ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

25 septembrie 2009, reclamanta S.S.I. a chemat în judecată pârâtul M.A.E.

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtului

la validarea concursului pentru admiterea în C.D.C. al României și ocuparea

posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E. organizat în perioada

noiembrie-decembrie 2008;

- obligarea pârâtului

la acordarea gradului diplomatic și consular, la propunerea Comisiei pentru

acordarea gradelor diplomatice și consulare;

- constatarea existenței

raportului juridic de serviciu avându-i ca părți pe pârât, în calitate de autoritate

publică, și pe reclamantă, în calitate de membră a C.D.C.;

- obligarea pârâtului

la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat în

intervalul cuprins între 01 mai 2009 și momentul integrării efective în muncă;

- obligarea pârâtului

la plata sumei de 100.000 lei cu titlul de daune morale, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că M.A.E. a anunțat public, în octombrie 2008,

organizarea unui concurs pentru ocuparea a 10 posturi diplomatice în centrala M.A.E.,

concurs pe care l-a promovat, fiind declarată aptă, obținând la data de 03

aprilie 2009 și avizul O.R.N.I.S.S. pentru accesul la informații clasificate.

Cu toate acestea, a

arătat reclamanta, procedurile privind angajarea sa în cadrul Centralei

ministerului nu au fost finalizate, la data de 06 iulie 2009 fiind înștiințată

că rezultatele concursului nu au fost validate de ministru. În acest context, a

adresat pârâtului o cerere scrisă, solicitând să i se recunoască dreptul câștigat

prin concurs de a face parte din C.D.C. al României, la care i s-a răspuns că

s-a promovat o acțiune în instanță pentru anularea concursului.

Referitor la daunele

morale pretinse, reclamanta a apreciat că refuzul încadrării sale în C.D.C.

este nejustificat, deoarece la

momentul

la care a susținut concursul avea o serie așteptări bazate pe statutul instituției,

pe legislația existentă și termenele stabilite de această legislație, însă

realitatea nu a confirmat dezideratele sale, căci în loc să finalizeze procesul

de angajare în 2-3 luni, pârâtul i-a dat un răspuns nelegal și neîntemeiat după

mai mult de 6 luni, perioadă în care a contactat de nenumărate ori ministerul

pentru încerca să afle ce se întâmplă.

Prin întâmpinare,

pârâtul M.A.E. a solicit, suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., cu motivarea că dezlegarea pricinii atârnă în tot de soluționarea

Dosarului nr. 8083/2/201 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, având ca obiect constatarea nulității

absolute a concursului de admite în C.D.C. al României organizat în perioada

octombrie decembrie 2008 de către M.A.E. și a tuturor actelor emise de minister

în legătură cu organizarea și desfășurarea acestui concurs.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prezentând motivele

pentru care concursul nu poate fi validat și pentru care promovat și acțiunea

în anulare ce face obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009.

Prin încheierea de ședință

din 23 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecății temeiul art. 244 alin.

(1) pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 8083/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Cauza a fost repusă

pe rol la data de 13 decembrie 2011, ca urmare a soluționării irevocabile a

dosarului care a determinat măsura suspendării judecății.

Prin notele scrise

depuse la dosar la data de 21 februarie 2012, pârâtul a invoc excepția autorității

de lucru judecat în privința petitului 1 al acțiunii introductive calificată de

instanță ca fiind excepția lipsei de interes, excepția prematurității capătului

2 de cerere și excepția necompetenței materiale a instanței cu privire capetele

3, 4 și 5 ale acțiunii introductive.

Prin încheierea de ședință

din data de 21 februarie 2012 Curtea a admis excepția lipsei de interes în ce

privește capătul 1 de cerere și a respins ca nefondate cele două excepții,

pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii.

instanțe

Prin sentința nr. 4455

din 3 iulie 2012, Curtea de Apel București, secție VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.S.I.,

în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.; a constatat că reclamanta a dobândit calitatea

de membru al C.D.C. al României; a obligat pârâtul la acordarea gradului

diplomatic sau consular reclamantei, la propunerea Comisiei pentru acordarea

gradelor diplomatice consulare; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a

unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și

reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta,

aferente gradului diplomatic sau consular ce i se va acorda și funcției în care

va fi încadrată, de la data de 01 mai 2009 și până la momentul integrării

efective în muncă; a respins ca lipsit de interes primul capăt de cerere

privind obligarea pârâtului la validarea concursului; și a respins acțiunea în

rest, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr.

