ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4326/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul L.I.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.E.

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în Corpul Diplomatic și Consular al României și ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E., organizat în perioada noiembrie - decembrie 2008; - obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic și consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare; - să se constate existența raportului juridic de serviciu avându-i ca părți pe pârât, în calitate de autoritate publică și pe reclamant, în calitate de membru al Corpului Diplomatic și Consular; - obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 1 martie 2009 și momentul integrării efective în muncă; - obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat, în esență, că a fost admis la concursul organizat de pârât în luna octombrie 2008, pentru ocuparea unui post diplomatic în Centrala M.A.E., parcurgând cu succes toate probele, inclusiv vizita medicală, care constituie ultima etapă înaintea depunerii jurământului de credință față de Statul român. De asemenea, a obținut și Certificatul O.R.N.I.S.S. și cu toate astea nu au fost finalizate procedurile privind angajarea sa în cadrul ministerului ca membru consular al României, refuzul pârâților de a valida concursul fiind nejustificat. În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, reclamantul a susținut că pârâtul i-a provocat mai multe intervenții și deplasări la sediul acestuia, creându-i un sentiment de frustrare și înșelându-i așteptările.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că concursul nu poate fi validat întrucât, urmare a unor sesizări a fost examinată desfășurarea concursului, descoperindu-se o serie de nereguli de natură a afecta condițiile adecvate obținerii unor rezultate finale ale concursului într-o manieră obiectivă și imparțială, arătate pe larg în întâmpinare. Prin Încheierea din data de 16 februarie 2010 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009 al C.A.B.

- S.C.A.F. La data de 31 octombrie 2011, reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, având în vedere că prin Decizia nr. 4980 din 27 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat irevocabil Dosarul nr. 8083/2/2009. După repunerea cauzei pe rol, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește petitul 1 al cererii introductive, excepția prematurității capătului 2 de cerere, excepția de necompetență materială în ceea ce privește capetele 3, 4 și 5 de cerere. Prin Încheierea din data de 28 februarie 2012, Curtea a admis excepția lipsei de interes, în ceea ce privește primul capăt de cerere, pentru motivele arătate pe larg în considerentele încheierii cu caracter interlocutoriu, respingând celelalte excepții.

La data de 5 iunie 2012 a depus la dosarul cauzei Ordinul nr. 567 din 3 mai 2012 al M.A.E., apreciind că al doilea capăt de cerere este rămas fără obiect. 2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 4.321 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: - a respins primul capăt de cerere privind obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în Corpul Diplomatic și Consular al României și ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E., ca lipsit de interes; - a respins capetele II și III de cerere, ca rămase fără obiect; - a admis capătul IV de cerere din acțiunea formulată de reclamantul L.I.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.

privind despăgubirile și a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, pe perioada 1 martie 2009 - 15 aprilie 2012, aferente funcției și gradului diplomatic de secretar III, gradația 1, clasa 81; - a admis capătul V de cerere și a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 RON către reclamant cu titlu de daune morale; - a obligat pârâtul la plata sumei de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În ceea ce privește primul capăt de cerere, prima instanță a reținut că prin Încheierea cu caracter interlocutoriu din data de 28 februarie 2012 a fost admisă excepția lipsei de interes, în considerente reținându-se că prin Decizia nr. 4980 din 27 octombrie 2011, instanța supremă a dezlegat irevocabil aspectul privind refuzul nejustificat al M.A.E.

de a angaja persoanele care au câștigat concursul în anul 2008, aspect ce constituie un lucru judecat, însă, din punct de vedere al soluționării capetelor de cerere, nu există autoritate de lucru judecat. Chiar dacă a fost respinsă irevocabil cererea M.A.E. de anulare a concursului, instanța nu a dispus și validarea acestuia, cu consecința numirii reclamantului pe postul diplomatic vacant pe care a concurat și acordarea gradului diplomatic și consular.

