ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4980/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Ministerul Afacerilor Externe a chemat în judecată pârâții C.M., B.C., B.V.G., B.E., C.C.G., C.A.I., D.V., I.N.D., I.P.I., L.I.A., L.M.G., M.O., M.M.A., N.M., N.A., P.B.L., R.C.C., S.S.I. și T.G.L., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să constate nulitatea absolută a concursului de admitere în corpul diplomatic și consular al României, organizat în perioada octombrie–decembrie 2008 precum și a actelor subsecvente, respectiv Ordinul Ministerului Afacerilor Externe din 28 ianuarie 2009, Ordinul din 10 martie 2009, Ordinul din 6 martie 2009 prin care au fost angajați în Ministerul Afacerilor Externe pârâții N.A., M.M.A.

și I.N.D. și contractele de muncă încheiate cu persoanele respective. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că după verificarea procedurii de concurs s-au constatat o serie de încălcări ale dispozițiilor legale, care atrag nulitatea concursului. Pârâții M.M.A. și B.C. au formulat, fiecare separat, cereri reconvenționale, primul pârât solicitând numirea sa în funcția de secretar I sau secretar II iar cel de-al doilea pârât a solicitat obligarea reclamantului să încheie un contract de muncă pentru ocuparea unui post în organigrama Ministerului, conform cu rezultatele concursului precum și plata de daune morale și materiale. De asemenea, pârâții au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale în ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea contractelor de muncă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale a instanței. De asemenea, a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Externe, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B.C. și a obligat Ministerul Afacerilor Externe să procedeze la angajarea pârâtului B.C. pe un post potrivit pregătirii acestuia. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, referitor la necompetența materială, că cererea de anulare a contractelor de muncă apare ca un accesoriu față de anularea concursului, astfel încât operează o prorogare de necompetență, conform art. 17 din C. proc.

civ. Cu privire la fondul cauzei, a reținut că concursul organizat de reclamant prezintă o serie de vicii imputabile exclusiv acestuia și că pentru asigurarea unui echilibru între legalitatea actului administrativ și necesitatea asigurării unei stabilități a circuitului civil se impune menținerea în ființă a actelor atacate. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe. S-a criticat hotărârea judecătorească pentru faptul că este lipsită de temei legal și a fost dată cu greșita aplicare a legii. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 304 1 din C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Din probatoriile admise și administrate, rezultă fără posibilitate de tăgadă că acest concurs organizat de reclamant are o serie de vicii referitoare la modul de realizare a subiectelor și acela de corectare a lucrărilor. Autoritatea publică nu a acționat la timp pentru că de la validarea concursului și până la data cererii de față a trecut aproape un an, unii dintre pârâți fiind deja angajați ai ministerului prin validarea concursului, iar alții trebuind să aștepte validarea pe postul la care erau îndreptățiți. Corect prima instanță a reținut că legea nu stabilește faptul că un act administrativ cu privire la care ar exista vicii este lovit automat de nulitate, ci doar instanța are rolul de a stabili acest lucru.

Curtea de Apel a reținut că au existat vicii ale concursului, dar nu au fost grave și nu au fost demonstrate nereguli majore, condiția admiterii acțiunii Ministerului Afacerilor Externe fiind ca acesta să demonstreze cu probe concludente vătămarea unui drept prevăzut de lege. În speță, nu este vorba despre constatarea unei nulități absolute, care ar conduce la inadmisibilitatea cereri în baza Legii nr. 554/2004, ci despre o particularitate a aplicării sancțiunii nulității actelor administrative în situațiile în care acestea au intrat în circuitul civil. La momentul actual anularea actului administrativ în discuție ar provoca o vătămare a stabilității raporturilor juridice, datorită efectelor produse prin intrarea în circuitul civil a actului administrativ, semnarea contractelor de muncă cu 3 dintre candidați și admiterea în Corpul Diplomatic și Consular al României a 16 candidați care au așteptat 1 an la numirea pe un post câștigat prin concurs.

De aceea prima instanță a ales să mențină actul administrativ în litigiu, întrucât un contract de muncă trebuie să se bucure de stabilitate juridică. De asemenea corect Curtea de Apel a reținut că reclamantul-recurent a refuzat fără temei legal angajarea persoanelor care au câștigat concursul în 2008, întrucât nu există nicio vătămare a interesului public prin actul administrativ. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 4290 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.