ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 441/2015

Decizia nr. 441/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2/2009, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României și ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala B. organizat în perioada noiembrie-decembrie 2008, obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic și consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare, să se constate existența raportului juridic de serviciu avându-i ca părți pe pârât, în calitate de autoritate publică, și pe reclamant, în calitate de membru al Corpului diplomatic și consular, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 01 aprilie 2009 și momentul integrării efective în muncă și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că dezlegarea pricinii atârnă în tot de obiectul dedus judecății în Dosarul nr. x/2/2009 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în care este parte și B., având ca obiect, în primul rând, constatarea nulității absolute a concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008 de către B. și a tuturor actelor emise de B. în legătură cu organizarea și desfășurarea acestuia.

Prin încheierea de ședință din 24 martie 2010, s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 14 decembrie 2011, pentru motivele consemnate în cuprinsul încheierii de ședință pronunțată la data menționată.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 13 februarie 2012, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat în privința petitului 1 al acțiunii introductive, excepția prematurității capătului 2 de cerere și excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la capetele 3, 4 și 5 ale acțiunii introductive.

Prin încheierea de ședință publică din 07 martie 2012, Curtea a admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul 1 de cerere și a respins ca neîntemeiate excepțiile prematurității capătului 2 de cerere și necompetenței materiale cu privire la capetele 3, 4 și 5 ale acțiunii introductive, pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii.

Prin sentința civilă nr. 3820 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a respins ca lipsit de interes capătul de cerere având ca obiect validarea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, organizat în perioada noiembrie-decembrie 2008, a constatat că reclamantul a dobândit calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României, a obligat pârâtul B. - Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare la efectuarea propunerii pentru acordarea gradului diplomatic sau consular în privința reclamantului, a respins capetele de cerere având ca obiect plata despăgubirilor salariale și a daunelor morale, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că față de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2/2009, care a consacrat, implicit, validarea concursului, se constată că reclamantul nu mai justifică un interes actual în susținerea capătului de cerere având ca obiect validarea concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca lipsit de interes.

În ceea ce privește cererea reclamantului privind dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României, Curtea a reținut că potrivit procesului verbal întocmit de pârât în urma desfășurării probei scrise și a interviului, aprobat la data de 20 decembrie 2008, reclamantul a fost declarat admis, figurând pe lista candidaților admiși după susținerea interviului la nr. crt. 24 (filele 74-76 din dosar).

Ulterior, reclamantul a fost declarat apt în urma testelor medicale și a obținut avizul C. pentru accesul la informațiile clasificate, conform art. 16 alin. (1) din Regulament (fila 116 din dosar).

Prin adresa din 06 iulie 2009 emisă de pârât s-a comunicat reclamantului că în urma evaluării modalității de organizare și desfășurare a concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, ministrul B. nu a validat rezultatele probei scrise și a interviului, urmând ca în cursul lunii iulie 2009, să se demareze procedurile necesare organizării unui nou concurs de admitere în Corpul diplomatic și consular al României.

Prin urmare, întrucât concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al României a fost validat, iar reclamantul a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, neputând fi sancționat pentru atitudinea culpabilă a pârâtului care nu a acționat la timp pentru înlăturarea viciilor referitoare la modul de organizare a concursului, Curtea a constatat că unul dintre efectele produse prin intrarea în circuitul civil a acestui act administrativ îl constituie admiterea reclamantului în Corpul diplomatic și consular al României.

În consecință, Curtea a constatat că reclamantul a dobândit calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României.

În cauză, reținând dobândirea de către reclamant a calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României și vătămarea ce i-a fost cauzată prin refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea de acordare a gradului diplomatic sau consular, Curtea a obligat B. - Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare la efectuarea propunerii pentru acordarea gradului diplomatic sau consular în privința acestuia.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, Curtea a apreciat că este neîntemeiat, având în vedere că potrivit art. 24 alin. (1) din lege, „Membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul la un salariu și la alte drepturi bănești, bazate pe evaluarea corectă a complexității și dificultății funcției diplomatice sau consulare, ținându-se seama de activitatea depusă, importanța acesteia și performanța profesională.”

În condițiile în care la acest moment reclamantul nu îndeplinește o funcție diplomatică sau consulară și nu este posibilă analizarea activității desfășurate de acesta, solicitarea de acordare a drepturilor salariale raportat numai la calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României, va fi respinsă.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, Curtea a reținut că pentru acordarea acestora nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamantul trebuie să dovedească daunele suferite.

