ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor
penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 191 din 24 mai 2012
pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 553/108/2012, în baza art. 9 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, au fost condamnați inculpații: K.G.,
cetățean maghiar, și G.L.A., cetățean maghiar, ambii fără antecedente penale,
la câte: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, fiecare, pentru infracțiunea
de evaziune fiscală, respectiv: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii,
în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate.
Pe durata și în
condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
în baza art. 65 alin.
(1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și c) C. pen., cu excepția
dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 14, 346
C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă
exercitată de Statul român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală -
Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală
și inculpații au fost obligați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC
U.C. SRL, să plătească suma de 40.014 RON, cu titlu de despăgubiri, actualizată
cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul plății efective a
prejudiciului.
În baza art. 191 C.
proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 2.500
RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din 25 ianuarie
2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad dat în Dosarul nr. 114/P/2011,
înregistrat la instanță la data de 25 ianuarie 2012, sub numărul de Dosar
553/108/2012, au fost trimiși în judecată inculpații K.G. și G.L.A., pentru
săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 241/2005, reținându-se în principal, în sarcina acestora,
faptul că, în calitate de asociați cât și de administratori ai SC U.C. 2007
SRL, au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunii
comerciale de vânzare a unui bun în valoare de 250.614 RON, cu TVA inclusă, în
scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Partea civilă Statul
român - Agenția națională de administrare fiscală București, prin Garda
Financiară Arad, prin înscrisul depus la dosar la 24 mai 2012, s-a constituit
parte civilă față de inculpați și față de partea responsabilă civilmente SC
U.C. 2007 SRL, susținând că inculpații și partea responsabilă au creat un
prejudiciu bugetului de stat de: 40.014 RON, reprezentând taxa pe valoare
adăugată aferentă neînregistrării în contabilitate a facturii de vânzare a
autocamionului S. în valoare de 250.614 RON, care să fie actualizată cu
majorări, dobânzi și penalități, până la data plății efective a prejudiciului.
De asemenea, s-a
solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părții
responsabile civilmente.
Din ansamblul
materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală
respectiv - sesizare, proces-verbal de sesizare din oficiu, notă explicativă,
procese-verbale, factura de vânzare și factură externă de cumpărare, notă
recepție, notă contabilitate, balanță luna decembrie 2008, balanță luna
decembrie 2010, listă clienți, jurnal vânzări luna august 2008, extras de cont,
balanță luna iulie 2008, decont 300 luna noiembrie 2010, istoricul societății
SC U.C. 2007 SRL, copii acte de identitate, fișă specimene de semnătură R.B.,
verificare Punctul de contact Cenad, declarații martori, instanța a reținut
următoarea stare de fapt:
În cursul lunii iunie
2007, inculpații K.G. și G.L.A., cetățeni maghiari, au înființat SC U.C. 2007
SRL, având ca principal obiect de activitate comerțul cu autoturisme. Ambii
inculpați aveau calitatea de asociați cât și de administratori în cadrul
firmei. În perioada 17 decembrie 2010 - 4 ianuarie 2011, societatea a făcut
obiectul unui control, efectuat de către Garda Financiară Arad, având ca obiect
verificarea realității și legalității relațiilor comerciale derulate în
perioada 2008 - 2010 cu SC I.C. Marghita. În urma controlului s-a constatat că,
în data de 5 august 2008, SC U.C. 2007 SRL a vândut către SC I.C. SRL un camion
marca S. fabricat în anul 2005, identificat prin seria de sașiu .......... și
numărul de înmatriculare .........., cu suma de 250.614 RON, cu TVA inclus,
fiind întocmită factura fiscală nr. 3 din 15 august 2008. Această operațiune nu
a fost înregistrată în registrul de casă aferentă lunii august 2008 și nici în
alte acte contabile ale societății. Autovehiculul cu datele de identificare mai
sus menționate a fost achiziționat de către inculpați în cursul lunii mai 2008
din Ungaria și achitat prin virament bancar în cursul lunilor mai - iunie 2008.
Bunul a fost recepționat în luna iulie 2008, pe baza facturii externe de
cumpărare și a extraselor de cont privind plata, intrând astfel în patrimoniul
societății ca mijloc fix. În luna decembrie 2008, cu ocazia inventarierii
patrimoniului firmei, acesta a fost transferat în contul „mărfuri". Din
declarațiile martorei B.M.Z., contabila societății, rezultă că, inculpații nu
i-au predat documentele justificative ale vânzării: factură și contract de
vânzare-cumpărare, decât în luna decembrie 2010, ca urmare a controlului
organelor fiscale, astfel că, operațiunea nu a fost evidențiată în actele
contabile și declarațiile fiscale. Astfel, prin nedeclararea acestei operațiuni
comerciale, societatea a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului
în sumă de 40.014 RON, reprezentând TVA aferentă facturii de vânzare a
camionului, emisă către SC I.C. SRL.
Analizând starea de
fapt reținută, instanța a constatat că fapta comisă de inculpații K.G. și
G.L.A., care în calitate de asociați, cât și de administratori ai SC U.C. 2007
SRL, au omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunii
comerciale de vânzare a unui bun în valoare de 250.614 RON, cu TVA inclusă, în
scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv
omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte
documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
La stabilirea
pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitor la
gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaților, împrejurările
care agravează sau atenuează răspunderea penală. În aplicarea pedepsei, vor fi
valorificate criteriile menționate, fapta comisă de către inculpați aducând
atingere relațiilor sociale referitoare la desfășurarea în condiții corecte a
operațiunilor comerciale, care implică corectitudinea celor care participă la
derularea acestora. De asemenea, s-a avut în vedere modul de comitere al faptei
de către inculpați, scopul urmărit prin comiterea faptei, circumstanțe care vor
conduce la aplicarea unei pedepse cu executare în detenție, luându-se în
considerare și lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, dar și faptul că
deși au fost citați la mai multe termene de judecată, aceștia nu s-au prezentat
la instanță.
Ca o consecință a
condamnării, întrucât împrejurările faptice reținute prezintă gravitate, însă
prin rezonanța consecințelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate,
cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpatului, acesta având o
conduită pozitivă anterioară comiterii infracțiunii, probată prin actele în
circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, care îi conferă profilul și statutul
de persoană aptă de a aprecia asupra semnificației procesului electoral,
instanța, pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. a interzis inculpaților
exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția
dreptului de a alege.
Reținând că, prin
acțiunea sa inculpații au săvârșit faptele de evaziune, fapte cauzatoare de
prejudiciu, fiecare având calitatea de administrator și asociat al societății
comerciale, în condițiile art. 65 alin. (1), (2) C. pen. s-a aplicat acestora,
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 64
lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5
ani.
Reținând vinovăția
inculpaților pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 14, art. 346
C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă
exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală
a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Împotriva acestei
sentințe penale au declarat apel peste termen inculpații K.G. și G.L.A., apel
înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 6 martie 2013.
În motivele de apel
formulate de inculpați se solicită admiterea apelului peste termen, desființarea
sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei de către Tribunalul Arad și
suspendarea hotărârii atacate până la soluționarea definitivă a procesului
penal. S-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 365 alin. (1) C.
proc. pen., întrucât inculpații nu au fost prezenți la nici un termen de
judecată și nici la pronunțarea și au aflat că au fost condamnați doar atunci
când autoritățile maghiare au dorit să pună în executare mandatele europene de
arestare. S-a criticat ca fiind greșită procedura de citare a celor doi
inculpați, prima instanță nerespectând dispozițiile legale privind termenul de
citare, nota însoțitoare în cazul citării cetățenilor străini, necesitatea
traducerii documentelor și modul de transmitere a citațiilor. Față de aceste
critici s-a apreciat că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale care
reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv art. 291 C. pen.,
cauzând inculpaților vătămări care nu pot fi înlăturate, astfel că devine
incidență sancțiunea nulității prev. de art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
Prin Decizia penală
nr. 97/A din 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,
în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile peste
termen declarate de inculpații K.G. și G.L.A. împotriva Sentinței penale nr.
191 din 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad.
S-a desființat
sentința penală apelată și rejudecând:
În temeiul art. 81 C.
pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 2 ani
și 6 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în temeiul art. 82 C. pen. s-a
stabilit termen de încercare de 4 ani și 6 luni pe seama inculpaților, iar în
temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor
art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.
În temeiul art. 71
alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii
aplicate inculpaților.
