ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a stabilirii competenței soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe, prin Decizia nr. 7684 din 10 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pe calea regulatorului de competență, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat în Construcții, și Ministerul Dezvoltării Rurale și Turismului, anularea Ordinelor nr. 1176 din 16 martie 2011 și nr. 2973 din 29.11.2011 emise de Ministerul Dezvoltării Rurale și Turismului, anularea Deciziilor nr. 897, 902 și 904 din 29.11.2011 emise de Secretarul general al Inspectoratul de Stat în Construcții, bibliografia stabilită pentru concurs, anularea Examenului/Concursului din 05.12.2011 organizat la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia, pentru ocuparea posturilor de execuție, anularea notificărilor făcute de pârâți reclamanților, anularea Procesului-verbal nr. SG 12896 din 8 decembrie 2011 privind rezultatele obținute la concursul din data de 05.12.2011 la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia, anularea Procesului-verbal nr. SG 13078 din 9.12.2011 privind rezultatele soluționării contestațiilor la concursul din data de 05.12.2011 la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență, că Ordinele ministrului MDRT nr. 1176 din 16 martie 2011 și nr. 2973 din 29 noiembrie 2011 sunt nule, având în vedere că nu au fost publicate în Monitorul Oficial.

Totodată, au susținut că între H.G. nr. 286/2011 și Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului din 05.12.2011 există diferențe semnificative, în organizarea concursului fiind nesocotite dispozițiile hotărârii de guvern cu privire la: termenul în care trebuia anunțat concursul și stabilite comisiile de examen și soluționare a contestațiilor, componența comisiilor și calificarea membrilor comisiilor, modul de stabilire și comunicare a punctajului maxim pentru fiecare subiect, modul de stabilire și afișare a rezultatelor obținute de candidați, modalitatea de extragere a plicului sigilat cu subiectele de concurs și de desfășurare a probelor concursului.

Reclamantele G. și H. au formulat precizări la acțiunea principală, solicitând anularea Ordinului ministrului MDRT nr. 1176 din 16.03.2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Inspectoratului de Stat în Construcții - ISC, anularea Ordinului ministrului MDRT nr. 2973 din 29.11.2011 privind aprobarea Structurii Organizatorice detaliate a Inspectoratului de Stat în Construcții - ISC, anularea Deciziei Secretarului General al ISC nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structura organizatorica a Inspectoratului de Stat în Construcții -ISC, anularea Deciziei Secretarului General nr. 902 din 29.11.2011 privind constituirea și stabilirea componentei comisiei de concurs/examen, organizat in data de 05.12.2011, anularea Deciziei Secretarului General nr. 904/29.11.2011 privind constituirea și stabilirea componenței comisiei de soluționare a contestațiilor la concurs/examen, organizat în data de 05.12,2011, anularea bibliografiei în vederea susținerii concursului organizat pentru ocuparea posturilor de execuție de inspector de specialitate, subinginer și referent (laborant) din cadrul DRC din structura ISC și a concursului/examenului din data de 05.12.2011 organizat la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia, pentru ocuparea posturilor de execuție, precum și anularea tuturor Notificărilor primite de reclamanți, astfel: pentru G. - Notificarea ISC nr. SG 12118 din 29 noiembrie 2011 și H.-Notificarea ISC nr. SG 12121 din 29.11.2011, a Procesului-verbal nr. SG12896 din 08.12.2011 privind rezultatele obținute la concursul din data de 05.12.2011 la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia și a Procesului-verbal nr. SG 13078 din 09.12.2011 privind rezultatele soluționării contestațiilor la concursul din data de 05:12.2011 la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia.

Prin sentința nr. 155 din 8 mai 2014, pronunțată în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat în Construcții, Ministerul Dezvoltării Rurale și Turismului.

Prin Decizia nr. 1806 din data de 30 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamanții D. și C. împotriva sentinței nr. 155 din 8 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că în mod greșit prima instanță nu a analizat motivele de fapt și de drept ale reclamanților-recurenți referitoare la nulitatea și nelegalitatea celor trei decizii emise de Secretarul General al Inspectoratului de Stat în Construcții și nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere din acțiune privind anularea Concursului/Examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuție, ceea ce echivalează cu necercetarea în întregime a fondului procesului.