4290 din 02 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 8083/2/2009 al Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M.A.E., având ca

obiect constatarea nulității absolute a concursului de admitere în C.D.C. al

României, organizat în perioada octombrie-decembrie 2008, în baza Ordinului M.A.E.

nr. 1834 din 08 octombrie 2008.

Recursul declarat de M.A.E.

împotriva sentinței civile menționate a fost respins ca nefondat, prin Decizia

civilă nr. 4980 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație, secția

contencios administrativ și fiscal.

Față de soluția

pronunțată în Dosarul nr. 8083/2/2009, care a consacrat, implicit, validitatea

concursului, reclamanta nu mai justifică un interes actual în susținerea capătului

de cerere având ca obiect validarea concursului de admitere în C.D.C. al

României, respingând, pe cale de consecință, acest capăt de cerere ca lipsit de

interes.

În ceea ce privește

cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la acordarea gradului

diplomatic și consular, Curtea a reținut că reclamanta a promovat concursul de

admitere în C.D.C. al României, îndeplinind la data organizării concursului și

celelalte condiții cerute cumulativ de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 269/2003

și de art. 1 alin. (1) din Regulament, pentru dobândirea calității de membru al

C.D.C. al României.

Îndeplinirea de către

reclamantă a celorlalte condiții prevăzute de lege a fost analizată de pârât

anterior susținerii concursului, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulament.

Prin urmare, întrucât

concursul de admitere în C.D.C. al României a fost validat, iar reclamanta a făcut

dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale

anterior menționate, neputând fi sancționată pentru atitudinea culpabilă a

pârâtului care nu a acționat la timp pentru înlăturarea viciilor referitoare la

modul de organizare a concursului, unul dintre efectele produse prin intrarea

în circuitul civil a acestui act administrativ îl constituie admiterea

reclamantei în C.D.C. al României.

În consecință, Curtea

a constatat că reclamanta a dobândit calitatea de membru al C.D.C. al României.

Dobândirea calității

de membru al C.D.C. al României nu presupune depunerea anterioară a jurământului

de credință față statul român, întrucât potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr.

269/2003, depunerea jurământului are loc în momentul dobândirii acestei calități,

iar refuzul depunerii jurământului de credință determină pierderea calității de

membru al C.D.C. al României, conform art. 22 alin. (4) din Lege.

Totodată, reținând

dobândirea de către reclamantă a calității de membru C.D.C. al României și vătămarea

ce i-a fost cauzată prin refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa

cererea de acordare a gradul diplomatic sau consular, în raport de art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 269/2003, Curtea a obligat M.A.E. la acordarea gradului respectiv,

la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare.

Curtea a avut în

vedere faptul că art. 14 alin. (1) din lege prevede că acordarea gradelor

diplomatice sau consulare se face în funcție de vechimea avută în domenii de

activitate apropiate de cele ale M.A.E. echivalentă cu stagiile pentru gradele

diplomatice sau consulare.

Mai mult, potrivit art.

6 alin. (3) din Lege, acordarea gradelor diplomatice consulare se face prin

ordin al ministrului afacerilor de externe, în limita numărului maxim de funcții

diplomatice și consulare aprobate.

Prin urmare, la

acordarea gradului diplomatic sau consular se au în vedere anumite criterii,

fiind un atribut exclusiv al pârâtului analizarea acestora în cazul fiecărei

persoane admise prin concurs în C.D.C. al României.

Cu privire Ia capătul

de cerere, având ca obiect constatarea existenței raportului juridic de

serviciu având ca părți reclamanta, în calitate de membră C.D.C. și M.A.E., în

calitate de autoritate publică, Curtea reținut că este neîntemeiat, din moment

ce reclamanta va obține un grad diplomatic sau consular și își va desfășura

activitatea în cadrul M.A.E. numai după ce ministrul afacerilor externe îi va

acorda prin ordin un asemenea grad, la propunerea Comisiei pentru acordarea

gradelor diplomatice și consulare.

Astfel, raportul de

serviciu sau de muncă între părțile litigiului de față se va naște numai după

acordarea gradului diplomatic sau consular și numirea u funcția publică sau

încheierea unui contract de muncă.

Referitor la capătul

de cerere prin care reclamanta solicită obligare, pârâtului la plata unei despăgubiri

egale cu veniturile salariale indexate, majorat și reactualizate și a

celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între data de

01 mai 2009 și data integrării efective în muncă, Curtea a reținut că sunt

îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.

