ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 septembrie 2009, reclamanta P.B.L. a chemat în judecată pârâtul M.A.E. solicitând obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României și ocuparea posturilor diplomatice vacante din Centrala M.A.E.

organizat în perioada noiembrie-decembrie 2008, obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic și consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare, să se constate existența raportului juridic de serviciu avându-i ca părți pe pârât, în calitate de autoritate publică, și pe reclamantă, în calitate de membru al Corpului diplomatic și consular, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 01 mai 2009 și momentul integrării efective în muncă și la plata sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că M.A.E. a anunțat public în octombrie 2008 organizarea unui concurs pentru ocuparea a 10 posturi diplomatice în centrala M.A.E. și deși aceasta a fost admisă parcurgând cu succes toate probele concursului, inclusiv vizita medicală, obținând și certificatul O.R.N.I.S.S., procedura nu s-a finalizat, iar la data de 06 iulie 2009 prin adresa înregistrată în evidențele Ministerului s-a comunicat că „ministrul afacerilor externe nu a validat rezultatele probei scrise a interviului.

A arătat reclamantă că a formulat o plângere prealabilă, înregistrată în evidențele ministerului la 31 iulie 2009, la care prin adresa din 21 august 2009, s-a răspuns că ministerul „a introdus în instanță o acțiune în anulare a concursului de admitere în Corpul Diplomatic și Consular al României desfășurat în perioada octombrie - decembrie 2008". Reclamanta a considerat că nu există nici un temei legal pentru a justifica atitudinea de refuz a reprezentanților M.A.E. de a valida concursul pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României și a emite, în consecință, ordinul de acordare a gradului diplomatic și consular, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, s-a arătat că în momentul în care a susținut concursul la M.A.E. avea o serie așteptări în ceea ce privește interacțiunea cu această instituție, așteptări bazate pe statutul instituției, pe legislația existentă și termenele stabilite de această legislație. A mai arătat că În prezent desfășoară activitate didactică la Școala Națională de Științe Politice și Administrative fiind cadru didactic universitar, iar atitudinea pârâtului este de natură să-i producă grave prejudicii morale prin afectarea imaginii sale profesionale și științifice. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., cu motivarea că dezlegarea pricinii atârnă în tot de obiectul dedus judecății în Dosarul nr. 8083/2/2009 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în care este parte și M.A.E., având ca obiect, în primul rând, constatarea nulității absolute a concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008 de către M.A.E. și a tuturor actelor emise de M.A.E. în legătură cu organizarea și desfășurarea acestuia. Prin încheierea de ședință din 09 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 10 ianuarie 2012. Prin notele scrise depuse la dosar la data de 21 februarie 2012, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat în privința petitului 1 al acțiunii introductive, excepția prematurității capătului 2 de cerere și excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la capetele 3, 4 și 5 ale acțiunii introductive. La termenul de judecată din 26 iunie 2012, Curtea a pus în discuție calificarea excepției autorității de lucru judecat a capătului 1 al acțiunii ca fiind excepția lipsei de interes, părțile fiind de acord cu această calificare, iar reprezentantul pârâtului a precizat că nu mai susține celelalte excepții invocate la termenul din 21 februarie 2012. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 4466 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul unu al acțiunii pe care îl respinge ca lipsit de interes; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.B.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.; s-a constatat că reclamanta a dobândit calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României și a fost obligat pârâtul M.A.E. - Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare la efectuarea propunerii pentru acordarea gradului diplomatic sau consular în privința reclamantei. Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că față de soluția pronunțată în Dosarul nr. 8083/2/2009, care a consacrat, implicit, validarea concursului la care a participat reclamanta, aceasta nu mai justifică un interes actual în susținerea capătului de cerere având ca obiect validarea concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca lipsit de interes.

În ceea ce privește cererea reclamantei privind dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României, Curtea a apreciat că reclamanta a promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al României, îndeplinind la data organizării concursului și celelalte condiții cerute cumulativ de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 269/2003 și de art. 1 alin. (1) din Regulament, pentru dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României, iar îndeplinirea de către reclamantă a celorlalte condiții prevăzute de lege a fost analizată de pârât anterior susținerii concursului, potrivit art. 1 alin. (2) din Regulament.

Prin urmare, s-a reținut că, întrucât concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al României a fost validat, iar reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, neputând fi sancționată pentru atitudinea culpabilă a pârâtului care nu a acționat la timp pentru înlăturarea viciilor referitoare la modul de organizare a concursului, unul dintre efectele produse prin intrarea în circuitul civil a acestui act administrativ îl constituie admiterea reclamantei în Corpul diplomatic și consular al României. S-a avut in vedere că dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României nu necesită anterior depunerea jurământului de credință față de statul român, având in vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 269/2003.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 6 alin. (1) din legea menționată, in cadrul M.A.E. funcționează Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare care propune acordarea gradelor diplomatice sau consulare la admiterea în Corpul diplomatic și consular al României și pentru promovarea în grad diplomatic sau consular. Având in vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 6 alin. (3) din lege s-a reținut că la acordarea gradului diplomatic sau consular se au în vedere anumite criterii, fiind un atribut exclusiv al pârâtului analizarea acestora în cazul fiecărei persoane admise prin concurs în Corpul diplomatic și consular al României.

Cu privire la capătul 3 al acțiunii având ca obiect constatarea existenței raportului juridic de serviciu având ca părți reclamanta, în calitate de membră a Corpului diplomatic și consular, și M.A.E., în calitate de autoritate publică, Curtea de apel a apreciat că este neîntemeiat din moment ce reclamanta va obține un grad diplomatic sau consular și își va desfășura activitatea în cadrul M.A.E., numai după ce ministrul afacerilor externe îi va acorda prin ordin un asemenea grad, la propun.erea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare.

