ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2302 din 12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a a admis acțiunea formulată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe; a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare/primire a cererii de redobândire a cetățenei române și a obligat pârâtul să primească cererea și documentația legală în vederea redobândirii cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum precum și la plata către reclamantă a sumei de 4,3 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, că legea specială în materie, Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuții în domeniu are obligația de a soluționa cererile formulate de persona care doresc redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen rezonabil. Prin urmare, instanța a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, neavând astfel relevanță motivele de ordin administrativ organizatoric invocate de autoritatea publică.

Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a fost respins, instanța de fond apreciind că prin constatarea refuzului nejustificat al pârâtului și obligarea acestuia la analizarea cererii formulate de reclamantă în termenul solicitat, se produce o acoperire a prejudiciului moral suferit. 2. Recursul formulat de pârât Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut că soluția adoptată este rezultatul interpretării greșite a legii. Instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt.

În altă ordine de idei, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond trebuia să evalueze exact situația specifică a derulării activității în exteriorul României și gradul în care Ministerul Afacerilor Externe își poate dimensiona structura administrativă într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român, împrejurare ce se reflectă asupra mecanismului de luare a deciziilor. În concluzie, a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz de rezolvare a cererii reclamanților, conform definiției legale a acestei noțiuni, simpla trecere a timpului neputând fi asimilată ipotezei avute în vedere de legiuitor.

Noțiunea de „termen rezonabil de soluționare a cererii” nu este reglementată de lege lata în legislația română, el regăsindu-se doar în jurisprudența CEDO și nu se aplică decât în privința solicitanților rezidenți în țara a cărei cetățenie o solicită și se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. Mai arată recurent-pârât că statul român a depus diligențele necesare, materializate în adoptarea Legii nr. 354/2009 și a O.U.G. nr. 5/2010, în raport de care nu mai există nicio restricție în ceea ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă, iar începând cu data de 8 februarie 2010, birourile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Cetățenie sunt operaționale și creează cea mai rapidă cale de a fi înregistrat dosarul de redobândire a cetățeniei.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1.Argumentele de fapt și de drept relevante Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că, începând cu data de 2 octombrie 2006, intimata-reclamantă s-a adresat în mod repetat Secției Consulare a Ambasadei României de la Chișinău cu solicitarea de a i se comunica data la care va putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996, la care nu a primit niciun răspuns din partea pârâtului.

Pornind de la această bază factuală, soluția Curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății. Potrivit art. 1 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate potrivit art. 10 1 , dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului. Or, din această perspectivă, instanța de fond a apreciat corect că trecerea unui termen de trei ani de la data primei cereri este în măsură să lipsească de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991; în plus, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii.

Cât privește posibilitatea reclamantei de a depune cererile la autoritatea Națională pentru Cetățenie, Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost adoptate în anul 2010, în timp ce reclamanții și-au manifestat intenția de a depune cererile în anul 2006, respectiv 2008, astfel încât la data adoptării O.U.G. nr. 5/2010, termenul rezonabil de primire al cererilor era depășit, motiv pentru care soluția adoptată de judecătorul fondului va fi păstrată. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc.

civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 2302 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2011.