ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2014

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 191 din 24 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 553/108/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, au fost condamnați inculpații: K.G., cetățean maghiar, și G.L.A., cetățean maghiar, ambii fără antecedente penale, la câte: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, fiecare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

în baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și inculpații au fost obligați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.C. SRL, să plătească suma de 40.014 RON, cu titlu de despăgubiri, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul plății efective a prejudiciului.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 2.500 RON, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din 25 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad dat în Dosarul nr. 114/P/2011, înregistrat la instanță la data de 25 ianuarie 2012, sub numărul de Dosar 553/108/2012, au fost trimiși în judecată inculpații K.G. și G.L.A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reținându-se în principal, în sarcina acestora, faptul că, în calitate de asociați cât și de administratori ai SC U.C. 2007 SRL, au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunii comerciale de vânzare a unui bun în valoare de 250.614 RON, cu TVA inclusă, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Partea civilă Statul român - Agenția națională de administrare fiscală București, prin Garda Financiară Arad, prin înscrisul depus la dosar la 24 mai 2012, s-a constituit parte civilă față de inculpați și față de partea responsabilă civilmente SC U.C. 2007 SRL, susținând că inculpații și partea responsabilă au creat un prejudiciu bugetului de stat de: 40.014 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată aferentă neînregistrării în contabilitate a facturii de vânzare a autocamionului S. în valoare de 250.614 RON, care să fie actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la data plății efective a prejudiciului. De asemenea, s-a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părții responsabile civilmente.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală respectiv - sesizare, proces-verbal de sesizare din oficiu, notă explicativă, procese-verbale, factura de vânzare și factură externă de cumpărare, notă recepție, notă contabilitate, balanță luna decembrie 2008, balanță luna decembrie 2010, listă clienți, jurnal vânzări luna august 2008, extras de cont, balanță luna iulie 2008, decont 300 luna noiembrie 2010, istoricul societății SC U.C. 2007 SRL, copii acte de identitate, fișă specimene de semnătură R.B., verificare Punctul de contact Cenad, declarații martori, instanța a reținut următoarea stare de fapt: În cursul lunii iunie 2007, inculpații K.G. și G.L.A., cetățeni maghiari, au înființat SC U.C.

2007 SRL, având ca principal obiect de activitate comerțul cu autoturisme. Ambii inculpați aveau calitatea de asociați cât și de administratori în cadrul firmei. În perioada 17 decembrie 2010 - 4 ianuarie 2011, societatea a făcut obiectul unui control, efectuat de către Garda Financiară Arad, având ca obiect verificarea realității și legalității relațiilor comerciale derulate în perioada 2008 - 2010 cu SC I.C. Marghita. În urma controlului s-a constatat că, în data de 5 august 2008, SC U.C. 2007 SRL a vândut către SC I.C. SRL un camion marca S. fabricat în anul 2005, identificat prin seria de sașiu … și numărul de înmatriculare … , cu suma de 250.614 RON, cu TVA inclus, fiind întocmită factura fiscală nr. 3 din 15 august 2008. Această operațiune nu a fost înregistrată în registrul de casă aferentă lunii august 2008 și nici în alte acte contabile ale societății.

Autovehiculul cu datele de identificare mai sus menționate a fost achiziționat de către inculpați în cursul lunii mai 2008 din Ungaria și achitat prin virament bancar în cursul lunilor mai - iunie 2008. Bunul a fost recepționat în luna iulie 2008, pe baza facturii externe de cumpărare și a extraselor de cont privind plata, intrând astfel în patrimoniul societății ca mijloc fix. În luna decembrie 2008, cu ocazia inventarierii patrimoniului firmei, acesta a fost transferat în contul „mărfuri". Din declarațiile martorei B.M.Z., contabila societății, rezultă că, inculpații nu i-au predat documentele justificative ale vânzării: factură și contract de vânzare-cumpărare, decât în luna decembrie 2010, ca urmare a controlului organelor fiscale, astfel că, operațiunea nu a fost evidențiată în actele contabile și declarațiile fiscale.

