ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2015

Decizia nr. 3670/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 136/32/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a solicitat să se constate nulitatea concursului de recrutare organizat pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Piatra Șoimului, județul Neamț.

Prin sentința civilă nr. 72 din 22 mai 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Împotriva sentinței civile nr. 72 din 22 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, formulând următoarele critici:

Pentru ambele cazuri în care a formulat contestații, nu erau necesare plângeri adresate Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, deoarece rezolvarea acestora nu mai intră în atribuțiile autorității pârâte, competența aparținând instanței de contencios administrativ.

Mai mult, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, referitor la legalitatea modului de constituire a comisiei de concurs, nu este obligatorie efectuarea plângerii prealabile.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Intimata a reiterat apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță, arătând, în esență, că cele două contestații adresate de recurent Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu pot fi calificate ca plângeri prealabile, având în vedere că au fost formulate anterior finalizării concursului.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului

Prin încheierea de ședință din 10 iunie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutului raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de reclamant.

Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă constatarea nulității concursului de recrutare organizat pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Piatra Șoimului, județul Neamț, de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în data de 11 februarie 2014.

Prin adresa nr. 6821 din 20 februarie 2014, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a comunicat Primăriei comunei Piatra Șoimului, județul Neamț, propunerea de numire în funcția de secretar al comunei a numitului B., candidat care a fost declarat admis la finalizarea concursului menționat.

Prin adresa înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici din 12 februarie 2014, în temeiul art. 63 din H.G. nr. 611/2008, recurentul-reclamant A. a contestat rezultatul obținut la proba scrisă a concursului, contestația formulată fiind respinsă de către intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Ulterior, prin contestația înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici sub nr. 5545 din 13 februarie 2014, recurentul-reclamant a semnalat deficiențe legate de modul de constituire a comisiilor de concurs și de soluționare a contestațiilor, sub aspectul încălcării prevederilor art. 26 și art. 30 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, contestație ce a fost respinsă de către intimata-pârâtă.

Față de modalitatea de soluționare a celor două contestații de către intimată, recurentul s-a adresat instanței de contencios administrativ în vederea constatării nulității concursului.

Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că se impunea respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de către intimata-pârâtă și drept urmare, soluționarea pe fond a cauzei, raportat la dispozițiile art. 68 și art. 71 din H.G. nr. 611/2008.

Conform art. 68 din H.G. nr. 611/2008, „În cazul respingerii contestației, candidatul se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii”.

Prevederile art. 71 din același act normativ stabilesc următoarele: „Concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorităților și instituțiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ.”

În materia contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea pe cale administrativă a autorității emitente a actului a cărui anulare se cerere, intenția legiuitorului fiind evident și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, oferindu-i posibilitatea de a evita, eventual, un proces în fața instanței de judecată, în cazul în care, în cadrul procedurii prealabile, autoritatea emitentă ar proceda la revocarea propriului act.

În speță, se constată că recurentul-reclamant a urmat procedura prevăzută de dispozițiile art. 63 din H.G. nr. 611/2008, iar motivele invocate în contestațiile adresate Agenției Naționale a Funcționarilor Publici au fost reiterate și în susținerea acțiunii în anulare introdusă la instanța de contencios administrativ competentă.

Or, în condițiile în care intimata a respins contestațiile formulate de recurent în cele două etape ale concursului de recrutare, ar fi excesiv de formalist a se interpreta că era necesară formularea unei noi plângeri prealabile având ca obiect solicitarea de anulare a concursului, cu atât mai mult cu cât prin textele de lege incidente, legiuitorul a urmărit prin normele edictate, să îi sprijine pe cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin acte administrative și în considerarea faptului că în mod evident, această plângere prealabilă ar fi primit același răspuns din partea autorității publice pârâte.

În aceste circumstanțe, soluția pe care instanța de control judiciar este chemată să o pronunțe nu poate fi decât casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

Cu ocazia rejudecării cauzei, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., republicat, raportat la art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, urmează ca prima instanță să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a candidatului declarat admis la concursul de recrutare, B., acest subiect de drept fiind îndreptățit să-și formuleze apărări în cauză, în raport de motivele de nelegalitate invocate de reclamant.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul A., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 72 din 22 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015.