ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1324/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1324/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia contestată
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4014 din 11 decembrie 2015, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL împotriva Sentinței nr. 55 din 4 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este legală, judecătorul fondului apreciind, în mod corect, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale incidente, că măsura anulării licenței de funcționare este legală.
Contestația în anulare exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta SC "A." SRL, apreciind că această hotărâre este nelegală.
În motivarea căii de atac, contestatorul a reiterat atât situația de fapt, cât și criticile invocate în cererea de recurs, arătând că măsura anulării licenței de funcționare a fost dispusă în mod nelegal, cu încălcarea art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003.
În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, apreciind că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate.
Printr-o cerere distinctă, înregistrată la data de 22 ianuarie 2015, contestatorul a solicitat și suspendarea executării deciziei contestate, în temeiul art. 507 din C. proc. civ., cerere soluționată prin încheierea din 28 ianuarie 2016.
Apărarea intimatei
Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul General al Poliției Române
a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, având în vedere că instanța de recurs a analizat singurul recurs declarat de societatea reclamantă, iar dispozitivul conține mențiuni clare referitoare la soluție, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
De altfel, se poate observa că motivele prezentate de contestatoare nu sunt decât motivele prezentate și în cadrul recursului și care au fost deja analizate, iar în aceste condiții, reprezentând apărări pe fondul cauzei care au fost examinate în ambele faze procesuale, analiza acestora excede obiectului contestației în anulare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Art. 503 din C. proc. civ., prevede:
(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză"
În speță, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate, în condițiile în care s-a declarat doar un singur recurs, de către societatea reclamantă, și care a fost analizat, iar în dispozitivul deciziei este menționată soluția de respingere a recursului declarat, de aceasta, ca nefondat.
Or, prin invocarea acelorași motive și argumentarea aduse în fața instanței de recurs, contestatorul și-a întemeiat doar în mod formal cererea dispozițiile sus-menționate, în realitate urmărind reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce, potrivit principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac, este inadmisibil.
Așa fiind, se constată că, în cauză, contestatorul nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, textul legal fiind de strictă interpretare și aplicare.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4014 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.
Procesat de GGC - CL