ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4153/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E. - Președintele Autorități Naționale pentru Cetățenie să se constate nesoluționarea în termenul legal de către pârâți a cererii de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâților să soluționeze cererea și să emită și să comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales „de îndată”, indiferent dacă este pozitiv sau negativ.

Reclamantul a arătat că la data de 28 octombrie 2010 a depus cerere pentru redobândirea cetățeniei române la Secția Consulară a României la Chișinău, primind ulterior nr. 155798/2010, iar conform art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii”. La data de 09 noiembrie 2010, a adresat autorității o cerere de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei și de emitere și comunicare a ordinului „de îndată”, solicitând și relații cu privire la modul concret în care s-a lucrat și se lucrează la cererea sa. Prin Sentința civilă nr. 6346 din 1 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E.

- Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a obligat pârâții la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, la emiterea ordinului și comunicarea acestuia în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, precum și la plata sumei de 8,6 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cererea reclamantului M.A. a fost înregistrată la Comisia pentru cetățenie la data de 17 noiembrie 2010, primind termen pentru verificare 11 martie 2011, termen care a fost prorogat succesiv pentru 31 august 2011, 19 octombrie 2011 și 19 decembrie 2011, pe motiv că relațiile solicitate erau incomplete. Curtea de Apel a reținut că termenul de cinci luni este prevăzut de lege pentru analizarea îndeplinirii condițiilor legale, soluționarea cererii presupunând și comunicarea relațiilor necesare solicitate de Autoritatea Națională pentru Cetățenie la alte autorități.

Dar procesul-verbal care consemnează neprimirea acestor relații nu este suficient pentru dovedirea îndeplinirii de către ANC a atribuțiilor legale. Astfel, pârâta avea obligația de a face dovada că în termenul legal și-a îndeplinit obligația de a solicita relațiile necesare de la alte autorități, conform art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 21/1991. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată, stabilește un termen de 5 luni, care curge de la data înregistrării dosarului la Autoritatea Națională pentru Cetățenie în care Comisia verifică dacă sunt îndeplinite condițiile redobândirii cetățeniei române.

În condițiile introducerii cererii de chemare în judecată înainte de împlinirea termenului de 5 luni, nu putea fi pretinsă la acea dată constatarea nesoluționării în termen legal a cererii de redobândire formulată de reclamant. Recurenții mai arată că instanța de fond trebuia să analizeze aspectele care existau la momentul formulării acțiunii. Aspectele ulterioare nu erau relevante cauzei, pentru că acestea nu constituiau împrejurări generatoare ale presupusei nesoluționări deduse judecății. Termenul de 5 luni este unul de recomandare, nu unul imperativ. Chiar dacă ar fi fost un termen imperativ, depășirea acestuia nu ar putea fi imputată Autorității Naționale pentru Cetățenie. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, cererea reclamantului a fost înregistrată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 28 octombrie 2010. În conformitate cu art. 14 1 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a stabilit ca termen de soluționare a cererilor termenul de 5 luni prevăzut de lege. Reclamantul, în data de 9 noiembrie 2010 a revenit cu cerere de urgentare a soluționării dosarului. Termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei. Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii acțiunii, având în vedere cauzele obiective, poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ.

În cauza de față, până la data pronunțării hotărârii judecătorești era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluționarea acestora. Prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public”.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul-intimat s-a adresat în mai multe rânduri, solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Problema care se impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române. Potrivit art. 141 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autoritățile române trebuie să soluționeze cererea în 5 luni. Din actele și lucrările dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu a respectat termenul de soluționare, respectiv 5 luni de la înregistrarea cererii.

Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurente privind faptul că legiuitorul nu prevede un termen expres pentru emiterea ordinului, câtă vreme verificarea îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei trebuie să se încadreze în 5 luni de la data înregistrării cererii, iar instituția recurentă ar fi trebuit să depună toate diligențele pentru rezolvarea situației create conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E. - Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile nr. 6346 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM