ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2732/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 3058 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul L.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. și, în consecință, a obligat pârâtul să stabilească un termen scurt, rezonabil în vederea primirii/analizării cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetățeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea publică pârâtă având obligația de a o înregistra și a o soluționa într-un termen rezonabil.

Curtea a apreciat, în raport de răspunsul adresat de către pârât reclamantului, că refuzul primirii actelor necesare redobândirii cetățeniei române este unul nejustificat, în speță fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.A.E., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantului în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

A arătat că în cauză nu poate fi reținut refuzul nejustificat al autorității recurente. Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen cât mai scurt. A mai susținut recurentul că în prezent procedura de înregistrare și procesare a cererilor de redobândire a cetățeniei române este mult simplificată, iar procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește în practica Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău.

3. Considerentele instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, în vederea redobândirii cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, fără însă a primi un răspuns. Această împrejurare este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, deficiențele administrative în organizarea înregistrării și procesării cererilor depuse în vederea redobândirii cetățeniei române, deficiențe reflectate, în prezenta cauză, în neacordarea unui număr de înregistrare cererii intimatului și în faptul că acesta nu a primit nici un răspuns din partea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, autoritatea abilitată și învestită cu soluționarea cererii sale, au dus la crearea unei stări de incertitudine cu privire la existența și exercitarea drepturilor intimatului-reclamant. Instanța de judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

În evaluarea comportamentului administrativ al autorității pârâte, instanța trebuie să aibă în vedere principiul menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și exorbitantă (cauza Sporrong și Lönnroth împotriva Suediei; cauza Străin și alții împotriva României). Nu trebuie ignorat nici faptul că procedura de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei se subsumează principiului soluționării cererii într-un termen rezonabil, consacrat de art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.

Caracterul de termen rezonabil în cazul procedurilor administrative supuse cenzurii instanței de judecată se apreciază în lumina criteriilor consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze. În speță, față de termenele scurte și imperative instituite în general de Legea nr. 21/1991 în ceea ce privește procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei, față de faptul că nici până la data judecării cauzei reclamantul nu a primit un răspuns la cererea formulată, deși aceasta nu prezenta o complexitate deosebită, Curtea concluzionează că în mod corect a reținut instanța de fond încălcarea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii reclamantului, în condițiile în care ar fi trebuit să-și ia toate diligențele pentru rezolvarea situației create. Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte.

De altfel, Legea nr. 21/1991 a și fost modificată în sensul simplificării procedurii de depunere a cererilor, context în care susținerile recurentului-pârât apar ca lipsite de fundament, fiind create condițiile respectării drepturilor intimatului-reclamant. În consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât M.A.E., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.A.E. împotriva Sentinței civile nr. 3058 din data de 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.