Cum în cauză, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, va fi respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în parte hotărârii atacate și, pe fond, admiterea capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la:

- plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins intre 01 aprilie 2009 și momentul integrării efective în muncă și;

- plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În realitate, recurentul susține că ceea ce a solicitat corespunzător capătului de cerere nr. 4 constă în obligarea B. la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 01 aprilie 2009 și momentul integrării efective în muncă.

Consideră că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a fi angajată răspunderea pârâtului, având în vedere și prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, arată că în momentul în care a susținut concursul la B. avea o serie de așteptări în ceea ce privește interacțiunea cu această instituție, așteptări bazate pe statutul instituției, pe legislația existentă și termenele stabilite de aceasta legislație. Avea toate motivele să creadă ca pârâtul se va comporta în mod profesionist cu cei pe care dorește să îi recruteze.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în perioada octombrie-decembrie 2008 s-a desfășurat concursul de admitere în B., pentru ocuparea unui număr de 10 posturi, în baza Ordinului ministrului B. nr. 1834 din 8 octombrie 2008, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României.

La data de 20 decembrie 2008 a fost aprobat procesul verbal referitor la candidații admiși ca urmare a probei scrise și a interviului din cadrul procedurii de concurs.

Prin sentința civilă nr. 4290 din 02 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B., având ca obiect constatarea nulității absolute a concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, organizat în perioada octombrie-decembrie 2008, în baza Ordinului ministrului B. nr. 1834 din 8 octombrie 2008.

Recursul declarat de B. împotriva sentinței civile menționate a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 4980 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație, secția contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a respingerii acțiunii, persoanele care s-au considerat prejudiciate pentru neemiterea ordinelor de primire în Corpul diplomatic și consular au formulat acțiuni prin care au solicitat obligarea la emiterea unor acte administrative și despăgubiri, întemeiate pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ.

În ceea ce privește critica soluției de respingere a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 1 aprilie 2009 - 1 ianuarie 2012 aferente funcției diplomatice sau consulare se va reține netemeinicia acesteia.

Plata salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială poate fi acordată numai de la data emiterii Ordinului ministrului B. de angajare și de primire în Corpul Diplomatic și Consular al României, în speță, 1 ianuarie 2012.

Împrejurarea nevalidării concursului în termenul solicitat de reclamant și a existenței unui proces de anulare a concursului, nu poate constitui premisa plății unor drepturi de natură salarială.

Potrivit art. 18 alin. (3) coroborat cu art. 19 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, instanța de contencios administrativ hotărăște și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate de anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.

Existența unui proces anterior prin care recurentul a solicitat anularea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular, chiar și în ipoteza în care acțiunea a fost respinsă, nu conduce la existența unei legături de cauzalitate dintre conduita părții și un eventual prejudiciu.

Declanșarea unei acțiuni în justiție nu poate fi considerată ca o faptă ilicită și culpabilă pentru a se considera îndeplinite condițiile pentru existența unui prejudiciu.

Nu există un refuz nejustificat de emitere a ordinului de încadrare a reclamantului în Corpul diplomatic și consular și de încheiere a contractului individual de muncă, obligația fiind îndeplinită de îndată după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Astfel, consideră Înalta Curte că nu s-au dovedit fapta ilicită a pârâtului și nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. raportat la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Scopul acțiunii în contencios administrativ este înlăturarea efectelor vătămătoare ale actului nelegal, în speță ale refuzului ca nejustificat (art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004).

Despăgubirile materiale și morale sunt reglementate în contextul arătat ca o garanție imputată împotriva arbitrajului sau abuzului de putere al autorităților care își depășesc competențele legale.

Însă, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, nu există dovezi privind faptul că despăgubirile decurg dintr-o încălcare a drepturilor recurentului sau o conduită neconformă a autorității pârâte.

Nici motivul privind despăgubirile morale solicitate nu poate fi primit, având în vedere același complex cauzal.

În cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit constând în sentimentul de frustrare creat prin situația de a nu-și valorifica drepturile câștigate prin concurs, prin demersurile repetate la autoritatea publică pârâtă, așa cum a reținut și judecătorul fondului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3820 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.