ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2237/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.V.

a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E., solicitând: să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâților să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâților de a comunica, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ); obligarea pârâților să plătească în solidar suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române, cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române pe data de 3 martie 2010 la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie primind număr de dosar 6516/2010. La data de 2 iunie 2010 a depus cerere de urgentare a dosarului solicitând informații concrete cu privire la modul în care se lucrează la cererea sa de redobândire a cetățeniei române. De la momentul înregistrării cererii de redobândire și până în prezent s-a interesat periodic cu privire la stadiul soluționării dosarului la biroul informații din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, primind de fiecare dată același răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru și că trebuie să aibă răbdare.

Prin întâmpinarea formulată la data de 31 ianuarie 2011, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, întrucât cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv, a fost emis ordinul de redobândire a cetățeniei, iar reclamantul a depus jurământul de credință față de România primind certificatul de cetățenie română. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 735 din 1 februarie 2011 a respins acțiunea reclamantului ca rămasă fără obiect; a respins cererea privind obligarea pârâților la plata de daune interese ca neîntemeiat și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.104,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, acesta depunând jurământul de credință și primind certificatul de cetățenie română. Referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor morale, s-a reținut că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea demnității umane și nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii reclamantului. Cât privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut că pârâta se află în culpă procesuală, avizarea cererii având loc după sesizarea instanței. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie. Recurenta a susținut în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea (art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.) prin aceea că a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, deși cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, a fost emis ordinul de aprobare a cererii de redobândire a cetățeniei române și reclamantul a depus jurământul de credință față de România, primind și certificatul de cetățenie, anterior primei zile de înfățișare. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.: "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată". De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 din C. proc. civ., potrivit cărora "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată". În cauza dedusă judecății, reclamantul B.V.

a formulat cererea de chemare în judecată la data de 7 septembrie 2010, invocând existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii de redobândire a cetățeniei române. Până la primul termen de judecată de la 1 februarie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, având în vedere că la data de 22 septembrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv, iar la data de 22 noiembrie 2010 a fost emis Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie prin care a fost aprobată și cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.

De asemenea, la data de 20 decembrie 2010 reclamantul a depus jurământul de credință față de România, eliberându-i-se certificatul de cetățenie română din 20 decembrie 2010. Astfel fiind, Înalta Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluționarea recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant în fața instanței de fond, se încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) și art. 275 din C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus. În ceea ce privește condiția stabilită de art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că partea care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie "căzută în pretenții", Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în ceea ce o privește pe pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă situația netăgăduită de reclamant, potrivit căreia cererea acestuia de redobândire a cetățeniei române s-a soluționat la data de 22 septembrie 2010, respectiv la data 22 noiembrie 2010 prin emiterea Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care a fost aprobată cererea acestuia prin avizarea favorabilă de către Comisie, aceasta fiind obligația de îndeplinit de către autoritatea pârâtă. În acest context, în mod greșit instanța de fond, prin sentința pronunțată a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Dezlegarea dată de către instanță primelor capete de cerere ale acțiunii face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc.

civ., neputându-se reține o "cădere în pretenții" a pârâtei, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității reprezentată de "refuzul nejustificat" de a da curs pretențiilor reclamantului. Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea pretențiilor deduse judecății și, prin urmare, nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamant.

Pe de altă parte, atâta vreme cât prin prevederile art. 275 din C. proc. civ. se arată că pârâtul care a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult faptul că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată a fost soluționată favorabil în ședința Comisiei care a avut loc înainte de termenul de judecată nu poate determina obligarea la plata acestora. Față de cele ce preced în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. recursul va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, nereținând celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile nr. 735 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2012. Procesat de GGC - AS