ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2014

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul C.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul

de Stat în Construcții, a solicitat anularea examenului organizat în data de 5 decembrie

2011 de către pârâtă în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică

și reluarea procedurii de organizare și desfășurare a concursului.

Prin întâmpinare,

Inspectoratul de stat în Construcții a invocat excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal,

în soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C.L., pe

fondul cauzei, solicitând respingerea cererii ca nefondată.

Prin sentința

nr. 1273 din 26 februarie 2013 pronunțată în Dosar nr. 715/90/2012 Tribunalul Vâlcea,

secția a II-a civilă și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârât și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal,

reținând că pârâtul este un organ tehnic de specialitate al administrației centrale.

de fond

Prin sentința

nr. 112 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.L. în contradictoriu

cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a de fond a reținut în esență următoarele:

Contestatorul

C.L. a fost încadrat în funcția de inspector de specialitate gradul I, în cadrul

Inspectoratului de Stat în Construcții, prin contractul individual de muncă din

21 aprilie 2004.

Prin notificarea

din 29 noiembrie 2011, comunicată contestatorului la data de 02 decembrie 2011,

acestuia i s-a adus la cunoștință că, în executarea O.U.G. nr. 93/2011 privind modificarea

și completarea O.G. nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții

și a H.G. nr. 1157/2011, Inspectoratul Județean în Construcții Vâlcea s-a desființat,

înființându-se Compartimentul Control și Inspecției pentru Calitatea Lucrărilor

de Construcții Vâlcea, în cadrul Direcției Regionale în Construcții Sud - Vest Oltenia,

cu precizarea că postul de inspector de specialitate gradul I, pe care îl ocupa

contestatorul în cadrul Compartimentului control și inspecție pentru calitatea lucrărilor

de construcții din cadrul Serviciului control și inspecție al Inspectoratului Județean

în Construcții Vâlcea a fost desființat, existând 6 posturi de inspectori de specialitate

în cadrul Compartimentului control și inspecție pentru calitatea lucrărilor de construcții

Vâlcea din subordinea Direcției Regionale în Construcții Sud - Vest Oltenia, precum

și că, există posibilitatea înscrierii, în termen de 3 zile de la comunicarea notificării,

la concursul din data de 05 decembrie 2012, desfășurat conform Regulamentului privind

organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului

în noua structură organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcții, conform

prev. O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 63/2001 privind

înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții, aprobat prin decizia Secretarului

General nr. 897/2011.

Contestatorul

s-a înscris la concursul din data de 05 decembrie 2012 iar, în urma declarării sale

ca fiind respins s-a emis decizia nr. 1615 din 28 decembrie 2011, prin care s-a

stabilit că, începând cu data de 04 ianuarie 2012, încetează contractul individual

de muncă al acestuia, în conformitate cu disp. art. 65 alin. (1) C. muncii, ca urmare

a restructurării și reorganizării Inspectoratului de Stat în Construcții, în temeiul

disp. O.U.G. nr. 93/2011, H.G. nr. 1157/2011 și deciziei Secretarului General

nr. 897/2011.

În cauza ce a

făcut obiectul Dosarului nr. 706/90/2012, reclamantul a contestat legalitatea deciziei

de încetare a contractului de muncă, însă prin decizia nr. 1779 din 07

septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, litigiul de muncă s-a

finalizat prin respingerea irevocabilă a acestei contestații. În acest litigiu,

contestatorul a supus analizei instanței o parte din motivele de nelegalitate ale

examenului organizat de autoritatea pârâtă care sunt invocate și în prezenta cauză,

și anume nerespectarea H.G. nr. 1157/2011 și a Regulamentului aprobat prin decizia

nr. 897/2011.

S-a apreciat că

obiectul prezentei cauze, deși este diferit de cel care a fost analizat în Dosarul

nr. 706/90/2012, tinde către același rezultat, și anume lipsirea de efecte juridice

a examenului ceea ce, având în vedere legătura dintre acesta și decizia de încetare

a contractului de muncă, ar atrage, drept consecință, și nulitatea acesteia din

urmă.

De asemenea, s-a

constatat că între cele două dosare există o suprapunere de cauză juridică, dată

de motivele de nulitate invocate cu privire la examenul din 05 decembrie 2011.

Curtea de apel

a reținut că unul dintre efectele hotărârii judecătorești irevocabile este puterea

de lucru judecat, care presupune că ceea ce s-a soluționat în cadrul unui litigiu

nu mai poate fi repus în discuție în cadrul unui lat litigiu.

Prin urmare, față

de decizia nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă,

Curtea reține nu autoritatea de lucru judecat, ci puterea de lucru judecat a hotărârii

judecătorești pronunțată anterior de jurisdicția muncii, prin care s-a statuat,

pe cale incidentală, asupra legalității examenului din 05 decembrie 2011 și a deciziei

nr. 1615 din 28 decembrie 2011.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs C.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză, operează puterea

de lucru judecat în raport de primul litigiu, deoarece cele două dosare nu au același

obiect și nici aceeași cauză. De asemenea recurentul a arătat că primul litigiu

este un litigiu de muncă privind anularea decizie nr. 1615 din 28 decembrie 2011,

iar prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ ce vizează concursul

nelegal organizat, având temeiuri diferite.

De asemenea, recurentul

a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că instanța care a soluționat

litigiul de muncă nu avea competențe să se pronunțe cu privire la legalitatea concursului

și actelor administrative legate de acest concurs.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport

de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând

art. 304

1

C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un

motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în

continuare arătate.

Prima instanță

a respins acțiunea pentru putere de lucru judecat, opinie împărtășită și de

Înalta Curte.

Astfel, în speță,

prin decizia irevocabilă nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă, s-a statuat, pe cale incidentală, asupra legalității examenului

din 05 decembrie 2011 și a deciziei nr. 1615 din 28 decembrie 2011.

Rezultă că, prin

această hotărâre judecătorească, opozabilă reclamantului, s-a tranșat nelegalitatea

concursului invocată de reclamant, chestiune juridică care se dorește a fi tranșată

și în cel de-al doilea litigiu.

Ca hotărâre irevocabilă,

decizia nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, se bucură de putere

de lucru judecat, conform art. 37 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. cu referire la

art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) C. civ., așa încât dezlegarea dată, prin

această sentință, problemei de drept referitoare la legalitatea concursului organizat

în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică, se impune în

prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

Este vorba despre

efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc

de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre

părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite

aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua

diferit.

Altfel spus, efectul

pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă

tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat

anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare

a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine

și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor

judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar

ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi

juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Cum potrivit

art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relația dintre

părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a

dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu,

fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior,

care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Este ceea ce,

în mod corect, a făcut și instanța de fond, care a dat eficiență prezumției de lucru

judecat atunci când a reținut că operează puterea de lucru judecat a deciziei

nr. 1779 din 07 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, cu privire la legalitatea

examenului, și că, în plus, pronunțarea hotărârii anterioare lipsește de interes

și de finalitate noua contestație ce are ca obiect examenul, în condițiile în care

contestația împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă ce a succedat

cauzal examenului a fost respinsă irevocabil, nemaiputând fi repusă ulterior în

discuție.

Susținerea recurentului

potrivit căreia instanța care a soluționat litigiul nu avea competențe să se pronunțe

cu privire la legalitatea concursului și a actelor administrative legate de acest

concurs este lipsită de relevanță și excede analizei prezentului recurs.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere

toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.L. împotriva sentinței nr. H2/F-cont din 19 aprilie 2013 a Curții

de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.