ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 543/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanțe

Prin Sentința civilă nr. 243 din 20 aprilie 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

cererile având ca obiect suspendare executare acte administrative și cererea de

chemare în judecată, completată, formulată de T.P. în contradictoriu cu pârâții

A.N.P.M., A.R.P.M. Craiova, A.N.F.P. și P.C., reținând, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 176

din 16 noiembrie 2010 emisă de Directorul Executiv al A.R.P.M. Craiova,

reclamantul T.P. a fost numit în funcția publică de execuție de consilier,

clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare în cadrul

Serviciului Buget, Finanțe, Administrativ, ca urmare a reorganizării A.R.P.M.

Craiova.

Anterior, reclamantul

îndeplinea funcția de șef Serviciu Buget, Finanțe, Administrativ din cadrul A.R.P.M.

Dolj, fiind numit prin Decizia nr. 195 din 30 septembrie 2008 emisă de

directorul executiv al A.P.M.

Prin H.G. nr. 918/2010

privind reorganizare si funcționarea A.N.P.M. și a instituțiilor publice aflate

în subordinea acesteia, act administrativ în temeiul căruia au fost emise

deciziile contestate, s-a stabilit (art. 7) reorganizarea agențiilor regionale

și județene pentru protecția mediului, respectiv prin comasarea și reducerea

numărului de posturi.

Forma de organizare a

agențiilor regionale pentru protecția medului stabilita prin H.G. nr. 918/2010

este o comasare prin absorbție într-o anumită limită a personalului din

agențiile județene, art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 918/2010 stipulând că

personalul din cadrul agențiilor județene pentru protecția mediului,

desființate potrivit art. 7 alin. (3) se preia în cadrul agențiilor regionale

pentru protecția mediului, în limitele structurii organizatorice aprobate.

În contextul

desființării A.R.P.M. Dolj, în condițiile art. 7 alin (3) si art. 8 din H.G.

918/2010, în mod legal reclamantul a trecut de pe o funcție de nivel superior

pe o funcție publică vacantă de nivel inferior, fără examen, dându-se eficiență

dispozițiilor art. 99 alin. (7) alin. 7 din Legea 188/1999 privind Statutul

funcționarului publici, potrivit cărora funcționarul public de conducere are

prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante de nivel inferior.

În ceea ce privește

susținerea reclamantului referitoare la faptul că postul de șef Serviciu Buget

Finanțe Administrativ din cadrul A.R.P.M. Craiova îi revenea de drept,

îndeplinind criteriile de revenire prevăzute de art. 100 alin. (1) și alin. (2)

din Legea 188/1999, instanța a apreciat că reclamantul nu se află în ipoteza

reorganizării instituției în care a funcționat ca șef serviciu, respectiv A.P.M.

Craiova, instituție desființată, potrivit celor enunțate mai sus si al cărui

personal a fost preluat de A.R.P.M. Craiova, prin urmare nu-i sunt aplicabile

dispozițiile art. 100 din Legea 188/199(R2) privind Statutul funcționarilor

publici, instituția reorganizata fiind A.R.P.M. Craiova. Față de motivele

expuse, instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 2010

respectă normele legale și actele administrative cu forță juridică superioară

în temeiul cărora a fost emisă, fiind nefondată cererea de anulare a acesteia.

Referitor la Decizia

nr. 912 din 18 noiembrie 2011 emisă de președintele A.N.P.M. privind numirea

temporară a pârâtei P.C.C. în funcția publică de conducere de șef Serviciu

Buget Finanțe Administrativ în cadrul A.R.P.M. Craiova, până la ocuparea

postului prin concurs, instanța a apreciat de asemenea ca nefondate motivele de

nulitate invocate de reclamant.

Astfel, pârâta P.C.C.

a ocupat funcția de șef Birou Buget Finanțe Administrativ în cadrul A.R.P.M.,

anterior reorganizării. Având în vedere că această instituție a fost supusă

reorganizării urmare a absorbției personalului fostei A.P.M. Craiova, pârâtei P.C.C.

îi sunt aplicabile dispozițiile art. 100 din Legea 188/1999 privind criteriile

de numire în noile funcții, având prioritate la numirea în funcția sef birou

într-un compartiment similar celui în care funcționa anterior reorganizării. În

acest context, cu atât mai mult pârâta poate ocupa temporar funcția de șef

Birou Buget Finanțe Administrativ, până la ocuparea postului prin concurs,

având în vedere existența mai multor funcționari publici care îndeplinesc

condițiile ocupării acestei funcții (art. 100 alin. (3) din Legea 188/1999).

