ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1118/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1118/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală

nr. 436 din 20 octombrie 2011

pronunțată de

Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3380/108/2011

,

în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

a fost condamnat inculpatul F.M. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune

fiscală.

Pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 65 alin.

(1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. și art. 998, 1000 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată

de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și s-a dispus

obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Arad,

prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL, să plătească suma de 6.047.504 RON, cu

titlul de despăgubiri.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC R. SRL Arad, prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL, să plătească statului suma

de 3.000 RON, cheltuieli judiciare.

S-a dispus virarea din

fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 200 RON, reprezentând

onorar avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 3331/P/2009 din data de 20 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Arad, înregistrat la Tribunalul Arad la data de 23 iunie 2011, a fost trimis în

judecată inculpatul F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală,

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Prin rechizitoriu s-a

reținut că activitatea infracțională a inculpatului a constat în aceea că, în calitate

de administrator al SC R. SRL, prin intermediul acestei societăți, în cursul anilor

2007 și 2008 a efectuat activități comerciale, fără ca acestea să fie evidențiate

în contabilitate și nici în declarațiile privind TVA și impozitul pe profit, care

trebuiau depuse la organul fiscal teritorial - D.G.F.P. Arad

, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 3.196.309

RON.

Din probele administrate

în cauză, în faza de urmărire penală: declarațiile învinuiților, declarațiile părților

vătămate, declarațiile martorilor, înscrisuri, precum și cele administrate în faza

de cercetare penală și anume: sesizări penale, rezoluție de începere/confirmare

a urmăririi penale, procese-verbale, facturi fiscale, chitanțe, borderouri de achiziție,

declarații învinuit, declarații martori, citații, certificat de cazier judiciar,

istoric Oficiul Registrului Comerțului, chitanțe, borderouri de achiziție, raportul

de inspecție fiscală din data de 19 august 2010, anexa 1, alte înscrisuri, proces-verbal

de neprezentarea a materialului de urmărire penală, precum și probele administrate

în cursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul-verbal de neîndeplinire

a mandatului de aducere emis pentru inculpat, adresa din 13 octombrie 2011 emisă

de Serviciul de Evidență a Persoanelor Arad, cerere de constituire de parte civilă

din partea D.G.F.P. Arad, adresa din 19 octombrie 2011 emisă de lichidatorul judiciar

SC C.A.M.L. IPURL Arad, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În luna septembrie 2007,

inculpatul F.M. a înființat SC R. SRL cu sediul social în localitatea Zădăreni,

județul Arad, cu obiect de activitate comerț cu ridicata al cerealelor, semințelor,

furajelor și tutunului neprelucrat, inculpatul deținând calitățile de asociat unic

și administrator.

În urma controalelor efectuate

de Garda Financiară Arad, pe baza situației privind achizițiile și livrările din

perioada 2007-2008, s-a constatat că SC R. SRL a efectuat livrări către 20 de agenți

economici de pe teritoriul național, în valoare de 15.610.988 RON.

A fost solicitată efectuarea

unui control din partea A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală,

concretizat prin raportul de inspecție fiscală din data de 19 august 2010.

Conform constatărilor

organelor de control fiscal, s-au stabilit următoarele:

În cursul anului 2007,

inculpatul F.M. a derulat operațiuni comerciale, respectiv a livrat cereale către

un număr de 16 societăți comerciale cu sediul în România, între care enumerăm: SC

T. SRL Pecica, Societatea Agricolă C.S., SC G.C. SRL Arad, SC R.D.F. SRL, SC L.I.

SRL Arad, SC D. SRL Sântana, SC F.T. SRL Sântana, SC P.C.I. SRL Șimand, Întreprinderea

Individuală C.L. Șimand, SC M.C.S. SRL Sântana, SC A.C.I.E. SRL, SC A. SRL Timiș,

SC P.N.C. SA, SC A.T.R. SRL Argeș, SC T.A. SA, SC E.I. SRL, fiind emise facturi

fiscale neînregistrate în evidențele contabile. Valoarea totală a mărfurilor livrate

a fost stabilită la suma de 9.786.273 RON. Tot pentru anul 2007, organele de inspecție

fiscală au identificat achiziții efectuate de SC R. SRL, reprezentând contravaloare

transport marfa în valoare de 957.972 RON.

Astfel, s-a stabilit o

bază impozabilă în sumă de 8.175.041 RON, la care a fost calculat impozit pe profit

în valoare de 1.308.007 RON și TVA în valoare de 1.553.260 RON.

