ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3513/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3513/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Botoșani solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 500.016 din 14 februarie 2014 emisă de pârât și suspendarea executării aceleiași decizii până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 131 din 24 iunie 2015 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea astfel cum a fost completată și formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Botoșani și Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a anulat decizia de imputare nr. 500.016 din 14 februarie 2014, hotărârea nr. 500.034 din 11 martie 2014 și hotărârea nr. 54 din 26 mai 2014, a suspendat executarea deciziei de imputare nr. 500.016 din 14 februarie 2014 până la soluționarea definitivă a cauzei și a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței civile nr. 131 din 24 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Botoșani au declarat recurs.
I. Ministerul Afacerilor Interne, prin recursul formulat arată că în mod eronat s-a dispus suspendarea actului administrativ menționat, reținându-se, pe de o parte, soluția pronunțată pe fondul cererii în anulare, iar pe de altă parte, cuantumul însemnat al debitului și al iminenței executării silite.
Analizând fondul litigiului, instanța de fond nu a ajuns la concluzia că recuperarea sumelor în discuție este nelegală, ci că, în opinia acesteia trebuia parcursă o procedură distinctă.
Referitor la considerentele care au condus Curtea de Apel Suceava la concluzia admiterii în parte a cererii, se arată că prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 11 din 13 decembrie 2013 s-a dispus încetarea, la cerere, a raporturilor de serviciu a subinspectorului de poliție B.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. i) din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013, "constituie pagube, în sensul prezentelor instrucțiuni, contravaloarea cotei părți din cheltuielile de școlarizare suportate de Ministerul Afacerilor Interne, în cazul elevilor și studenților instituțiilor de învățământ ori în cazul militarilor trimiși la cursuri de pregătire sau perfecționare, în țară și străinătate, care nu au respectat contractul-angajament"
În opinia recurentului, prevederile legale sus-menționate, în baza cărora a fost emisă decizia de imputare contestată, circumscriu situația analizată, fiind în mod evident, direct aplicabile intimatei-reclamante, întrucât aceasta:
a avut calitatea de student al Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", promoția 2011.
a semnat angajamentul nr. 15555 din 28 august 2006 prin care și-a însușit obligația ca, după absolvire, să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unitatea unde va fi încadrată sau mutată ulterior iar, în cazul nerespectării acestuia, se obliga să restituie cheltuielile de întreținere efectuate de M.A.I. pe perioada școlarizării;
- avea calitate de polițist (funcționar public civil cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360 2002) la momentul încetării raporturilor de serviciu cu instituția, respectiv la data de 13.12.2013
Motivarea instanței de fond potrivit căreia reclamanta nu mai avea raporturi de serviciu cu M.A.I. la data efectuării cercetării și deci acesta nu mai putea fi cercetată și nu se mai putea emite decizie de imputare pe numele său este neconformă legislației aplicabile în domeniu cât și una care ar contrazice realitatea producerii cronologice a faptelor.
II. Inspectoratul de Poliție al Județului Botoșani, prin recursul formulat, critică modul eronat de apreciere a prevederilor legale în materie de către Curtea de Apel Suceava, această instanță înțelegând că procedeul de angajare a răspunderii prin decizia de imputare nu este cel corect și legal.
Un alt aspect este cel al interpretării greșite a momentului declanșării cercetării administrative, acest aspect neputând fi inițiat decât după ce instituția MAI a avut cunoștință despre manifestarea de voință exprimată privind încetarea raporturilor de serviciu.
Este evident că nu se putea declanșa o cercetare administrativă înainte de data de 13.12.2013, un astfel de demers nefiind legal, raportat la momentul inițiativei din partea reclamantei de a-și înceta raporturile de serviciu. În acest sens, trebuie luat în considerație și aspectul efectuării de verificări în evidențele financiare ale Academiei de Politie cât și ale instituției unde și-a desfășurat activitatea în vederea stabilirii cu exactitate a sumelor ce vor constitui cheltuieli de recuperat.
Principalul argument al reclamantei este cel al nerespectării dreptului la apărare pe parcursul cercetării administrative.