În cauză, petenta I. și reclamanta B. au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul reclamanților, solicitând admiterea acțiunii și anularea actelor administrative contestate, respectiv a Deciziilor nr. 897 din 29 noiembrie 2011, 902 din 29 noiembrie 2011 și nr. 904 din 29.11.2011, anularea notificărilor ISC și a proceselor-verbale privind rezultate obținute la concurs și soluționarea contestațiilor.

Prin întâmpinare, Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat schimbarea calificării cererilor din accesorii în cereri de intervenție în interes propriu și respingerea lor ca tardive, iar în subsidiar respingerea cererilor de intervenție accesorii formulate de intervenientele B. și I. ca inadmisibile.

A arătat că cele două cereri sunt lipsite de interes, iar cererea intervenientei B. este inadmisibilă având în vedere că aceasta a avut anterior calitatea de reclamantă în cauză.

Pe fond, față de solicitările intervenientelor de anulare a actelor administrative contestate, a solicitat să se aibă în vedere considerentele deciziei de casare.

Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2015, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de B., aceasta având deja calitate de parte în cauză, și a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de I.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în fond după casare, prin sentința nr. 46 din 3 februarie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta I. în interesul reclamanților.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Notificările din data de 29.11.2011, reclamanții au fost înștiințați cu privire la modificările intervenite în structura organizatorică a instituției, fiindu-le comunicat numărul de posturi de inspector de specialitate aprobat pentru Compartimentul Control și Inspecție pentru Calitatea Lucrărilor de Construcții corespunzător, potrivit Ordinului MDRT nr. 2973/2011, precum și faptul că aceste posturi vor fi ocupate prin concurs organizat la data de 05.12.2011, potrivit Regulamentului aprobat prin Decizia Secretarului General nr. 897/2011, concurs la care trebuie să se înscrie în termen de 3 zile de la primirea notificării.

În urma participării la concursul organizat la data de 05.12.2011, reclamanții au fost declarați "respinși", rezultat menținut și în urma soluționării contestațiilor acestora.

Printr-un nou set de notificări emise la data de 19.12.2011, respectiv 20.11.2011, reclamanții au fost informați cu privire la desființarea postului pe care îl ocupă, precum și cu privire la faptul că după trecerea unui interval de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la comunicare, contractul individual de muncă încheiat cu I.S.C. va înceta potrivit prevederilor art. 65 și 75 alin. (1) din Codul muncii.

Ulterior, au fost respinse și plângerile prealabile formulate de reclamanți la data de 27.12.2011, prin care au solicitat Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului anularea actelor administrative reprezentate de H.G. nr. 1157/2011, Ordinul MDRT nr. 2973/2011, Decizia secretarului general al ISC nr. 897/2011 și 904/2011, bibliografia de examen și Notificarea I.S.C. din data de 29.11.2011.

Prin instanță a reținut că reclamanții au invocat încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în organizarea concursului, respectiv art. II și III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011 care prevăd că numai posturile de conducere de la nivelul direcțiilor regionale se ocupă prin concurs, nu și posturile de execuție, H.G. nr. 1335/2010, H.G. nr. 1157 din 25 noiembrie 2011 și H.G. nr. 286/2011.

Reclamanții au arătat că în cauză nu a fost respectat termenul prevăzut de art. II alin. (2) din H.G. nr. 1157 din 25 noiembrie 2011, faptul că Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 897 din 29.11.2011 a Secretarului General al I.S.C. încalcă prevederile H.G. nr. 286/2011, emiterea actelor administrative de o persoană necompetentă, precum și nerespectarea propriului regulament cu ocazia desfășurării concursului organizat la data de 05.12.2011 de instituția pârâtă.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 93/2011 prin organizarea concursului pentru altă categorie de posturi decât cele avute în vedere de actul normativ, prima instanță a reținut că dispozițiile art. III din aceeași ordonanță înlătură orice dubiu cu privire la modalitatea de ocupare a posturilor în cadrul noii structuri organizatorice determinată de modificarea O.G. nr. 63/2001.

În același sens, a reținut și prevederile art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011 privind modificarea și completarea H.G. nr. 1335/2010 pentru aprobarea atribuțiilor generale și specifice, a structurii organizatorice și a numărului maxim de posturi, precum și a normării parcului auto și a consumului de carburanți ale Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C.

