ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

25 septembrie 2009, reclamanta P.B.L. a chemat în judecată pârâtul M.A.E.

solicitând obligarea pârâtului la validarea concursului pentru admiterea în

Corpul diplomatic și consular al României și ocuparea posturilor diplomatice

vacante din Centrala M.A.E. organizat în perioada noiembrie-decembrie 2008,

obligarea pârâtului la acordarea gradului diplomatic și consular, la propunerea

Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare, să se constate

existența raportului juridic de serviciu avându-i ca părți pe pârât, în

calitate de autoritate publică, și pe reclamantă, în calitate de membru al Corpului

diplomatic și consular, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu

veniturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte

drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat în intervalul cuprins între 01 mai

2009 și momentul integrării efective în muncă și la plata sumei de 450.000 lei

cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că M.A.E. a anunțat public în octombrie 2008

organizarea unui concurs pentru ocuparea a 10 posturi diplomatice în centrala M.A.E.

și deși aceasta a fost admisă parcurgând cu succes toate probele concursului,

inclusiv vizita medicală, obținând și certificatul O.R.N.I.S.S., procedura nu

s-a finalizat, iar la data de 06 iulie 2009 prin adresa înregistrată în

evidențele Ministerului s-a comunicat că „ministrul afacerilor externe nu a

validat rezultatele probei scrise a interviului.

A arătat reclamantă

că a formulat o plângere prealabilă, înregistrată în evidențele ministerului la

31 iulie 2009, la care prin adresa din 21 august 2009, s-a răspuns că

ministerul „a introdus în instanță o acțiune în anulare a concursului de admitere

în Corpul Diplomatic și Consular al României desfășurat în perioada octombrie -

decembrie 2008".

Reclamanta a considerat

că nu există nici un temei legal pentru a justifica atitudinea de refuz a

reprezentanților M.A.E. de a valida concursul pentru admiterea în Corpul

diplomatic și consular al României și a emite, în consecință, ordinul de

acordare a gradului diplomatic și consular, la propunerea Comisiei pentru

acordarea gradelor diplomatice și consulare.

Cu privire la capătul

de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, s-a

arătat că în momentul în care a susținut concursul la M.A.E. avea o serie

așteptări în ceea ce privește interacțiunea cu această instituție, așteptări

bazate pe statutul instituției, pe legislația existentă și termenele stabilite

de această legislație.

A mai arătat că În

prezent desfășoară activitate didactică la Școala Națională de Științe Politice

și Administrative fiind cadru didactic universitar, iar atitudinea pârâtului

este de natură să-i producă grave prejudicii morale prin afectarea imaginii

sale profesionale și științifice.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a solicitat suspendarea judecății în temeiul art. 244

pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că dezlegarea pricinii atârnă în tot de

obiectul dedus judecății în Dosarul nr. 8083/2/2009 înregistrat pe rolul Curții

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în care este

parte și M.A.E., având ca obiect, în primul rând, constatarea nulității

absolute a concursului de admitere în Corpul diplomatic și consular al României

organizat în perioada octombrie - decembrie 2008 de către M.A.E. și a tuturor

actelor emise de M.A.E. în legătură cu organizarea și desfășurarea acestuia.

Prin încheierea de

ședință din 09 februarie 2010, s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art.

art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 8083/2/2009 al Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost repusă

pe rol la data de 10 ianuarie 2012.

Prin notele scrise

depuse la dosar la data de 21 februarie 2012, pârâtul a invocat excepția

autorității de lucru judecat în privința petitului 1 al acțiunii introductive,

excepția prematurității capătului 2 de cerere și excepția necompetenței

materiale a instanței cu privire la capetele 3, 4 și 5 ale acțiunii

introductive.

La termenul de

judecată din 26 iunie 2012, Curtea a pus în discuție calificarea excepției

autorității de lucru judecat a capătului 1 al acțiunii ca fiind excepția lipsei

de interes, părțile fiind de acord cu această calificare, iar reprezentantul

pârâtului a precizat că nu mai susține celelalte excepții invocate la termenul

din 21 februarie 2012.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin sentința nr. 4466

din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei de interes cu privire la

capătul unu al acțiunii pe care îl respinge ca lipsit de interes; s-a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta P.B.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.;

s-a constatat că reclamanta a dobândit calitatea de membru al Corpului

diplomatic și consular al României și a fost obligat pârâtul M.A.E. - Comisia

pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare la efectuarea propunerii

pentru acordarea gradului diplomatic sau consular în privința reclamantei. Au

fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că față de soluția pronunțată în Dosarul

nr. 8083/2/2009, care a consacrat, implicit, validarea concursului la care a

participat reclamanta, aceasta nu mai justifică un interes actual în susținerea

capătului de cerere având ca obiect validarea concursului de admitere în Corpul

diplomatic și consular al României, cu consecința respingerii acestui capăt de

cerere ca lipsit de interes.

