ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 200/2016
Deliberând,
constată următoarele:
1.
Hotărârea a cărei revizuire se cere;
Prin Decizia nr. 3066 din 26 iunie
2014, Înalta Curte a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr.
6966 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Totodată,
a respins cererea de intervenție accesorie formulată de B., ca
nefondată, luând act că nu se solicită cheltuieli de
judecată pentru intimata-pârâtă C. și obligând
recurentul-reclamant A. și intervenienta C. la plata sumei de 2.480 lei,
reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât D.
Pentru a
pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut
următoarele:
Recurentul - reclamant
a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin
care a contestat legalitatea concursului organizat de C. în semestrul II al
anului universitar 2007/2008 (3 aprilie - 11 iunie 2008), pentru posturile
vacante publicate în M. Of., Partea a III-a, nr. 196 din 3 aprilie 2008,
solicitând anularea concursului și acordarea de daune morale în cuantum de
60.000 lei precum și daune - interese (cominatorii) de 10.000 lei/zi
pentru neexecutarea sentinței ce urma a fi pronunțată.
S-a
reținut că cererea precizatoare formulată la data de 21
noiembrie 2008 de către reclamantul-recurent a fost însoțită de
copia Anexei 1 a Ordinului nr. 4966/31 iulie 2008, în care la poziția 1
figurează intimatul - pârât D. și postul dobândit de acesta prin
concurs, ceea ce a însemnat că anterior precizării acțiunii,
reclamantul a cunoscut existența ordinului, dar nu s-a conformat
prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. (2)
C. proc. civ.
De asemenea,
s-a mai reținut că demersurile administrative efectuate de recurentul
- reclamant și invocate în recurs nu constituie proceduri prealabile în
sensul prevederilor legale menționate, în niciunul dintre dosarele cauzei,
nefiind identificată o plângere adresată ministerului emitent al
ordinului, după data emiterii (31 iulie 2008), dar anterior învestirii
instanței cu cererea de anulare (21 noiembrie 2008).
Totodată,
s-a constatat că recurentul - reclamant a îndeplinit procedura
prealabilă față de C., căreia i-a solicitat, printr-o cerere
din 6 august 2008, să anuleze întregul concurs, dar ministerului i s-a
adresat doar anterior emiterii ordinului, printr-o petiție prin care a solicitat
suspendarea concursului, la care a primit răspuns prin adresa din 25 iulie
2008 (fila 51 dosar Tribunalul București).
Instanța
de recurs a constatat că prin admiterea excepției neîndeplinirii
procedurii prealabile strict cu privire la Ordinul nr. 4966/2008, recurentul - reclamant
nu a fost privat de examinarea pe fond a obiectului contestării judiciare,
pentru că ordinul respectiv nu a făcut decât să dea curs
propunerilor B. și să acorde titlurile didactice ca urmare a promovării
concursului desfășurat în cadrul C., or, legalitatea concursului a
fost analizată în contextul celorlalte capete de cerere ale acțiunii,
motivele invocate de reclamant fiind comune.
Pe fondul
cauzei, s-a reținut că acțiunea reclamantului-recurent vizând concursurile
din 2004 și 2005, care a format obiectul Dosarului nr. x/3/2007*, a fost
respinsă prin sentința civilă nr. 3738 din 8 noiembrie 2011 a
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ
și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4153 din 15
noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
S-a constatat
că în ceea ce privește efectele sentinței nr. 1882 din 13 iunie
2008, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 16 iulie
2008, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2008, prima
instanță a reținut corect, pe baza înscrisurilor administrate în
cauză, că la data respectivă procedura de concurs derulată
în cadrul C. era finalizată, rezultatele concursului fiind validate la
data de 11 iunie 2008 de Senatul C.
De asemenea,
s-a mai reținut că în ceea ce privește termenul prevăzut de
art. 58 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, instanța de fond a analizat
demersurile efectuate de C. pentru îndeplinirea condiției de publicitate a
concursului, în sensul că încă din data de 27 februarie 2008 a înaintat
ministerului de resort propunerile privind scoaterea posturilor didactice la
concurs, anunțul propriu - zis a fost înaintat la M. Of. la 26 martie
2008, publicarea fiind făcută la 3 aprilie 2008, dar în contextul în
care partea nu s-a înscris la concurs, depășirea termenului de
publicare cu câteva zile nu a produs nicio vătămare care să
atragă anularea concursului.
