ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2237/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.V. a chemat în judecată

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și E.N.E., solicitând: să se constate

refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române; obligarea pârâților să procedeze la analizarea/avizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâților de a comunica,

ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile

de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române

(indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ); obligarea pârâților să

plătească în solidar suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de

daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data primirii

Ordinului de redobândire a cetățeniei române, cheltuieli de judecată

reprezentând onorariul de avocat, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei

române pe data de 3 martie 2010 la sediul Autorității Naționale pentru

Cetățenie primind număr de dosar 6516/2010. La data de 2 iunie 2010 a depus

cerere de urgentare a dosarului solicitând informații concrete cu privire la

modul în care se lucrează la cererea sa de redobândire a cetățeniei române. De

la momentul înregistrării cererii de redobândire și până în prezent s-a

interesat periodic cu privire la stadiul soluționării dosarului la biroul

informații din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, primind de

fiecare dată același răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru și că

trebuie să aibă răbdare.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 31 ianuarie 2011, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a

solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect,

întrucât cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost

avizată pozitiv, a fost emis ordinul de redobândire a cetățeniei, iar

reclamantul a depus jurământul de credință față de România primind certificatul

de cetățenie română.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 735 din 1 februarie 2011 a respins acțiunea reclamantului ca rămasă

fără obiect; a respins cererea privind obligarea pârâților la plata de daune

interese ca neîntemeiat și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de

2.104,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că cererea reclamantului a fost avizată

pozitiv, acesta depunând jurământul de credință și primind certificatul de

cetățenie română.

Referitor la

obligarea pârâtei la plata daunelor morale, s-a reținut că nu există o legătură

de cauzalitate între încălcarea demnității umane și nesoluționarea într-un

termen rezonabil a cererii reclamantului.

Cât privește

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a reținut că pârâta se

află în culpă procesuală, avizarea cererii având loc după sesizarea instanței.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Recurenta a susținut

în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea (art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.) prin aceea că a obligat pârâta la plata

cheltuielilor de judecată, deși cererea reclamantului a fost avizată pozitiv, a

fost emis ordinul de aprobare a cererii de redobândire a cetățeniei române și

reclamantul a depus jurământul de credință față de România, primind și

certificatul de cetățenie, anterior primei zile de înfățișare.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ.: "Partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".

De la această regulă

există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 din C. proc. civ.,

potrivit cărora "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare

pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în

judecată".

În cauza dedusă

judecății, reclamantul B.V. a formulat cererea de chemare în judecată la data

de 7 septembrie 2010, invocând existența unui refuz nejustificat din partea

autorității pârâte, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii de

redobândire a cetățeniei române.

Până la primul termen

de judecată de la 1 februarie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare și

a solicitat respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, având în vedere că la

data de 22 septembrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată și avizată

pozitiv, iar la data de 22 noiembrie 2010 a fost emis Ordinul Președintelui Autorității

Naționale pentru Cetățenie prin care a fost aprobată și cererea reclamantului

de redobândire a cetățeniei române.

De asemenea, la data

de 20 decembrie 2010 reclamantul a depus jurământul de credință față de

România, eliberându-i-se certificatul de cetățenie română din 20 decembrie

2010.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluționarea

recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligare a pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant în fața instanței de fond, se

încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) și

art. 275 din C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus.

În ceea ce privește

condiția stabilită de art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că partea

care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie

"căzută în pretenții", Înalta Curte constată că aceasta nu este

îndeplinită în ceea ce o privește pe pârâta Autoritatea Națională pentru

Cetățenie. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă situația

netăgăduită de reclamant, potrivit căreia cererea acestuia de redobândire a

cetățeniei române s-a soluționat la data de 22 septembrie 2010, respectiv la

data 22 noiembrie 2010 prin emiterea Ordinului Președintelui Autorității

Naționale pentru Cetățenie, prin care a fost aprobată cererea acestuia prin

avizarea favorabilă de către Comisie, aceasta fiind obligația de îndeplinit de

către autoritatea pârâtă.

În acest context, în

mod greșit instanța de fond, prin sentința pronunțată a dispus obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Dezlegarea dată de

către instanță primelor capete de cerere ale acțiunii face imposibilă aplicarea

dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., neputându-se reține o

"cădere în pretenții" a pârâtei, având în vedere că prin avizarea

favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei înainte de primul termen de

judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității

reprezentată de "refuzul nejustificat" de a da curs pretențiilor

reclamantului.

Prin urmare, demersul

judiciar al reclamantului în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o

hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea

pretențiilor deduse judecății și, prin urmare, nici nu o putea obliga pe

aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de

opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamant.

Pe de altă parte,

atâta vreme cât prin prevederile art. 275 din C. proc. civ. se arată că pârâtul

care a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult faptul că cererea de

redobândire a cetățeniei române formulată a fost soluționată favorabil în

ședința Comisiei care a avut loc înainte de termenul de judecată nu poate

determina obligarea la plata acestora.

Față de cele ce

preced în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. recursul va fi admis, iar

sentința recurată va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii de acordare

a cheltuielilor de judecată, nereținând celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile

nr. 735 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.

Procesat de GGC - AS