ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.I.F., a solicitat

anularea Deciziei nr. 591 din 26 iulie 2012 și a Deciziei nr. 651 din 17 august

2012 emise de pârâtă, în ce privește organizarea concursului pentru ocuparea

postului de director la F.I.F. Dolj.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că la art. 1 din Decizia nr. 591 din 26 iulie 2012 se

menționează că la data de 10 septembrie 2012 A.N.I.F. „organizează concurs

pentru ocuparea posturilor de conducere de director la filialele de

îmbunătățiri funciare Arad .. Dolj .. Vaslui ale A.N.I.F.”.

Ulterior, prin

Decizia nr. 673 din 06 august 2012, intimata a decis amânarea concursului la o

dată ulterioară, dată care a fost stabilită prin Decizia nr. 651 din 17 august

2012, ca fiind 01 octombrie 2012.

Reclamanta a susținut

că procedura organizării concursului în ceea ce o privește este nelegală,

întrucât ocupă postul scos la concurs pe durată nedeterminată în baza unui

contract individual de muncă încheiat cu pârâta, fiind îndeplinite exigențele

impuse de O.U.G. nr. 82/2011, în sensul că face parte din personalul preluat în

temeiul acestui act normativ.

A mai susținut reclamanta

că un concurs se organizează pentru ocuparea unor posturi vacante, ceea ce nu

este cazul în speță. Este adevărat că, în paralel, pârâta a emis diferite

decizii (de exemplu 542 din 27 iunie 2012) prin care menționa că se prelungește

pe diverse perioade de timp „numirea temporară în funcția de director al F.I.F.

Dolj a A.N.I.F.” a reclamantei, însă astfel de decizii sunt neavenite și nu pot

produce efecte în prezența contractului de muncă 212/2011 asumat de pârâtă și

în baza căruia își desfășoară activitatea.

Pârâta A.N.I.F. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică

și nelegală, arătând că organizarea concursului este în conformitate cu

prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară

a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căreia exercitarea cu

caracter temporar a unei funcții de conducere se realizează prin numirea

temporară a unei persoane angajate care îndeplinește condițiile specifice

pentru ocuparea funcției de conducere și care nu a fost sancționată

disciplinar, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, dacă în

statut sau în legea specială nu se prevede altfel.

2.

Hotărârea

Curții de apel

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1083

din 23 noiembrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.V., în

contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. – A.N.I.F.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a avut în vedere faptul că potrivit Deciziei nr.

252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul General al A.N.I.F., reclamanta P.V.,

începând cu data de 27 decembrie 2011, a fost angajată cu contract individual

de muncă pe durată nedeterminată, la F.I.F. Dolj a A.N.I.F., în conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2011 și art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 53/ 2003 - Codul muncii și s-a numit temporar în funcția de director

la F.I.F. Dolj, până la ocuparea postului prin concurs potrivit procedurii

stabilite de lege.

Instanța de fond a

reținut că Decizia nr. 252 din 23 decembrie 2011 nu a fost contestată de

reclamantă în ceea ce privește numirea sa temporară în funcția de director la F.I.F.

Dolj până la ocuparea postului prin concurs potrivit procedurii stabilitele

lege.

Prin Decizia nr. 590

din 26 iulie 2012 emisă de Directorul general al A.N.I.F., s-a aprobat

„Procedura de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere

de director din unitatea centrală și a posturilor de director pentru filialele

de îmbunătățiri funciare județene ale A.N.I.F.”, în conformitate cu prevederile

H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea

principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant

corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade

sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din

sectorul bugetar plătit din fonduri publice și ale art. 15 alin. (2) din H.G. nr.

1223/2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.I.F.

Prin urmare, legea

întemeiază regula ocupării funcțiilor de conducere prin concurs, situația de

excepție a numirii reclamantei având caracter temporar și condiționată de

momentul organizării concursului pentru ocuparea respectivului post.

Instanța de fond a

constatat că reclamanta nu poate invoca nelegalitatea deciziilor prin prisma

faptului că avea contract individual de muncă încheiat pe perioadă

nedeterminată, atâta timp cât numirea sa pe funcția de conducere a fost

temporară, iar la data numirii temporare nu se aprobase încă procedura de

organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director

din unitatea centrală și a posturilor de director pentru filialele de

îmbunătățiri funciare județene ale A.N.I.F.

În cauză, s-a decis

scoaterea la concurs a postului în vederea ocupării sale, astfel că,

independent de conținutul contractului individual de muncă, se impune a se avea

în vedere dispozițiile din lege care reglementează expres ocuparea postului

prin concurs în urma unei proceduri de organizare a concursului.

Instanța de fond a

apreciat că deciziile atacate nu sunt de natură să creeze prejudicii

reclamantei, care a cunoscut modalitatea numirii sale, caracterul temporar al

acesteia, regimul juridic al numirii și posibilitatea încetării acesteia în

condițiile în care funcția sa nu este deținută prin concurs.

Pe calea

contenciosului administrativ pot fi anulate actele administrative atacate doar

dacă se dovedește cu certitudine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare ce

au servit ca temei al emiterii acestora, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

3.

Motivele

de recurs înfățișate de reclamantă

Împotriva sentinței

Curții de apel a formulat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs reclamanta P.V. arată următoarele:

Este netemeinică

reținerea instanței de fond în sensul că decizia nr. 590 din 26 iulie 2012 prin

care a fost aprobată procedura de organizare a concursului pentru ocuparea

posturilor de conducere de director din unitatea centrală și a posturilor de

director pentru filialele de îmbunătățiri financiare județene nu a fost

contestată, întrucât a contestat această decizie prin formularea unei proceduri

prealabile la data de 23 august 2012, la care pârâta a emis răspunsul nr. 21579

din 31 august 2012.

