ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2014

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.I.F., a solicitat anularea Deciziei nr. 591 din 26 iulie 2012 și a Deciziei nr. 651 din 17 august 2012 emise de pârâtă, în ce privește organizarea concursului pentru ocuparea postului de director la F.I.F. Dolj. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la art. 1 din Decizia nr. 591 din 26 iulie 2012 se menționează că la data de 10 septembrie 2012 A.N.I.F. „organizează concurs pentru ocuparea posturilor de conducere de director la filialele de îmbunătățiri funciare Arad .. Dolj .. Vaslui ale A.N.I.F.”. Ulterior, prin Decizia nr. 673 din 06 august 2012, intimata a decis amânarea concursului la o dată ulterioară, dată care a fost stabilită prin Decizia nr. 651 din 17 august 2012, ca fiind 01 octombrie 2012. Reclamanta a susținut că procedura organizării concursului în ceea ce o privește este nelegală, întrucât ocupă postul scos la concurs pe durată nedeterminată în baza unui contract individual de muncă încheiat cu pârâta, fiind îndeplinite exigențele impuse de O.U.G. nr. 82/2011, în sensul că face parte din personalul preluat în temeiul acestui act normativ. A mai susținut reclamanta că un concurs se organizează pentru ocuparea unor posturi vacante, ceea ce nu este cazul în speță. Este adevărat că, în paralel, pârâta a emis diferite decizii (de exemplu 542 din 27 iunie 2012) prin care menționa că se prelungește pe diverse perioade de timp „numirea temporară în funcția de director al F.I.F. Dolj a A.N.I.F.” a reclamantei, însă astfel de decizii sunt neavenite și nu pot produce efecte în prezența contractului de muncă 212/2011 asumat de pârâtă și în baza căruia își desfășoară activitatea. Pârâta A.N.I.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală, arătând că organizarea concursului este în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căreia exercitarea cu caracter temporar a unei funcții de conducere se realizează prin numirea temporară a unei persoane angajate care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției de conducere și care nu a fost sancționată disciplinar, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, dacă în statut sau în legea specială nu se prevede altfel.

Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1083 din 23 noiembrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. – A.N.I.F. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a avut în vedere faptul că potrivit Deciziei nr. 252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul General al A.N.I.F., reclamanta P.V., începând cu data de 27 decembrie 2011, a fost angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, la F.I.F. Dolj a A.N.I.F., în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2011 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 53/ 2003 - Codul muncii și s-a numit temporar în funcția de director la F.I.F. Dolj, până la ocuparea postului prin concurs potrivit procedurii stabilite de lege. Instanța de fond a reținut că Decizia nr. 252 din 23 decembrie 2011 nu a fost contestată de reclamantă în ceea ce privește numirea sa temporară în funcția de director la F.I.F. Dolj până la ocuparea postului prin concurs potrivit procedurii stabilitele lege. Prin Decizia nr. 590 din 26 iulie 2012 emisă de Directorul general al A.N.I.F., s-a aprobat „Procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală și a posturilor de director pentru filialele de îmbunătățiri funciare județene ale A.N.I.F.”, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice și ale art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 1223/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.I.F. Prin urmare, legea întemeiază regula ocupării funcțiilor de conducere prin concurs, situația de excepție a numirii reclamantei având caracter temporar și condiționată de momentul organizării concursului pentru ocuparea respectivului post. Instanța de fond a constatat că reclamanta nu poate invoca nelegalitatea deciziilor prin prisma faptului că avea contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, atâta timp cât numirea sa pe funcția de conducere a fost temporară, iar la data numirii temporare nu se aprobase încă procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală și a posturilor de director pentru filialele de îmbunătățiri funciare județene ale A.N.I.F. În cauză, s-a decis scoaterea la concurs a postului în vederea ocupării sale, astfel că, independent de conținutul contractului individual de muncă, se impune a se avea în vedere dispozițiile din lege care reglementează expres ocuparea postului prin concurs în urma unei proceduri de organizare a concursului. Instanța de fond a apreciat că deciziile atacate nu sunt de natură să creeze prejudicii reclamantei, care a cunoscut modalitatea numirii sale, caracterul temporar al acesteia, regimul juridic al numirii și posibilitatea încetării acesteia în condițiile în care funcția sa nu este deținută prin concurs. Pe calea contenciosului administrativ pot fi anulate actele administrative atacate doar dacă se dovedește cu certitudine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare ce au servit ca temei al emiterii acestora, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

