ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7671/2012

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21 august 2012, sub nr. 25535/245/2012, executorul judecătoresc C.S.A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat prin contract de credit bancar pentru persoane fizice din 06 aprilie 2006, la cererea creditorului P.M. împotriva debitorului SC G.S.M. SRL, prin poprire la terțul poprit SC M.N.B. SRL. Prin încheierea din 28 august 2012 , Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că executarea silită a debitorului a fost deja încuviințată de această din urmă instanță, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc.

civ., Judecătoria Sectorului 1 București este instanța de executare. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția civilă, a pronunțat încheierea din 01 octombrie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Iași și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că prin cererea de față s-a solicitat numai încuviințarea executării silite față de un terț poprit care are sediul în raza Judecătoriei Iași, că încuviințarea executării silite date prin încheierea din 20 mai 2011 de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 19135/299/2011 privea executarea silită directă a bunurilor pe care debitorul le avea pe raza acestui sector, iar nu față de terțul poprit ce are sediul în Iași, astfel încât în drept să hotărască asupra cererii de față este Judecătoria Iași. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin încheierea din 20 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 19135/299/2011 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite ce se va efectua, potrivit art. 371 1 alin. (3) C. proc. civ., împotriva debitorului SC G.S.M. SRL în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7646 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la solicitarea creditorului P.M. Prin cererea de încuviințare a executării silite nu s-a indicat vreo formă anume de executare, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 373 1 alin. (1) coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., în mod firesc s-a apreciat că instanța de executare nu poate fi decât judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul principal. Încheierea de încuviințare a executării silite a intrat în puterea lucrului judecat. În raport de această împrejurare, precizarea ulterioară a unei forme anume de executare, respectiv prin poprire asupra unui terț cu sediul în circumscripția altei instanțe decât cea care a încuviințat inițial executarea, nu poate atrage competența unei alte instanțe decât cea inițial învestită. A proceda altfel, ar echivala cu încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la 20 mai 2011, ceea ce nu este permis.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în speță competența teritorială revine Judecătoriei Sectorului 1 București, ca instanță de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.