ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2858/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1681 din data de 13 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIll-a de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect daune morale și a admis acțiunea formulată de reclamantul T.T. împotriva pârâtului M.A.E., obligând pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Totodată, instanța a obligat pârâtul plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,3 lei și a respins capătul de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române la data de 28 aprilie 2009, fără să fie programată pentru depunerea efectivă a documentelor necesare, deși a revenit ulterior cu o altă cerere.

Instanța de fond a arătat că trecerea unui termen mai mare de un an de la data depunerii cererii are drept consecință imposibilitatea reclamantului de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr. 21/1991, iar amânarea, la un termen nedeterminat, a stabilirii datei la care reclamantul să se prezinte pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, exprimă, de fapt, un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 554/2004 Referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat, întrucât în materia contenciosului administrativ nu a fost consacrată instituția daunelor cominatorii din dreptul civil.

În ceea ce privește solicitarea privind acordarea daunelor morale, instanța de fond a constata că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația privind dovada achitării taxei de timbru. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.A. E., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul - pârât a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat că în speță nu a fost respectată cerința procesării cererii reclamantului într-un termen rezonabil, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, și că nu a fost dovedită existența dificultăților de ordin practic în procesarea cererilor primite.

A arătat recurentul că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău nu reprezenta un refuz de soluționare a cererii petentului, ci arăta condițiile concrete în care aceasta urma să fie procesată. A mai susținut că acțiunea de fond a rămas fără obiect în condițiile în care, în prezent, prin deschiderea unor noi secții care pot primi cererile de redobândire a cetățeniei române, nu mai subzistă imposibilitatea reclamantului - intimat de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991. Recurentul - pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantului în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen cât mai scurt. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-I respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în redobândirea cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsul primit a fost în sensul amânării soluționării solicitării acesteia pentru o dată neprecizată. Înalta Curte constată că răspunsul primit de către intimatul - reclamant la solicitarea de a depune cererea de redobândire a cetățeniei române, reprezintă amânarea momentului la care urma a se efectua programarea în vederea depunerii cererii, pentru un termen nedefinit, astfel că, atitudinea pârâtului, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererii sale, fapt de natură a atrage incidența art. l din Legea nr. 554/2004, și de a crea o stare de incertitudine cu privire la existența și exercitarea drepturilor intimatei - reclamante.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanței de fond. Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultățile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care România este parte. Instanța de judecată are îndatorirea constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorității publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

În condițiile în care revine instanței de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia încălcările drepturilor omului și libertăților fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități publice la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în speță, primirea cererii reclamantei - intimate de redobândire a cetățeniei române, sub care aspect critica recurentului - pârât apare ca lipsită de fundament.

Înalta Curte constată că, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 21/1991, în forma în vigoare la momentul depunerii cererii reclamantului, dar și față de dispozițiile art. 13 din același act normativ, care prevăd că în prezent cererile de redobândire a cetățeniei române se pot depune atât la A.N.C., cât și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, în vederea facilitării exercitării acestui drept de către solicitanți, câtă vreme intimatul și-a exercitat dreptul la alegere în sensul depunerii solicitării la Ambasada României la Chișinău, susținerile recurentului în sensul delegării totale a responsabilității către prima autoritate nu pot fi reținute, recurentul rămânând titularul obligației ce face obiectul prezentei cauze.

În consecință, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul - pârât M.A.E., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către M.A.E. împotriva Sentinței civile nr. 1681 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.