ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 475 din 04 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. ca inadmisibilă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați revizuenții la plata sumei de 200 lei (câte 100 lei fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut, în esență, că hotărârea judecătorească definitivă a cărei revizuire se solicită este sentința penală nr. 65 din 11 februarie 2016, a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1324 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București.

De asemenea, cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen. sunt de strictă interpretare, iar în situația în care aspectele invocate nu se încadrează în vreunul dintre aceste cazuri, cererea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în faza cercetării admisibilității în principiu, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 459 C. proc. pen.

În continuare, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acesta constituie motiv de revizuire dacă hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a rămas definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate invocată în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Or, judecătoria a constatat că, potrivit actelor dosarului, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., admisă prin decizia Curții Constituționale, nu a fost invocată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul B., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 06 noiembrie 2017.

rin decizia penală nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (3340/2017) al Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul B. împotriva Sentinței penale nr. 475 din 04 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, secția penală, și a fost menținută hotărârea atacată.

S-a dispus avansarea și plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul București - Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, sumă ce rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul revizuent la plata sumei de 450 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că prima instanță a analizat corespunzător cauza, sub toate aspectele, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.

Astfel, a observat că, motivul de revizuire invocat de apelant este reprezentat de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

De asemenea, curtea de apel a constatat că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în forma anterior expusă, au fost introduse prin pct. 113 al art. II din O.U.G. nr. 18/18 mai 2016 (publicată în M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016), tocmai pentru a se pune în acord cu aspectele reținute prin Decizia nr. 126 din 03 martie 2016 pronunțată de Curtea Constituțională (publicată în M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016) prin care s-a constatat că "soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională."

Așadar, s-a reținut că admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. este condiționată de pronunțarea, ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate în cauza a cărei revizuire se vizează, a unei decizii de către Curtea Constituțională, decizie prin care să fi fost admisă respectiva excepție de neconstituționalitate.

Per a contrario, pronunțarea, chiar ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate în acea cauză, a unei decizii prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate nu poate fundamenta formularea unei cereri de revizuire.

Or, curtea de apel a constatat că decizia invocată de revizuent nu a fost pronunțată în urma invocării, în dosarul nr. x/2015, a unei excepții de neconstituționalitate, ci în urma invocării excepției în alt dosar, respectiv dosarul nr. x/108/2015 al Tribunalului Arad, secția penală.

În consecință, nefiind îndeplinită o cerință esențială prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., curtea de apel a reținut că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

De asemenea, s-a constatat că înscrisurile depuse de intimatul A., care constau, de altfel, în fișa dosarului nr. x/2015, extras de pe site-ul portal.just.ro, nu sunt relevante sub acest aspect.

În plus, curtea de apel a subliniat că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia nu pot fi formulate apărări de fond, apărări cărora li se circumscriu aspectele invocate de apelant (greșita majorare a sporului, împrejurarea că în mod greșit s-a reținut o pluralitate de subiecți pasivi).

Împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație petentul B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 20 aprilie 2018.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în procedura prevăzută de dispozițiile art. 459 C. proc. pen., calea de atac formulată de petent a fost înregistrată pe rolul instanței ca fiind apel.

Examinând apelul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești vor fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., "Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea".

În cauza dedusă judecății, petentul B. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva unei sentințe prin care instanța s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire. De asemenea, se observă că cererea de revizuire a fost formulată împotriva sentinței nr. 65 din 11 februarie 2016, a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia nr. 1324 din 23 septembrie 2016 a Curții de Apel București.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textului de lege anterior menționat, se constată că petentul B. a promovat calea de atac ordinară a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în apel, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării, în cadrul revizuirii, a unei alte căi de atac decât cea prevăzută de lege pentru hotărârea la care se referă revizuirea, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (…) pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat petentul B. împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2017 (y/2017).

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACEST MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul B. împotriva deciziei penale nr. 215/A din 15 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (y/2017) al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2018.