ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 184/2015

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei

1.1.Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., în

temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a formulat o cerere

de suspendare a executării Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare emis de A.P.D.R.P. (denumită în continuare

Agenția) încheiat la data de 03 iunie 2013 și înregistrat din 05 iunie 2013

(denumit în continuare Procesul Verbal), prin care s-a stabilit în sarcina

subscrisei obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 553.918,10

lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat

subscrisei beneficiare a contractului de finanțare din 06 aprilie 2011 (denumit

în continuare Contractul) și rezilierii acestuia din urmă.

1.2. Soluția

instanței

de fond

Prin

sentința nr. 2474 din 9 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată

de reclamanta SC A.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., ca

neîntemeiată.

Totodată,

Curtea de apel a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. cererea de suspendare ca

neîntemeiată.

1.3.

Cererea de recurs

Împotriva

Sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs SC A.P. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta a formulat recurs,

întemeiat pe ort. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea

hotărârii și, pe cale de consecință, admiterea cererii de suspendare a

executării procesului-verbal contestat.

Susține

recurenta-reclamantă că în mod eronat a apreciat instanța de fond că nu

planează o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat.

Astfel,

a arătat recurenta că în urma formulării contestației împotriva procesului

verbal atacat, pârâta, deși a constatat înlăturarea neregulii referitoare la

criteriul de selecție S2, totuși a respins contestația prin Decizia nr. 23864

din 30 iulie 2013, menținând obligația de recuperare integrală a finanțării

acordate, în cuantum de 553.918,10 lei.

Recurenta

a susținut că în mod eronat, prima instanță a constatat că nu s-a demonstrat

îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat, atâta vreme cât - pârâta

a invocat nerespectarea unor temeiuri de drept sau convenționale cu caracter

general, fără referire concretă la ipoteza normei căreia i se circumscrie

situația de fapt.

- nu au

fost prezentate documentele justificative care au stat la baza constatării

neregulii privind achizițiile de utilaje, față de petentă pentru a-și pregăti

apărare

;

- pârâta

a respins susținerile societății fără minime referiri cu privire la modul

pretins de eligibilitate încălcat ori dispozițiile de drept încălcate;

- pârâta

a revenit asupra concluziilor reținute prin procesul verbal, stabilind

caracterul eligibil al unor cheltuieli inițial considerate neeligibile și

astfel, schimbarea importantă a actului administrativ, recunoscută de Agenție

prin decizia emisă în cadrul procedurii administrative prealabile.

Instanța

de fond nu a luat în considerare documentele referitoare la participarea la

licitație a SC K.P. SRL și SC L.M. SRL, deși aceste documente nu au fost

contestate de către Agenție.

Instanța

de fond a omis a analiza o serie de critici susceptibile de a crea o îndoială

serioasă asupra legalității celor reținute prin actul contestat. Astfel, nu s-a

ținut cont de revenirea asupra declarației de neconfirmare a participării la

licitație inițial făcută de SC K.P. SRL.

Susține

recurenta-reclamantă că instanța de fond a omis a analiza critica sa

referitoare la nerespectarea criteriului de selecție S.2, reținut ca neregulă prin

procesul-verbal, revocat apoi prin decizia emisă. Deși intimata-pârâtă, inițial,

a reținut existența unei nereguli în ce privește ^nerespectarea criteriului S.2,

ulterior, după formularea contestației administrative, a revenit asupra

pretinsei nereguli, aspect care demonstrează că există o îndoială serioasă în

privința actului.

Precizează

că există pericolul producerii unei pagube iminente în activitatea societății

reclamante.

1.4.

Procedura de examinare a recursului

Raportul

întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (39) C. proc. civ. a fost analizat și

comunicat părților, potrivit art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Prin

încheierea din 10 iulie 2014, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat

termen pentru judecarea acestuia, cu citarea părților în ședință publică,

potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

2.

Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 C. proc.

civ.

Examinând

cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și

cu dispozițiile legale incidente, înalta Curte constată că recursul este

fondat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Prin

Procesul Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor

bugetare emis de Agenție din 05 iunie 2013, s-a propus recuperarea integrală a

ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza Contractului, echipa de

control a Agenției motivând această măsură ca urmare a constatării următoarelor

nereguli: "Beneficiarul nu a respectat criteriul de selecție "5.2 -

Proiectele care prin activitatea propusa creează mai mult de un loc de muncă la

25.000 euro investiți în funcție de tipul solicitantului".

Înalta Curte

reamintește că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii

de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la

momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată

prin mai multe instrumente juridice interne și internaționale, atât în sistemul

de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea

juridică a Uniunii Europene.

Legea nr.

554/2004, prevede în art. 14 și 15, atribuția instanței de contencios administrativ

de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ,

atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse

unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a

prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor

discreționare.

Cazul

bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de

circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea

judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului,

pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu

respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea

publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau

interesele legitime private care pot fi afectate.

Înalta Curte,

constată, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că în cauză sunt

întrunite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru

suspendarea actului administrativ fiscal.

Noțiunea

de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Or, în

cauză, în mod greșit, instanța de fond a respins în bloc argumentele prezentate

de reclamantă în susținerea cazului bine - justificat, apreciind că acestea

sunt probleme de fond, ce pot fi soluționate în cadrul unei cereri de suspendare.

Astfel,

instanța de control judiciar reține ca fiind împrejurări ce creează o îndoială

serioasă supra legalității procesului - verbal contestat, următoarele:

- deși

s-a reținut că SC K.P. SRL și SC L.M. SRL nu au confirmat participarea la

licitație, acest fapt este contrazis de documente ce susțin participarea

acestora la licitație.

- revenirea

în parte asupra concluziilor din procesul - verbal, stabilindu-se caracterul

eligibil al unor cheltuieli considerate inițial neeligibile de către Agenție

și, astfel, schimbarea importantă a actului administrativ prin decizia emisă în

cadrul procedurii administrative prealabile.

În aceste

circumstanțe, soluția adoptată de instanța investită cu soluționarea acțiunii

în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității

actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de

legalitate atașată actelor administrative.

De

asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că

noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În

cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin

care a fost stabilită o creanță bugetară va avea drept consecință diminuarea

patrimoniului societății comerciale intimate, prin urmare, ținând seama de

considerentele de ordin legal și de situația de fapt dovedită, de recomandările

Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea

autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, Înalta Curte apreciază că

executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care

pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt

întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Având în

vedere cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată,

în raport cu soluția pronunțată asupra recursului

declarat, Înalta Curte constată că

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., urmând a obliga intimata Ia - plata cheltuielilor de judecată dovedite de

recurenta-reclamantă prin înscrisurile depuse la dosar, în cuantum de 4.350

lei, reprezentând atât cheltuielile de judecată din recurs, cât și cele

ocazionate de judecata în fața instanței de fond.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin.

(1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința

atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantei și va suspenda executarea-procesului

verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.

16752 din 05 iunie 2013 emis de pârâta A.F.I.R. până la pronunțarea instanței

de fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de SC A.P. SRL împotriva sentinței civile nr. 2474 din 9

septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și, rejudecând în fond, admite acțiunea reclamantei.

Suspendă

executarea procesului verbal de constatate a neregulilor și de stabilire a

creanțelor nr. 16752 din 05 iunie 2013 emis de A.P.D.R.P., până la pronunțarea

instanței de fond.

Obligă

intimata A.F.I.R. la plata sumei de 4.350 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.