ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.M.

a chemat în judecată A.N.C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, să oblige pârâta la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței, să oblige pârâta să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ) și să oblige pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 21 iulie 2010, a depus la sediul pârâtei cererea de redobândire a cetățeniei române, primind număr de dosar 32771/RD/2010. La data de 18 august 2010 a solicitat informații cu privire la stadiul în care se află cererea sa iar la data de 8 septembrie 2010 i s-a comunicat de către pârâtă că cererea urmează să fie analizată la data de 27 decembrie 2010. Acest termen, susține reclamantul, încalcă prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, astfel că, în măsura în care legiuitorul nu a prevăzut un termen expres în materie pentru emiterea Ordinului, este aplicabil termenul general de 30 de zile. În ce privește capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii în valoare de 100 de lei pe fiecare zi de întârziere, arată că admiterea acestui capăt de cerere ar realiza o reparație echitabilă ca urmare a prejudiciului suferit.

Pârâta A.N.C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, motivând că cererea reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv și, că la data de 18 martie 2011, a fost emis Ordinul nr. 144/P al Președintelui A.N.C., reclamantul figurând la Anexa 1 la ordin, poziția nr. 382, privind persoanele care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate. În dovedire, a depus copiile actelor menționate. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2487 din 29 martie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect și a obligat pârâta la plata sumei de 504,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că întrucât, cererea reclamantului T.M. de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv după introducerea acțiunii și că prin Ordinul Președintelui A.N.C. nr. 144/ P din 18 martie 2010, depus în copie la dosar, cererea de redobândire a cetățeniei române a fost aprobată, constată ca cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință. Referitor la obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, instanța a reținut ca fiind justificate în parte, pentru suma de 504,3 lei. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât reclamantul T.M. cât și pârâta A.N.C. Recurenta A.N.C.

a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, susține recurenta, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost soluționată înainte de primul termen de judecată, astfel că, pârâta nu s-a aflat în culpă procesuală și ca atare, în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. La rândul său, recurentul T.M. a susținut că din conținutul O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.C. rezultă că termenul de 5 luni de zile în care trebuie analizat dosarul este unul imperativ. În aceste condiții, susține recurentul refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale rezultă din depășirea de către A.N.C.

a termenului în care avea obligația de a soluționa cererea, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004. În ce privește reducerea onorariului de avocat de circa 10 ori raportat la complexitatea cazului, recurentul T.M. susține că în prezent nu mai există un tablou al onorariilor minime, deoarece Consiliul Concurenței a decis că un asemenea tablou este anticoncurențial. A susținut și faptul că, în situația aplicării art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu se mărește și nici nu se micșorează onorariile avocaților ci, prin acest text, se reglementează un aspect al raportului de drept procesual civil, textul stabilind modalitatea de calculare a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel care a căzut în pretenții.

Recursul declarat de T.M. este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței de contencios administrativ, reclamantul a solicitat instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, să oblige pârâta la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței, să oblige pârâta să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ) și să oblige pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În cauză cererea reclamantului a fost înregistrată la A.N.C. sub nr. 32771/RD/2010 iar la data de 8 septembrie a fost informat de către pârâtă că cererea sa urmează să fie analizată de către Comisie, la data de 27 decembrie 2010. Ulterior, cererea reclamantului a fost într-adevăr analizată și avizată pozitiv, iar la data de 18 martie 2011 a fost emis Ordinul nr. 144/P al Președintelui A.N.C., reclamantul figurând în Anexa 1 a Ordinului la nr. 382 privind persoanele care solicită redobândirea cetățeniei române cu mențiunea domiciliului în străinătate. Potrivit art. 19 din Legea nr. 21/1991, republicată, prin ordinul de redobândire a cetățeniei, Președintele A.N.C. constată îndeplinite condițiile prevăzute de lege și aprobă cererea de redobândire a cetățeniei române.

Prin urmare, având în vedere că cererea reclamantului a fost soluționată de Comisia pentru Cetățenie și aprobată prin ordin al Președintelui A.N.C., Înalta Curte constată că acțiunea a rămas fără obiect, așa cum corect a reținut și instanța de fond, recursul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat. Recursul declarat de A.N.C. este fondat sub aspectul cheltuielilor de judecată. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. În cauză, însă, nu sunt îndeplinite prevederile legale citate, acțiunea reclamantului fiind respinsă ca rămasă fără obiect. Astfel, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost analizată și avizată pozitiv iar la data de 18 martie 2011 a fost emis Ordinul nr. 144/P al Președintelui A.N.C.

prin care reclamantul a redobândit cetățenia română. Potrivit dispozițiilor art. 275 C. proc. civ., „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. În speță, pretențiile reclamantului au fost recunoscute și înainte de prima zi de înfățișare astfel că soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este greșită, motiv pentru care recursul declarat de A.N.C. va fi admis și va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, menținându-se celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr. 2487 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de A.N.C. împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2012.