ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 184/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1.Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a formulat o cerere de suspendare a executării Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de A.P.D.R.P.

(denumită în continuare Agenția) încheiat la data de 03 iunie 2013 și înregistrat din 05 iunie 2013 (denumit în continuare Procesul Verbal), prin care s-a stabilit în sarcina subscrisei obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 553.918,10 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat subscrisei beneficiare a contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 (denumit în continuare Contractul) și rezilierii acestuia din urmă. 1.2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 2474 din 9 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., ca neîntemeiată.

Totodată, Curtea de apel a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. cererea de suspendare ca neîntemeiată. 1.3. Cererea de recurs Împotriva Sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs SC A.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe ort. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, pe cale de consecință, admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal contestat. Susține recurenta-reclamantă că în mod eronat a apreciat instanța de fond că nu planează o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat.

Astfel, a arătat recurenta că în urma formulării contestației împotriva procesului verbal atacat, pârâta, deși a constatat înlăturarea neregulii referitoare la criteriul de selecție S2, totuși a respins contestația prin Decizia nr. 23864 din 30 iulie 2013, menținând obligația de recuperare integrală a finanțării acordate, în cuantum de 553.918,10 lei. Recurenta a susținut că în mod eronat, prima instanță a constatat că nu s-a demonstrat îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat, atâta vreme cât - pârâta a invocat nerespectarea unor temeiuri de drept sau convenționale cu caracter general, fără referire concretă la ipoteza normei căreia i se circumscrie situația de fapt.

- nu au fost prezentate documentele justificative care au stat la baza constatării neregulii privind achizițiile de utilaje, față de petentă pentru a-și pregăti apărare ; - pârâta a respins susținerile societății fără minime referiri cu privire la modul pretins de eligibilitate încălcat ori dispozițiile de drept încălcate; - pârâta a revenit asupra concluziilor reținute prin procesul verbal, stabilind caracterul eligibil al unor cheltuieli inițial considerate neeligibile și astfel, schimbarea importantă a actului administrativ, recunoscută de Agenție prin decizia emisă în cadrul procedurii administrative prealabile. Instanța de fond nu a luat în considerare documentele referitoare la participarea la licitație a SC K.P.

SRL și SC L.M. SRL, deși aceste documente nu au fost contestate de către Agenție. Instanța de fond a omis a analiza o serie de critici susceptibile de a crea o îndoială serioasă asupra legalității celor reținute prin actul contestat. Astfel, nu s-a ținut cont de revenirea asupra declarației de neconfirmare a participării la licitație inițial făcută de SC K.P. SRL. Susține recurenta-reclamantă că instanța de fond a omis a analiza critica sa referitoare la nerespectarea criteriului de selecție S.2, reținut ca neregulă prin procesul-verbal, revocat apoi prin decizia emisă. Deși intimata-pârâtă, inițial, a reținut existența unei nereguli în ce privește ^nerespectarea criteriului S.2, ulterior, după formularea contestației administrative, a revenit asupra pretinsei nereguli, aspect care demonstrează că există o îndoială serioasă în privința actului.

Precizează că există pericolul producerii unei pagube iminente în activitatea societății reclamante. 1.4. Procedura de examinare a recursului Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (39) C. proc. civ. a fost analizat și comunicat părților, potrivit art. 493 alin. (1) C. proc. civ. Prin încheierea din 10 iulie 2014, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia, cu citarea părților în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ. 2. Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 C. proc. civ. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Procesul Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenție din 05 iunie 2013, s-a propus recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza Contractului, echipa de control a Agenției motivând această măsură ca urmare a constatării următoarelor nereguli: "Beneficiarul nu a respectat criteriul de selecție "5.2 - Proiectele care prin activitatea propusa creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiți în funcție de tipul solicitantului". Înalta Curte reamintește că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice interne și internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 și 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare. Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Înalta Curte, constată, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, în mod greșit, instanța de fond a respins în bloc argumentele prezentate de reclamantă în susținerea cazului bine - justificat, apreciind că acestea sunt probleme de fond, ce pot fi soluționate în cadrul unei cereri de suspendare.

Astfel, instanța de control judiciar reține ca fiind împrejurări ce creează o îndoială serioasă supra legalității procesului - verbal contestat, următoarele: - deși s-a reținut că SC K.P. SRL și SC L.M. SRL nu au confirmat participarea la licitație, acest fapt este contrazis de documente ce susțin participarea acestora la licitație. - revenirea în parte asupra concluziilor din procesul - verbal, stabilindu-se caracterul eligibil al unor cheltuieli considerate inițial neeligibile de către Agenție și, astfel, schimbarea importantă a actului administrativ prin decizia emisă în cadrul procedurii administrative prealabile. În aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de legalitate atașată actelor administrative.

De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu. În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanță bugetară va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății comerciale intimate, prin urmare, ținând seama de considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Având în vedere cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu soluția pronunțată asupra recursului declarat, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmând a obliga intimata Ia - plata cheltuielilor de judecată dovedite de recurenta-reclamantă prin înscrisurile depuse la dosar, în cuantum de 4.350 lei, reprezentând atât cheltuielile de judecată din recurs, cât și cele ocazionate de judecata în fața instanței de fond. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantei și va suspenda executarea-procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16752 din 05 iunie 2013 emis de pârâta A.F.I.R. până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 2474 din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, rejudecând în fond, admite acțiunea reclamantei. Suspendă executarea procesului verbal de constatate a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. 16752 din 05 iunie 2013 emis de A.P.D.R.P., până la pronunțarea instanței de fond. Obligă intimata A.F.I.R. la plata sumei de 4.350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.