ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3967/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 4023 din 5 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Secția Clinică de Endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței civile nr. 143 din 16 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/63/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția de Sănătate Publică Dolj și intimata-reclamantă A.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 31.10.2017, sub nr. x/59/2017, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin decizia civilă nr. 6093 din 29 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, revizuenta Secția Clinică de Endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu intimatele Direcția de Sănătate Publică Dolj și A., raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2) și art. 510 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei atacate și admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 143 din 16 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2016.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că și concluzia instanței de recurs, precum și a instanței de fond a fost aceea că, funcționând în cadrul unui spital public, aceasta, ca secție a acestuia, nu este o persoană juridică în sensul legii, ci doar un element al structurii organizatorice a spitalului, singura entitate înzestrată cu capacitate de folosință prin dobândirea personalității juridice în condițiile legii.

Aceeași excepție procesuală a fost însă soluționată anterior prin decizia nr. 3995 din 28 iunie 2017 de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/63/2016. Soluția cuprinsă în sentința nr. 143/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 4023 din 05 iulie 2017, încalcă în mod evident autoritatea de lucru judecat asupra excepției procesuale privind capacitatea și calitatea procesuală a secției, așa cum aceasta este statuată prin decizia civilă nr. 3995 din 28 iunie 2017.

Din punct de vedere procesual, sus-menționata decizie se bucură de autoritate de lucru judecat atât în ceea ce privește dispozitivul, cât și considerentele ei, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, este de observat că în considerentele deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017 se arată că acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi și interese legitime au fost încălcate printr-un act administrativ nelegal, în speță actul administrativ fiind adresat în mod direct acesteia, respectiv Secției de Endocrinologie a S.C.J.U. Craiova, caz în care aceasta este îndreptățită să formuleze acțiunea. În același context, s-a mai arătat că aceasta poate formula acțiunea atât din perspectiva art. 36 C. proc. civ., cât și din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, fiind greșit a asimila modul de organizare și condițiile răspunderii prevăzute de Legea sănătății cu condițiile necesare pentru a putea fi subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ.

Sintetizând considerentele deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, revizuenta susține că se poate concluziona că instanța a tranșat cu autoritate de lucru judecat faptul că aceasta are calitatea de entitate ce se poate adresa instanței de contencios administrativ, având astfel capacitate și calitate procesuală.

În aceste condiții, este evident că, prin sentința nr. 143/2016 rămasă definitivă prin decizia nr. 4023 din 5 iulie 2017, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 3995 din 28 iunie 2017, ceea ce impune anularea deciziei pronunțate prin încălcarea excepției absolute care este autoritatea de lucru judecat.

În raport de dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea este admisibilă dacă ambele hotărâri au fost pronunțate în temeiul unor considerente de ordin procedural, întrucât există autoritate de lucru judecat atunci când ambele litigii au fost soluționate în baza aceleiași excepții procesuale. Problema de drept dezlegată diferit în cele două litigii privește posibilitatea acesteia de a sesiza instanța de judecată, respectiv existența capacității și a calității procesuale active, aplicabilitatea dispozițiilor art. 36, art. 56 C. proc. civ. și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În Dosarul nr. x/63/2016, soluționat definitiv la data de 05.07.2017, s-a reținut că aceasta nu are capacitate procesuală și nu poate sesiza instanța în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004. În Dosarul nr. x/63/2016, soluționat definitiv la data de 27.06.2017, s-a reținut, dimpotrivă, că secția are calitate și capacitate procesuală, dispunându-se soluționarea cauzei pe fond.

Având în vedere parcursul separat al celor două dosare, revizuenta precizează că a invocat în fața instanței de recurs autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, însă instanța nu a ținut cont de aceasta, nepronunțându-se asupra excepției, soluționând recursul în sensul respingerii acestuia și menținerii soluției pronunțată de instanța de fond.

Față de aceste considerente, revizuenta solicită admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată.

Mai mult, revizuenta precizează că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că în cauză este vorba de hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei pronunțate în aceeași pricină ce face obiectul unor dosare diferite, în al doilea proces nu s-a discutat excepția autorității de lucru judecat, iar prin revizuire se solicită anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea excepției autorității de lucru judecat.

În drept, invocă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2) C. proc. civ., art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

3.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Direcția de Sănătate Publică Dolj a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere că că nu sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire invocat în cauză.

3.2. Intimata A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, analizând cauza, prin prisma cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

1.Argumente de fapt și de drept relevante

În conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- să fie vorba de hotărâri potrivnice;

- hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de lemenete: aceleași părți, același obiect și aceeași cauză;

- hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite.