Fapta ilicită constă

în refuzul pârâtului de a finaliza formalitățile de angajare a reclamantei, deși

aceasta a promovat concursul de admitere în M.A.E. și îndeplinea și celelalte

condiții pentru dobândirea calității de membru al C.D.C., ultima formalitate

fiind îndeplinită la începutul lunii aprilie 2009, când O.R.N.I.S.S. a

comunicat avizarea pozitivă a accesului la informații clasificate, astfel că nu

mai exista niciun impediment ca începând cu data de 01 mai 2009, după depunerea

jurământului de credință și numirea în funcție, reclamanta să-și desfășoare

activitatea în cadrul M.A.E.

Curtea a apreciat că

sunt relevante în acest sens dispozițiile art. 17 alin. (1) din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului, potrivit cărora „candidații

care vor primi avizul O.R.N.I.S.S. pentru accesul la informațiile clasificate

vor depune jurământul de credință față de statul român și vor dobândi calitatea

de membru al C.D.C. al României".

Vinovăția pârâtului

rezultă implicit din considerentele hotărârii judecătorești irevocabile prin

care s-a respins acțiunea în anularea concursului și a actelor subsecvente, reținându-se

că viciile concursului sunt imputabile exclusiv autorității și că aceasta nu a

acționat prompt pentru anularea acestuia, astfel că nu se justifică afectarea

stabilității circuitului civil.

Faptul că, începând

cu data de 01 mai 2009, reclamanta a fost lipsită de drepturile salariale care

i s-ar fi cuvenit în ipoteza în care pârâtul și-ar fi îndeplinit obligațiile în

ceea ce privește angajarea sa constituie un prejudiciu patrimonial ce dă drept

la reparație, aflat în legătura directă de cauzalitate cu fapta ilicită a

pârâtului.

În vederea determinării

întinderii prejudiciului, Curtea a stabilit ca drepturile salariile de care a

fost lipsită reclamanta să se calculeze prin raportare la gradul diplomatic sau

consular ce i se va acorda și la funcția în care va fi încadrată ca urmare a

executării prezentei hotărâri sau ca urmare a îndeplinirii benevole de către

pârât a obligației de încadrare a reclamantei.

În ce privește despăgubirile

pretinse pentru daune morale, acest capăt de cerere a fost respins, Curtea reținând

că reclamanta nu a dovedit că i-au fost cauzate, ca urmare a atitudinii

pârâtului, neplăceri și suferințe mai puternice decât cele pe care, în mod

firesc, orice persoană aflată în situația sa le-ar fi resimțit, prejudiciul

moral nepatrimonial produs nu prezintă o asemenea intensitate încât să

justifice acordarea de reparații bănești, pronunțarea prezentei hotărâri, prin

care i s-a dat câștig de cauză inclusiv sub aspectul îndreptățirii la despăgubiri

materiale, reprezentând o satisfacție suficientă. Prin urmare, și acest capăt

de cerere va fi respins ca nefondat.

de pârâtul M.A.E.

Împotriva sentinței

nr. 4455 din 3 iulie 2012 a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.A.E.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.2. În ceea ce

privește dezlegarea excepției necompetenței materiale de către instanța de

fond, recurentul apreciază că în mod greșit cauza a fost soluționată de Curtea

de apel, care și-a întemeiat argumentația pe ipoteza falsă că „personalul

diplomatic și consular are calitatea de funcționar public cu statut special”.

Diplomații nu sunt

înscriși în Tabelul funcționarilor publici înregistrați la A.N.F.P. și astfel

nu se supun unor raporturi de serviciu care să atragă competența Curții de

apel.

Mai susține reclamantul-pârât,

că instanța de contencios administrativ nu este competentă să soluționeze

capătul patru al cererii de chemare în judecată atâta timp cât există o

jurisdicție exclusivă ce guvernează materia încheierii raporturilor de muncă,

conform dispozițiilor art. 266 C. muncii.

Astfel, în cauză, nu

ne aflăm în prezența unui raport de serviciu, ci a unui raport contractual,

competența aparținând Tribunalului București pentru capetele de cerere 3, 4 și

5.

3.2. În mod greșit

instanța de fond a considerat a fi întrunite cele patru condiții cumulative,

necesar a fi dovedite de intimata-reclamantă în materia răspunderii delictuale.

