ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4980/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Ministerul Afacerilor Externe a

chemat în judecată pârâții C.M., B.C., B.V.G., B.E., C.C.G., C.A.I., D.V., I.N.D.,

I.P.I., L.I.A., L.M.G., M.O., M.M.A., N.M., N.A., P.B.L., R.C.C., S.S.I. și T.G.L.,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să constate nulitatea

absolută a concursului de admitere în corpul diplomatic și consular al

României, organizat în perioada octombrie–decembrie 2008 precum și a actelor

subsecvente, respectiv Ordinul Ministerului Afacerilor Externe din 28 ianuarie

2009, Ordinul din 10 martie 2009, Ordinul din 6 martie 2009 prin care au fost

angajați în Ministerul Afacerilor Externe pârâții N.A., M.M.A. și I.N.D. și

contractele de muncă încheiate cu persoanele respective.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că după verificarea procedurii de concurs s-au constatat o

serie de încălcări ale dispozițiilor legale, care atrag nulitatea concursului.

Pârâții M.M.A. și B.C.

au formulat, fiecare separat, cereri reconvenționale, primul pârât solicitând

numirea sa în funcția de secretar I sau secretar II iar cel de-al doilea pârât

a solicitat obligarea reclamantului să încheie un contract de muncă pentru

ocuparea unui post în organigrama Ministerului, conform cu rezultatele

concursului precum și plata de daune morale și materiale.

De asemenea, pârâții

au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței

materiale în ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea

contractelor de muncă.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 a respins excepția inadmisibilității

acțiunii și excepția necompetenței materiale a instanței.

De asemenea, a

respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, a

admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B.C. și a obligat

Ministerul Afacerilor Externe să procedeze la angajarea pârâtului B.C. pe un

post potrivit pregătirii acestuia.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut, referitor la necompetența materială, că

cererea de anulare a contractelor de muncă apare ca un accesoriu față de

anularea concursului, astfel încât operează o prorogare de necompetență,

conform art. 17 din C. proc. civ.

Cu privire la fondul

cauzei, a reținut că concursul organizat de reclamant prezintă o serie de vicii

imputabile exclusiv acestuia și că pentru asigurarea unui echilibru între

legalitatea actului administrativ și necesitatea asigurării unei stabilități a

circuitului civil se impune menținerea în ființă a actelor atacate.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul

Afacerilor Externe.

S-a criticat

hotărârea judecătorească pentru faptul că este lipsită de temei legal și a fost

dată cu greșita aplicare a legii.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 304

1

din

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din probatoriile

admise și administrate, rezultă fără posibilitate de tăgadă că acest concurs

organizat de reclamant are o serie de vicii referitoare la modul de realizare a

subiectelor și acela de corectare a lucrărilor.

Autoritatea publică

nu a acționat la timp pentru că de la validarea concursului și până la data

cererii de față a trecut aproape un an, unii dintre pârâți fiind deja angajați

ai ministerului prin validarea concursului, iar alții trebuind să aștepte

validarea pe postul la care erau îndreptățiți.

Corect prima instanță

a reținut că legea nu stabilește faptul că un act administrativ cu privire la

care ar exista vicii este lovit automat de nulitate, ci doar instanța are rolul

de a stabili acest lucru.

Curtea de Apel a

reținut că au existat vicii ale concursului, dar nu au fost grave și nu au fost

demonstrate nereguli majore, condiția admiterii acțiunii Ministerului

Afacerilor Externe fiind ca acesta să demonstreze cu probe concludente

vătămarea unui drept prevăzut de lege.

În speță, nu este

vorba despre constatarea unei nulități absolute, care ar conduce la

inadmisibilitatea cereri în baza Legii nr. 554/2004, ci despre o

particularitate a aplicării sancțiunii nulității actelor administrative în

situațiile în care acestea au intrat în circuitul civil.

La momentul actual

anularea actului administrativ în discuție ar provoca o vătămare a stabilității

raporturilor juridice, datorită efectelor produse prin intrarea în circuitul

civil a actului administrativ, semnarea contractelor de muncă cu 3 dintre candidați

și admiterea în Corpul Diplomatic și Consular al României a 16 candidați care

au așteptat 1 an la numirea pe un post câștigat prin concurs.

De aceea prima

instanță a ales să mențină actul administrativ în litigiu, întrucât un contract

de muncă trebuie să se bucure de stabilitate juridică.

De asemenea corect

Curtea de Apel a reținut că reclamantul-recurent a refuzat fără temei legal

angajarea persoanelor care au câștigat concursul în 2008, întrucât nu există

nicio vătămare a interesului public prin actul administrativ.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că sentința

atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 4290

din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27

octombrie

2011.