Astfel, prin nedeclararea acestei operațiuni comerciale, societatea a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 40.014 RON, reprezentând TVA aferentă facturii de vânzare a camionului, emisă către SC I.C. SRL. Analizând starea de fapt reținută, instanța a constatat că fapta comisă de inculpații K.G. și G.L.A., care în calitate de asociați, cât și de administratori ai SC U.C. 2007 SRL, au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunii comerciale de vânzare a unui bun în valoare de 250.614 RON, cu TVA inclusă, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitor la gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În aplicarea pedepsei, vor fi valorificate criteriile menționate, fapta comisă de către inculpați aducând atingere relațiilor sociale referitoare la desfășurarea în condiții corecte a operațiunilor comerciale, care implică corectitudinea celor care participă la derularea acestora. De asemenea, s-a avut în vedere modul de comitere al faptei de către inculpați, scopul urmărit prin comiterea faptei, circumstanțe care vor conduce la aplicarea unei pedepse cu executare în detenție, luându-se în considerare și lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, dar și faptul că deși au fost citați la mai multe termene de judecată, aceștia nu s-au prezentat la instanță.

Ca o consecință a condamnării, întrucât împrejurările faptice reținute prezintă gravitate, însă prin rezonanța consecințelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpatului, acesta având o conduită pozitivă anterioară comiterii infracțiunii, probată prin actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, care îi conferă profilul și statutul de persoană aptă de a aprecia asupra semnificației procesului electoral, instanța, pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Reținând că, prin acțiunea sa inculpații au săvârșit faptele de evaziune, fapte cauzatoare de prejudiciu, fiecare având calitatea de administrator și asociat al societății comerciale, în condițiile art. 65 alin. (1), (2) C. pen.

s-a aplicat acestora, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani. Reținând vinovăția inculpaților pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel peste termen inculpații K.G. și G.L.A., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 6 martie 2013. În motivele de apel formulate de inculpați se solicită admiterea apelului peste termen, desființarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei de către Tribunalul Arad și suspendarea hotărârii atacate până la soluționarea definitivă a procesului penal.

S-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 365 alin. (1) C. proc. pen., întrucât inculpații nu au fost prezenți la nici un termen de judecată și nici la pronunțarea și au aflat că au fost condamnați doar atunci când autoritățile maghiare au dorit să pună în executare mandatele europene de arestare. S-a criticat ca fiind greșită procedura de citare a celor doi inculpați, prima instanță nerespectând dispozițiile legale privind termenul de citare, nota însoțitoare în cazul citării cetățenilor străini, necesitatea traducerii documentelor și modul de transmitere a citațiilor. Față de aceste critici s-a apreciat că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv art. 291 C. pen., cauzând inculpaților vătămări care nu pot fi înlăturate, astfel că devine incidență sancțiunea nulității prev. de art. 197 alin. (1) C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 97/A din 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile peste termen declarate de inculpații K.G. și G.L.A. împotriva Sentinței penale nr. 191 din 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad. S-a desființat sentința penală apelată și rejudecând: În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 4 ani și 6 luni pe seama inculpaților, iar în temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților. S-a dispus anularea Mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. 240 și 239 din 29 iunie 2012 emise de Tribunalul Arad pe numele inculpaților G.L.A. respectiv K.G. în acest dosar. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că motivul de apel al inculpaților vizează greșita soluționare a cauzei întrucât inculpații au lipsit la toate termenele de judecată, întrucât citațiile nu le-au fost expediate în mod procedural potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (8) și alin. (8 1 ) C. proc.

pen., respectiv cu 40 de zile înainte de termenul de judecată acordat, fiindu-le încălcat prin urmare dreptul la un proces echitabil, câtă vreme a lipsit și traducerea actelor procedurale. Instanța de apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora partea care a lipsit la toate termenele de judecată și la pronunțare poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării. Așa cum rezultă din încheierile de ședință ale primei instanțe, inculpații nu au fost prezenți la nici un termen de judecată, iar la data de 22 februarie 2013 inculpatul G.L.A. a luat cunoștință de hotărârea penală pronunțată împotrivă sa și despre condamnare, autoritățile maghiare încercând să pună în executare mandatul european de arestare, dată la care a aflat și inculpatul K.G.

despre sentința penală pronunțată în cauză. Prin urmare datele de 1 martie și 4 martie 2013 când inculpații au declarat apel împotriva hotărârii penale pronunțată de prima instanță se situează în interiorul celor 10 zile reglementate de art. 365 1 C. proc. pen., întrucât declararea apelului peste termen nu este condiționată nici de începerea executării pedepsei și nici de executarea despăgubirilor civile, textul de lege menționat stabilind doar limita maximă, timp în care poate fi declarat apelul peste termen. Așa cum a stabilit și Înalta Curte, apelul peste termen poate fi declarat de către partea care a lipsit la judecată și la pronunțare în intervalul de timp scurs între data expirării termenului de declarare a apelului și data la care se împlinesc 10 zile de la începerea executării pedepsei, sau a executării dispozițiilor privind despăgubirile civile, fără ca executarea să fi început.