Așa fiind, a reținut că modalitatea unică de ocupare atât a posturilor de conducere cât și a celor de execuție este concursul/examenul organizat în condițiile legii, fără nicio distincție, fiind lipsit de relevanță faptul că, așa cum susțin reclamanții, în nota de fundamentare a H.G. nr. 1157/2011 sunt vizate alte categorii de posturi decât cele ocupate de aceștia.

Ceea ce a produs efecte juridice în legătură cu reorganizarea instituției pârâte sunt dispozițiile celor două acte normative anterior menționate, în termenii și condițiile expres stipulate și a căror aplicare nu poate fi înlăturată pentru o eventuală neconcordanță cu nota de fundamentare în temeiul cărora au fost emise.

Prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 93/2011 și H.G. nr. 1157/2011, prin organizarea concursului/examenului pentru încadrarea personalului în conformitate cu acestea. În egală măsură, a apreciat că nu pot fi reținute susținerile reclamanților referitoare la nulitatea deciziilor Secretarului General al ISC nr. 897/2011, 902/2011 și 904/2011, prin care a fost aprobat regulamentul de concurs, constituirea și componența comisiei de examen și a comisiei de soluționare a contestațiilor, ca urmare a emiterii acestora de către o persoană necompetentă, având în vedere dispozițiile art. 8 alin. (1) a), c) și f), din Regulamentul de organizare și funcționare al ISC aprobat prin Ordinul MDRT nr. 1176/2011 și art. 9 alin. (2) din același ordin.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere prevederile art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011, potrivit cărora încadrarea personalului în noua structură organizatorică urma să se facă prin concurs/examen organizat în cadrul instituției.

Or, în condițiile în care reorganizarea instituției pârâte s-a dispus prin O.U.G. nr. 93/2011 și atât acest act normativ, cât și H.G. nr. 1157/2011, contrasemnată de ministrul dezvoltării regionale și turismului, impun organizarea concursului/examenului în cadrul instituției pentru încadrarea personalului în noua structură organizatorică, iar Secretarul General al ISC exercită în temeiul regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de resort atribuții legate de numirea, promovarea și concedierea personalului, nu se poate susține că deciziile în discuție ar fi fost emise de o persoană necompetentă, ori în absența aprobării ordonatorului principal de credite.

Judecătorul fondului a reținut că legalitatea celor trei decizii emise de Secretarul General al Inspectoratul de Stat în Construcții nu poate fi pusă în discuție pentru neconformarea acestora cu dispozițiilor H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

În acest sens a reținut, pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din cuprinsul acestuia, că dispozițiile regulamentului nu se aplică instituțiilor și autorităților publice care prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate au reglementat încadrarea și promovarea personalului contractual.

Ca atare, reglementând, așa cum rezultă din chiar denumirea acestuia, principiile generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant și criteriile de promovare în grade sau trepte imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar, Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 286/2011 își găsește aplicabilitate numai în absența unei reglementări proprii a autorității sau instituției publice care, în funcție de specificul și condițiile concrete de desfășurare a activității poate opta sau nu pentru preluarea dispozițiilor regulamentului cadru.

În cauză, instituția pârâtă, prin Decizia nr. 897 din 29 noiembrie 2011 a Secretarului General, și-a elaborat propriul regulament privind organizarea și desfășurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a ISC, regulament care, contrar susținerilor reclamanților, nu este emis în aplicarea H.G. nr. 286/2011, ci a O.U.G. nr. 93/2011.

Pe de altă parte, prima instanță a reținut că suntem în prezența unui concurs organizat ca urmare a restructurării instituției publice, iar nu pentru ocuparea unor posturi vacante sau temporar vacante căci, așa cum este menționat chiar în notificările și adresele comunicate reclamanților înainte și ulterior susținerii examenului, niciunul din posturile din noua structură a instituției nu era vacant, ci dimpotrivă, exista un număr prea mare de angajați raportat la posturile existente.

În opinia judecătorului fondului, rămân lipsite de fundament, fiind de prisos a mai fi analizate, susținerile reclamanților referitoare la încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 286/2011, legalitatea actelor administrative contestate și a concursului derulat la data de 05.12.2011 neputând fi pusă în discuție de nerespectarea unui act normativ inaplicabil în speța de dusă judecății.

În cauză, prima instanță a apreciat că nu pot fi primite nici susținerile reclamanților în ceea ce privește nerespectarea termenului prevăzut de art. II alin. (2) din H.G. nr. 1157/2011.

Potrivit textului de lege citat, nu ne aflăm în prezența unui termen prohibitiv care să împiedice demararea procedurii de reorganizare până la împlinirea acestuia, așa cum susțin reclamanții, ci a unui termen peremptoriu în interiorul căruia trebuie aplicată procedura legală de restructurare, termen ce nu poate fi mai mic de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ și pe care instituția pârâtă nu l-a încălcat prin publicarea anunțului de organizare a concursului/examenului, bibliografiei și cererii tip de înscriere la data de 21.11.2011.

Legalitatea deciziilor Secretarului General al Inspectoratul de Stat în Construcții nr. 902/2011 și nr. 904/2011 prin care au fost constituite comisiile de concurs și de soluționare a contestațiilor nu poate fi pusă în discuție nici prin raportare la Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 897/2011, adoptată de pârât, nefiind probată vreo vătămare rezultată din calculul eronat al termenului de 7 zile prevăzut de art. 3 alin. (3) din regulament, după cum nu a fost probată eventuala incompatibilitate ori neîndeplinirea unei alte condiții prevăzute de art. 6 de către vreunul din membrii celor două comisii.

Cât privește celelalte susțineri vizând neconcordanța bibliografiei de concurs cu specificul funcției, numărul probelor de concurs, durata acestora și modalitatea concretă de desfășurare, modul de extragere a plicului cu subiectele și celelalte aspecte vizând procedura de derulare a concursului, prima instanță a reținut că acestea exced obiectului de analiză a instanței de contencios administrativ, în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de examen sau de soluționare a contestațiilor pentru a verifica aspecte punctuale ce intră în atribuțiile administrative ale celor două comisii și pe care reclamanții nu au înțeles să le sesizeze cu ocazia derulării concursului, susțineri care, de altfel, rămân fără suport probator.

În raport cu soluția preconizată asupra cererii principale, prima instanță a respins și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamanților de intervenienta I..

Reclamanții D., B., C. și intervenienta I. au formulat recurs, prin care au invocat încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea disp. art. II, III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții, H.G. nr. 1335/2010, art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011, H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale publicat în Monitorul Oficial nr. 221/2011, raportat la art. 2 și 8 din Legea nr. 554/2004, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului în noua structură organizatorică a ISC, aprobat prin Decizia nr. 897/2011.

Recurenții arată că instanța de fond nu a analizat argumentele reclamanților referitoare la nelegalitatea actelor administrative preluând apărările pârâților.

Referitor la interpretarea și aplicarea disp. art. II și III alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2011, prima instanță a acordat, în mod greșit, un efect juridic prioritar, art. III în raport de art. II, atâta timp cât metoda de interpretare sistematică a unui act normativ obligă la corelarea textelor de lege prin efectul subsecvențial.

Art. II din O.U.G. nr. 93/2011 a prevăzut că posturile de conducere de la nivelul direcțiilor regionale se ocupă prin concurs organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar art. III alin. (2) nu poate fi interpretat/aplicat decât în strânsă legătură cu art. II, în sens contrar, redactarea art. II nu ar fi avut nicio argumentare legală.

Interpretarea disp. art. II și III din O.U.G. nr. 93/2011 are în vedere H.G. nr. 1157/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1335/2010, cu două ipoteze: ocuparea posturilor de conducere și încadrarea personalului în structura organizatorică și în limita numărului de posturi, aprobate prin hotărâre, ca urmare a desființării posturilor potrivit art. I pct. 1.

Instanța de fond nu a analizat însă dacă reclamantul D., care a deținut funcția de inspector șef la data aprobării H.G. nr. 1157/2011, a avut posibilitatea participării la concurs pentru postul de conducere corespunzător aprobat, la nivel național și nu restrictiv, numai la nivelul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia.

Participarea la concurs a fost limitată pentru posturile de execuție inspector de specialitate în cadrul Direcției Regionale în Construcții Sud-Vest Oltenia și nu la nivelul posturilor de conducere în cadrul ISC la nivel regional/național.

Instanța de fond nu a analizat dacă posturile ocupate de reclamanți/intervenienți au fost desființate dacă posturile aprobate prin H.G. nr. 1157/2011 erau noi sau vacante, numai acestea din urmă impunând participarea la concurs/examen.

Prima instanță nu a avut în vedere nici nota de fundamentare a H.G. nr. 1157/2011, ce precizează scopul actului administrativ, respectiv reorganizarea ISC și detaliază situația posturilor de execuție care au fost reduse/desființate ca efect al adoptării O.U.G. nr. 93/2011.