Instanța
de recurs a respins susținerile recurentului referitoare la
contradictorialitatea motivării sentinței pronunțată de
instanța de fond, apreciind că prima instanță și-a
explicat în mod convingător soluția pentru toate capetele de cerere
cu care a fost învestită, indicând argumentele de fapt și de drept pentru
care a reținut sau, dimpotrivă, a înlăturat unele susțineri
ale părților, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce
privește cererea de intervenție accesorie formulată în recurs,
s-a constatat că această cerere este neîntemeiată.
În temeiul art.
274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul - reclamant și intervenienta au
fost obligate să-i plătească intimatului - pârât D. cheltuielile
de judecată.
2.
Temeiul și motivele cererii de revizuire;
Împotriva
Deciziei civile nr. 3064 din 26 iunie 2014 a formulat cerere de revizuire
recurentul A.
În
motivarea acesteia, așa cum a fost completată la data de 21 aprilie 2015,
revizuentul arată că în cursul judecății finalizate prin
decizia de mai sus, i-au fost încălcate dreptul la un proces echitabil, dreptul
la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la nediscriminare
și dreptul de proprietate garantate de Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, parte integrantă a dreptului Uniunii Europene, ceea ce
face să fie incident motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din
Legea nr. 554/2004; de asemenea, susține că după
pronunțarea deciziei a descoperit un înscris nou, relevant pentru legala
soluționare a cauzei, ceea ce atrage incidența motivului de revizuire
prevăzut de art. 322 alin. (5) C. proc. civ.
În
susținerea primului motiv de revizuire, după ce detaliază
circumstanțele cauzei, revizuentul susține că drepturile sale au
fost încălcate încă de la judecată fondului pricinii, prin
faptul că a fost forțat de instanță să transforme o
excepție de nelegalitate într-o acțiune în anulare tocmai pentru ca
ulterior, cu depășirea termenelor prevăzute de lege, să se
dea posibilitatea părților adverse să invoce excepția
lipsei procedurii prealabile. S-a ajuns astfel ca instanțele să
neglijeze ocuparea în mod nelegal de către intimatul D. a unui post de
profesor de matematică precum și, de către alți
candidați, a încă 84 de posturi vacante din cadrul C., ajungându-se
astfel la o diminuare semnificativă a veniturilor revizuentului deoarece
același fond anual de salarii se împarte la un personal mărit și
cu funcții mai bine plătite.
Se
mai arată că instanța de recurs a respins în mod nelegal ca
inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului Educației
și Cercetării nr. 4966/2008 și a comis și alte erori de
judecată, cum ar fi interpretarea greșită a dispozițiilor art.
58 alin. (4) din Legea nr. 128/1997.
De
asemenea, se mai susține că decizia a fost pronunțată de un
complet incluzând judecători incompatibili și care s-au
antepronunțat în cauză, că pe parcursul judecății s-au
pierdut înscrisuri depuse de parte la dosarul cauzei și că
fără nicio motivare i s-a respins cererea de sesizare a CJUE pentru
soluționarea unei întrebări preliminare.
În
susținerea celui de-al doilea motiv de revizuire, arată că a
primit înscrisuri relevante pentru prezenta cauză comunicate de Parchetul
de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, respectiv
Ordonanța de clasare din 29 septembrie 2014 dispusă în Dosar nr. x/P/2010
precum și referatul aferent.
3.
Întâmpinări;
Intimații
E., C., rectorul C., D. precum și intervenienta intimată B. nu au
formulat întâmpinări.
Intimatul
D. a depus însă note scrise prin care a solicitat respingerea ca
neîntemeiat a primului motiv de revizuire și ca inadmisibil a celui de-al
doilea.
4.
Soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire;
4.1
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare prin
intermediul căreia se urmărește desființarea unei
hotărâri judecătorești definitive pentru motive expres și
limitativ arătate de lege, în scopul reluării judecății.
În
prezenta cauză, revizuentul A. solicită revizuirea Deciziei civile nr.
3064 din 26 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
în Dosarul nr. x/3/2008 invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 21
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și de art. 322
alin. (1) pct. C. proc. civ.
Potrivit
art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
„Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C.
proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și
irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului
comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2)
din Constituția României, republicată.”
Potrivit
art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. 1865 (C. proc. civ.), „Revizuirea unei
hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin
neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în
următoarele cazuri: (…) 5. dacă, după darea hotărârii, s-au
descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau
care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de
voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a
modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea
a cărei revizuire se cere.”
4.2
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
Principiul
supremației dreptului comunitar (mai exact, în prezent, dreptul Uniunii
Europene) reprezintă un principiul fundamental al ordinii juridice
unionale, fiind statuat de Curtea de Justiție încă din 1964, în
hotărârea pronunțată în cauza 6/64 Costa c. ENEL.
În
esență, principiul afirmă că în cazul unui conflict între o
normă națională și o normă de drept a Uniunii
Europene, se va aplica cu prioritate norma europeană.
Revizuentul
pretinde că principiul a fost încălcat deoarece instanțele
naționale de fond și, în special, de recurs, nu i-au respectat o
serie de drepturi fundamentale: dreptul la un proces echitabil, dreptul la
apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la nediscriminare și
dreptul de proprietate.
Referitor
la aceste drepturi, Înalta Curte constată însă că nu există
niciun conflict între dreptul național și dreptul Uniunii Europene,
toate fiind recunoscute în legislația internă și protejate de
către instanțele judecătorești.
De
asemenea, revizuentul se plânge de modul de soluționare a excepției
de nelegalitate a Ordinului MEC nr. 4966/2008, de interpretarea
dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, de compunerea
completului de judecată și de respingerea cererii de sesizare a
Curții de Justiție a Uniunii Europene, fără să indice
norma sau normele de drept al Uniunii Europene presupus încălcate sau
neglijate de instanța de recurs.
Așa
fiind, în lipsa unui conflict, nu se pune problema aplicării prioritare a
dreptului Uniunii Europene și, pe cale de consecință, nici a
incidenței motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004.
În
fapt, deși invocă încălcarea principiului priorității
dreptului Uniunii Europene, revizuentul se plânge de încălcarea dreptului
național, respectiv a unor norme interne instituite la nivel
constituțional (spre exemplu, dreptul la un proces echitabil este garantat
de art. 21 alin. (3), dreptul la apărare de art. 24 iar dreptul de
proprietate privată de art. 44 din Constituție) sau legal (art. 58 alin.
(4) din Legea nr. 128/1997).
Așadar,
dincolo de orice alte considerente, criticile revizuentului nu întrunesc
condițiile de revizuire prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
4.3
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C.
proc. civ.
Potrivit
acestor dispoziții legale, așa cum au fost interpretate constant și
unitar de instanțele judecătorești, pentru ca o hotărâre
pronunțată în recurs să fie supusă revizuirii în temeiul art.
322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este esențial ca hotărârea
să fi judecat fondul pricinii; or, condiția nu este îndeplinită
atunci când recursul a fost respins, așa cum este cazul în
speță.
Distinct,
Înalta Curte constată că Ordonanța de clasare din 29 septembrie 2014
dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1
București în Dosar nr. x/P/2010 sau referatul întocmit de organul de
cercetare penală nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege
pentru a justifica revizuirea deoarece nu existau la data pronunțării
deciziei și nici nu au fost reținute de partea potrivnică.
Așadar,
nici condițiile de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 5 C.
proc. civ. nu sunt îndeplinite.
4.4
În consecință, în temeiul art. 326 C. proc. civ., se va respinge
cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3064
din 26 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal.
În
temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga pe revizuentul A. la plata sumei de
2480 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de
intimata-intervenientă B.
Respinge
cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3064
din 26 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Obligă
revizuentul A. la plata sumei de 2.480 de lei, reprezentând cheltuieli de
judecată către intimatul D.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 2 februarie 2016.