ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 211/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr.

1720 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VllI-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamanții D.I. și D.A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.; a obligat pârâtul

să primească cererile reclamanților de redobândire a cetățeniei române, în

termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a luat act

că reclamanții renunță la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale

și a obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 4,3 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că nesoluționarea

într-un termen rezonabil a cererii reclamanților reprezintă o vătămare în

dreptul de a depune și înregistra cererea de redobândire a cetățeniei române,

conform Legii nr. 21/1991, constituind un refuz nejustificat de rezolvare a

cererii, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.

În plus, a

apreciat că neindicarea niciunui termen pentru depunerea cererii și a

documentelor necesare soluționării unei cereri de redobândire a cetățeniei

române este o măsură arbitrară.

În ceea ce

privește daunele morale a constatat că reclamanții au renunțat la acest capăt

de cerere, instanța luând act de această renunțare, conform art. 246 C. proc.

civ.

2.

Recursul pârâtului

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâtul M.A.E., în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

cererii de recurs, recurentul arată, în esență, că hotărârea primei instanțe a

fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul constatării greșite

a existenței unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimatului având

ca obiect redobândirea cetățeniei române, în contextul materialului probator

administrat, subliniind că nu se poate reține culpa sa, prin Secția Consulară a

Ambasadei României la Chișinău, în condițiile unei puteri de absorbție a

cererilor de redobândire a cetățeniei române mult mai mică decât numărul

solicitărilor venite din partea cetățenilor moldoveni.

În privința termenului

rezonabil invocat de către instanța de fond, recurentul a amintit că

jurisprudența C.E.D.O. a explicat că aprecierea caracterului „rezonabil” al

unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte și nu

doar de durata termenului (Cauza K.K. de la Grange, spre exemplificare).

intimatului reclamant

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant a solicitat respingerea

recursului ca nefundat.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza

prin prisma motivelor de recurs formulate, circumscrise motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat după cum se va

arăta în continuare.

de fapt și de drept relevante

Obiectul

acțiunii a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului M.A.E. de a

soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare

redobândirii de către reclamanți a cetățeniei române, obligarea ca această

cerere să le fie primită în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

cauzei și plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei.

Cum înseși

reclamanții au precizat, scrisoarea de intenție adresată Secției Consulare a

Ambasadei României din Chișinău a fost întocmită la 05 martie 2009, cu revenire

la data de 19 octombrie 2009, în urma răspunsului comunicat de autoritatea

pârâtă la data de 09 martie 2009.

Demersul

judiciar a fost pornit în fața instanței de contencios a Curții de Apel

București la 22 octombrie 2009.

Legea nr. 21/1991

privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor

întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția europeană

asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea,

pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie.

Întrucât nici

legiuitorul național și nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noțiunea de

termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcție de

circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului

rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se

soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române.

Nu în ultimul

rând, în această apreciere este utilă și raportarea la jurisprudența C.E.D.O.

care a statuat că noțiunea de „termen rezonabil” nu este sinonimă celei de

„termen scurt”, ci se raportează la toate circumstanțele, împrejurările

concrete ale cazului (Cauzele K.K. de la Grange c/ Italia, H. c/Olanda, P. c/Grecia,

C. c/Italia).

Este de

notorietate că Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se

confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuție și că

din lipsa unui spațiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine

cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen

scurt.

În speță,

intervalul de timp de 6 luni scurs între data depunerii scrisorii de intenție

și data sesizării instanței de judecată nu poate fi considerat ca având un

caracter nerezonabil.

În contextul

arătat, Înalta Curte retine că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

i) sau lit. h) din Legea nr. 554/2004 și nici cele ale art. 18 alin. (1) cu

referire la art. l alin. (1) din același act normativ, soluția corectă și

legală fiind aceea de respingere acțiunii ca neîntemeiată.

În consecință,

Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, așa cum a fost

restrânsă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.A.E. împotriva sentinței nr. 1720 din 14 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea restrânsă, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.