În ceea ce privește admisiblitatea cerererii de revizuire, Înalta Curte observă că, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de alin. (1) pct. 3, în privința judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, la care se adaugă și pct. 11, în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 866/2015, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Așa fiind, în principiu, motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibil și dacă hotărârile nu evocă fondul, ci vizează modul de soluționare a unei excepții procesuale, a oricărui alt incident sau intervine prin prisma considerentelor decisive pe care se sprijină dispozitivul, respectiv a celor care rezolvă o problemă litigioasă, și care, în conformitate cu dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat.

În prealabil, trebuie precizat că revizuenta a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, întrucât prin intermediul considerentelor celei de-a doua hotărâri s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în ceea ce privește stabilirea capacității și calității procesuale active a Secției de Endocrinologie a S.C.J.U. Craiova, în aplicarea dispozițiilor art. 36, 56 C. proc. civ. și art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În acest context trebuie reamintit că, în temeiul dispozițiilor alin. (1) al art. 430 C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale, ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul cât și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a soluționat o chestiune litigioasă".

În cauză, prin considerentele deciziei nr. 4023 din 05 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 143 din 16 ianuarie 2017 pronunțată în cauză de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2016 (deciziei a cărei revizuire se solicită) instanța de recurs și-a însuțit raționamentul primei instanțe, complinindu-l, în sensul că reclamanta, secția clinică din cadrul unui spital public de urgență, nu are capacitate procesuală de folosință pentru a sta ca parte în proces. Acțiunea dedusă judecăți în cauză avea ca obiect anularea deciziei nr. 14/2016, privind suspendarea temporară a activității Secției clinice endocrinologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, emisă de Direcția de Sănătate Publică Dolj. În acest sens, au fost reținute următoarele considerente:

"

Or, așa cum supra s-a demonstrat, reclamanta-secție funcțională în cadrul unui spital public- nu este o persoană juridică în sensul legii, fiind numai un element în structura organizatorică a spitalului ca instituție publică înzestrată cu capacitate de folosință, prin dobândirea personalității juridice în condițiile legii, dar nici nu se asimilează persoanei vătămate ca un grup de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi sau interese private, de vreme ce prevalează interesele unor terțe persoane și nici unui organism social în accepțiunea legii care la art. 2 alin. (1) lit. s) definește organismele sociale interesate ca fiind "structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative".

Susținerea revizuentei, în sensul că există contrarietate de hotărâri prin prisma considerentelor deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/63/2016, prin care s-a rezolvat excepția lipsei capacității și calității procesuale active a reclamantei Secția Clinică de Endocrinologie din cadrul S.C.J.U. Craiova, este neîntemeiată.

În acest context, trebuie menționat că hotărârea pronunțată în cauză are autoritate de lucru judecat provizorie, întrucât obiectul acțiunii în contencios administrativ în Dosarul nr. x/63/2016 îl constituie suspendarea provizorie a notificării nr. 764 din 28 octombrie 2016, emisă de direcția de Sănătate Publică Dolj și a Deciziei nr. 183 din 3 noiembrie 2016, emisă de S.C.J.U. Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, iar suspendarea unui act administrativ este o măsură vremelnică în care nu se prejudecă fondul cauzei.

Înalta Curte mai observă că, prin considerentele deciziei nr. 3995 din 28 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/63/2016 (față de care revizuenta invocă încălcarea autorității de lucru judecat), prin care s-a admis reecursul formulat de Secția Clinică de Endocrinologie din cadrul S.C.J.U. Craiova, s-a casat sentința nr. 221 din 19 ianuarie 2017 a Tribunalului Dolj și s-a trimis cauza în rejudecare) instanța de recurs reține că acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoana interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorități administrative de a-i soluționa o cerere legitimă.

Prin urmare, reclamant poate fi, în regulă generală, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept ori intr-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei înseși sau altui subiect de drept.

Or, actele administrative vizate prin acțiunea de față se adresează în mod direct părții reclamante, respectiv Secției de Endocrinologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, astfel că, în calitate de parte a raportului juridic, aceasta este îndreptățită să formuleze acțiunea de față, atât din perspectiva art. 36 noul C. proc. civ., cât și din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. a) a Legii nr. 554/2004. Este greșit a asimila modul de organizare și condițiile răspunderii, prevăzute de Legea sănătății cu condițiile necesare pentru a putea fi subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ.

Examinând considerentele reținute prin decizia nr. 3995 din 28 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că acestea nu stabilesc faptul că reclamanta are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu a drepturilor procesuale în înțelesul dispozițiilor art. 56 și 57 C. proc. civ., ci rezolvă problema litigioasă prin prisma dispozițiilor art. 36 C. proc. civ. respectiv a art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (1) lit. a) Legii nr. 554/2004, care reglementează calitatea procesuală, cu aplicații speciale în privința subiecților de sesizare a instanței de contencios administrativ și calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ.

În final, față cele reținute, costatând că în cele două pricini nu se poate reține identitate de obiect și cauză, Înalta Curte apreciază că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Secția Clinică de Endocrinologie din Cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva deciziei civile nr. 4023 din 5 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/63/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2017.