Pentru motivele

expuse, instanța a respins cererea privind anularea deciziei nr. 912/18

noiembrie 2010 ca nefondată.

În ce privește

cererile având ca obiect suspendarea executării Deciziilor nr. 176 din 16

noiembrie 2010 și nr. 912 din 18 noiembrie 2010, instanța a reținut că,

raportat la dispozițiile art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004, nu

sunt îndeplinite cumulativ condițiile existenței cazului bine justificat și prevenirii

producerii unei pagube iminente. În acest sens, instanța a reținut că, în

contextul analizei pe fond și constatării legalității actelor administrative,

nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind inutilă analiza

condiției referitoare la paguba iminentă.

reclamantului

Împotriva sentinței

pronunțate de prima instanță a declarat recurs reclamantul Tătar Petru arătând,

în esență, următoarele:

Soluția primei

instanțe este nelegală în raport cu considerentele greșite la care a ajuns

instanța de fond privind vocația și dreptul său de a fi numit în funcția

publică de conducere de Șef Serviciu Finanțe Buget Administrativ, în urma

reorganizării în Agenție Regională, dar și a nerespectării prevederilor Legii nr.

188/1999.

Astfel în

conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 918/2010, A.J.P.M. cu

sediile în județele în care funcționează A.R.P.M. se desființează ca urmare a

comasării prin absorbție și a preluării activității lor de către Agențiile

Regionale.

Art. 8 alin. (5)

dispune că posturile corespunzătoare funcțiilor de conducere din cadrul

Agenției Naționale precum și cele din cadrul agențiilor regionale și județene

reorganizate conform art. 7 vor fi ocupate potrivit prevederilor legale în

domeniu.

În aceste condiții,

raportat la regimul juridic al funcțiilor publice, în contextul reorganizării,

în art. 100 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 188/1999 cu modificările

ulterioare, se prevăd expres cazurile și criteriile pe baza cărora se

realizează numirea funcționarilor publici, precum și situația în care sunt mai

mulți funcționari publici care îndeplinesc condițiile de numire.

Instanța de fond nu a

observat că reclamantul avea dreptul, nesocotit de instituția care s-a

reorganizat, că îndeplinea condițiile cerute de art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Cum la nivelul A.R.P.M. Craiova se regăsește funcția publică de conducere de

șef Serviciu Finanțe Buget Administrativ, iar reclamantul a ocupat anterior

reorganizării funcția publică de conducere de șef Serviciu Financiar

Contabilitate, Administrativ, Achiziție Publică, Urmărire Contracte, conducerea

Agenției Regionale trebuia să îi respecte drepturile, criteriile și condițiile

conform art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Astfel potrivit art. 8

alin. (1) din

respectivul

act normativ, personalul din agenția desființată va fi preluat în agenția

regională reorganizată, în limitele structurii aprobate, urmare a reorganizării

prin absorbție, în structura organizatorică a A.R.P.M. Craiova, fiind înființat

un post de șef Serviciu Buget Finanțe Administrativ.

Cum un asemenea post

este similar celui ocupat în cadrul agenției desființate, acesta trebuia să-i

revină de drept, în considerarea normelor prevăzute în anexa nr. 1 la Decizia nr. 649 din 21 septembrie 2011 privind aprobarea procedurii de reorganizare a

activității instituțiilor publice aflate în subordinea A.N.P.M.

În această situație,

prin raportare la normele respective și nefiind în prezența împrejurărilor

prevăzute de etapa a IV-a din Procedură, litera „a” (nu se pune problema

rezervării postului în condițiile inexistenței sale anterior reorganizării) dar

nici în situația vacantării postului și implicit a scoaterii sale la concurs

(etapa a IV-a litera „b” din Procedură, în sensul existenței mai multor

persoane decât numărul de posturi) funcția corespunzătoare postului de Șef Serviciu

Buget Finanțe Administrativ ar fi trebuit să-i revină.

