ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1294/2015

Decizia nr. 1294/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Bacău, primarul Municipiului Bacău și B., a solicitat anularea Dispoziției nr. 3929 din 09 noiembrie 2010 emisă de primarul Municipiului Bacău, precum și a examenului organizat la data de 17 septembrie 2010 pentru numirea în funcția publică de execuție vacantă de consilier, clasa I, grad profesional debutant la Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul Serviciului Juridic și aplicare a legilor proprietății din cadrul C.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta Primăria Municipiului Bacău, aflată în proces de reorganizare, nu putea organiza examen în condițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 pentru numirea în funcția publică de consilier clasa I profesional debutant la care să participe persoane care anterior reorganizării ocupau funcția publică de referent clasa a III a.

Prin sentința nr. 2910 din 17 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a avut în vedere dispozițiile dispozițiilor art. 107 alin. (1) din N.C.P.C., care prevăd că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În speță, reclamanta solicită anularea Dispoziției nr. 3929 din 09 noiembrie 2010 emisă de către primarul Municipiului Bacău și a examenului organizat în data de 17 septembrie 2010 de către Primăria Municipiului Bacău, autorități publice care își au sediul în Bacău, ceea ce atrage competența de soluționare a Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 73 din 23 ianuarie 2015, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cuprinde o normă de protecție edictată în favoarea reclamantului, doar acesta având dreptul să aleagă între instanța de la domiciliul/sediul său și cea în a cărei rază își are domiciliul/sediul pârâtul.

Din modul de reglementare, este cert că în materia contenciosului administrativ, competența are caracter alternativ, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, aparținând reclamantului.

În speță, reclamanta a procedat la o astfel de alegere, nici pârâții și nici instanța din oficiu, nemaiputând să invoce necompetența teritorială.

De asemenea, Tribunalul Bacău a apreciat că teza a II-a a art. 10, alin. (3) din Legea nr. 554/2004 -,,dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale,, - nu poate fi interpretată în sensul că excepția de necompetență teritorială ar putea fi invocată dacă reclamantul a optat pentru instanța în a cărei rază își are domiciliul/sediul, o astfel de interpretare fiind în contradicție cu însuși scopul urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 10, alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta

A. a solicitat anularea Dispoziției nr. 3929 din 09 noiembrie 2010 emisă de primarul Municipiului Bacău, precum și a examenului organizat la data de 17 septembrie 2010 pentru numirea în funcția publică de execuție vacantă de consilier, clasa I, grad profesional debutant la Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul Serviciului Juridic și aplicare a legilor proprietății din cadrul C.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este o competență alternativă, stabilindu-se un beneficiu în favoare reclamantului,

pentru considerații care urmăresc o protecție mai bună a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Opțiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată și odată exercitat, acest drept de opțiune produce efectul investirii instanței, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opțiunii făcute, iar pârâții și instanța din oficiu nemaiputând invoca necompetența teritorială.

Înalta Curte apreciază că, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în urma acestei alegeri nefiind posibilă invocarea excepției de necompetență teritorială.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Bacău, primarul Municipiului Bacău și B. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2015.