ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2858/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1681 din data

de 13 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIll-a de contencios

administrativ și fiscal, a anulat, ca

netimbrat,

capătul de cerere având ca obiect daune morale și a admis acțiunea

formulată

de reclamantul T.T. împotriva pârâtului M.A.E., obligând pârâtul să primească

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Totodată, instanța a obligat pârâtul

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 504,3 lei și a respins capătul de

cerere având ca obiect plata

daunelor

cominatorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul și-a manifestat intenția de redobândire a

cetățeniei române la data de 28 aprilie 2009,

fără

să fie programată pentru depunerea efectivă a documentelor necesare, deși a

revenit

ulterior cu o altă cerere.

Instanța de fond a arătat că trecerea

unui termen mai mare de un an de la data depunerii cererii are drept consecință

imposibilitatea reclamantului de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr.

21/1991, iar amânarea, la un termen nedeterminat, a stabilirii datei la care

reclamantul să se prezinte pentru

depunerea

cererii de redobândire a cetățeniei române, exprimă, de fapt, un refuz

nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (l) lit. i) din

Legea nr. 554/2004

Referitor la capătul de cerere privind

daunele cominatorii, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat, întrucât

în materia contenciosului administrativ nu a fost consacrată instituția

daunelor cominatorii din dreptul civil.

În ceea ce

privește solicitarea privind acordarea daunelor morale, instanța

de fond a constata că reclamantul nu

și-a îndeplinit obligația privind dovada achitării taxei de timbru.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.A.

E., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii

cererii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

căii de atac, recurentul - pârât a susținut că instanța de fond a constatat în

mod eronat că în speță nu a fost respectată cerința procesării cererii reclamantului

într-un termen rezonabil, având în vedere circumstanțele concrete

ale cauzei, și că nu a fost dovedită

existența dificultăților de ordin practic în procesarea cererilor primite.

A arătat recurentul că în cauză nu

poate fi constatat refuzul nejustificat,

întrucât

răspunsul administrativ pe care îl oferă Secția Consulară a Ambasadei

României

la Chișinău nu reprezenta un refuz de soluționare a cererii petentului,

ci arăta condițiile concrete în care aceasta urma

să fie procesată.

A mai susținut că acțiunea de fond a

rămas fără obiect în condițiile în care, în prezent, prin deschiderea unor noi

secții care pot primi cererile de redobândire a cetățeniei române, nu mai

subzistă imposibilitatea reclamantului -

intimat

de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Recurentul - pârât a prezentat o

justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru

programarea reclamantului în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei române, în baza dificultăților de ordin practic în procesarea

numărului mare de solicitări de redobândire a cetățeniei române

depuse la Secția Consulară a Ambasadei României

la Chișinău.

Autoritatea recurentă a mai precizat

că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de

această natură, în sensul că gestionarea atribuțiilor ce le revin, exercitate

pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a

autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spații

adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un

termen cât mai scurt.

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., față

de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat

și urmează a-I

respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că reclamantul

s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în redobândirea cetățeniei

române, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991,

însă răspunsul primit a fost în sensul

amânării

soluționării solicitării acesteia pentru o dată neprecizată.

Înalta Curte constată că răspunsul

primit de către intimatul - reclamant la solicitarea de a depune cererea de

redobândire a cetățeniei române, reprezintă amânarea momentului la care urma a

se efectua programarea în vederea

depunerii

cererii, pentru un termen nedefinit, astfel că, atitudinea pârâtului, este

de

natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a

cererii sale, fapt de natură a atrage incidența art. l din Legea nr. 554/2004,

și de a crea o stare de incertitudine cu privire la existența și exercitarea

drepturilor intimatei - reclamante.

Față de acestea, Înalta Curte

apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor

instanței de fond.

Înalta Curte nu poate primi apărările

formulate de recurent privind

dificultățile

de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul

că

există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituția recurentă ar fi

trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create conform

obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea

atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte are în vedere faptul că

întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului

suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit

precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate

determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în

ordinea juridică a statului, precum și în convențiile internaționale la care

România este parte.

Instanța de judecată are îndatorirea

constituțională de a sancționa, în cadrul și cu mijloacele oferite de lege,

orice exercitare a prerogativelor autorității publice care afectează, în orice

mod, drepturile fundamentale ale cetățeanului.

În condițiile în care revine instanței

de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept și a remedia încălcările

drepturilor omului și libertăților

fundamentale

supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorități

publice la efectuarea unei anumite operațiuni administrative, cum ar fi, în

speță, primirea

cererii reclamantei - intimate de redobândire a

cetățeniei române, sub care aspect critica recurentului - pârât apare ca

lipsită de fundament.

Înalta Curte

constată că, în considerarea dispozițiilor Legii nr. 21/1991, în

forma în vigoare la momentul depunerii

cererii reclamantului, dar și față de dispozițiile art. 13 din același act

normativ, care prevăd că în prezent cererile de redobândire a cetățeniei române

se pot depune atât la A.N.C., cât și la misiunile diplomatice sau la oficiile

consulare ale României, în vederea facilitării exercitării acestui drept de

către solicitanți, câtă vreme intimatul și-a exercitat dreptul la alegere în

sensul depunerii solicitării la Ambasada României la Chișinău, susținerile

recurentului în sensul delegării totale a responsabilității către prima

autoritate nu pot fi reținute, recurentul

rămânând

titularul obligației ce face obiectul prezentei cauze.

În consecință, nefiind întemeiate

motivele de recurs invocate de către

recurentul

- pârât M.A.E., în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către M.A.E.

împotriva Sentinței civile nr. 1681 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 mai 2011.