Ori, în ciuda

prevederilor legale mai sus invocate și cu nerespectarea propriilor

reglementări în materia procedurii de reorganizare, atribuțiile corespunzătoare

funcției de șef Serviciu Buget Finanțe Administrativ aveau să fie delegate

d-nei C.P., care anterior reorganizării a îndeplinit funcția de șef Birou Buget

Finanțe Administrativ în cadrul A.R.P.M. Craiova, funcție inferioară celei

înființate în cadrul A.R.P.M. Craiova ca efect al reorganizării.

Nu este lipsită de

relevanță, deși ignorată de către instanța de fond, nici împrejurarea că A.N.F.P.,

interpelată asupra modalității de interpretare și aplicare a Normelor cu

referire la reorganizarea reținută prin Decizia nr. 649 din 21 septembrie 2010,

emisă de către A.N.P.M., prin Adresa nr. 502853 din 1 noiembrie 2010, avea să

își formuleze un punct de vedere similar care reține nu doar întâietatea, ci

dreptul său exclusiv la numirea în funcția publică de conducere de șef Serviciu

Buget Finanțe Administrativ în cadrul A.R.P.M. Craiova.

Într-o asemenea

situație, în condițiile constatării împrejurării că postul corespunzător

funcției publice de conducere de șef Serviciu Buget Finanțe Administrativ, îi

revenea de drept, pe cale de consecință, instanța de fond ar fi trebuit să

aprecieze că postul respectiv nu ar fi putut face obiectul vacantării și

ocupării sale cu caracter temporar până la organizarea concursului în vederea

ocupării sale definitive, aspect ce ar fi condus implicit la reținerea nelegalității

celor două decizii contestate, prilejuind totodată verificarea în integralitate

a cerințelor de admisibilitate a cererii privind suspendarea efectelor celor

două acte administrative invocat nelegale, demersul devenind unul admisibil.

Pe de altă parte,

tocmai urmare a constatării că postul corespunzător funcției publice de

conducere respective îi revine de drept, implicit acesta nu poate fi supus

vacantării și ulterior scoaterii sale la concurs, prima instanță ar fi trebuit

să admită și capătul de cerere modificat privind obligarea președintelui A.N.P.M.

ca, în condițiile art. 15 alin. (4) din H.G. nr. 918/2010, să emită decizie de

numire a sa în funcția de șef Serviciu Buget Finanțe Administrativ în cadrul A.R.P.M.

Craiova, cerere ce avea să fie însă ignorată.

A fost depus în acest

sens punctul de vedere emis de A.N.F.P. din data de 1 noiembrie 2010, pe care

instanța de fond nu a dorit să îl analizeze, după cum nu a analizat nici

reglementările stabilite prin Decizia nr. 649/2010.

în recurs

Prin Decizia nr. 1216

din 7 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de T.P.

împotriva Sentinței civile nr. 243 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele arătate în

continuare.

Contrar celor

susținute de recurent, în acord cu opinia primei instanțe, Înalta Curte a

apreciat că, în privința reclamantului, nu operează prevederile art. 100 din Legea

nr. 188/1999.

Acest text legal are

în vedere ipoteza reorganizării instituției în cadrul căreia funcționează cel

în cauză și care stabilește criteriile după care sunt redistribuiți în noile

funcții, sau în cadrul noilor compartimente, funcționarii publici ai acelei

entități. Cu alte cuvinte, este vorba despre restructurarea

autorității/instituției publice în care își desfășoară activitatea acea

persoană, or, în speță, autoritatea publică în cadrul căreia a funcționat

reclamantul, A.J.P.M. Dolj a fost desființată în baza art. 7 alin. (3) din H.G.

nr. 918/2010. Personalul acestei agenții județene a fost preluat de A.R.P.M.

Craiova, în limitele structurii aprobate, potrivit art. 8 alin. (1) din actul

normativ precitat.

Chiar dacă la nivelul

A.R.P.M. Craiova exista un post similar cu cel ocupat de el în cadrul agenției

județene, reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 100 din Legea nr.

188/1999 pentru a ocupa fără concurs sau examen funcția respectivă, în

condițiile în care acest text legal nu este incident în cauză.

Așadar, reținând că

prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 i s-ar fi aplicat reclamantului,

numai în ipoteza restructurării A.J.P.M. Dolj, iar nu în cazul desființării

acesteia, după cum este cazul în speță, criticile formulate în recurs nu pot fi

primite.