Or, în condițiile date, nu se poate vorbi decât de o verificare a cuantumului concret al cheltuielilor de școlarizare și întreținere ce se cuveneau restituite.
Aceste sume rezultă din efectuarea unor calcule exacte ce nu necesită ajustări din partea comisiei de cercetare administrativă, dar nici din partea reclamantei.
Apărările formulate în cauză
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Procedura derulată în recurs
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2017 recursurile au fost admise în principiu.
Soluția instanței de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Reclamanta B. a urmat cursurile Academiei de Poliție Al. I. Cuza București, specializarea Drept, motiv pentru care a semnat angajamentul înregistrat sub nr. x din 28 august 2006 prin care s-a obligat ca după acordarea gradului să rămână în serviciu timp de minim 10 ani, în caz contrar urmând să restituie cheltuielile efectuate de MAI pe timpul școlarizării.
Prin Ordinul MAI nr. II/5295 din 13 decembrie 2013 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu la cerere a subinspectorului de poliție B., cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea celor 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.
După încetarea raporturilor de serviciu, s-a încheiat procesul-verbal din 10.02.2014 privind cercetarea administrativă a reclamantei, desfășurată în perioada 06.02-10.02.2014, stabilindu-se cheltuieli de școlarizare de recuperat în sumă de 20.540 RON și 117 RON contravaloarea normei de hrană încasată necuvenit pentru 19 zile nelucrate din luna decembrie 20013, în total 20.657 RON. În baza celor constatate în cadrul cercetării administrative, comisia de cercetare a propus emiterea deciziei de imputare pentru suma de 20.657 RON.
Contestația formulată împotriva deciziei de imputare a fost respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ Botoșani prin hotărârea nr. 500.034 din 11 martie 2014, iar plângerea formulată împotriva acesteia a fost respinsă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor MAI prin hotărârea nr. 54 din 26 mai 2014.
Temeiul stabilirii răspunderii materiale în sarcina reclamantei l-a constituit nerespectarea obligației impuse de art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare și art. 17 din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare.
La admiterea unui candidat în cadrul Academiei de Poliție, acesta încheie un angajament prin care se obligă să îndeplinească serviciul în unitățile M.A.I. timp de 10 ani ulterior absolvirii cursurilor acestei instituții de învățământ.
Această obligație se justifică prin faptul că pe timpul celor patru ani de studiu, studenții beneficiază în mod gratuit de cazare, hrană, echipament și alte drepturi conexe, toate aceste cheltuieli fiind suportate din bugetul M.A.I.
Nerespectarea acestui angajament atrage obligația de restituire a cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani în cazul în care încetarea raporturilor de serviciu s-a făcut din motive imputabile polițistului.
În cauză, reclamanta a urmat cursurile Academiei de Poliție " Alexandru Ioan Cuza", promoția 2010, ulterior desfășurându-și activitatea în cadrul unităților M.A.I., fără însă a respecta perioada minimă de 10 ani, stabilită conform dispozițiilor art. 17 din 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Declanșarea cercetării administrative ale cărei concluzii au stat la baza emiterii deciziei de imputare a avut ca temei legal nerespectarea unei obligații din conținutul angajamentului asumat de reclamantă la data promovării examenului de admitere în cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", angajament prevăzut de dispozițiile art. art. 17 din H.G. nr. 294/2007.
Potrivit prevederilor art. 2 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, "răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor, Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Protecție și Paza. Serviciului de Informații Externe. Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției."
În conformitate cu dispozițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului "polițistul care a absolvit o instituție de învățământ a Ministerului Administrației și Internelor și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă pana la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens ".
Potrivit art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne:,, la începerea studiilor universitare de licență, studenții Academiei, cu excepția celor de la Facultatea de Arhivistică, încheie angajamente cu MAI, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, prin care se obligă ca, după absolvirea Academiei, să-și desfășoare activitatea timp de 10 ani în cadrul MAI sau, după caz, al altor structuri similare, în funcție de nevoile acestui minister".
În cazul nerespectării angajamentului prevăzut la alin. (1), din motive imputabile lui, absolventul sau, după caz, studentul este obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul școlarizării, actualizate, potrivit procedurii stabilite prin ordin al m.a.i. Prin cheltuieli de întreținere efectuate pe timpul școlarizării se înțelege cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul dus și întors pe timpul vacanțelor, precum și drepturile salariale, după caz, conform art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 294/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. i) din Instrucțiunile M.A.I nr. 114/2013, "constituie pagube, în sensul prezentelor instrucțiuni, contravaloarea cotei părți din cheltuielile de școlarizare suportate de Ministerul Afacerilor Interne, în cazul elevilor și studenților instituțiilor de învățământ ori în cazul militarilor trimiși la cursuri de pregătire sau perfecționare, în țară și străinătate, care nu au respectat contractul-angajament".
Înalta Curte constată că reclamanta a avut calitatea de student al Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza ", promoția 2011, a semnat angajamentul nr. 15555 din 28 august 2006prin care și-a însușit obligația ca, după absolvire, să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unitatea unde va fi încadrată sau mutată ulterior iar, în cazul nerespectării acestuia, se obliga să restituie cheltuielile de întreținere efectuate de M.A.I. pe perioada școlarizării, avea calitate de polițist (funcționar public civil cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002) la momentul încetării raporturilor de serviciu.
Sintagma "pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu" din cuprinsul art. 2 al O.G. nr. 12l/l998, are în vedere și situația acesteia în sensul că, în perioada în care a urmat cursurile Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", au fost alocate fonduri pentru hrănirea, echiparea, cazarea acesteia precum și pentru celelalte drepturi de care aceasta a beneficiat.
Angajamentul pe care l-a semnat reclamanta a prevăzut obligativitatea ca aceasta să-și îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în structurile Ministerului Afacerilor Interne, deci o obligație de serviciu față de instituția pârâtă care urma să ia naștere după acordarea gradului profesional de subinspector de poliție.
Neîndeplinindu-și această obligație, prin încetarea raporturilor de serviciu la cerere, înainte de împlinirea termenului de 10 ani, reclamanta a cauzat Ministerului Afacerilor Interne o pagubă de natura celor sus-menționate.
Înalta Curte constată că instanța de fond, la pronunțarea sentinței, a avut în vedere faptul că raporturile de serviciu au încetat la data de 13.12.2013, iar începând cu această dată între reclamanta B. și Ministerul Afacerilor Interne nu mai existau raporturi juridice de muncă, în mod greșit s-a procedat la cercetarea administrativă și s-a emis decizia de imputare, mijloc procedural specific angajării răspunderii materiale pentru personalul în funcție.
S-a spus, de către instanța de fond, că din momentul în care reclamanta a fost trecută în rezervă, angajarea răspunderii sale nu se mai putea face după procedura specifică cadrelor militare active, ci numai pe calea dreptului comun, prin obținerea unui titlu executoriu pronunțat de o instanță judecătorească.
Dar aceste susțineri sunt nelegale pentru că antrenarea răspunderii a fost determinată tocmai de faptul că reclamanta și-a dat demisia din funcția deținută și nu a respectat angajamentul semnat și prevederile legale ce au fost menționate anterior.
Cercetarea administrativă pentru stabilirea prejudiciului cauzat de către reclamantă nu se putea declanșa decât după ce pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Botoșani și Ministerul Administrației și Internelor au luat act de încetarea raporturilor de serviciu, acesta fiind elementul care a declanșat această cercetare pentru că, prin încetarea raporturilor de serviciu, nu a mai putut fi respectat angajamentul semnat la admiterea la Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza".
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat nici unul din motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, reținând, în mod greșit că pârâții au recurs la un procedeu de angajare a răspunderii reclamantei care nu este prevăzut de lege și care excede reglementării specifice dreptului administrativ.
Instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate în cauză, în raport de soluția pronunțată.
La rejudecare, instanța de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant, apărările pârâților și va prezenta argumentele sale în sprijinul soluției ce va fi adoptată.
Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Botoșani împotriva sentinței civile nr. 131 din 24 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.