În ceea ce privește cererea

reclamantei privind dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și

consular al României, Curtea a apreciat că reclamanta a promovat concursul de

admitere în Corpul diplomatic și consular al României, îndeplinind la data

organizării concursului și celelalte condiții cerute cumulativ de art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 269/2003 și de art. 1 alin. (1) din Regulament, pentru

dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României,

iar îndeplinirea de către reclamantă a celorlalte condiții prevăzute de lege a

fost analizată de pârât anterior susținerii concursului, potrivit art. 1 alin. (2)

din Regulament.

Prin urmare, s-a

reținut că, întrucât concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al

României a fost validat, iar reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor

condițiilor prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, neputând fi

sancționată pentru atitudinea culpabilă a pârâtului care nu a acționat la timp

pentru înlăturarea viciilor referitoare la modul de organizare a concursului,

unul dintre efectele produse prin intrarea în circuitul civil a acestui act

administrativ îl constituie admiterea reclamantei în Corpul diplomatic și

consular al României.

S-a avut in vedere că

dobândirea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României

nu necesită anterior depunerea jurământului de credință față de statul român, având

in vedere dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 269/2003.

Totodată, s-a reținut

că potrivit art. 6 alin. (1) din legea menționată, in cadrul M.A.E.

funcționează Comisia pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare care

propune acordarea gradelor diplomatice sau consulare la admiterea în Corpul

diplomatic și consular al României și pentru promovarea în grad diplomatic sau

consular.

Având in vedere

dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 6 alin. (3) din lege s-a reținut că la

acordarea gradului diplomatic sau consular se au în vedere anumite criterii,

fiind un atribut exclusiv al pârâtului analizarea acestora în cazul fiecărei

persoane admise prin concurs în Corpul diplomatic și consular al României.

Cu privire la capătul

3 al acțiunii având ca obiect constatarea existenței raportului juridic de

serviciu având ca părți reclamanta, în calitate de membră a Corpului diplomatic

și consular, și M.A.E., în calitate de autoritate publică, Curtea de apel a

apreciat că este neîntemeiat din moment ce reclamanta va obține un grad

diplomatic sau consular și își va desfășura activitatea în cadrul M.A.E., numai

după ce ministrul afacerilor externe îi va acorda prin ordin un asemenea grad,

la propun.erea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare.

S-a mai arătat in

considerentele sentinței atacat că este neîntemeiat și capătul de cerere prin

care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale

indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat

în perioada 1 mai 2009 - data integrării efective în muncă, reținându-se că

reclamanta nu îndeplinea o funcție diplomatică sau consulară și nu este

posibilă analizarea activității desfășurate de aceasta.

Referitor la capătul

de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, Curtea a

reținut că este neîntemeiat, având în vedere că reclamanta nu a dovedit

îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art.

998-999 C. civ.(în forma în vigoare la data promovării acțiunii) constând în

existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre

faptă și prejudiciu și a vinovăției, deși sarcina probei îi revenea sub acest

aspect.

In fine, a apreciat

instanța de fond că în speță nu s-a făcut dovada prejudiciului moral pe care

pretinde că l-a suferit ca urmare a nevalidării concursului de către pârât,

susținerile din cererea de chemare în judecată privind afectarea imaginii sale

profesionale și științifice fiind lipsite de suport probator.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs recurenta - reclamantă P.B.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, reclamanta P.B.L. a arătat în esență că instanța de fond a pornit de

la o premisă falsă, respectiv aceea că a solicitat obligarea pârâtului la plata

drepturilor salariale.

În realitate, arată

reclamanta - recurentă a solicitat plata unei despăgubiri egale cu veniturile

salariale de care ar fi beneficiat în intervalul dintre 1 mai 2009 și momentul

integrării efective în muncă.

Consideră recurenta

că pretențiile sale au un fundament delictual, fapta săvârșită cu vinovăție de

către pârât prin refuzul nejustificat de a face demersurile pentru angajare.

Astfel se arată că pârâtul după mai mult de 3 ani de la finalizarea procedurii

de concurs nu a întreprins măsuri pentru angajarea recurentei.

- Și în ceea ce

privește soluția de fond privind obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000

lei cu titlu de daune morale, se arată de recurentă că instanța de fond a pronunțat

o sentință nelegală.

În drept cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Apărările intimatului

- pârât M.A.E.

Intimatul - pârât a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A

arătat intimatul - pârât că reclamanta - recurentă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor

necesare, respectiv prejudiciul suferit, fapta ilicită, legătura de cauzalitate

dintre fapte și prejudiciu precum și nevinovăția autorității publice. Se arată

că recurenta nu a fost angajată cu forme legale în M.A.E. la data de 1 aprilie

2009 ci mult mai târziu din motive neimputabile angajatorului, recurenta

prezentându-se mult mai târziu la încheierea contractului.

În ce privește

despăgubirile morale se arată că nu sunt îndeplinite criteriile necesare pentru

a le solicita.

Procedura în fața

instanței de recurs

Intimatul - pârât a

solicitat proba cu înscrisuri în combaterea cererii de recurs și această probă

a fost încuviințată conform art. 305 C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

- Motivul de recurs

privind despăgubirile materiale egale cu veniturile salariale de care ar fi

beneficiat recurenta dacă ar fi fost angajată la data de 1 mai 2009.

Înalta Curte reține

că prin sentința civilă nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 - pronunțată de Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă

și irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4980 din 27

octombrie 2011 - s-a respins ca nefondată cererea reclamantului. M.A.E., având

ca obiect constatarea nulității absolute a concursului de admitere în Corpul

Diplomatic și Consular al României organizat în perioada octombrie - decembrie

2008 - în baza Ordinului M.A.E. nr. 1834 din 8 octombrie 2008.

După rămânerea

definitivă și irevocabilă a sentinței civile prin care s-a constatat că M.A.E. trebuie

să valideze concursul desfășurat în perioada octombrie - decembrie 2008, prin

adresa din 9 decembrie 2011 M.A.E. a solicitat reclamantei - recurente să se

prezinte pentru formalitățile necesare pentru punerea în executare a hotărârii

judecătorești. Ulterior, prin adresele din 2 august 2012 și din 5 februarie

2013 pârâtul - intimat M.A.E. a invitat-o pe reclamanta - recurentă să depună

diligențele necesare pentru a se pune în aplicare hotărârea

judecătorească(filele 22 – 25 dosar recurs).

Prin Nota din 26

noiembrie 2013 - se precizează că în luna aprilie 2013, reclamanta - recurentă

a început formalitățile de angajare în M.A.E.

În data de 30

septembrie 2013, reclamanta a depus solicitarea de angajare la D.R.U. începând

cu data de 1 octombrie 2013.

Prin cererea din 1 octombrie

2013 - reclamantul a solicitat suspendarea contractului individual de muncă

încheiat cu M.A.E. pe o perioadă de 1 an, până la 30 septembrie 2014 (filele

21, 26, 27, 20 dosar recurs).

Față de acest tablou

al desfășurării etapelor privind procedurile de angajare la M.A.E., Înalta

Curte constată că nu există nici o culpă a autorității pârâte în a efectua

formalitățile de angajare. Dimpotrivă rezultă din adrese că reclamanta - recurentă

nu a manifestat un interes real pentru a se angaja la M.A.E., aceasta nu a răspuns

solicitărilor ministerului, iar după angajare și-a suspendat contractul

individual de muncă la cerere.

Consideră Înalta

Curte că nu s-au dovedit fapta ilicită a pârâtei intimate și nici celelalte

elemente ale răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. raportat la

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Scopul acțiunii în

contencios administrativ este înlăturarea efectelor vătămătoare ale actului

nelegal, în speță ale refuzului ca nejustificat (art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004).

Despăgubirile

materiale și morale sunt reglementate în contextul arătat ca o garanție imputată

împotriva arbitrajului sau abuzului de putere al autorităților care își

depășesc competențele legale.

Însă în speță, așa

cum s-a arătat mai sus, nu există dovezi privind faptul că despăgubirile decurg

dintr-o încălcare a drepturilor reclamantei - recurente sau o conduită

neconformă a autorității pârâte.

- Nici motivul

privind despăgubirile morale solicitate nu poate fi primit - având în vedere

același complex cauzal.

În consecință, nu

este justificat că reclamanta care nu a dat curs solicitărilor autorității pârâte

timp de doi ani, să invoce culpa autorității pentru încheierea contractului de muncă

în 2014 -, contract pe care a și solicitat să-l suspende la cerere, diligențele

sale nefiind rezonabile.

Cererea reclamantei -

recurente privind cele două capete de cerere de despăgubiri materiale și morale

nu are fundament legal și nici probator (art. 1169 C. civ.).

Temeiul legal al

soluției puse în recurs

Față de cele arătate

mai sus, Înalta Curte constată că sentința civilă recurată este legală și

temeinică și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.B.L. împotriva sentinței nr. 4466 din 3 iulie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2014.