În ceea ce privește contestarea

de către reclamant a Deciziei de numire a intimatei C.P., în funcția de șef

Serviciu

b

uget

f

inanțe

a

dministrativ, nr. 912 din 18 noiembrie 2011, Înalta Curte a

constatat că și acest capăt de cerere a fost în mod corect respins de către

prima instanță.

În condițiile atacării

acestui din urmă act administrativ de autoritate, reclamantul ar fi trebuit,

potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să invoce vătămarea sa într-un

drept prevăzut de lege/interes legitim ( protejat de lege), lucru pe care însă

T.P. nu l-a făcut. Simpla afirmație că ocuparea funcției publice de conducere

vizate de acesta i-ar fi revenit de drept, nu satisface exigențele legale ale

textului precitat. Ar fi fost necesar ca reclamantul să producă probe prin care

să demonstreze în ce constă vătămarea sa printr-un act administrativ de numire

temporară într-o funcție de conducere a unui funcționar public, post ce fusese,

de altfel, declarat vacant în baza unui alt act infralegislativ.

În fine, Adresa nr. 502853

din 1 noiembrie 2010 a A.N.F.P. exprimă doar o simplă opinie cu privire la

situația reclamantului, fără nicio semnificație juridică, astfel că instanța de

judecată nu este ținută în nici un fel de acest punct de vedere al respectivei

instituții.

anulare

Împotriva Deciziei nr.

1216 din 7 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, recurentul T.P. a formulat contestație în

anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, contestatorul a arătat că, respingându-i recursul, Înalta Curte a omis să

cerceteze toate motivele de modificare sau de casare cu care a fost sesizată,

indicând în acest sens, ca fiind omise, motivele de recurs ce țin de

nelegalitatea deciziilor administrative contestate prin raportare la prevederile

Deciziei nr. 649/2010 și ale art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 918/2010, privind

reorganizarea și funcționarea A.N.P.M. și a instituțiilor publice aflate în

subordinea acesteia.

Un alt motiv de

recurs indicat de contestator a vizat omisiunea instanței de fond de a se

pronunța asupra capătului de cerere modificat privind obligarea președintelui A.N.P.M.

ca, în condițiile art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 918/2010, să emită decizie de

numire a sa în funcția de șef serviciu buget finanțe administrativ în cadrul A.R.P.M.

Craiova.

În dovedirea

susținerilor sale, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.

5.1.Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata A.N.P.M. a invocat excepția tardivității contestației

în anulare, cu referire la data motivării acesteia, în raport cu prevederile

art. 319 alin. (2) C. proc. civ., și inadmisibilitatea contestației, în sensul

că, invocând prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., contestatorul face

o confuzie între motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ.

și motivele de fapt și de drept arătate în cererea de recurs în considerarea

art. 304

1

C. proc. civ.

5.2. Intimata A.N.F.P.

a formulat și ea întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive dosar, arătând că motivele de nelegalitate invocate în recursul care a

format obiectul Dosarului nr. 128/54/2011 se referă strict la actele administrative

emise de A.R.P.M. Craiova și nu au vizat partea din dispozitivul Sentinței nr. 243/2011

prin care instanța de fond a respins acțiunea formulată împotriva A.N.F.P.,

astfel încât această parte din dispozitivul hotărârii nu a format obiectul cererii

de recurs.

Referitor la

contestația în anulare, intimata A.N.F.P. a invocat excepția de tardivitate,

pentru depășirea termenului prevăzut în art. 319 alin. (2) C. proc. civ., și

inadmisibilitatea contestației pentru neîncadrarea motivelor invocate în cerințele

art. 318 C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

excepțiile invocate

Examinând cu

prioritate excepția tardivității formulării contestației în anulare, potrivit

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, nefiind susceptibilă

de executare silită, decizia atacată este supusă contestării în termenul

prevăzut în art. 319 alin. (2) teza a II- a C. proc. civ. – 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data

când hotărârea a rămas irevocabilă.

În speță, contestația

în anulare – nemotivată – împotriva Deciziei nr. 1216 din 7 martie 2012 a fost expediată

prin poștă la data de 21 martie 2012, motivarea căii de atac fiind formulată ulterior,

la data de 30 octombrie 2012.

