ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4031/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.S. a chemat în judecată

pârâtele Autoritatea Nationala pentru Cetățenie și Președintele Autorității

Naționale pentru Cetățenie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

constate nesoluționarea în termenul legal de către pârâte a cererii de

redobândire a cetățeniei române și obligarea acestora să soluționeze cererea să-i

emită și să-i comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales „de îndată”.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române în

data de 28 aprilie 2010 primind număr de Dosar nr. 42429/2010.

În conformitate cu

prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991

modificată: "Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare

acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5

luni de la data înregistrării cererii".

Arată reclamantul că

de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române și până în

prezent a trecut un termen de cca. 14 luni de zile și că în conformitate cu

prevederile art. 1, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 se

consideră vătămat în drepturile sale prin nesoluționarea în termenul legal a

cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitând obligarea pârâtelor să-i

soluționeze cererea și să-i emită, ordinul „de îndată" la sediul

apărătorului ales.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 5655 din 5 octombrie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de

reclamant și a obligat pârâtele să-i emită și să-i comunice ordinul de

redobândire a cetățeniei române în conformitate cu dispozițiile art. 19 din

Legea nr. 21/1991 și să-i plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 604,3

lei.

Totodată, a respins

ca rămas fără obiect capătul de cerere privind nesoluționarea în termen legal a

cererii.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că ulterior formulării cererii de chemare

în judecată, Comisia pentru Cetățenie din cadrul Autoritatii Nationale pentru Cetatenie

a avizat pozitiv cererea reclamantului astfel că aceasta a rămas fără obiect.

Cât privește capătul

cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să emită ordinul

de redobândire a cetățeniei române și să i-l comunice prin scrisoare

recomandată la domiciliul ales, Curtea a constatat că este întemeiat.

Referitor la

pretenția reclamantului de a-i comunica ordinul prin scrisoare recomandată la

domiciliul ales, Curtea a constatat că acest capăt de cerere are suport legal

în dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 republicată.

De

asemenea, referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor la plata

cheltuielilor de judecată, Curtea constată întemeiate pretențiile

reclamantului, raportat la dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., motiv

pentru care va dispune obligarea pârâtelor la plata contravalorii taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și a onorariului de

avocat, în sumă de 600 de lei. Susținerile pârâtelor în sensul că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi

reținute, acestea fiind în culpă procesuală, câtă vreme cererea reclamantului a

fost apreciată ca fiind întemeiată, iar cerințele art. 275 C. proc. civ., în

sensul ca pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de a fi chemat în

judecată nu se regăsesc în cauză, raportat la cererea pe care reclamantul a

adresat-o autorității la data de 14 iulie 2011.

Împotriva acestei

sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs Autoritatii Nationale

pentru Cetatenie și Președintele acesteia E.N.

Recurenta a susținut

că Ordinul nr. 998/ P din 5 octombrie 2011 a fost emis în aceeași zi în care

s-a pronunțat sentința recurată și, că de la data avizării pozitive a cererii

26 septembrie 2011 și până la primul termen de judecată la care instanța a

rămas în pronunțare au trecut doar 10 zile, astfel că, hotărârea instanței de a

obliga pârâta la emiterea ordinului este nefondată.

Referitor la critica

privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a

susținut că soluția este nelegală, întrucât în considerentele sentinței nu se

regăsește argumentarea culpei.

Mai mult, susține

recurenta, buna ei credință și respectarea termenului rezonabil prevăzut în Convenția

Europeană pentru Cetățenie se pot deduce și din faptul că în ziua pronunțării

sentinței a fost emis Ordinul Președintelui Autoritatii Nationale pentru Cetatenie

nr. 998/ P din 05 octombrie 2011 prin care a fost aprobată cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată

faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul C.A.B. la

data de 19 iulie 2011, cererea de dobândire a cetățeniei române a fost

înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie din 28 aprilie 2010,

iar Președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție, în conformitate

cu art. 14

1

din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu

modificările și completările ulteriore, termen pentru analizare de către

Comisie pentru data de 26 septembrie 2011, dată la care cererea a fost

analizată și avizată pozitiv.

Potrivit art. 14

1

din actul normativ menționat anterior, „cererea de acordare sau de dobândire a

cetățeniei române, formulată potrivit art. 10

1

, este înregistrată la

secretariatul tehnic al Comisiei.

Președintele Comisiei

pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune:

a) solicitarea de

relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute

la art. 8 alin. (1) lit. b) și e);

b) completarea

dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării

secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se

constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea

respingerii cererii ca nesusținută;

c) fixarea termenului

la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau

redobândirii cetățeniei române potrivit art. 10

1

, termen care nu va

depăși 5 luni de la data înregistrării cererii."

Instanța

de control judiciar reține că cererea reclamantului a fost primită și

înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie la data de 28 aprilie 2010

și a primit termen de soluționare prin rezoluția președintelui Comisiei pentru

data de 26 septembrie 2011.

Având

în vedere că de la data avizării pozitive a cererii de redobândire a cetățeniei

române și până la primul termen de judecată (când de altfel instanța a rămas în

pronunțare) a trecut un termen de 10 zile hotărârea instanței de a obliga

pârâta la plata cheltuielilor de judecată este nelegală. Mai mult, se poate

observa că recurenta – pârâtă a fost de bună credință, parcurgând toate etapele

prevăzute de lege, inclusiv emiterea ordinului până la pronunțarea soluției.

Față

de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a

cetățeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având

în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat,

în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica

„exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea

unei persoane”.

Totodată,

având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care fac

referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de

zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea

cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.

Acordarea

cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român,

ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și

îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității

Naționale pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11

din Legea nr. 21/1991.

Prin urmare, în mod

greșit instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14¹ lit.

c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 devenit art. 16 în urma republicării

legii, din moment ce, pe de o parte, termenul de 5 luni prevăzut de textul de

lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru

cetățenie, a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române,

nefiind aplicabil altor proceduri, iar, pe de altă parte, cererea de redobândire

a cetățeniei române a intimatului a fost avizată pozitiv, astfel că la data de 5

octombrie 2011 a fost emis Ordinul nr. 998/ P de redobândire a cetățeniei

române de către reclamant.

Înalta Curte reține ca

fiind nelegală și netemeinică obligarea pârâtei Autoritatea Nationala pentru Cetatenie

la plata cheltuielilor de judecată care are ca și temei culpa autorității

pârâte deoarece dezlegarea dată de instanță primelor capete de cerere face imposibilă

aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

formulat de către pârâta, Autoritatea Naționala pentru Cetățenie și

va modifica sentința atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamantul

M.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității

Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței Civile nr. 5655 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.S. ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012