ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2015

Decizia nr. 1206/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 7671 din 19 aprilie 2012 emisă de pârâtul B. - C. - D. Iași - prin care s-a dispus respingerea la plată a sumei de 563.430 lei, echivalentul a 128.616,43 euro, reprezentând contravaloarea a două bucăți cap tractor și semiremorcă basculabilă.

Prin sentința civilă nr. 1356 din 21 februarie 2012, a Tribunalului Suceava, s-a dispus declinarea de competență a soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 196 din 19 ianuarie 2013 Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâților C. și D. Iași, a fost anulată Notificarea din 19 aprilie 2012 emisă de C., pârâții au fost obligați să plătească reclamantei contravaloarea a două bucăți de cap tractor cu semiremorcă basculabilă, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 196 din 19 iunie 2013, a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs C.

În motivele de recurs s-a susținut că în mod greșit, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a D. Iași, acest Centru regional neavând personalitate juridică.

Pe fondul cauzei, recurenta a prezentat pe larg situația de fapt și dispozițiile legale incidente, arătând, în esență, că instanța a interpretat greșit dispozițiile legale și contractuale fără să țină cont că utilajele achiziționate de reclamantă nu sunt mijloace de transport „specializate”, în sensul dispozițiilor prevăzute de H.G. nr. 224/2008 și de Ghidul Solicitantului.

S-a precizat că pentru acordarea finanțării nerambursabile, pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, iar sumele prevăzute în bugetul indicativ nu reprezintă un drept câștigat automat prin semnarea contractului de finanțare, ele trebuie să fie justificate de beneficiar, cu documente care să ateste efectuarea lor cu respectarea regulilor de finanțare specifice E.

În cuprinsul memorandului justificativ anexat cererii de finanțare formulată de SC A. SRL, se arată că ansamblul cap tractor și semiremorcă trailer reprezintă un utilaj necesar pentru transportul altui utilaj la șantier, dar utilitatea acestui ansamblu excede activităților specifice, prevăzute de codul Caen „lucrări de pregătire a terenului”.

Ca urmare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca ansamblul achiziționat de reclamantă să poată fi considerat mijloc de transport specializat și o achiziție eligibilă, în sensul prevederilor H.G. nr. 224/2008 și a Ghidului Solicitantului.

Recurenta a mai arătat că beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării E. prin F., C. având rolul de a supraveghea procesul de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control și proceduri acreditate de Comisia Europeană, iar descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate și conformitate de către organismele abilitate, nu poate fi considerată nejustificată doar pe motivul că „etapele au fost avizate anterior de Agenție”.

Pentru acordarea finanțării nerambursabile, pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului având caracter estimativ.

Sumele prevăzute în bugetul estimativ nu reprezintă un drept câștigat prin semnarea contractului de finanțare, ele trebuind justificate de beneficiar cu documente justificative care să ateste efectuarea lor cu respectarea regulilor de finanțare specifice E.

Suma de 563.430 lei, reprezentând 70% din contravaloarea utilajelor achiziționate de reclamantă, a fost respinsă de la plată, având în vedere că au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. l) din Hotărârea nr. 224/2008, cât și prevederile exprese din Ghidul Solicitantului aferent măsurii 312, respectiv - ansamblul format din cap tractor și semiremorcă, neputând fi încadrat în mijloace de transport specializat și să fie eligibil prin Măsura 312.

Utilajele achiziționate, nu reprezintă o cheltuială eligibilă, având în vedere faptul că nu sunt de natură să deservească în mod direct și exclusiv, activitatea specifică propusă în proiect.

Prin Decizia nr. 974/2014, Înalta Curte a admis recursul declarat de C. împotriva sentinței nr. 196 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a modificat în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL Fundu Moldovei, ca nefondată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că Prin Notificarea din 19 aprilie 2012, Autoritatea Contractantă, a refuzat la plată cheltuielile pentru achiziționarea utilajelor achiziționate, cu motivarea că aceste cheltuieli nu sunt eligibile.