În consecință,

apreciază recurenta-reclamantă că la această dată se află în termenul legal

pentru atacarea Deciziei nr. 590/2012.

Mai arată recurenta

că urmare a preluării personalului de către A.N.I.F., în baza „Regulamentului privind

procedura de selectare a personalului angajat în cadrul A.N.I.F. RA, care se

desființează, ce urmează a fi preluat în limita numărului maxim de 1.500

posturi”, a susținut un interviu ce a întrunit condițiile specifice unui

concurs propriu-zis. Rezultă așadar, că preluarea nu a fost cu titlu temporar,

așa cum eronat a reținut instanța de fond, când a statuat că cele două decizii

atacate sunt legale cu motivarea că numirea în funcția de director a fost

dispusă pentru o perioadă temporară.

Recurenta critică

soluția și sub aspectul reținerii de către judecătorul fondului a faptului că

deciziile atacate nu sunt de natură să-i creeze un prejudiciu, atâta timp cât

exista posibilitatea încetării funcției sale, oricând în condițiile în care nu

e deținută prin concurs.

Instanța de fond

practic „golește” de efecte contractul individual de muncă, reținând că

independent de existența acestuia se impune a se avea în vedere dispozițiile

legale ce reglementează ocuparea postului prin concurs în urma unei proceduri

de organizare a concursului.

4.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor invocate de recurenta-reclamantă și sub toate

aspectele conform dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în

continuare.

Recurenta-reclamantă

a suspus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ

Deciziile nr. 591/2012 și nr. 651/2012, decizii prin care s-a stabilit că inițial,

pe data de 10 septembrie 2012, A.N.I.F. organizează concurs pentru ocuparea

posturilor de conducere de director la o parte din F.I.F., printre care și Filiala

Dolj, dată ce a fost modificată ulterior, stabilindu-se susținerea concursului la

data de 1 octombrie 2012.

Cele două decizii

prevedeau faptul că procedura de concurs este cea aprobată prin Decizia A.N.I.F.

nr. 590 din 26 iulie 2012.

Recurenta-reclamantă

are un contract individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat sub nr.

212 din 23 decembrie 2011 în registrul de evidență al salariaților, ca urmare a

preluării personalului de la A.N.I.F., în urma susținerii unui interviu

organizat pentru ocuparea posturilor vacante, potrivit Regulamentului privind

procedura de selectare a personalului angajat în cadrul A.N.I.F. care se desființează.

Potrivit Deciziei nr.

252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul general al A.N.I.F., reclamanta a

fost angajată, începând cu data de 27 decembrie 2011 cu contract individual de

muncă, pe durată nedeterminată la F.I.F. Dolj a A.N.I.F. și a fost numită

temporar în funcția de director, până la ocuparea postului prin concurs,

potrivit procedurii stabilită de lege.

Prima instanță,

analizând toate motivele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată

a ajuns la concluzia că cele două acte administrative sunt legale.

Această concluzie

este corectă, ea fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

Răspunzând criticilor

formulate de recurenta-reclamantă după reevaluarea întregului material probator

administrat în cauză, Înalta Curte reține că împrejurarea că reclamantă ocupa

postul de director al Filialei Dolj nu atrage nelegalitatea deciziilor prin

care s-a dispus organizarea concursului, întrucât prin Decizia nr. 252 din 23

noiembrie  2011 emisă de directorul A.N.I.F. aceasta a fost numită temporar în

funcția de director la Filiala Dolj – A.N.I.F., până la ocuparea postului prin

concurs, potrivit procedurii stabilită de lege.

Așadar, numirea

reclamantei are un caracter temporar, de excepție, fiind condiționată și

dispusă până la ocuparea postului de conducere prin concurs, acesta constituind

regula în materia ocupării posturilor de conducere.

În acest context,

recurenta nu poate invoca faptul că a fost preluată prin contract de muncă, cu

caracter nedeterminat și în urma susținerii unui interviu ce a întrunit

condițiile specifice unui concurs propriu-zis pentru a justifica caracterul

definitiv al numirii sale pe funcția de conducere.

De altfel, cuprinsul

Deciziei nr. 252 din 23 decembrie 2011 emisă de Directorul general al A.N.I.F.

este neechivoc, în sensul numirii temporare în funcția de director al F.I.F. Dolj

până la ocuparea postului prin concurs, potrivit procedurii stabilite de lege.

Procedura de

organizare a concursului pentru ocuparea posturilor de conducere de director

din unitatea centrală și a posturilor de director pentru filialele de

îmbunătățiri funciare județene ale A.N.I.F. nu era încă aprobat la data numirii

temporare a reclamantei, fiind aprobat ulterior prin Decizia A.N.I.F. nr. 590

din 26 iulie 2012.

Astfel, contrar

opiniei recurentei, scoaterea la concurs a postului de conducere în vederea

ocupării sale în temeiul unei proceduri de organizare a concursului are un

caracter independent de conținutul contractului individual de muncă al reclamantei,

care avea cunoștință încă de la data numirii despre caracterul temporar al

numirii sale și despre posibilitatea încetării numirii temporare, în condițiile

în care nu deținea funcția ca urmare a participării la un concurs.

Judecătorul fondului

a demonstrat convingător faptul că deciziile atacate nu sunt de natură a crea

prejudicii recurentei-reclamante care a cunoscut modalitatea numirii sale pe

funcția de conducere și caracterul temporar al acestei numiri.

5.

Temeiul

legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că nu există motive de modificare ori casare a

sentinței atacate, nici din perspectiva motivelor de recurs invocate, nici ca

urmare a controlului realizat potrivit art. 304

1

C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.V. împotriva Sentinței nr. 1083 din 23 noiembrie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2014.