ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5652/2011

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 345 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea completată formulată de reclamanta C.D.A.A. împotriva pârâtelor Agenția Națională pentru Protecția Mediului (A.N.P.M.) și Agenția Regională pentru Protecția Mediului Cluj-Napoca (A.R.P.M. Cluj-NApoca), prin care a solicitat: 1. Anularea parțială a deciziei din 12 octombrie 2010 a Președintelui A.N.P.M., în ce privește art. 1, ca nelegală și pe cale de consecință:

Anularea deciziei din 25 octombrie 2010 a A.R.P.M. Cluj;

Anularea deciziilor din 22 noiembrie 2010 și din 23 noiembrie 2010 ale Directorului executiv al A.R.P.M. Cluj ca nelegale;

Menținerea pe funcția de conducere, cu obligarea pârâtelor la numirea sa pe o funcție publică de conducere, aceea de Șef Birou Evaluare Impact în cadrul A.R.P.M. Cluj;

Obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reclaculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru postul de șef birou evaluare impact, de la data de 25 noiembrie 2010 (după 30 de zile de preaviz) și până la numirea sa pe funcție. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Reclamanta a deținut funcția publică de conducere de șef serviciu, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare în cadrul Serviciului autorizări și controlul conformării din cadrul A.R.P.M. Cluj. Prin art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 918/2010 s-a dispus reorganizarea A.N.P.M. și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, în sensul că, agențiile județene pentru protecția mediului cu sediul în județele în care funcționează agenții regionale pentru protecția mediului se desființează, ca urmare a comasării prin absorbție și a preluării activității lor de către agențiile regionale pentru protecția mediului din județele respective. Potrivit art. 8 alin. (5) din același act normativ, posturile corespunzătoare funcțiilor de conducere din cadrul A.N.P.M. precum și cele din cadrul agențiilor regionale și județene urmau să fie ocupate potrivit dispozițiilor legale în materie. Prin decizia din 21 septembrie 2010 a A.N.P.M. a fost stabilită procedura de reorganizare a activității instituțiilor publice aflate în subordinea A.N.P.M., etapa a IV statuând în sensul că, funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior. Astfel, prin adresa din 8 octombrie 2010 reclamanta a optat pentru funcția publică vacantă de șef birou protecția naturii sau consilier superior în cadrul serviciului autorizări și evaluare impact, iar prin adresa din 18 noiembrie 2010 opțiunea reclamantei s-a modificat, în sensul ocupării funcției de șef birou evaluare impact. Prin decizia din 12 octombrie 2010 a A.N.P.M. a fost modificată etapa a IV mai sus amintită, în sensul rezervării funcțiilor publice de execuție pe care să fie numiți direct șefii serviciilor autorizări și controlul conformării, această decizie reglementând în mod specific situația în care se încadra reclamanta. Prin decizia din 25 octombrie 2010 a A.R.P.M. Cluj, reclamanta a fost eliberată din funcție, iar prin decizia din 22 noiembrie 2010 a fost preluată în cadrul A.R.P.M. Cluj-Napoca și numită în funcția publică de execuție consilier clasa I, grad profesional superior în cadrul Serviciului reglementări, birou evaluare impact. Decizia din 23 noiembrie 2010 rectifică sub aspectul datei preluării în A.R.P.M. art. 1 alin. (1) din Decizia nr. 188/2010. În speță, reclamanta a contestat Deciziile nr. 716/2010, nr. 166/2010, nr. 188/2010 și 226/2010 apreciind că ele contravin dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Prima instanță a apreciat că susținerile reclamantei formulate prin acțiune și ulterior, prin completarea la acțiune sunt neîntemeiate. În acest sens, s-a reținut că prin H.G. nr. 918/2010 privind reorganizarea și funcționarea A.N.P.M. și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, act administrativ-normativ în temeiul căruia au fost emise deciziile contestate, s-a stabilit la art. 7 reorganizarea agențiilor regionale și județene pentru protecția mediului prin comasarea și reducerea numărului de posturi, iar la art. 8 alin. (1) se stipulează că personalul din cadrul agențiilor județene pentru protecția mediului desființate potrivit art. 7 alin. (3) se preia în cadrul agențiilor regionale pentru protecția mediului în limitele structurii organizatorice aprobate. În contextul desființării A.R.P.M. Cluj în condițiile art. 7 alin. (3) și art. 8 din H.G. nr. 918/2010, instanța a reținut că, în mod legal reclamanta a fost trecută de pe o funcție de nivel superior pe o funcție publică de execuție de nivel inferior, fără examen, dându-se eficiență dispozițiilor art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/ 1999 privind statutul funcționarului public, dispoziții potrivit cărora funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante de nivel inferior. În altă ordine de idei, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de nelegalitate raportat la decizia din 12. octombrie 2010, în condițiile în care i s-a pus la dispoziție fară concurs o funcție publică de execuție clasa I, gradul profesional superior, treapta I de salarizare. Numirea reclamantei în funcția de execuție s-a făcut cu respectarea unei proceduri emise de A.N.P.M. și a dispozițiilor art. 100 pct. 4 din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, care prevede că „reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50%(…)”. Prin urmare, reclamanta nu putea fi numită în mod direct în funcția de șef Birou Evaluare Impact în cadrul