Contrar motivării primei instanțe, efectele juridice produse de actele normative trebuie să reflecte conținutul acestora și al notei de fundamentare.

În speță, aceste date concordă, însă instanța de fond le-a interpretat greșit și s-a limitat numai la aplicarea disp. art. I din H.G. nr. 1157/2011, fără să aibă în vedere și disp. art. II care au stabilit situația posturilor restructurate și desființate.

Atâta timp cât reclamanții/intervenienții își desfășurau activitatea specifică posturilor de inspector de specialitate, anterior emiterii actelor administrative, procedura de desfășurare și organizare a concursului/examen în baza Deciziei nr. 897/2011 (regulament aprobat) este nelegală.

Se mai arată că, în condițiile în care posturile de inspector de specialitate nu au fost reduse din structura organizatorică a ISC, ci ocupate prin detașare de alte persoane din afara instituției, este fără dubiu că actele administrative sunt nelegale, deoarece reorganizarea nu s-a realizat.

Prin urmare și Decizia nr. 897/2011 este nelegală, dar și actele administrative subsecvente, deciziile Secretarului general al ISC, notificările, procesul-verbal privind rezultatele obținute la concurs, procesul-verbal privind rezultatele soluționării contestațiilor.

H.G. nr. 286/2011 și Decizia nr. 897/2011 stabilesc condițiile și procedura de desfășurare a concursului pentru posturi vacante în instituții publice, iar decizia, act administrativ cu valoare juridică inferioară unei hotărâri de guvern nu poate să prevadă dispoziții contrare.

Art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011 prevede că anunțul privind concursul se afișează cu cel puțin 30 de zile anterior datei susținerii concursului, însă Decizia nr. 897/2011 a stabilit în mod nelegal, un termen de 3 zile de la aprobarea statului de funcții.

De asemenea, contrar dispozițiilor H.G. nr. 286/2011 și ale Deciziei nr. 897/2011 nu sunt prevăzute niciunul dintre elementele obligatorii ale procedurii prealabile desfășurării concursului respectiv: numărul de posturi, data, ora, locul de desfășurare al concursului, bibliografia.

Au fost ignorate și dispozițiile referitoare la constituirea comisiilor de concurs, componența acestora, punctajul, dovada identității, semnarea borderoului când se predă lucrarea, aspecte contestate în timpul derulării probei scrise, afișarea rezultatelor, termenul de contestare, cuprinse în H.G. nr. 286/2011.

Au fost susținute două probe, în loc de trei, câte au fost anunțate pe site-ul ISC, aceste nereguli completând încălcarea dispozițiilor legale sus-menționate.

Prin întâmpinările depuse la dosar, s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, actele administrative atacate au caracter individual și nu normativ, disp. art. III din O.U.G. nr. 93/2011 stabilesc neechivoc că încadrarea personalului în noua structură organizatorică a ISC se face prin concurs, în același sens sunt și prevederile art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011.

În același sens, intimații susțin legalitatea actelor administrative subsecvente și neaplicarea disp. H.G. nr. 286/2011.

În calea de atac a recursului au fost admise în principiu cererile de intervenție accesorie formulate de J. și K.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor formulate

Recursurile sunt nefondate.

În preambulul ordonanței se arată că actul normativ a fost adoptat ca urmare a constrângerilor bugetare și necesității implementării unor măsuri unitare la nivelul tuturor instituțiilor.

Măsurile de reorganizare ce urmau să fie luate, au constat în scăderea numărului personalului cu funcții de conducere și eficientizarea activității inspectoratelor regionale în construcții, care vor funcționa cu un aparat de lucru suplu, pe o arie teritorială de competență construită pe limitele teritoriale ale regiunilor de dezvoltare ale României, conform Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România.

Art. II din O.U.G. nr. 93/2011 prevede că posturile de conducere de la nivelul direcțiilor regionale în construcții și de la nivelul direcției Regionale în Construcții București - Ilfov se ocupă prin concurs, organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Potrivit art. III din O.U.G. nr. 93/2011 - Încetarea contractelor individuale de muncă drept urmare a aplicării prevederilor art. I se face cu respectarea termenelor și a procedurilor prevăzute de legislația muncii și protecției sociale în vigoare.