Astfel, reclamanta

trebuia să demonstreze printr-un probatoriu adecvat prejudiciul suferit în

concret, precum și legătura de cauzalitate dintre faptul nedobândirii calității

de membru al Corpului diplomatic și consulat al României și dauna ce pretinde a

i se fi produs, având în vedere că despăgubirile se pot acorda în cuantum

echivalent veniturilor salariale nepercepute numai dacă s-a constatat existența

prealabilă a unor raporturi de muncă întemeiate în cadrul unui contract

individual de muncă încheiat potrivit legii.

Calitatea de membru

al C.D.C. al României presupune o vocație la încheierea contractului individual

de muncă și constituie o condiție necesară pentru stabilirea raporturilor de

muncă cu pârâtul M.A.E., dar nu și suficientă pentru a demonstra iminența

încheierii raportului de muncă la data de 1 mai 2009.

În consecință,

recurentul-pârât solicită modificarea parțială a soluției pronunțată de

instanța de fond, în sensul respingerii cererii privind acordarea unor

despăgubiri materiale formulată de reclamantă.

Prin Încheierea nr.

2477 din 28 februarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 23 alin. (2) și ale Legii nr. 2/2013, a dispus scoaterea

cauzei de pe rol și trimiterea, pe cale administrativă, la Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, instanță devenită

competentă să o soluționeze.

Curtea de apel,

reținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, a declinat

competența de soluționare a recursului formulat de pârâtul M.A.E. în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4527 din 28 octombrie 2013.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

recurată, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele, conform

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curtea reține

următoarele:

Critica ce vizează

greșita soluționare a excepției necompetenței materiale a primei instanțe este

nefondată.

Prin sentința nr.

4290 din 2 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 8083/2/2009 al Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de M.A.E., având ca obiect

constatarea nulității absolute a concursului de admitere în C.D.C. al României

organizat în perioada octombrie - decembrie 2008, în baza Ordinului M.A.E. nr.

1834 din 8 octombrie 2008, sentință menținută prin Decizia civilă nr. 4980 din

27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată.

Urmare a soluției de

respingere a cererii de anulare a concursului, persoanele care s-au considerat

prejudiciate prin refuzul emiterii ordinelor de primire în C.D.C. au formulat

acțiuni, solicitând obligarea la emiterea actelor administrative respective și

la plata de despăgubiri, acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004,

republicată.

Așadar, cererea de

despăgubiri este formulată în cadrul acțiunii în contencios administrativ,

subsidiară acesteia și în consecință, în mod corect instanța de fond a stabilit

că instanța de contencios administrativ și fiscal este competentă în cauză, în

temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

În ceea ce privește

critica soluției privind obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unei

despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate

și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, aferente gradului

diplomatic sau consular ce i se va acorda, începând cu data de 1 mai 2009 până

la momentul integrării în muncă, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Împrejurarea

nevalidării concursului în termenul prevăzut de lege, ca urmare a existenței

unei acțiuni de anulare a concursului nu poate constitui premisa acordării unor

drepturi de natură salarială.

Potrivit dispozițiilor

art. 18 alin. (3) coroborate cu art. 19 din Legea nr. 554/2004 republicată,

instanța de contencios administrativ hotărăște asupra despăgubirilor

pentru daune materiale și morale cauzate de anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins și/sau a interesului legitim.

Însă, existența unui

proces anterior legat de anularea concursului organizat pentru admiterea în C.D.C.,

chiar în situația în care acțiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată,

nu poate contura existența unei legături de cauzalitate între conduita

autorității publice și un eventual prejudiciu suferit de reclamant.

Demersul judiciar al

autorității publice pârâte nu poate fi apreciat ca o faptă ilicită pentru a fi

întrunite în cauză cerințele pentru existența prejudiciului.

Plata salariului și a

celorlalte drepturi de natură salarială poate fi acordată numai de la data

emiterii Ordinului M.A.E. de angajare și de primire în C.D.C. al României.

În consecință, nu

există un refuz nejustificat de emitere a ordinului de încadrare a reclamantei

în C.D.C., această împrejurare fiind determinată de nevalidarea concursului de

admitere în C.D.R. și existența unui proces în anulare a acestui concurs,

obiect al dosarului nr. 8083/2/2009 soluționat de Curtea de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal.

Față de aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, recursul va

fi admis, se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va fi respinsă

cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.E. împotriva sentinței nr. 4455 din 3 iulie 2012 a Curții de

Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a despăgubirilor

formulată de intimata-reclamantă S.S.I.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2015.