Motivele de recurs înfățișate de reclamantă Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta P.V. arată următoarele: Este netemeinică reținerea instanței de fond în sensul că decizia nr. 590 din 26 iulie 2012 prin care a fost aprobată procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală și a posturilor de director pentru filialele de îmbunătățiri financiare județene nu a fost contestată, întrucât a contestat această decizie prin formularea unei proceduri prealabile la data de 23 august 2012, la care pârâta a emis răspunsul nr. 21579 din 31 august 2012. În consecință, apreciază recurenta-reclamantă că la această dată se află în termenul legal pentru atacarea Deciziei nr. 590/2012. Mai arată recurenta că urmare a preluării personalului de către A.N.I.F., în baza „Regulamentului privind procedura de selectare a personalului angajat în cadrul A.N.I.F. RA, care se desființează, ce urmează a fi preluat în limita numărului maxim de 1.500 posturi”, a susținut un interviu ce a întrunit condițiile specifice unui concurs propriu-zis. Rezultă așadar, că preluarea nu a fost cu titlu temporar, așa cum eronat a reținut instanța de fond, când a statuat că cele două decizii atacate sunt legale cu motivarea că numirea în funcția de director a fost dispusă pentru o perioadă temporară. Recurenta critică soluția și sub aspectul reținerii de către judecătorul fondului a faptului că deciziile atacate nu sunt de natură să-i creeze un prejudiciu, atâta timp cât exista posibilitatea încetării funcției sale, oricând în condițiile în care nu e deținută prin concurs. Instanța de fond practic „golește” de efecte contractul individual de muncă, reținând că independent de existența acestuia se impune a se avea în vedere dispozițiile legale ce reglementează ocuparea postului prin concurs în urma unei proceduri de organizare a concursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate de recurenta-reclamantă și sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a suspus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Deciziile nr. 591/2012 și nr. 651/2012, decizii prin care s-a stabilit că inițial, pe data de 10 septembrie 2012, A.N.I.F. organizează concurs pentru ocuparea posturilor de conducere de director la o parte din F.I.F., printre care și Filiala Dolj, dată ce a fost modificată ulterior, stabilindu-se susținerea concursului la data de 1 octombrie 2012. Cele două decizii prevedeau faptul că procedura de concurs este cea aprobată prin Decizia A.N.I.F. nr. 590 din 26 iulie 2012. Recurenta-reclamantă are un contract individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat sub nr. 212 din 23 decembrie 2011 în registrul de evidență al salariaților, ca urmare a preluării personalului de la A.N.I.F., în urma susținerii unui interviu organizat pentru ocuparea posturilor vacante, potrivit Regulamentului privind procedura de selectare a personalului angajat în cadrul A.N.I.F. care se desființează. Potrivit Deciziei nr. 252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul general al A.N.I.F., reclamanta a fost angajată, începând cu data de 27 decembrie 2011 cu contract individual de muncă, pe durată nedeterminată la F.I.F. Dolj a A.N.I.F. și a fost numită temporar în funcția de director, până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilită de lege. Prima instanță, analizând toate motivele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată a ajuns la concluzia că cele două acte administrative sunt legale. Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată și de instanța de control judiciar. Răspunzând criticilor formulate de recurenta-reclamantă după reevaluarea întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte reține că împrejurarea că reclamantă ocupa postul de director al Filialei Dolj nu atrage nelegalitatea deciziilor prin care s-a dispus organizarea concursului, întrucât prin Decizia nr. 252 din 23 noiembrie 2011 emisă de directorul A.N.I.F. aceasta a fost numită temporar în funcția de director la Filiala Dolj – A.N.I.F., până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilită de lege. Așadar, numirea reclamantei are un caracter temporar, de excepție, fiind condiționată și dispusă până la ocuparea postului de conducere prin concurs, acesta constituind regula în materia ocupării posturilor de conducere. În acest context, recurenta nu poate invoca faptul că a fost preluată prin contract de muncă, cu caracter nedeterminat și în urma susținerii unui interviu ce a întrunit condițiile specifice unui concurs propriu-zis pentru a justifica caracterul definitiv al numirii sale pe funcția de conducere. De altfel, cuprinsul Deciziei nr. 252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul general al A.N.I.F. este neechivoc, în sensul numirii temporare în funcția de director al F.I.F. Dolj până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilite de lege. Procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director din unitatea centrală și a posturilor de director pentru filialele de îmbunătățiri funciare județene ale A.N.I.F. nu era încă aprobat la data numirii temporare a reclamantei, fiind aprobat ulterior prin Decizia A.N.I.F. nr. 590 din 26 iulie 2012. Astfel, contrar opiniei recurentei, scoaterea la concurs a postului de conducere în vederea ocupării sale în temeiul unei proceduri de organizare a concursului are un caracter independent de conținutul contractului individual de muncă al reclamantei, care avea cunoștință încă de la data numirii despre caracterul temporar al numirii sale și despre posibilitatea încetării numirii temporare, în condițiile în care nu deținea funcția ca urmare a participării la un concurs. Judecătorul fondului a demonstrat convingător faptul că deciziile atacate nu sunt de natură a crea prejudicii recurentei-reclamante care a cunoscut modalitatea numirii sale pe funcția de conducere și caracterul temporar al acestei numiri.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu există motive de modificare ori casare a sentinței atacate, nici din perspectiva motivelor de recurs invocate, nici ca urmare a controlului realizat potrivit art. 304 1 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.