S-a mai arătat in considerentele sentinței atacat că este neîntemeiat și capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada 1 mai 2009 - data integrării efective în muncă, reținându-se că reclamanta nu îndeplinea o funcție diplomatică sau consulară și nu este posibilă analizarea activității desfășurate de aceasta. Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, Curtea a reținut că este neîntemeiat, având în vedere că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C. civ.(în forma în vigoare la data promovării acțiunii) constând în existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției, deși sarcina probei îi revenea sub acest aspect.

In fine, a apreciat instanța de fond că în speță nu s-a făcut dovada prejudiciului moral pe care pretinde că l-a suferit ca urmare a nevalidării concursului de către pârât, susținerile din cererea de chemare în judecată privind afectarea imaginii sale profesionale și științifice fiind lipsite de suport probator. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - reclamantă P.B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, reclamanta P.B.L. a arătat în esență că instanța de fond a pornit de la o premisă falsă, respectiv aceea că a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale. În realitate, arată reclamanta - recurentă a solicitat plata unei despăgubiri egale cu veniturile salariale de care ar fi beneficiat în intervalul dintre 1 mai 2009 și momentul integrării efective în muncă.

Consideră recurenta că pretențiile sale au un fundament delictual, fapta săvârșită cu vinovăție de către pârât prin refuzul nejustificat de a face demersurile pentru angajare. Astfel se arată că pârâtul după mai mult de 3 ani de la finalizarea procedurii de concurs nu a întreprins măsuri pentru angajarea recurentei. - Și în ceea ce privește soluția de fond privind obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale, se arată de recurentă că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Apărările intimatului - pârât M.A.E. Intimatul - pârât a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat intimatul - pârât că reclamanta - recurentă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare, respectiv prejudiciul suferit, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu precum și nevinovăția autorității publice. Se arată că recurenta nu a fost angajată cu forme legale în M.A.E. la data de 1 aprilie 2009 ci mult mai târziu din motive neimputabile angajatorului, recurenta prezentându-se mult mai târziu la încheierea contractului. În ce privește despăgubirile morale se arată că nu sunt îndeplinite criteriile necesare pentru a le solicita. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul - pârât a solicitat proba cu înscrisuri în combaterea cererii de recurs și această probă a fost încuviințată conform art. 305 C. proc.

civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente: - Motivul de recurs privind despăgubirile materiale egale cu veniturile salariale de care ar fi beneficiat recurenta dacă ar fi fost angajată la data de 1 mai 2009. Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 - pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4980 din 27 octombrie 2011 - s-a respins ca nefondată cererea reclamantului.

M.A.E., având ca obiect constatarea nulității absolute a concursului de admitere în Corpul Diplomatic și Consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie 2008 - în baza Ordinului M.A.E. nr. 1834 din 8 octombrie 2008. După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile prin care s-a constatat că M.A.E. trebuie să valideze concursul desfășurat în perioada octombrie - decembrie 2008, prin adresa din 9 decembrie 2011 M.A.E. a solicitat reclamantei - recurente să se prezinte pentru formalitățile necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești. Ulterior, prin adresele din 2 august 2012 și din 5 februarie 2013 pârâtul - intimat M.A.E. a invitat-o pe reclamanta - recurentă să depună diligențele necesare pentru a se pune în aplicare hotărârea judecătorească(filele 22 – 25 dosar recurs).

Prin Nota din 26 noiembrie 2013 - se precizează că în luna aprilie 2013, reclamanta - recurentă a început formalitățile de angajare în M.A.E. În data de 30 septembrie 2013, reclamanta a depus solicitarea de angajare la D.R.U. începând cu data de 1 octombrie 2013. Prin cererea din 1 octombrie 2013 - reclamantul a solicitat suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu M.A.E. pe o perioadă de 1 an, până la 30 septembrie 2014 (filele 21, 26, 27, 20 dosar recurs). Față de acest tablou al desfășurării etapelor privind procedurile de angajare la M.A.E., Înalta Curte constată că nu există nici o culpă a autorității pârâte în a efectua formalitățile de angajare. Dimpotrivă rezultă din adrese că reclamanta - recurentă nu a manifestat un interes real pentru a se angaja la M.A.E., aceasta nu a răspuns solicitărilor ministerului, iar după angajare și-a suspendat contractul individual de muncă la cerere.

Consideră Înalta Curte că nu s-au dovedit fapta ilicită a pârâtei intimate și nici celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. raportat la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Scopul acțiunii în contencios administrativ este înlăturarea efectelor vătămătoare ale actului nelegal, în speță ale refuzului ca nejustificat (art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004). Despăgubirile materiale și morale sunt reglementate în contextul arătat ca o garanție imputată împotriva arbitrajului sau abuzului de putere al autorităților care își depășesc competențele legale. Însă în speță, așa cum s-a arătat mai sus, nu există dovezi privind faptul că despăgubirile decurg dintr-o încălcare a drepturilor reclamantei - recurente sau o conduită neconformă a autorității pârâte.

- Nici motivul privind despăgubirile morale solicitate nu poate fi primit - având în vedere același complex cauzal. În consecință, nu este justificat că reclamanta care nu a dat curs solicitărilor autorității pârâte timp de doi ani, să invoce culpa autorității pentru încheierea contractului de muncă în 2014 -, contract pe care a și solicitat să-l suspende la cerere, diligențele sale nefiind rezonabile. Cererea reclamantei - recurente privind cele două capete de cerere de despăgubiri materiale și morale nu are fundament legal și nici probator (art. 1169 C. civ.). Temeiul legal al soluției puse în recurs Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sentința civilă recurată este legală și temeinică și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.B.L. împotriva sentinței nr. 4466 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.