Instanța de recurs a apreciat că prin cererea de finanțare (fila 33 dosar fond) la pct. A4 - Descrierea succintă a proiectului - SC A. SRL a propus să execute următoarele lucrări: lucrări de terasamente, excavații diverse, săpături fundații pentru construcții, decopertări, îndepărtare strat vegetal și copaci, nivelări terenuri și săpături șanțuri, iar pentru aducerea la îndeplinire a obiectivului, solicitantul a propus să achiziționeze două autobasculante și un buldoexcavator.

Instanța de recurs a considerat că utilajele achiziționate de intimata - reclamantă, respectiv două bucăți cap tractor cu semiremorcă nu se încadrează în categoria mijloacele de transport specializate, cheltuielile făcute cu achiziționarea celor două utilaje fiind neeligibile.

S-a explicat că instanța de fond s-a raportat la definiția dată de Ordinul G. nr. 211/2003 și x pentru autobasculanta comparativ cu cap tractor, fără să țină cont de caracteristicile tehnice ale utilajelor achiziționate și de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 și Ghidul Solicitantului.

Prin contractul de finanțare, părțile au prevăzut expres la art. 5 alin. (2) că plata se va efectua pe baza documentelor justificative ce vor fi verificate de Autoritatea contractantă iar existența neregulilor determinate de natura utilajelor raportat la obiectul de activitate pentru care s-a solicitat finanțarea (terasamente, excavații diverse, săpături fundații pentru construcții, decopertări, îndepărtare strat vegetal și copaci, nivelări terenuri, săpături șanțuri) - a determinat respingerea cererii de autorizare a plății.

Este evident că nu se poate pune semnul egalității între autobasculantă și cap tractor cu semiremorcă, primul utilaj fiind un mijloc de transport specializat necesar să deservească în mod direct activități propuse în proiect, astfel cum a fost expusă și în cererea de finanțare iar ansamblu - cap tractor cu semiremorcă poate avea o funcționalitate multiplă în raport cu datele tehnice de fabricație.

Motivarea instanței de fond, în sensul că folosirea exclusivă a utilajelor - cap tractor cu semiremorcă pentru desfășurarea activităților încadrate în măsura 312, ține de respectarea principiului bunei credințe în executarea contractului este greșită, având în vedere atât obligațiile contractuale stabilite de părți prin contractul de finanțare, obiectul de activitate pentru care s-a solicitat finanțarea cât și dispozițiile legale incidente, respectiv art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, Ghidul Solicitantului și art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Consiliului European nr. 1698/2005 al D.

Finanțarea a fost aprobată pentru Proiectul „Achiziții utilaje pentru executarea de lucrări de pregătire a terenului, com. Fundu Moldovei, județul Suceava”. Lucrările ce urmau a fi făcute, conform proiectului, vizau lucrări de terasamente, excavații diverse, săpături fundații, decopertări, săpături șanțuri, nivelare teren, dar cele două utilaje achiziționate (cap tractor cu semiremorcă în loc de autobasculantă) nu sunt utilaje necesare pentru implementarea activității pentru care s-a solicitat finanțarea, cheltuielile făcute cu achiziționarea având caracter neeligibil.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, reclamanta SC A. SRL.

1.1. Motivele contestației în anulare;

În motivare, contestatoarea a susținut că la pronunțarea Deciziei nr. 947/2014, Înalta Curte a săvârșit o eroare materială.

S-a precizat că potrivit art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, sunt trei categorii de autovehicule definite de legiuitor ca fiind mijloace de transport specializate, iar Notificarea din 19 aprilie 2012 nu conține nicio explicație referitoare la acest text normativ și nici un element de fapt din care să rezulte care au fost considerentele în baza cărora s-a apreciat că vehiculele achiziționate nu reprezintă mijloc de transport specializat și că cele două componente nu constituie un singur mijloc de transport.

Contestatoarea a mai precizat că din factura din 22 noiembrie 2011 rezultă că s-a achiziționat un autotractor echipat cu semiremorcă, astfel că în mod greșit s-a apreciat că mijlocul de transport nu are prevăzute adaptări speciale pentru a fi considerat mijloc de transport specializat.

S-a menționat că instanța de recurs a săvârșit astfel o eroare materială, că prin omisiunea de a analiza apărările formulate s-a încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.