A.R.P.M. Cluj-Napoca reorganizată, deoarece a fost schimbată nu doar structura și denumirea compartimentului, dar existau mai multe persoane care îndeplineau condițiile pentru ocuparea acestei funcții de conducere, iar A.N.P.M. a dat curs propunerii directorului executiv al A.R.P.M. Cluj, concretizată în adresa din 12 noiembrie 2010, de promovare temporară pe funcția de conducere a unui funcționar public din cadrul A.R.P.M. Cluj-Napoca, până la organizarea concursului. Referitor la susținerile reclamantei, potrivit cărora a formulat opțiuni atât pentru funcțiile prevăzute de prima organigramă, cât și pentru funcții prevăzute de cea de-a doua organigramă, instanța a apreciat că nu sunt relevante în cauză, deoarece această din urmă organigramă modifică doar denumirile inițiale ale compartimentelor. S-a mai reținut că nu a fost dovedit nici caracterul discriminatoriu al deciziei din 2010, deoarece în cazul șefilor de servicii monitorizare, funcții care nu au existat decât în cadrul agențiilor județene pentru protecția mediului și unde atribuțiile din fișa postului nu s-au modificat cu mai mult de 50%, nu au existat mai mulți funcționari publici care să poată ocupa acest post, astfel încât numirile s-au făcut în mod direct, conform procedurii de reorganizare. Situația a fost identică și în cazul șefilor de servicii financiar, contabilitate, administrativ, achiziții publice și urmărire contracte unde de asemenea atribuțiile din fișa postului nu s-au modificat cu mai mult de 50% și nu au existat mai mulți funcționari care să îndeplinească condițiile și să opteze pentru ocuparea acelui post. În concluzie, având în vedere temeinicia și legalitatea actelor administrative contestate, au fost respinse capetele de cerere privind anularea actelor subsecvente, precum și petitul ce vizează pretențiile bănești întemeiate pe dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta care a invocat, ca temei, în mod generic dispozițiile art. 299 și urm. din C. proc. civ., susținând critici care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 și în dispozițiile art. 304 1 din C. proc. civ. Astfel, ca un prim motiv de recurs, reclamanta a susținut că hotărârea instanței de fond este nemotivată, fiind „una nulă absolută”. Totodată, ca un al doilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică, abordând în mod simplist problema juridică supusă judecății, fără a analiza toate apărările formulate în cursul judecății în legătură cu organizarea și funcționarea compartimentelor nou formate ca urmare a reorganizării A.N.P.M. și a structurilor aflate în subordinea sa. În mod greșit, instanța de fond a dat curs soluțiilor pronunțate de alte instanțe, depuse la dosar de către autoritatea publică pârâtă, întrucât practica judiciară nu constituie un izvor de drept. În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea autorităților pârâte la plata cheltuielilor de judecată. 2.2. A.N.P.M. și A.R.P.M. Cluj-Napoca au depus întâmpinări prin care, în esență, a răspuns criticilor formulate în recurs, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. În cauză, este necontestat că potrivit art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 918/ 2010 privind organizarea și funcționarea A.N.P.M. și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia, agențiilor județene cu sediul în județene în care funcționează agenții regionale au fost desființate ca urmare a comasării prin absorbție și a preluării activității acestora de către agențiile regionale. În ceea ce privește personalul, la art. 8 s-a prevăzut preluarea în limitele structurii organizatorice aprobate, iar posturile corespunzătoare funcțiilor de conducere urmau să fie ocupate potrivit prevederilor legale în domeniu. De asemenea, este necontestat că recurenta-reclamantă, care deținea funcția publică de conducere de șef serviciu în cadrul Serviciului autorizări și control conformării de la A.R.P.M. județului Cluj, desființată prin H.G. nr. 918/2010, iar prin decizia din 25 octombrie 2010 a primit preaviz de eliberare din funcția respectivă, ca urmare a desființării acelei funcții. Ulterior, la expirarea termenului de preaviz, prin decizia din 22 decembrie 2010, recurenta-reclamantă a fost numită în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare. În esență, instanța de fond a reținut că actele administrative atacate de reclamantă sunt legale și temeinice, reorganizarea structurilor A.N.P.M. fiind reală, iar reducerea postului deținut fiind efectivă, astfel încât numirea sa într-o funcție de execuție s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 99 alin. (5) și alin. (7) și art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută la pct. 2, recurenta-reclamantă a susținut ca un prim motiv de recurs, că hotărârea instanței nu ar fi motivată în mod corespunzător, critici care nu sunt întemeiate. Astfel, din analiza considerentelor soluției pronunțate, instanța de recurs reține că acestea satisfac cerințele art. 261 alin. (5) din C. proc. civ., instanța de fond prezentând succint motivele de fapt și de drept care au stat la baza concluziilor sale privind soluția adoptată. În ceea ce privește criticile care vizează temeinicia soluției, instanța de recurs constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în cauză este necontestat că actele administrative atacate au fost emise în baza H.G. nr. 918/2010 care nu a fost contestată în privința legalității sale și nici nu s-a invocat pe calea unei excepții, nelegalitatea acesteia, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. În concluzie, recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare.