ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4153/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul M.A. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie

și E.N.E. - Președintele Autorități Naționale pentru Cetățenie să se constate

nesoluționarea în termenul legal de către pârâți a cererii de redobândire a

cetățeniei române și obligarea pârâților să soluționeze cererea și să emită și

să comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire la sediul ales „de îndată”, indiferent

dacă este pozitiv sau negativ.

Reclamantul a arătat

că la data de 28 octombrie 2010 a depus cerere pentru redobândirea cetățeniei

române la Secția Consulară a României la Chișinău, primind ulterior nr.

155798/2010, iar conform art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991,

„Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau

redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la

data înregistrării cererii”.

La data de 09

noiembrie 2010, a adresat autorității o cerere de soluționare a cererii de

redobândire a cetățeniei și de emitere și comunicare a ordinului „de îndată”,

solicitând și relații cu privire la modul concret în care s-a lucrat și se

lucrează la cererea sa.

Prin Sentința civilă

nr. 6346 din 1 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul

M.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și

E.N.E. - Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a obligat pârâții

la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, la emiterea

ordinului și comunicarea acestuia în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a sentinței, precum și la plata sumei de 8,6 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că cererea reclamantului M.A. a fost

înregistrată la Comisia pentru cetățenie la data de 17 noiembrie 2010, primind

termen pentru verificare 11 martie 2011, termen care a fost prorogat succesiv

pentru 31 august 2011, 19 octombrie 2011 și 19 decembrie 2011, pe motiv că

relațiile solicitate erau incomplete.

Curtea de Apel a

reținut că termenul de cinci luni este prevăzut de lege pentru analizarea

îndeplinirii condițiilor legale, soluționarea cererii presupunând și

comunicarea relațiilor necesare solicitate de Autoritatea Națională pentru

Cetățenie la alte autorități.

Dar procesul-verbal

care consemnează neprimirea acestor relații nu este suficient pentru dovedirea

îndeplinirii de către ANC a atribuțiilor legale.

Astfel, pârâta avea

obligația de a face dovada că în termenul legal și-a îndeplinit obligația de a

solicita relațiile necesare de la alte autorități, conform art. 16 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 21/1991.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E. au

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, republicată,

stabilește un termen de 5 luni, care curge de la data înregistrării dosarului

la Autoritatea Națională pentru Cetățenie în care Comisia verifică dacă sunt

îndeplinite condițiile redobândirii cetățeniei române.

În condițiile

introducerii cererii de chemare în judecată înainte de împlinirea termenului de

5 luni, nu putea fi pretinsă la acea dată constatarea nesoluționării în termen

legal a cererii de redobândire formulată de reclamant.

Recurenții mai arată

că instanța de fond trebuia să analizeze aspectele care existau la momentul formulării

acțiunii. Aspectele ulterioare nu erau relevante cauzei, pentru că acestea nu

constituiau împrejurări generatoare ale presupusei nesoluționări deduse

judecății.

Termenul de 5 luni

este unul de recomandare, nu unul imperativ. Chiar dacă ar fi fost un termen

imperativ, depășirea acestuia nu ar putea fi imputată Autorității Naționale

pentru Cetățenie.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Așa cum în mod corect

a reținut prima instanță, cererea reclamantului a fost înregistrată la

Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 28 octombrie 2010.

În conformitate cu

art. 14

1

alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a

stabilit ca termen de soluționare a cererilor termenul de 5 luni prevăzut de

lege.

Reclamantul, în data

de 9 noiembrie 2010 a revenit cu cerere de urgentare a soluționării dosarului.

Termenul de 5 luni

prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data

înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.

Față de situația de

fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la

momentul introducerii acțiunii, având în vedere cauzele obiective, poate fi

calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului

administrativ.

În cauza de față,

până la data pronunțării hotărârii judecătorești era împlinit termenul de 5

luni prevăzut de lege pentru soluționarea acestora.

Prevederile art. 1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim

poate fi atât privat cât și public”.

Așa cum corect a

reținut și instanța de fond, reclamantul-intimat s-a adresat în mai multe rânduri,

solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Problema care se

impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care

autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei

române.

Potrivit art. 141

alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autoritățile române trebuie să soluționeze

cererea în 5 luni.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu a respectat termenul de

soluționare, respectiv 5 luni de la înregistrarea cererii.

Înalta Curte nu poate

primi apărările formulate de recurente privind faptul că legiuitorul nu prevede

un termen expres pentru emiterea ordinului, câtă vreme verificarea îndeplinirii

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei trebuie să se

încadreze în 5 luni de la data înregistrării cererii, iar instituția recurentă

ar fi trebuit să depună toate diligențele pentru rezolvarea situației create

conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind

îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale

omului.

Înalta Curte are în

vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se

subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul

și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept

suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților

fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile

internaționale la care România este parte.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E. - Președintele

Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile nr. 6346 din

1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM