ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4023/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/40/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani și Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul de Informații și Protecție Internă, anularea Dispoziției nr. 1/245 din 17.06.2013, emisă de Șeful I.P.J. Botoșani, prin care s-a luat măsura eliberării sale din funcție și de punere la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, restabilirea situației anterioare (repunerea în funcția de Șef al Poliției Flămânzi, obligarea pârâților la plata diferențelor drepturilor salariale de la data de 17.06.2013 și până la repunerea în funcția anterioară, precum și constatarea nulității actelor administrative emise de Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin care a fost retrasă autorizația de acces la informații clasificate, nivelul strict secret seria x din 02 martie 2012, precum și obligarea acestuia de a îndeplini formalitățile impuse de Legea nr. 182/2002 pentru emiterea unei noi autorizații privind accesul său la acest tip de informații clasificate.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2014, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatare nulitate act administrativ formulat de reclamantul A., formarea unui nou dosar în care instanța urmează a se pronunța asupra excepției de necompetență invocată de reclamant și a suspendat judecarea celorlalte capete de cerere până la soluționarea definitivă a dosarului disjuns.

Prin sentința nr. 1765 din 19 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nou format sub nr. x/40/2014, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anularea deciziei de retragere a autorizației de acces, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.12.2014, sub nr. x/40/2014.

La data de 12.02.2015, reclamantul a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate a Raportului nr. x din 08.04.2013 și a Raportului nr. x din 29.04.2013, acte care au stat la baza emiterii deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 100 din 4 mai 2015, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Raportului nr. x din 08.04.2013 și a Raportului nr. x din 29.04.2013 și a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate, formulată de reclamantul A..

În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, a considerat instanța că aceasta este inadmisibilă pentru că rapoartele în discuție sunt operațiuni administrative premergătoare actului administrativ de retragere a autorizației ORNISS, operațiuni care nu sunt apte, prin ele însele, a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice.

Pe fondul cauzei, a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 182/2002, ori de câte ori apar indicii că menținerea autorizației ORNISS pentru o persoană autorizată în acest sens, nu mai este compatibilă cu interesele de securitate, Departamentul de Informații și Politică Internă are obligația de a efectua verificări în vederea identificării riscurilor de securitate aferente gestionării informațiilor secrete.

Cum din rapoartele nr. S/1173805 din 18.04.2013 și nr. S 1173960 din 29.04.2013, documente analizate personal de judecătorul cauzei, rezultă indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către reclamant a unor fapte care îl pun pe acesta într-o situație de incompatibilitate cu deținerea autorizației ORNISS, curtea de apel, reținând că nemotivarea neacordării avizului de securitate, respectiv retragerea ulterioară a acestuia a fost consimțită expres de reclamant prin completarea formularelor prevăzute de Anexa nr. 15 și Anexa nr. 16 din Standardele Naționale de Securitate, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, motivele retragerii autorizației ORNISS constituind motive pentru respingerea cererii de îndeplinire a formalităților pentru emiterea unei noi autorizații.

Împotriva sentinței nr. 100 din 4 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ceea ce privește soluția de respingere a excepției de nelegalitate, precum și în ceea ce privește soluția pronunțată asupra fondului cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant critică sentința recurată, în esență, sub următoarele aspecte:

- instanța de fond a făcut o insuficientă analiză și o apreciere eronată a probelor administrate în cauză;

- instanța de fond nu a dezvoltat motivele clare menite să justifice împrejurarea că reclamantul se afla într-o situație de incompatibilitate privind accesul la informații clasificate, preluând doar susținerile făcute în conținutul celor două rapoarte de către autoritatea pârâtă, fapt ce conduce la concluzia că nu a avut parte de un proces echitabil și de un judecător echidistant.

- nu au fost analizate motivele invocate referitor la încălcarea Standardelor Naționale de Protecție a Informațiilor Clasificate în România;

- nu s-a avut în vedere Ordonanța de clasare din 5.07.2013 emisă în dosar nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, la care a atașat o copie a diplomei sale de licență.

De asemenea, la punctul de vedere transmis cu privire la raportul asupra admisibilității recursului, a anexat o copie a Ordonanței de clasare din 13 iunie 2016, emisă în dosar nr. x/2013 al PÎCCJ-DNA-Serviciul Teritorial Suceava.

Prin încheierea de ședință din 9.05.2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ. și îndreptată prin încheierea din Camera de consiliu de la 10.10.2017, recursul reclamantului A. a fost admis în principiu.

La 26.09.2017 (data poștei), recurentul reclamant a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, solicitând

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește criticile formulate de recurent referitoare la nemotivarea corespunzătoare a sentinței, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din același act normativ, impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, chiar dacă acestea coincid în parte cu apărările intimatului pârât sau îl nemulțumesc pe recurentul reclamant, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Examinarea legalității actului administrativ contestat s-a realizat efectiv prin analizarea de către judecătorul fondului și, ulterior, de către instanța de recurs, inclusiv a documentelor care au stat la baza emiterii acestora, depuse la dosar (cele neclasificate) sau la compartimentul special prevăzut de lege (cele clasificate), în vederea consultării în condițiile Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și ale Regulamentului privind accesul judecătorilor, procurorilor și magistraților - asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție la informații clasificate secrete de stat și secrete de serviciu, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 140 din 6 februarie 2014, care stabilesc cadrul juridic pentru prezentarea și examinarea unor asemenea documente în cadrul procedurii judiciare.

Referitor la criticile ce pot fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că - în contextul emiterii de către Șeful I.P.J. Botoșani a Dispoziției nr. 1/245 din 17.06.2013, prin care recurentul reclamant a fost eliberat din funcție și pus la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni pe motiv că nu mai putea îndeplini una dintre atribuțiile principale ale funcției de Șef al Poliției Orașului Flămânzi (lit. D) pct. 24 din Fișa postului) - acesta a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ decizia DIPI de retragere a autorizației B 60926 din 2 martie 2012 de acces la informații clasificate "secret de stat" nivel Strict secret.

Înalta Curte reține că decizia de retragere a autorizației a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 160 lit. f) din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, iar din probatoriul administrat în cauză și analizat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 182/2002 și a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/2014, rezultă că incompatibilitatea reținută în sarcina recurentului a fost stabilită în mod corect prin raportare la situația de fapt stabilită de intimat, din care au reieșit indiciile unui comportament incompatibil cu calitatea avută de recurent, indicii care au justificat retragerea autorizației de acces la informații clasificate.

Aceste indicii s-au referit la comportamentul incorect și lipsa de loialitate a recurentului (art. 160 lit. f), iar faptul că prin Ordonanța din 13 iunie 2016, emisă în dosar nr. x/2013 al PÎCCJ-DNA-Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus clasarea cauzei penale (pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizare a infractorului și abuz în serviciu și, respectiv, pentru că fapta nu există, în cazul celorlalte infracțiuni sesizate) este lipsit de relevanță sub aspectul existenței - la data retragerii autorizației de acces - a indiciilor de risc de securitate care au justificat legal măsura.

De altfel, Înalta Curte subliniază faptul că retragerea autorizației de acces nu a fost determinată de reținerea săvârșirii unor fapte de natură penală sau contravențională în sarcina recurentului, ci pentru incompatibilitatea stabilită de art. 160 lit. f) din H.G. nr. 582/2002, care vizează "lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine".

În plan procesual, se reține că Rezoluția nr. 77/31 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei a stabilit că orice act administrativ face obiectul controlului judiciar, iar autoritatea emitentă trebuie să prezinte instanței toate documentele relevante.

La rândul său, Curtea Constituțională, în exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 182/2002, a reținut că "prevederile referitoare la persoanele ce urmează să aibă acces la informațiile clasificate, protecția acestor informații prin măsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum și interdicția clasificării unor categorii de informații ori accesul la informațiile secrete de stat nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile și libertățile constituționale, fiind în deplin acord cu normele din Legea fundamentală. De asemenea, acestea nu înlătură posibilitatea judecătorului de a avea acces la informațiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de natură procedurală prevăzute de lege."