Din înscrisurile

dosarului nu rezultă însă data certă la care contestatorul a luat cunoștință de

decizia motivată, iar în cazul invocării unei excepții sarcina probei este răsturnată,

partea care invocă excepția fiind datoare să dovedească temeinicia ei,

obligații pe care intimatele nu au îndeplinit-o în cauză.

În consecință, Înalta

Curte va respinge excepția tardivității contestației, invocată în întâmpinările

A.N.P.M. și A.N.F.P.

De asemenea, va fi

respinsă apărarea privind inadmisibilitatea contestației în anulare, întrucât contestatorul

a invocat prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și a indicat care

sunt, în opinia sa, motivele pe care instanța de recurs a omis să le cerceteze,

astfel că Înalta Curte constată încadrarea cererii de atac în ipoteza textului normativ

menționat.

Va fi respinsă și

excepția lipsei de interes în exercitarea căii de atac, cu motivarea că folosul

practic pe care l-a urmărit contestatorul prin declanșarea litigiului subzistă

și în această fază procesuală.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.F.P. nu va fi analizată pentru că nu vizează

cadrul procesual al contestației în anulare, ci fondul raportului juridic dedus

judecății.

fondul contestației în anulare

Analizând temeiurile

de fapt și de drept invocate de contestator, prin prisma dispozițiilor legale

ce reglementează contestația în anulare, Înalta Curte reține că această cale de

atac de retractare, nedevolutivă, poate fi exercitată în cazurile expres și

limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ., în afara contestației în anulare obișnuite, ce poate fi exercitată

în condițiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., hotărârile instanței de

recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare.

Ipoteza omisiunii

cercetării unui motiv de recurs nu are în vedere fiecare dintre argumentele de

fapt și de drept folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de modificare

și casare, întrucât instanța este îndreptățită să le grupeze și să răspundă

motivului de recurs printr-un considerent comun.

Din conținutul

motivelor de recurs rezultă că referirile la normele cuprinse în Anexa nr. 1 a Deciziei

nr. 649 din 21 septembrie 2011, privind Aprobarea procedurii de reorganizare a

activității instituțiilor publice aflate în subordinea A.N.P.M. nu erau

structurate drept motiv de recurs de sine stătător, ci erau argumente circumscrise

criticii de nelegalitate privind aplicarea art. 100 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 și art. 7 și art. 8 din H.G. nr. 918/2010.

Acest motiv a fost

analizat de instanța de recurs, în considerentele deciziei reținându-se

următoarele:

„Contrar celor

susținute de recurent, în acord cu opinia primei instanțe, Înalta Curte apreciază

că în privința reclamantului nu operează prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Acest text legal are

în vedere ipoteza reorganizării instituției în cadrul căreia funcționează cel

în cauză și care stabilește criteriile după care sunt redistribuiți în noile

funcții, sau în cadrul noilor compartimente, funcționarii publici ai acelei

entități. Cu alte cuvinte, este vorba despre restructurarea

autorității/instituției publice în care își desfășoară activitatea acea

persoană, or, în speță, autoritatea publică în cadrul căreia a funcționat

reclamantul, A.J.P.M. Dolj a fost desființată în baza art. 7 alin. (3) din H.G.

nr. 918/2010. Personalul acestei agenții județene a fost preluat de Agenția

Regională de Protecția Mediului Craiova, în limitele structurii aprobate,

potrivit art. 8 alin. (1) din actul normativ precitat”.

În ceea ce privește

omisiunea de pronunțare asupra capătului de cerere privind obligarea Președintelui

A.N.P.M. la emiterea unei decizii de numire a contestatorului în funcția de Șef

serviciu buget finanțe administrativ, ca modalitate de restabilire a dreptului

vătămat prin actele administrative contestate, Înalta Curte constată că analiza

unui motiv de recurs în acest sens devenise de prisos în condițiile în care criticile

îndreptate împotriva soluției de respingere a acțiunii în anularea deciziilor

administrative atacate prin primele două capete de cerere au fost înlăturate,

ca nefondate.

Prin urmare, nici sub

acest aspect nu se poate reține o omisiune de cercetare a unui motiv de recurs,

conform art. 318 C. proc. civ.

În consecință, Înalta

Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția tardivității, excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității

invocate de intimata A.N.P.M.

Respinge

contestația în anulare formulată de T.P. împotriva Deciziei nr. 1216 din 7

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.