ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâta Academia de Studii Economice, a solicitat pe calea ordonanței președințiale să se dispună suspendarea concursului pentru cele două poziții de profesor universitar, menționate la pct. 7 și pct. 8 de la Catedra de Matematică a Academiei de Studii Economice, publicate în M. Of. nr. 101/18.03.2009 și anunțat a se finaliza în mai/iunie 2009, suspendarea fiind cerută până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 3325/3/2007, și până la revocarea O.U.G. nr. 223 din 30 decembrie 2009, precum și obligarea pârâtei la daune cominatorii de 10.000 RON/zi, dacă la o zi după rămânerea definitivă a sentinței ce urmează a fi dată, pârâta se împotrivește la punerea acesteia în executare.

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1566 din 22 aprilie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 581 C. proc. civ., deoarece dreptul reclamantului de a ocupa unul dintre posturile de profesor universitar scoase la concurs nu este unul cert și recunoscut, ci potențial a deveni cert, odată cu eventuala recunoaștere a acestuia printr-o hotărâre viitoare ce se va pronunța în Dosarul nr. 33205/3/2007. Instanța de fond a mai constatat că, nu se poate reține iminența uni pagube ce i-ar putea fi provocată reclamantului prin scoaterea la concurs a celor două posturi, în condițiile în care, odată cu soluționarea pe fond a acțiunii din Dosarul nr. 33205/3/2007, acest lucru va avea drept consecință obligația pârâtei la asigurarea respectivului post și plata de drepturi bănești.

S-a mai reținut că, la momentul formulării cererii de ordonanță președințială, nu se putea vorbi de prejudiciu, cât timp nu există certitudinea existenței unui drept susceptibil de a fi pus în executare. Recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva Sentinței civile nr. 1566 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2147 din 2 noiembrie 2009. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că recurentul-reclamant s-a raportat la dispozițiile art. 581 C. proc. civ., însă, în temeiul art. 304 C. proc. civ., în contencios administrativ sunt inadmisibile cererile de ordonanță președințială.

Analizând sentința atacată prin prisma art. 304 1 C. proc. civ. și art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite, în speță, cerințele Legii contenciosului administrativ pentru suspendarea executării concursului, în privința pozițiilor de profesor universitar prevăzute la pct. 7 și pct. 8. Astfel, în constatarea unei îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ, conform art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că împrejurările de a scoate la concurs posturile vacante de profesor universitar de matematică, pct. 7 și pct. 8, în mod succesiv, în 2004, 2005 și 2008, nu constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității concursului din anul 2009. Referitor la paguba iminentă, s-a susținut că nu se poate reține iminența unei pagube ce i-ar putea fi provocată reclamantului prin scoaterea la concurs a celor două posturi, chiar dacă s-ar analiza acest lucru prin prisma art. 581 C. proc.

civ. Conchizând, instanța a reținut că nu poate dispune suspendarea, ținând cont exclusiv de recomandarea R (89) 8 din 13 martie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, fără ca, în speță, să fie îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant M.L. Revizuentul a susținut că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 (7) C. proc. civ., întrucât Dosarul nr. 15257/3/2009 are aceleași părți și același conținut cu Dosarul nr. 18348/3/2008. De asemenea, la pct. 2 din cerere, ca și în cererea de completare a cererii de revizuire, revizuentul susține că își întemeiază cererea și pe dispozițiile art. 322 alin. (5) C. proc.

civ., arătând că înscrisurile noi la care face referire sunt: - paginile 349 – 351 din „Legea contenciosului administrativ adnotată” de G.B., judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție; - Decizia nr. 4/2009 din Camera de consiliu a Curții de Apel București; - Recomandarea R (89) 8/13 martie 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei; - Sentința irevocabilă nr. 728/2009 a Tribunalului București. Referitor la aceste acte, revizuentul susține că întrunesc condițiile cerute de lege pentru a modifica Sentința nr. 1566/2009. Criticând Decizia nr. 2147/2009 a Curții de Apel București, revizuentul susține că instanța nu s-a pronunțat decât superficial asupra motivului bazat pe art. 304 alin. (5) C. proc.

civ. De asemenea, susține revizuentul, Curtea de Apel București nu a vrut să observe că, ultimul parag. din Sentința civilă nr. 1566/2009, este contradictoriu și cade sub incidența art. 304 alin. (7). În fine, revizuentul a mai arătat că instanța de recurs nu a respectat legislația Comunității Europene pe care era obligată să o aplice înaintea legislației naționale, exemplificând în acest sens cu Cererea Curții Europene a Drepturilor Omului 26835 Zaharia contra României, soluționată la 4 noiembrie 2008. Cererea de revizuire nu este fondată, urmând să fie respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite deci, cumulativ, următoarele condiții: - partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; - înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.

Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. În primul rând, noțiunea de înscris trebuie luată în accepțiunea ei restrânsă, iar în al doilea rând, înscrisul trebuie să fie opozabil părții adverse, ceea ce înseamnă că această parte trebuia să fi participat la operațiunea constatată prin înscris. În cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât nu suntem în prezența unor înscrisuri în sensul cerut de lege. Pe de altă parte, hotărârea atacată pe calea revizuirii nu s-a întemeiat pe o hotărâre penală, administrativă sau o hotărâre a altor organe cu activitate jurisdicțională, care a fost la rândul ei revizuită.

Referitor la revizuirea prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”, urmează să se constate că aceasta nu poate fi admisă, deoarece admisibilitatea acestei revizuiri impune: - să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii; - hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; - în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau dacă a fost ridicată să nu se fi discutat excepția; - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

În cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite, deoarece nu există identitate de obiect, posturile contestate de revizuent fiind diferite. Astfel, posturile scoase la concurs în anul 2008, nu au aceeași structură cu cele scoase la concurs în anii 2004 și 2005, iar simpla identitate de poziție în statul de funcții (între postul nr. 7 din anul universitar 2004 – 2005 și postul nr. 7 din anul universitar 2007 - 2008) nu are nici o relevanță, atâta timp cât potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, Statutul personalului didactic se întocmește anual. Pe de altă parte, prin cea de-a doua decizie ce formează obiectul revizuirii, nu se încalcă autoritatea de lucru judecat relativă, stabilită prin prima sentință irevocabilă și, pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Față de cele ce preced, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.L. împotriva Sentinței civile nr. 1566 din 22 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2147 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.