ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2016

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea deciziei comisiei de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune sesiunea iunie-octombrie 2013 prin care a fost respins dosarul de înscriere la concurs, anularea deciziei comisiei de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune sesiunea iunie-octombrie 2013 prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei comisiei de organizare de respingere a dosarului de înscriere la concurs, constatarea că reclamanta îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru participarea la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune, obligarea pârâtului B. către reclamantă la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale, produse prin adoptarea deciziilor de respingere a dosarului de înscriere la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune sesiunea iunie - octombrie 2013 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat nelegalitatea prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul de organizare a concursului.

Soluția instanței de fond; Prin sentința civilă nr. 59 din 9 mai 2014 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Ordinul ministrului Justiției nr. 2475/C/2011, ca inadmisibilă, și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 59 din 9 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., atunci când se încalcă autoritatea de lucru judecat, recurenta-reclamantă consideră că instanța de judecată a procedat în mod greșit la analiza faptului dacă forma de învățământ pe care a urmat-o este autorizată sau acreditată. Recurenta precizează că acest aspect a făcut deja obiectul Dosarului nr. x/32/2011 al Tribunalului Bacău, care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1311 din 27 septembrie 2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 948 din 05 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, prin care a fost admisă acțiunea pârâta Universitatea C. fiind obligată să elibereze diploma de licență, iar Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularului tipizat pentru diploma de licență, în a cărei considerente, s-a reținut că forma de învățământ urmată, deși nu s-a regăsit în lista celor acreditate sau autorizate, s-a bucurat de prezumția de legalitate, astfel că nu se impunea o nouă analiză cu privire la acest aspect. Având în vedere, principiul securității juridice, precum și faptul că prin sentința civilă nr. 1311 din 27 septembrie 2012 a Tribunalului Bacău, s-a statuat că forma de învățământ urmată s-a bucurat de prezumția de legalitate, prin procedura la o noua analiză referitoare la cele statuate prin sentința civilă menționată, rămasă irevocabilă recurenta consideră că este afectată autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri. Referitor la de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta arătă că instanța de judecată nu a analizat dacă reclamanta îndeplinește condiția prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, dacă este licențiată în drept și în mod greșit a procedat la a analiza dacă forma de învățământ urmată de aceasta este sau nu acreditată, condiție prevăzută de art. 3 alin. (2) din Ordinul ministrului Justiției nr. 2475/C/2011, privind Regulamentul de organizare al concursului. La momentul susținerii examenului de licență era în vigoare Legea învățământului nr. 84/1995, iar conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, actele de studii din sistemul național de învățământ superior sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, conferind titularilor acestora drepturi și obligații care decurg din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și din celelalte reglementări legale în vigoare.

Apărările formulate în cauză; Intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs; În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs; Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta în data de 01 iulie 2013 s-a înscris la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune sesiunea iunie - octombrie 2013, depunând toate actele prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind organizarea, desfășurarea concursului. În data de 27 iulie 2013, pe site-ul B. s-au afișat rezultatele etapei de selecție a dosarelor de înscriere, iar la poziția 75 din tabelul cu rezultatele selecției, a apărut mențiunea că dosarul recurentei-reclamante a fost respins, precizându-se faptul că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 20 alin (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva deciziei de respingere a dosarului de înscriere la concurs recurenta-reclamantă a formulat contestație susținând faptul că diploma de licență i-a fost eliberată ca urmare a sentinței civile nr. 1311 din 27 septembrie 2012 a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 948 din 05 martie 2013 a Curții de Apel Bacău. La 06 august 2013, comisia de organizare a concursului a respins contestația formulată împotriva deciziei de respingerea a dosarului de înscriere la concurs, iar în data de 07 august 2013, recurenta-reclamantă a formulat, conform art. 7 din Legea nr. 544/2004, plângere prealabilă împotriva deciziilor comisiei de organizare a concursului prin care i-a fost respins dosarul de înscriere. B. i-a răspuns recurentei-reclamante la plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/62995 din 07 august 2013. Dosarul recurentei-reclamante a fost respins în urma constatării neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006 și a condițiilor impuse de Regulament în sensul de a prezenta o diplomă de licență valabilă într-una din specializările enumerate de text. Pentru a fi numită în funcția de consilier de probațiune persoana trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de condiții, printre care și cea de a fi licențiată în asistență socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept (art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006). Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordinul ministrului Justiției nr. 2475/C/2011, „Comisia de organizare a concursului are, în principal, atribuția de a verifica cererile de înscriere și actele depuse la dosarele candidaților, conform art. 3 și 4 și de a respinge cererile de înscriere care nu sunt însoțite de actele prevăzute de art. 3 alin. (1) sau dacă din actele depuse nu rezultă îndeplinirea condițiilor specifice pentru ocuparea postului ori funcției vacante„. La art. 3 alin. (2) din Ordinul ministrului Justiției nr. 2475/C/2011 se prevede că: „Vor fi luate în considerare diplomele sau adeverințele care atestă studiile absolvite, în unul din domeniile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. f) din lege, indiferent de formă sau de emitent, cu condiția ca acesta din urmă să fie o unitate de învățământ acreditată sau recunoscută de statul român, în cazul absolvirii studiilor în străinătate. Astfel, în cazul recurentei-reclamante, comisia de organizare a concursului a constatat că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 20 alin. (1) lit. f) din legea și condițiile prevăzute de Regulament, referitoare la studii. De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat deoarece în cadrul Dosarului nr. x/32/2011* al Tribunalului Bacău, recurenta-reclamantă a solicitat pârâtei Universitatea C. eliberarea diplomei de licență, iar cauza de față se analizează condițiile de înscriere la un concurs pentru ocuparea unui post de consilier de probațiune, în contextul în care solicitarea recurentei-reclamante de înscriere la concurs a fost respinsă întrucât nu întrunește condițiile privind studiile universitare absolvite. Specializarea și forma de învățământ ID pe care aceasta a absolvit-o la Universitatea C. București nu se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular și forma de învățământ pentru care au fost autorizate să funcționeze. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că recurenta-reclamantă nu îndeplinește condițiile de participare la concursul organizat pentru ocuparea unui post de consilier de probațiune. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. 7.Temeiul legal al soluției instanței de recurs; Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.