În cauză, recurentul a luat la cunoștință de retragerea autorizației de acces la informații clasificate, având posibilitatea legală, de altfel valorificată, de a formula apărări și de a exercita căile de atac prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor sale, pretins a fi fost încălcate de către intimat.

Astfel, recurentul a putut contesta legalitatea actului administrativ emis de intimat, care la rândul lui a pus la dispoziția instanței documentele cu caracter secret, neputându-se reține încălcarea Standardelor invocate sau a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, verificând la Compartimentul de documente clasificate al Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit legii, aceste documente (inclusiv adresa/raport nr. S/1173805 din 8.04.2013 și adresa/raport nr. S/1173960 din 29.04.2013, clasificate "secret de serviciu"), instanța de recurs a putut constata conținutul acestora, care confirmă susținerile intimatului și justifică măsurile dispuse prin actul administrativ contestat.

De asemenea, a constatat că procedura de retragere a avizului securitate a fost respectată.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 175 din Standardele aprobate prin H.G. nr. 585/2002, "(...) autorizația de acces își încetează valabilitatea și se va retrage în următoarele cazuri: (...); b) prin decizia conducătorului unității care a eliberat certificatul/autorizația; c) la solicitarea autorității desemnate de securitate competente; (...)"

În același timp, în conformitate cu art. 176 din actul normativ sus-menționat, "La retragerea certificatului de securitate sau autorizației de acces, în cazurile prevăzute la art. 175 lit. a)-d), angajatului i se va interzice accesul la informații secrete de stat, iar conducerea unității va notifica despre aceasta la ORNISS."

După luarea deciziei de retragere, unitatea va solicita ORNISS înapoierea exemplarului 2 al certificatului de securitate sau al autorizației de acces, în vederea distrugerii ambelor exemplare, pe bază de proces-verbal.

În baza raportului nr. SS/765646 din 11.04.2013 și a raportului nr. SS765911 din 7.05.2013, ambele cuprinzând propuneri motivate de retragere a autorizației de acces, MAI - DIPI, în calitate de ADS competentă, a procedat, în temeiul art. 175 - 176 din Standardele aprobate prin H.G. nr. 585/2002, la retragerea autorizației de acces - seria x din 2.03.2012, recurentul reclamant nemaiavând acces la informații clasificate "secrete de stat", împrejurare comunicată IPJ Botoșani cu adresa din 11.06.2013.

La notificarea MAI - DIPI nr. S/766003 din 16.05.2013, ORNISS - prin adresa din 3.06.2013 - a revocat decizia inițială de avizare pozitivă a recurentului pentru accesul la informații clasificate și a procedat la restituirea exemplarului nr. 2 al autorizației, potrivit legii.

Prin urmare, actul administrativ contestat fiind legal emis, nu se poate reține o vătămare produsă recurentului reclamant prin vreo faptă ilicită sau prin exces de putere, în materia informațiilor clasificate fiind apt a fi vătămat doar interesul instituției, angajatul nebucurându-se de un drept subiectiv de a cunoaște documente clasificate "secret de stat".

Nu se poate reține nici că actul contestat nu a fost motivat, astfel cum a invocat recurentul, intimatul motivând în fapt și drept măsura dispusă, iar faptul că nu au fost comunicate și dezvoltate pe larg cauzele ce au condus la măsurile contestate nu poate fi reținut ca motiv de nelegalitate a actelor emise în cauză, ținând cont de caracterul clasificat al documentelor premergătoare, dar și de faptul că, încă de la completarea formularului de securitate (Anexa 15 la H.G. nr. 585/2002), care a stat la baza emiterii autorizației de acces la documente clasificate, recurentul a luat cunoștință de proceduri (inclusiv de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 182/2002 care instituie obligativitatea reverificării autorizației ori de câte ori apar indicii că menținerea acesteia nu mai este compatibilă cu interesele de securitate) și a consimțit ca acordarea/neacordarea avizului de securitate să nu fie motivată.

Ca urmare, critica formulată de recurent în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondată, instanța de fond interpretând corect dispozițiile legale în raport de normele juridice aplicabile situației de fapt dovedite prin materialul probator administrat în cauză.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 100 din 04 mai 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2017.