Prima instanță a considerat că acest prim capăt de cerere nu este nici rămas fără obiect, întrucât instanțele nu au dispus prin dispozitivul hotărârilor obligarea pârâtului la validarea concursului, însă este lipsit de interes juridic practic, întrucât, prin constatarea legalității concursului și obligarea de către instanțe, irevocabil, la angajarea unuia dintre câștigătorii concursului, s-a depășit etapa validării concursului și au dispărut motivele refuzului de validare, însuși pârâtul susținând că, pe cale administrativă, concursul a fost validat și urmează a se perfecta formalitățile de angajare a reclamantului, trimițându-i-se și invitație în acest sens. În ceea ce privește capetele doi și trei de cerere, s-a apreciat că este întemeiată excepția rămânerii fără obiect, întrucât M.A.E.

a emis Ordinul nr. 567 din 3 mai 2012, prin care a dispus că, începând cu data de 15 aprilie 2012, reclamantul se angajează în M.A.E., cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, în funcția și gradul diplomatic de secretar III, gradația 1, clasa 81 la Direcția O.S.C.E., C.E.D.O., Riscuri Asimetrice și Neproliferare, cu drepturile salariale menționate, ceea ce presupune implicit acordarea gradului diplomatic și consular și existența raportului juridic de muncă între părți, astfel încât va respinge aceste capete de cerere ca rămase fără obiect.

Capătul patru de cerere privind plata despăgubirilor materiale a fost admis, cu motivarea că prin fapta autorității, constatată irevocabil, de refuz nejustificat de validare a concursului și de angajare a persoanelor care au câștigat concursului, printre care și reclamantul, acestuia i s-a creat un prejudiciu material, constând în contravaloarea drepturilor pe care le-ar fi încasat, dacă pârâtul proceda potrivit calendarului concursului.

Prin urmare, în opinia primei instanțe, există întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, culpa autorității, prejudiciul material cauzat, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, astfel încât, în temeiul art. 998 - 999 C. civ., a fost admis acest capăt de cerere și obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat pe perioada 1 martie 2009 - 15 aprilie 2012, aferente funcției și gradului diplomatic de secretar III gradația 1, clasa 81. De asemenea, și capătul de cerere privind daunele morale a fost admis, cu motivarea că reclamantul a suferit un prejudiciu moral constând în sentimentul de frustrare creat, fiind pus în situația de a nu-și valorifica drepturile câștigate prin câștigarea concursului, de a face demersuri repetate la autoritatea pârâtă și chiar de a se adresa instanțelor de judecată, durata mare dintre momentul finalizării concursului și al emiterii ordinului de angajare, constituind o presiune psihică pe care reclamantul a trebuit să o suporte.

În consecință, pârâtul a fost obligat la plata de daune morale către reclamant, într-un cuantum apreciat de către instanță în mod corespunzător. În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a c/v cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, reprezentând onorariu avocat, potrivit dovezilor de la dosarul cauzei. 3. Recursul formulat de pârâtul M.A.E. Împotriva Sentinței nr. 4.321 din 26 iunie 2012 și a Încheierii de ședință din 28 ianuarie 2012 (ce vizează dezlegarea excepției necompetenței materiale a instanței de fond) a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. În ceea ce privește respingerea excepției necompetenței materiale a instanței de fond, recurentul apreciază că judecătorul fondului, în mod greșit a reținut cauza spre soluționarea capătului 4 de cerere, din moment ce a statuat în hotărârea atacată că M.A.E.

a emis Ordinul nr. 567 din 3 mai 2012 prin care a dispus ca, începând cu data de 15 aprilie 2012 reclamantul se angajează în M.A.E. cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată. Mai susține reclamantul-pârât că instanța de contencios administrativ nu poate să-și atragă competența de soluționare a capătului 4 al cererii de chemare în judecată atâta timp cât există o jurisdicție exclusivă ce guvernează materia încheierii raporturilor de muncă, conform dispozițiilor art. 266 C. muncii. Astfel, în cauză, nu ne aflăm în prezenta unui raport de serviciu ci a unui raport contractual, deci despăgubirile solicitate se întemeiază pe raporturi de muncă ce reclamă o altă jurisdicție exclusivă.

3.2. În mod greșit, instanța de fond a considerat a fi întrunite cele patru condiții cumulative ce era necesar a fi dovedite de intimatul-reclamant în materia atragerii răspunderii delictuale a M.A.E. Prin acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției și gradului diplomatic de secretar III gradația 1, clasa 81 pentru perioada anterioară datei de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, instanța de fond a procedat la o aplicare retroactivă a legii de salarizare unitară a personalului bugetar, deși trebuia să se conformeze principiului tempus regit actum. În ceea ce privește acordarea daunelor morale, intimatul - reclamant era ținut să dovedească daunele suferite ca urmare a nevalidării concursului.

Or, acesta nu numai că a fost angajat pe toată perioada relevantă în cadrul unei alte instituții publice (M.T.), dar chiar a solicitat o amânare a debutului raporturilor contractuale cu M.A.E. până la realizarea proiectelor inițiate la angajatorul anterior. În consecință, recurentul - pârât solicită modificarea parțială a soluției de fond, în sensul respingerii capetelor de cerere 4 și 5 ca neîntemeiate. II. 1. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Critica referitoare la greșita soluționare a excepției necompetenței materiale a primei instanțe este nefondată.

Prin Sentința nr. 4.290 din 2 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 8083/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de M.A.E., având ca obiect constatarea nulității absolute a concursului de admitere în Corpul Diplomatic și Consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008, în baza Ordinului M.A.E. nr. 1834 din 8 octombrie 2008, sentință menținută prin Decizia civilă nr. 4980 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Urmare a soluției de respingere a cererii de anulare a concursului, persoanele care s-au considerat prejudiciate prin refuzul emiterii ordinelor de primire în Corpul Diplomatic și Consular au formulat acțiuni, solicitând obligarea la emiterea actelor administrative respective și la plata de despăgubiri, acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, republicată. Așadar, cererea de despăgubiri este formulată în cadrul acțiunii în contencios administrativ, subsidiară acesteia și în consecință, în mod corect instanța de fond a stabilit că instanța de contencios administrativ și fiscal este competentă în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.

În ceea ce privește soluția de obligare a pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu cuantumul salariilor indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 1 martie 2009 - 1 ianuarie 2012, aferente funcției și gradului diplomatic de secretar III, gradația I, clasa 81, critica recurentului este întemeiată. Împrejurarea nevalidării concursului în termenul prevăzut de lege ca urmare a existenței unei acțiuni de anulare a concursului nu poate constitui premisa acordării unor drepturi de natură salarială. Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (3) coroborate cu art. 19 din Legea nr. 554/2004 republicată, instanța de contencios administrativ hotărăște asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale cauzate de anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și/sau a interesului legitim.

Însă existența unui proces anterior legat de anularea concursului organizat pentru admiterea în Corpul Diplomatic și Consular, chiar în situația în care acțiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată, nu poate contura existența unei legături de cauzalitate dintre conduita autorității publice și un eventual prejudiciu suferit de reclamant. Demersul judiciar al autorității publice pârâte nu poate fi apreciat ca o faptă ilicită pentru a fi întrunite în cauză cerințele pentru existența prejudiciului. Înalta Curte reține că, în cauză încheierea contractului individual de muncă al reclamantului a avut loc de îndată după pronunțarea irevocabilă a soluției de respingere a cererii de anulare a concursului, iar în toată perioada relevantă, acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul unei alte autorități publice, respectiv M.T.

Mai mult decât atât, intimatul - reclamant a solicitat să i se încuviințeze amânarea angajării până la data de 1 iunie 2013, motivat de faptul că este implicat într-o serie de proiecte inițiate la autoritatea publică unde este angajat, așa cum rezultă din Adresa nr. A1 din 20 martie 2012. În consecință, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit constând în sentimentul de frustrare creat prin situația de a nu-și valorifica drepturile câștigate prin concurs, prin demersurile repetate la autoritatea publică pârâtă, așa cum a reținut judecătorul fondului. II. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate Față de acestea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004, recursul va fi admis, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor materiale și morale. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.E. împotriva Sentinței nr. 4.321 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul respingerii cererilor de acordare a despăgubirilor materiale și morale formulate de reclamantul L.I.A. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2014. Procesat de GGC - MI