalte unități funcționale autonome este asigurată de unități directoare proprii numite de consiliul de administrație al societății respective, în limitele competențelor care le-au fost delegate. În fine, art. 36 alin. (1) din aceeași lege prevede că salariile de bază și celelalte drepturi de personal pentru salariații Societății Române de Radiodifuziune și ai Societății Române de Televiziune se negociază prin contracte colective și individuale de muncă, încheiate în condițiile legii. În speță, reclamantul-intimat susține că a fost vătămat prin emiterea celor 2 hotărâri ale C.A.

care au stat la baza încetării contractului individual de muncă pe funcția de Director al Studioului TVR Craiova în conformitate cu art. 31 alin. (3) C. muncii. Concret, reclamantul-intimat a fost notificat în sensul că, contractul de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr. 11113 din 18 aprilie 2012 a devenit inoperant având în vedere hotărârile nr. 61 din 3 mai 2012 și nr. 53 din 3 mai 2012. Reclamantul a arătat că a atacat deja "decizia de concediere" la Tribunalul Dolj, secția litigii de muncă, și dosarul a fost suspendat până la soluționarea prezentului dosar. Se reține că cele două hotărâri ale C.A. nu sunt emise în regim de putere publică, nu reprezintă acte administrative, ele stau la baza deciziei de concediere și vor fi analizate ca atare conform dispozițiilor C. muncii.

Pentru a fi în prezența unui act administrativ între reclamantă și autoritatea recurentă trebuie să existe un raport juridic de drept administrativ și cererea sa să se refere la drepturi și obligații care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic ori dreptul pretins de reclamantul-intimat de a fi validat concursul și continuat contractul de muncă încheiat, nu intră în conținutul unui raport de drept public administrativ ci este vorba despre un raport de dreptul muncii. Înalta Curte constată că nu se pot separa actele care au stat la baza emiterii "deciziei de concediere" de încetare a "contractului de muncă" de acesta din urmă. În speță, instanța competentă privind judecarea litigiilor de dreptul muncii - face o analiză goală de conținut în situația în care așteaptă soluția privind legalitatea actelor care au stat la baza încetării contractului de muncă.

Prin urmare, văzând că instanța de fond a fost necompetentă material, îl va reține ca motiv de ordine publică în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.R.T. împotriva Sentinței nr. 3.435 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2015. Procesat de GGC - N