S-a dispus anularea
Mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. 240 și 239 din 29 iunie
2012 emise de Tribunalul Arad pe numele inculpaților G.L.A. respectiv K.G. în
acest dosar.
În temeiul art. 192
alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân
în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de apel a reținut că motivul de apel al inculpaților
vizează greșita soluționare a cauzei întrucât inculpații au lipsit la toate
termenele de judecată, întrucât citațiile nu le-au fost expediate în mod
procedural potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (8) și alin. (8
1
)
C. proc. pen., respectiv cu 40 de zile înainte de termenul de judecată acordat,
fiindu-le încălcat prin urmare dreptul la un proces echitabil, câtă vreme a
lipsit și traducerea actelor procedurale.
Instanța de apel a
apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc.
pen. potrivit cărora partea care a lipsit la toate termenele de judecată și la
pronunțare poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la
data începerii executării. Așa cum rezultă din încheierile de ședință ale
primei instanțe, inculpații nu au fost prezenți la nici un termen de judecată,
iar la data de 22 februarie 2013 inculpatul G.L.A. a luat cunoștință de
hotărârea penală pronunțată împotrivă sa și despre condamnare, autoritățile
maghiare încercând să pună în executare mandatul european de arestare, dată la
care a aflat și inculpatul K.G. despre sentința penală pronunțată în cauză.
Prin urmare datele de 1 martie și 4 martie 2013 când inculpații au declarat
apel împotriva hotărârii penale pronunțată de prima instanță se situează în
interiorul celor 10 zile reglementate de art. 365
1
C. proc. pen.,
întrucât declararea apelului peste termen nu este condiționată nici de
începerea executării pedepsei și nici de executarea despăgubirilor civile, textul
de lege menționat stabilind doar limita maximă, timp în care poate fi declarat
apelul peste termen. Așa cum a stabilit și Înalta Curte, apelul peste termen
poate fi declarat de către partea care a lipsit la judecată și la pronunțare în
intervalul de timp scurs între data expirării termenului de declarare a
apelului și data la care se împlinesc 10 zile de la începerea executării
pedepsei, sau a executării dispozițiilor privind despăgubirile civile, fără ca
executarea să fi început. Față de aceste dispoziții, instanța de apel a
apreciat că se impune analizarea apelului peste termen declarat de către
inculpații K.G. și G.L.A.
Critica inculpaților
vizează încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 177 alin. (8)
și alin. (8
1
) C. proc. pen., potrivit cărora, dacă învinuitul sau
inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept
internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat în condițiile
legii. În absența unei asemenea norme, sau în cazul în care instrumentul
juridic internațional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare
recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de
destinatar, sau refuzul de primire a acesteia, ține loc de dovada îndeplinirii
procedurii de citare. La stabilirea termenului pentru înfățișarea învinuitului
sau inculpatului aflat în străinătate, se ține seama de normele internaționale
aplicabile în relația cu statul pe teritoriul căruia se află inculpatul, iar în
lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citația în vedere înfățișării să
fie primită cel târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru
prezentare. Potrivit art. 178 alin. (2
1
) C. proc. pen., în cazul în
care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care
locuiește în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei
sau din orice alt motiv, precum și în cazul în care statul destinatarului nu
permite citarea prin poștă a cetățenilor săi, citația se va afișa la sediul
parchetului sau al instanței, după caz.
Inculpații au fost
trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală întrucât
au omis să evidențieze în actele contabile operațiuni comerciale prin care au
vândut un camion marca S. fabricat în anul 2005, cu nr. de înmatriculare
............, către SC I.C. SRL, valoarea acestui bun fiind de 250.614 RON,
faptă comisă în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Inculpații fiind
cetățeni maghiari cu domiciliul indicat în actul de sesizare al instanței, în
cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 177 alin. (8) C. proc. pen. potrivit
cărora dacă inculpatul sau învinuitul locuiește în străinătate citarea se face
prin scrisoare recomandată în afară de cazul în care prin lege se dispune
altfel. Se mai arată că avizul de primire a scrisorii recomandate semnat de
destinatar ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
S-a arătat că suntem
în situația în care autoritatea judiciară română avea cunoștință de adresele
inculpaților, astfel încât potrivit art. 184 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
autoritățile judiciare române pot transmite direct prin poștă actele de
procedură persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin, dacă prin
instrumentul juridic internațional aplicabil în relația cu acel stat se prevede
astfel.