Față de aceste dispoziții, instanța de apel a apreciat că se impune analizarea apelului peste termen declarat de către inculpații K.G. și G.L.A. Critica inculpaților vizează încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 177 alin. (8) și alin. (8 1 ) C. proc. pen., potrivit cărora, dacă învinuitul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat în condițiile legii. În absența unei asemenea norme, sau în cazul în care instrumentul juridic internațional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia, ține loc de dovada îndeplinirii procedurii de citare.

La stabilirea termenului pentru înfățișarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate, se ține seama de normele internaționale aplicabile în relația cu statul pe teritoriul căruia se află inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citația în vedere înfățișării să fie primită cel târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru prezentare. Potrivit art. 178 alin. (2 1 ) C. proc. pen., în cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuiește în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum și în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poștă a cetățenilor săi, citația se va afișa la sediul parchetului sau al instanței, după caz.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală întrucât au omis să evidențieze în actele contabile operațiuni comerciale prin care au vândut un camion marca S. fabricat în anul 2005, cu nr. de înmatriculare … , către SC I.C. SRL, valoarea acestui bun fiind de 250.614 RON, faptă comisă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Inculpații fiind cetățeni maghiari cu domiciliul indicat în actul de sesizare al instanței, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 177 alin. (8) C. proc. pen. potrivit cărora dacă inculpatul sau învinuitul locuiește în străinătate citarea se face prin scrisoare recomandată în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

Se mai arată că avizul de primire a scrisorii recomandate semnat de destinatar ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare. S-a arătat că suntem în situația în care autoritatea judiciară română avea cunoștință de adresele inculpaților, astfel încât potrivit art. 184 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 autoritățile judiciare române pot transmite direct prin poștă actele de procedură persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin, dacă prin instrumentul juridic internațional aplicabil în relația cu acel stat se prevede astfel. Convenția încheiată de Consiliul Uniunii Europene în conformitate cu art. 34 din Tratatul Uniunii Europene privind asistența judiciară în materie penală dintre statele membre ale UE, reprezintă un exemplu în ceea ce privește elaborarea cadrului în care trebuie să aibă loc expedierea și remiterea actelor procedurale, deci inclusiv a citațiilor.

Astfel, în art. 5 al convenției mai sus amintite se prevede că fiecare stat membru va trimite documentele procedurale destinate persoanelor care se află pe teritoriul unui stat membru direct lor, prin poștă. Documentele procedurale pot fi trimise prin intermediul autorităților competente ale statului membru solicitat numai dacă: a) adresa persoanei destinatar al documentului este necunoscută sau nesigură; b) dreptul procedural relevant al statului membru solicitant solicită dovada remiterii documentului destinatarului, în afară de dovada care poate fi obținută prin poștă; c) nu a fost posibil ca documentul să fie remis prin poștă; d) statul membru solicitant are motive întemeiate să considere că expedierea prin poștă va fi ineficientă sau este inadecvată.

Instanța de apel a apreciat că în mod corect a pronunțat instanța de fond dispunând citarea inculpaților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, scrisoare ale cărei mențiuni sunt într-o limbă de circulație europeană. Critica adusă de către apărătorul inculpaților vizează nerespectarea de către instanța de fond a termenului de 40 de zile anterior termenului de judecată acordat, fapt ce a făcut imposibilă prezentarea inculpaților în fața instanței și formularea de apărări. În speță, așa cum rezultă din dovada de comunicare a procedurii de citare, citația a fost semnată de către inculpați astfel încât actul procesual ca manifestare de voință prin care organul judiciar dispune în limitele drepturilor conferite cu privire la desfășurarea procesului penal, a fost îndeplinită în mod legal și produce efectele juridice cu privire la care a fost întocmită.

Prin intermediul citației instanța de judecată și-a exercitat drepturile, prerogativele și facultățile prin care a asigurat desfășurarea procesului penal, în condiții menite să acorde respectarea dreptului părții la un proces echitabil și dând inculpaților posibilitatea de a se prezenta în fața instanței de judecată, de a fi audiați și de a ridica excepțiile apreciate ca fiind incidente în cauză. Se impune precizarea că penultimul termen de judecată a fost acordat de către instanță la data de 12 aprilie când pentru îndeplinirea procedurii de citare cu inculpații s-a dispus amânarea cauzei, pentru termenul de judecată din 24 mai 2012, fiind îndeplinite prin urmare cele 40 de zile anterior datei dezbaterii cauzei.

De asemenea, citarea inculpaților la domiciliul cunoscut din Ungaria a fost efectuată cu respectarea condițiilor de fond și formă producând efecte juridice cu privire la încunoștințarea părții despre procedurile penale în curs desfășurate în țara în care aceștia își înființaseră o societate comercială și pentru neîndeplinirea obligației încunoștințării organelor statului despre tranzacția efectuată. Prin urmare, neprezentarea inculpaților la judecata pe fond a cauzei nu este consecința neîndeplinirii legale a procedurii de citare față de ei, cu atât mai mult cu cât în cursul urmăririi penale în prezența traducătorului autorizat inculpatul K.G. a fost audiat conform notei explicative aflată la dosar.

Cu privire la necunoașterea de către cei doi inculpați a limbii române, instanța de apel are serioase dubii câtă vreme aceștia au dat o declarație pe proprie răspundere în fața consilierului juridic M.E., prin care au arătat că nu au alte sedii sociale declarate ale SC U.C. 2007 SRL persoană juridică română având sediul în România și ai cărei administratori erau inculpații, potrivit mențiunilor eliberate de ORC de pe lângă Tribunalul Arad. Mai mult, contractul de împrumut de folosință al imobilului în care societatea administrată de către inculpați își desfășura activitatea a fost semnat de către inculpatul G.L. în calitate de administrator, acte ce permit concluzia rezonabilă că inculpații cunosc limba română la un nivel care să le permită înțelegerea acțiunilor pe care le întreprind.

Prin urmare instanța de apel a apreciat îndeplinite formalitățile pentru aducerea la cunoștința inculpaților a procedurilor penale desfășurate împotriva lor, iar starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, coroborându-se cu declarația martorei B.M.Z. - contabila societății SC U.C. 2007 SRL administrată de către inculpați, și care arată că inculpații au achiziționat cu factura seria … din 16 mai 2008 un camion marca S. cu echivalentul sumei de 61.000 euro la un curs de 4,22 RON factură care a avut ca și scadență de plată data de 24 mai 2008, și care nu a fost respectată conform mențiunilor trecute, dar a fost achitată în luna iulie 2008 prin virament bancar. Martora mai arată că bunul cumpărat a fost recepționat fiind înregistrat în jurnalul de cumpărări, iar ulterior, cei doi inculpați au înstrăinat camionul fără a proceda la înregistrarea în evidențele contabile a contractului și facturii fiscale privind această operațiune.

Martora mai arată că vânzarea nu a fost declarată la organele fiscale și nu a fost achitat TVA-ul fiind vorba despre o neevidențiere în actele contabile care a produs un prejudiciul bugetului consolidat al statului în sumă de 40.014 RON, reprezentând TVA-ul aferent. Declarația martorei se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale și analizate de către prima instanță, astfel încât în mod corect s-a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta reglementată de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate de instanța de fond au fost corect individualizate raportat la probele administrate și circumstanțele personale ale inculpaților, pedepse care sunt în măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de către aceștia a noi fapte antisociale.

În ceea ce privește însă modalitatea de executare, instanța de apel, având în vedere că inculpații sunt la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscuți în evidențele cazierului judiciar cu alte condamnări, fiind întrunite în mod cumulativ condițiile prev. de art. 81 C. pen., a apreciat ca neîntemeiată modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată celor doi inculpați, sens în care, a admis apelurile peste termen declarate, a desființat sentința penală atacată și rejudecând, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 2 ani și 6 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în temeiul art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani și 6 luni pe seama inculpaților, iar în temeiul art. 359 C. proc.

pen. a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților. A dispus anularea Mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. 240 și 239 din 29 iunie 2012 emise de Tribunalul Arad pe numele inculpaților G.L.A. respectiv K.G. în acest dosar. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații G.L.A. și K.G., criticând-o cu privire la nelegala citare a acestora la instanța de fond și cu privire la individualizarea pedepselor în ce privește cuantumul acestora. A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. Din examinarea actelor și lucrărilor rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 9 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept. Prin modificările aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., situațiile în care judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate, astfel că temeiul de casare prev. de art. 385 9 pct. 21 a fost abrogat.

În ce privește individualizarea pedepselor, având în vedere că aceasta este o chestiune de apreciere, exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, critica formulată de inculpați nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., care are în vedere situații în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Controlul judiciar exercitat de instanța de recurs include doar aspecte de nelegalitate, astfel că în ceea ce privește pedepsele, s-a stabilit că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Așa fiind, recursurile declarate de inculpații G.L.A.

și K.G. sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.L.A. și K.G. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2014. Procesat de GGC - LM