ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2236/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2404 din data de 19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. și, în consecință, constatând refuzul nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, l-a obligat pe acesta să procedeze la soluționarea acesteia într-un termen scurt, rezonabil, precum și la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea reclamantului privind plata de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a adresat misiunii diplomatice a României la Chișinău, solicitând, în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, redobândirea cetățeniei române, autoritatea publică având obligația înregistrării cererii. A arătat prima instanță că, în condițiile în care legea specială în materie nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală, și anume Legea nr. 554/2004, și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, neputând fi primite argumentele pârâtului privind dificultățile de ordin practic în procesarea dosarelor primite.

În ceea ce privește daunele morale, Curtea a considerat că, prin constatarea refuzului nejustificat al pârâtului și obligarea acestuia la analizarea cererii reclamantului în termenul solicitat se produce o acoperire a prejudiciului moral suferit de acesta. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.A.E., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului, ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat că, în speță, nu a fost respectată cerința procesării cererii reclamantului într-un termen rezonabil, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei.

A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, iar acțiunea de fond a rămas fără obiect în condițiile în care, în prezent, procedura de invitare pe baza unei programări prealabile nu se mai regăsește în practica S.C.A.R. la Chișinău, iar, prin deschiderea unor noi secții care pot primi cererile de redobândire a cetățeniei române, nu mai subzistă imposibilitatea reclamantului-intimat de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991. Recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantei în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la S.C.A.R.

la Chișinău. Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen cât mai scurt. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în redobândirea cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsul primit a fost în sensul amânării soluționării solicitării acesteia pentru o dată neprecizată. Analizând conținutul adresei pârâtului nr. G5-1/P/697/11 martie 2009, singurul răspuns primit de către intimatul-reclamant la solicitările de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române, Înalta Curte constată că însuși momentul în care urma a se efectua programarea în vederea depunerii cererii este explicit amânat pentru un termen nedefinit.

În aceste condiții, atitudinea pârâtului, materializată în conținutul adresei sus-menționate, este de natură a îl afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale, fapt de natură a atrage incidența art. 1 din Legea nr. 554/2004, și de a crea o stare de incertitudine cu privire la existența și exercitarea drepturilor intimatului - reclamant. Față de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanței de fond.

Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultățile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi trebuit să depună toate diligențele pentru rezolvarea situației create conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte.

Instanța de judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului. În condițiile în care revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități publice la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în speță, procesarea cererii reclamantului-intimat de redobândire a cetățeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.

Susținerile acestuia privind eliminarea procedurii de invitare pe baza unei programări prealabile, precum și măsurile luate în vederea facilitării exercitării drepturilor de către cetățenii moldoveni, se constituie într-un argument suplimentar al temeiniciei obligării pârâtului-recurent la procesarea cererii reclamantului-intimat de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil. În consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât M.A.E., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către M.A.E. împotriva Sentinței civile nr. 2404 din data de 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.