Convenția încheiată
de Consiliul Uniunii Europene în conformitate cu art. 34 din Tratatul Uniunii
Europene privind asistența judiciară în materie penală dintre statele membre
ale UE, reprezintă un exemplu în ceea ce privește elaborarea cadrului în care
trebuie să aibă loc expedierea și remiterea actelor procedurale, deci inclusiv
a citațiilor. Astfel, în art. 5 al convenției mai sus amintite se prevede că
fiecare stat membru va trimite documentele procedurale destinate persoanelor care
se află pe teritoriul unui stat membru direct lor, prin poștă. Documentele
procedurale pot fi trimise prin intermediul autorităților competente ale
statului membru solicitat numai dacă: a) adresa persoanei destinatar al
documentului este necunoscută sau nesigură; b) dreptul procedural relevant al
statului membru solicitant solicită dovada remiterii documentului
destinatarului, în afară de dovada care poate fi obținută prin poștă; c) nu a
fost posibil ca documentul să fie remis prin poștă; d) statul membru solicitant
are motive întemeiate să considere că expedierea prin poștă va fi ineficientă
sau este inadecvată.
Instanța de apel a
apreciat că în mod corect a pronunțat instanța de fond dispunând citarea
inculpaților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, scrisoare ale
cărei mențiuni sunt într-o limbă de circulație europeană. Critica adusă de
către apărătorul inculpaților vizează nerespectarea de către instanța de fond a
termenului de 40 de zile anterior termenului de judecată acordat, fapt ce a
făcut imposibilă prezentarea inculpaților în fața instanței și formularea de
apărări. În speță, așa cum rezultă din dovada de comunicare a procedurii de
citare, citația a fost semnată de către inculpați astfel încât actul procesual
ca manifestare de voință prin care organul judiciar dispune în limitele
drepturilor conferite cu privire la desfășurarea procesului penal, a fost
îndeplinită în mod legal și produce efectele juridice cu privire la care a fost
întocmită. Prin intermediul citației instanța de judecată și-a exercitat
drepturile, prerogativele și facultățile prin care a asigurat desfășurarea
procesului penal, în condiții menite să acorde respectarea dreptului părții la
un proces echitabil și dând inculpaților posibilitatea de a se prezenta în fața
instanței de judecată, de a fi audiați și de a ridica excepțiile apreciate ca
fiind incidente în cauză. Se impune precizarea că penultimul termen de judecată
a fost acordat de către instanță la data de 12 aprilie când pentru îndeplinirea
procedurii de citare cu inculpații s-a dispus amânarea cauzei, pentru termenul
de judecată din 24 mai 2012, fiind îndeplinite prin urmare cele 40 de zile
anterior datei dezbaterii cauzei.
De asemenea, citarea
inculpaților la domiciliul cunoscut din Ungaria a fost efectuată cu respectarea
condițiilor de fond și formă producând efecte juridice cu privire la
încunoștințarea părții despre procedurile penale în curs desfășurate în țara în
care aceștia își înființaseră o societate comercială și pentru neîndeplinirea
obligației încunoștințării organelor statului despre tranzacția efectuată. Prin
urmare, neprezentarea inculpaților la judecata pe fond a cauzei nu este
consecința neîndeplinirii legale a procedurii de citare față de ei, cu atât mai
mult cu cât în cursul urmăririi penale în prezența traducătorului autorizat
inculpatul K.G. a fost audiat conform notei explicative aflată la dosar. Cu
privire la necunoașterea de către cei doi inculpați a limbii române, instanța
de apel are serioase dubii câtă vreme aceștia au dat o declarație pe proprie
răspundere în fața consilierului juridic M.E., prin care au arătat că nu au
alte sedii sociale declarate ale SC U.C. 2007 SRL persoană juridică română
având sediul în România și ai cărei administratori erau inculpații, potrivit
mențiunilor eliberate de ORC de pe lângă Tribunalul Arad. Mai mult, contractul
de împrumut de folosință al imobilului în care societatea administrată de către
inculpați își desfășura activitatea a fost semnat de către inculpatul G.L. în
calitate de administrator, acte ce permit concluzia rezonabilă că inculpații
cunosc limba română la un nivel care să le permită înțelegerea acțiunilor pe
care le întreprind.
Prin urmare instanța
de apel a apreciat îndeplinite formalitățile pentru aducerea la cunoștința
inculpaților a procedurilor penale desfășurate împotriva lor, iar starea de
fapt reținută de prima instanță este corectă, coroborându-se cu declarația
martorei B.M.Z. - contabila societății SC U.C. 2007 SRL administrată de către
inculpați, și care arată că inculpații au achiziționat cu factura seria .....
din 16 mai 2008 un camion marca S. cu echivalentul sumei de 61.000 euro la un
curs de 4,22 RON factură care a avut ca și scadență de plată data de 24 mai
2008, și care nu a fost respectată conform mențiunilor trecute, dar a fost
achitată în luna iulie 2008 prin virament bancar. Martora mai arată că bunul
cumpărat a fost recepționat fiind înregistrat în jurnalul de cumpărări, iar
ulterior, cei doi inculpați au înstrăinat camionul fără a proceda la
înregistrarea în evidențele contabile a contractului și facturii fiscale
privind această operațiune. Martora mai arată că vânzarea nu a fost declarată
la organele fiscale și nu a fost achitat TVA-ul fiind vorba despre o
neevidențiere în actele contabile care a produs un prejudiciul bugetului
consolidat al statului în sumă de 40.014 RON, reprezentând TVA-ul aferent.
Declarația martorei
se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale și analizate
de către prima instanță, astfel încât în mod corect s-a apreciat că inculpații
se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în varianta
reglementată de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În conformitate cu
dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama
de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de
pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea
penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este
condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale
evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o
parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale
de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în
dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în
procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a
probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Transpunând aceste
reguli la speța de față, instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate de
instanța de fond au fost corect individualizate raportat la probele
administrate și circumstanțele personale ale inculpaților, pedepse care sunt în
măsură să asigure reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii de către
aceștia a noi fapte antisociale.
În ceea ce privește
însă modalitatea de executare, instanța de apel, având în vedere că inculpații
sunt la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscuți în evidențele
cazierului judiciar cu alte condamnări, fiind întrunite în mod cumulativ
condițiile prev. de art. 81 C. pen., a apreciat ca neîntemeiată modalitatea de
executare a pedepsei închisorii aplicată celor doi inculpați, sens în care, a
admis apelurile peste termen declarate, a desființat sentința penală atacată și
rejudecând, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 2
ani și 6 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat, în temeiul art. 82 C. pen.
a stabilit termen de încercare de 4 ani și 6 luni pe seama inculpaților, iar în
temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția acestora asupra dispozițiilor
art. 83 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.
În temeiul art. 71
alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate
inculpaților.
A dispus anularea
Mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. 240 și 239 din 29 iunie
2012 emise de Tribunalul Arad pe numele inculpaților G.L.A. respectiv K.G. în
acest dosar.
Împotriva deciziei
instanței de apel au declarat recurs inculpații G.L.A. și K.G., criticând-o cu
privire la nelegala citare a acestora la instanța de fond și cu privire la
individualizarea pedepselor în ce privește cuantumul acestora. A fost invocat
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
Din examinarea
actelor și lucrărilor rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la
data de 9 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013
s-a realizat o nouă limitare a cazurilor de casare prev. de art. 385
9
C. proc. pen., intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul
judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.
Prin modificările
aduse de această lege, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013,
legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare prevăzute de
art. 385
9
C. proc. pen., situațiile în care judecata în primă
instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau care,
legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre
această imposibilitate, astfel că temeiul de casare prev. de art. 385
9
pct. 21 a fost abrogat.
În ce privește
individualizarea pedepselor, având în vedere că aceasta este o chestiune de
apreciere, exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție
în calea de atac a recursului, critica formulată de inculpați nu se circumscrie
cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc.
pen., care are în vedere situații în care hotărârea este contrară legii sau
când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Controlul judiciar
exercitat de instanța de recurs include doar aspecte de nelegalitate, astfel că
în ceea ce privește pedepsele, s-a stabilit că hotărârile sunt supuse casării
doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de
lege.
Așa fiind,
recursurile declarate de inculpații G.L.A. și K.G. sunt nefondate, urmând ca în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinse.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații G.L.A. și K.G. împotriva
Deciziei penale nr. 97/A din 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
secția penală.
Obligă recurenții
inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 30 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - LM