ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.M. a

chemat în judecată A.N.C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea

de redobândire a cetățeniei române, să oblige pârâta la analizarea/avizarea

cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței, să oblige pârâta să-i

comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei

române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în

termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de

redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau

negativ) și să oblige pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de

întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii acțiunii și

până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 21 iulie 2010, a depus la sediul

pârâtei cererea de redobândire a cetățeniei române, primind număr de dosar

32771/RD/2010. La data de 18 august 2010 a solicitat informații cu privire la

stadiul în care se află cererea sa iar la data de 8 septembrie 2010 i s-a

comunicat de către pârâtă că cererea urmează să fie analizată la data de 27

decembrie 2010.

Acest termen, susține

reclamantul, încalcă prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei

române nr. 21/1991, astfel că, în măsura în care legiuitorul nu a prevăzut un termen

expres în materie pentru emiterea Ordinului, este aplicabil termenul general de

30 de zile.

În ce privește

capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii în valoare de 100 de lei

pe fiecare zi de întârziere, arată că admiterea acestui capăt de cerere ar

realiza o reparație echitabilă ca urmare a prejudiciului suferit.

Pârâta A.N.C. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a

acțiunii, motivând că cererea reclamantului a fost analizată și avizată pozitiv

și, că la data de 18 martie 2011, a fost emis Ordinul nr. 144/P al

Președintelui A.N.C., reclamantul figurând la Anexa 1 la ordin, poziția nr. 382, privind persoanele care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea

domiciliului în străinătate. În dovedire, a depus copiile actelor menționate.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2487 din 29 martie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamant

ca rămasă fără obiect și a obligat pârâta la plata sumei de 504,3 lei

reprezentând cheltuieli de judecată admise în parte.

Pentru a

pronunța această sentință instanța a reținut că întrucât, cererea reclamantului

T.M. de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv după

introducerea acțiunii și că prin Ordinul Președintelui A.N.C. nr. 144/ P din 18

martie 2010, depus în copie la dosar, cererea de redobândire a cetățeniei

române a fost aprobată, constată ca cererea de chemare în judecată a rămas fără

obiect, urmând a fi respinsă în consecință.

Referitor

la obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, instanța a reținut ca fiind justificate

în parte, pentru suma de 504,3 lei.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs atât

reclamantul T.M. cât și pârâta A.N.C.

Recurenta

A.N.C. a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii

și nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel,

susține recurenta, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a

fost soluționată înainte de primul termen de judecată, astfel că, pârâta nu s-a

aflat în culpă procesuală și ca atare, în mod greșit a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată.

La

rândul său, recurentul T.M. a susținut că din conținutul O.U.G. nr. 5/2010

privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.C. rezultă că termenul de

5 luni de zile în care trebuie analizat dosarul este unul imperativ.

În

aceste condiții, susține recurentul refuzul nejustificat de soluționare a

cererii sale rezultă din depășirea de către A.N.C. a termenului în care avea

obligația de a soluționa cererea, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din

Legea nr. 554/2004.

În ce

privește reducerea onorariului de avocat de circa 10 ori raportat la

complexitatea cazului, recurentul T.M. susține că în prezent nu mai există un

tablou al onorariilor minime, deoarece Consiliul Concurenței a decis că un

asemenea tablou este anticoncurențial.

A

susținut și faptul că, în situația aplicării art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

nu se mărește și nici nu se micșorează onorariile avocaților ci, prin acest

text, se reglementează un aspect al raportului de drept procesual civil, textul

stabilind modalitatea de calculare a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de

judecată de către cel care a căzut în pretenții.

Recursul

declarat de T.M. este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele

ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Prin cererea

înregistrată pe rolul instanței de contencios administrativ, reclamantul a

solicitat instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, să oblige pârâta la

analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen

de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței, să

oblige pârâta să-i comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de

redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă

acesta este pozitiv sau negativ) și să oblige pârâta să plătească suma de 100

lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data

introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a

cetățeniei române.

În cauză

cererea reclamantului a fost înregistrată la A.N.C. sub nr. 32771/RD/2010 iar

la data de 8 septembrie a fost informat de către pârâtă că cererea sa urmează

să fie analizată de către Comisie, la data de 27 decembrie 2010.

Ulterior,

cererea reclamantului a fost într-adevăr analizată și avizată pozitiv, iar la

data de 18 martie 2011 a fost emis Ordinul nr. 144/P al Președintelui A.N.C.,

reclamantul figurând în Anexa 1 a Ordinului la nr. 382 privind persoanele care

solicită redobândirea cetățeniei române cu mențiunea domiciliului în

străinătate.

Potrivit

art. 19 din Legea nr. 21/1991, republicată, prin ordinul de redobândire a

cetățeniei, Președintele A.N.C. constată îndeplinite condițiile prevăzute de

lege și aprobă cererea de redobândire a cetățeniei române.

Prin

urmare, având în vedere că cererea reclamantului a fost soluționată de Comisia

pentru Cetățenie și aprobată prin ordin al Președintelui A.N.C., Înalta Curte

constată că acțiunea a rămas fără obiect, așa cum corect a reținut și instanța

de fond, recursul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.

Recursul

declarat de A.N.C. este fondat sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Într-adevăr,

potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în

pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

În

cauză, însă, nu sunt îndeplinite prevederile legale citate, acțiunea

reclamantului fiind respinsă ca rămasă fără obiect.

Astfel,

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost analizată și

avizată pozitiv iar la data de 18 martie 2011 a fost emis Ordinul nr. 144/P al

Președintelui A.N.C. prin care reclamantul a redobândit cetățenia română.

Potrivit

dispozițiilor art. 275 C. proc. civ., „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de

înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată”.

În

speță, pretențiile reclamantului au fost recunoscute și înainte de prima zi de

înfățișare astfel că soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată este greșită, motiv pentru care recursul declarat de

A.N.C. va fi admis și va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii

capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, menținându-se

celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr. 2487 din 29 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Admite recursul

declarat de A.N.C. împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.