Încadrarea personalului în noua structură organizatorică a ISC, în limita posturilor care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, se face prin concurs, în conformitate cu termenele și procedurile legale în vigoare.

Dispozițiile art. II și III alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 93/2011 se interpretează sistematic și coroborat, fără să se facă abstracție de alin. (1) al art. III așa cum susțin recurenții.

Dacă se realizează o interpretare corectă a acestor prevederi, se ajunge la concluzia că, prin art. II s-a urmărit scăderea numărului de posturi de conducere care se ocupă prin concurs, după încetarea contractelor individuale de muncă (art. III alin. (1) și, concomitent, încadrarea personalului de execuție în noua structură organizatorică se realizează tot prin concurs, așa cum se prevede în art. III alin. (2).

Toate posturile, atât de conducere, cât și de execuție, cuprinse în noua structură organizatorică, se ocupă prin concurs, deoarece textele sus-menționate nu fac vreo distincție între posturi noi și posturi vacante.

H.G. nr. 1157/2011 a prevăzut la art. I pct. 11 că numărul maxim de posturi aprobat pentru ISCA este de 750, prin restructurarea și desființarea, în condițiile legii a unui număr de 125 de posturi.

Prin art. II alin. (1) din H.G. nr. 1157/2011 s-a prevăzut că ocuparea posturilor de conducere, precum și încadrarea personalului în structura organizatorică și în limita numărului de posturi aprobate prin hotărâre, ca urmare a desființării posturilor conform prevederilor art. I pct. 1 și a restructurării la nivelul ISC se fac prin concurs/examen organizat în cadrul instituției, în conformitate cu termenele și prevederile legale în vigoare.

Din conținutul dispozițiilor sus-menționate, în acord cu cele cuprinse în O.U.G. nr. 93/2011, s-a stipulat foarte clar că toate posturile, fie că sunt de execuție, desființate sau reorganizate, se ocupă în noua structură organizatorică numai prin concurs/examen.

Astfel, chiar și în ipoteza dată de recurenți prin motivele de recurs, posturi ocupate sau vacante, modalitatea de accedere la acestea este concursul/examenul.

Deoarece concursul s-a organizat pentru fiecare direcție regională, este firesc ca persoanele ce aveau funcții e conducere să participe la concursul organizat la acel nivel.

Art. 2 din H.G. nr. 286/2011 permite ca prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate să se reglementeze încadrarea și promovarea personalului contractual, iar în această situație, dispozițiile Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale [...] să nu se aplice.

În atare situație, având în vedere specificul restructurării ISC, a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului/examen în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a ISC, aprobat prin Decizia nr. 897/2011.

Întrucât derogarea de la disp. H.G. nr. 286/2011 este posibilă în virtutea chiar a normelor cuprinse în acest act administrativ, susținerea recurenților, conform căreia Decizia nr. 897/2011 încalcă prevederile Regulamentului-cadru este nefondată.

Decizia nr. 897/2011 a fost emisă în temeiul O.U.G. nr. 93/2011 și reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter invididual, deoarece execută în concret legea și are în vedere situația particulară a desfășurării concursului/examen aprobat prin ordonanță de urgență a Guvernului.

În acest sens, secretarul general are competența emiterii actului fără să se încalce dispozițiile Legii nr. 24/2000 sau cele ale Legii nr. 554/2004.

În plus, paralela pe care au realizat-o recurenții între dispozițiile H.G. nr. 286/2011 și cele ale Deciziei nr. 897/2011 nu are relevanță în cauză, în raport de faptul că hotărârea de guvern nu s-a aplicat cu ocazia desfășurării examenului/concurs.

Cu privire la desfășurarea concursului/examen se constată că recurenți au făcut doar o enumerare a unor neregularități, însă aceștia nu au demonstrat vătămarea suferită. Recurenții aveau posibilitatea să formuleze contestație însă nu au uzat de această cale de atac.

Referitor la faptul că subiectele nu au fost în concordanță cu specificul postului, excede competenței instanței de contencios administrativ, iar recurenții puteau recurge la contestarea acestora, cele decise de comisia de contestații, rămânând definitive, demonstrând legalitatea desfășurării concursului.

În concluzie, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile vor fi respinse ca nefondate și ca o consecință a soluției adoptate, vor fi respinse și cererile de intervenție accesorie formulate în calea de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de B., C., D. și de I. împotriva sentinței nr. 46 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererile de intervenție accesorie formulate în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2016.