1.2. Întâmpinarea formulată în cauză;

Prin întâmpinare, intimata H. a solicitat respingerea contestației în anulare, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

Examinând prezenta contestație în anulare, Înalta Curte reține că obiectul contestației în anulare îl constituie Decizia nr. 947 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă H. împotriva sentinței nr. 196 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

1.3. Analiza contestației în anulare;

În vederea soluționării prezentei contestații în anulare, Înalta Curte arată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

C. proc. civ. reglementează două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun, (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

Având în vedere temeiul legal invocat, precum și criticile formulate, se vor analiza condițiile contestației în anulare speciale reglementate de art. 318 C. proc. civ.

În ceea ce privește contestația în anulare specială, C. proc. civ. prevede în art. 318, două motive, și anume când dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței cvasiunanime, în sensul art. 318 C. proc. civ., prin greșeală materială se înțelege o greșeală de ordin procedural, care a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

O greșeală de apreciere a probelor, chiar omisiunea de examinare a acestora, urmare căreia, situația de fapt reținută de instanță ar putea fi eronată, este o greșeală de fond care nu poate fi valorificată, îndreptată pe calea contestației în anulare.

Contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată cum ar fi aprecierea probelor sau interpretarea dispozițiilor legale, pentru că aceasta ar implica reformarea unor greșeli de fond, ceea ce ar excede condițiilor prevăzute expres și restrictiv în cuprinsul art. 318 C. proc. civ.

În speța prezentă, criticile formulate de contestatoare privesc greșita apreciere a probelor și neobservarea existenței la dosar a unor acte care eventual demonstrau o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de recurs, precum și greșita interpretare a prevederilor legale de drept substanțial aplicabile în materia dedusă analizei judiciare.

Aceste erori nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare pentru că exced voinței legiuitorului, exced prevederilor art. 318 C. proc. civ., care a conceput contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare și nu de reformare.

Neexaminarea, în mod real și adecvat a susținerilor părților, a probelor cauzei și a prevederilor legale de drept substanțial nu constituie, potrivit art. 318 C. proc. civ., motiv de contestație în anulare.

Trebuie precizat că, așa cum s-a relevat și în jurisprudența instanței de contencios constituțional, numai legiuitorul are prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac ordinare sau extraordinare.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre exemplu, în Decizia nr. 506/2012, Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul este suveran în a reglementa diferit, în situații diferite, accesul la o cale ordinară de atac, fără ca astfel să fie afectat liberul acces la justiție, cu atât mai mult principiul este aplicabil în cazul când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, iar potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt general obligatorii, de la data publicării.

În consecință, Înalta Curte, ca de altfel orice altă instanță judecătorească, trebuie să dea eficiență dispozitivului și considerentelor deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, atât în cadrul controlului de constituționalitate exercitat a priori, cât și în cadrul controlului a posteriori, pe calea excepției de neconstituționalitate.

Legea de procedură, respectiv art. 318 C. proc. civ., nu reglementează ca motiv de contestație în anulare, omisiunea analizării reale și adecvate a susținerilor părților, a probelor cauzei, astfel că motivele invocate de reclamanta-contestatoare nu sunt susceptibile de a forma obiectul analizei în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consolidat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, presupune examinarea în mod real și adecvat a apărărilor părților, însă respectarea acestui principiu convențional de către o instanță de judecată, nu poate fi verificată pe calea contestației în anulare, adică a unei căi extraordinare de atac din dreptul intern, întrucât legiuitorul național nu a reglementat un astfel de motiv de retractare a unei hotărâri irevocabile.

Din perspectiva analizei efectuate în prezenta decizie, se constată că motivele invocate de reclamanta-contestatoare nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială, astfel cum este reglementată în cuprinsul art. 318 teza I C. proc. civ., text care se referă la erori de ordin procedural și nu la pretinse erori de fond, de judecată în legătură cu aprecierea probelor, a stării de fapt sau interpretarea și aplicarea prevederilor legale incidente în cauză.

Față de considerentele de mai sus, se va respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 947 din 26 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.