Inculpatul F.M., în calitate

de administrator al SC R. SRL, prin intermediul acestei societăți, în anul 2008,

a derulat operațiuni comerciale, respectiv a livrat cereale către un număr de 5

societăți comerciale, cu sediul în România, respectiv către: SC F.T. SRL, SC G.V.

SRL, SC S.T. SRL, SC I.P. SRL și SC A.T.R. SRL, fără ca acestea să fie evidențiate

în contabilitate. Valoarea sumelor încasate și neevidențiate a fost stabilită la

suma de 1.139.137 RON cu o bază impozabilă de 957.256 RON, față de care s-au calculat

153.161 RON impozit pe profit, și 181.881 RON TVA, sume neachitate la bugetul de

stat (anexa 1 a raportului de inspecție fiscală). În cursul cercetărilor s-a stabilit

că inculpatul F.M. a fost singurul care a ridicat sumele încasate, acesta, în calitatea

de administrator al SC R. SRL având specimen de semnătură și autorizație de a ridica

banii din bancă.

De asemenea, s-a stabilit

că operațiunile economice desfășurate de inculpat nu au fost evidențiate în contabilitatea

societății și nici în declarațiile privind TVA-ul și impozitul pe profit, care trebuiau

depuse la organul fiscal teritorial D.G.F.P. Arad.

Valoarea totală a prejudiciului

produs prin neînregistrarea operațiunilor economice efectuate de inculpatul F.M.,

administrator la SC R. SRL, a fost stabilită la valoarea totală de 6.047.504

RON, din care suma de 1.461,168 RON reprezintă impozit pe profit, suma de 1.735.141

RON reprezintă TVA și suma de 2.851.195 RON reprezintă majorări de întârziere aferente.

Inculpatul a fost audiat

în faza actelor premergătoare, ulterior sustrăgându-se de la urmărirea penală, iar

în fața instanței, deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu a solicitat probe

în apărare.

Analizând starea de fapt

reținută, Tribunalul Arad a apreciat că, în drept, fapta inculpatului F.M. care,

în perioada anilor 2007-2008, în calitate de administrator al SC R. SRL, nu a declarat

în deconturile de TVA și în declarația privind impozitul pe profit aferentă acestei

perioade veniturile realizate de către societate, cauzând un prejudiciu bugetului

de stat în sumă de 6.047.504 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La stabilirea pedepsei,

prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitor la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, gradul concret de pericol social al faptei,

respectiv de modul de acțiune și perioada de timp în care s-a acționat, întinderea

prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și de persoana

și conduita inculpatului, care are antecedente penale, dar care nu atrag starea

de recidivă.

Împotriva sentinței penale

nr. 436 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3380/108/2011

din 23 iunie 2011 a declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice -

A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția

penală sub nr. 3380/108/2011 din 20 decembrie 2011.

Prin decizia penală

nr. 19/A din 06 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar

nr. 3380/108/2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca

tardiv apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

- D.G.F.P. Arad.

Examinând aspectul duratei

și al momentului de când curge termenul de apel, Curtea a constatat că apelul părții

civile este declarat tardiv. Astfel, conform art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc.

pen., pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare termenul

de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. În cauză, termenul de apel

este cel general de 10 zile și curge pentru partea civilă de la comunicarea copiei

după dispozitiv (26 octombrie 2011), întrucât aceasta a lipsit atât la dezbateri,

cât și la pronunțare. Cum apelul a fost declarat la data de 10 noiembrie 2011, într-o

zi de joi, rezultă că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut de lege.

Întrucât nu s-a formulat

vreo cerere de repunere în termenul de apel, instanța de apel nu a putut analiza

cauzele ce au determinat declararea apelului cu depășirea termenului legal. Cum

apelul a fost tardiv declarat, Curtea nu a examinat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate, nefiind în mod legal sesizată.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad, arătând că

partea civilă nu a fost prezentă la dezbateri și nici la pronunțarea sentinței de

fiind, astfel că sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 365 C. proc.

pen., iar prin decizia penală nr. 2862 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție s-a admis recursului, s-a casat decizia penală atacată

și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Rechizitoriul din 20

iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului F.M., parte civilă fiind Statul Român - prin A.N.A.F., parte care

a fost citată de instanța de fond. La termenul de judecată din data de 19 iulie

2011, în încheierea de ședință se menționează că partea A.N.A.F. s-a prezentat consilier

juridic delegat al A.N.A.F., iar în încheierile de judecată ulterioare mențiunile

și citativul arată că partea civilă este Statul Român - prin A.N.A.F. București.

Pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011 D.G.F.P. Arad a depus

la dosarul cauzei „constituire de parte civilă în nume propriu și în reprezentarea

A.N.A.F. ca reprezentant legal al Statului Român” emitenta documentului înscriind

că sediul său este Arad. În actele dosarului de fond există o singură mențiune în

ceea ce privește D.G.F.P. Arad, respectiv în practicaua sentinței nr. 436 din

20 octombrie 2011. În dispozitivul hotărârii, soluționând latura civilă a cauzei,

judecătorul a menționat „(…) admite acțiunea civilă exercitată de A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Arad (…)”.

Dispozitivul acestei hotărâri

a fost comunicat A.N.A.F. însă nu și D.G.F.P. Arad, autoritate reținută în sentință,

autoritate care nu a fost prezentă la nici un termen de judecată nefiind citată,

dar inclusă în practicaua și dispozitivul hotărârii.

Verificând declarația

de apel formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Arad, s-a constatat că în aceasta se menționează

că respectivă direcție, în nume propriu și ca reprezentant legal în baza mandatului

din 28 octombrie 2011, formulează apel, plicul de corespondență având aplicată ștampila

direcției și a poștei. În aceste condiții, văzând și H.G. nr. 109/2009, instanța

de apel, în considerarea dispozițiilor art. 364 C. proc. pen. analizând data când

partea civilă a dat mandat direcției, avea posibilitatea de a constata dacă întârzierea

declarării căii de atac a fost determinată sau nu de o cauză temeinică de împiedicare.

Cauza a fost reînregistrată

la Curtea de Apel Timișoara la data de 23 octombrie 2012 sub nr. dosar 3380/108/2011*.

Prin decizia penală

nr. 31/A din 07 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis

apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad împotriva sentinței

penale nr. 436 din 20 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad.

A desființat sentința

penală apelată și rejudecând:

A obligat inculpatul F.M.

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL prin lichidator judiciar

C.A.M.L. IPURL Arad la plata accesoriilor aferente - majorări, dobânzi și penalități

- sumei acordate de 6.047.504 RON și dispune instituirea măsurilor asigurătorii

asupra bunurilor și conturilor aparținând inculpatului și părții responsabile civilmente.

A menținut în rest dispozițiile

sentinței penale atacate.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. pproc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

A dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției a sumei de 200 RON către Baroul Timiș, onorariu avocat din

oficiu.

Împotriva deciziei sus-menționate

a declarat recurs inculpatul F.M., fără a-l motiva în scris.

Examinând decizia penală

atacată, cât și recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul F.M. a formulat

recurs la data de 04 noiembrie 2013, iar decizia penală atacată a fost pronunțată

la 07 februarie 2013.

Înalta Curte apreciază,

însă, că recursul este formulat în termen deoarece inculpatul recurent a luat cunoștință

de conținutul deciziei sus-menționate la data de 30 octombrie 2013, când a fost

încarcerat, iar la judecata în apel nu a fost prezent niciodată.

Continuând analiza cauzei,

Înalta Curte constată că prin decizia pronunțată de instanța de apel a fost reformată

sentința dată de instanța de fond numai sub aspectul laturii civile. Or, în condițiile

în care inculpatul nu a formulat apel, iar instanța de apel, în calea de atac a

părții civile, a modificat doar soluționarea laturii civile a cauzei, inculpatul

F.M. putea ataca decizia pronunțată de instanța de apel numai sub acest aspect.

Înalta Curte apreciază,

însă, că soluționarea laturii civile a prezentei cauze este corectă.

Astfel, potrivit cererii

de constituire de parte civilă, partea civilă D.G.F.P. Arad, în nume propriu și

în reprezentarea A.N.A.F., a solicitat obligarea inculpatului F.M., alături de partea

responsabilă civilmente SC R. SRL, prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL Arad

la plata atât a sumei datorate cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului consolidat

al statului și nerecuperat, dar și a dobânzilor și penalităților aferente până la

data plății efective a debitului.

Or, în cauză este aplicabil

principiul reparării integrale a prejudiciului, adică atât a prejudiciului efectiv,

cât și a beneficiului nerealizat, considerații în raport de care este corectă decizia

instanței de apel în sensul obligării inculpatului F.M. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC R. SRL, prin lichidator judiciar C.A.M.L. IPURL Arad, la plata accesoriilor

aferente (respectiv majorări, dobânzi și penalități) sumei acordate de 6.047.504

RON.

De asemenea, soluția de

impunere a măsurilor asiguratorii în sensul instituirii sechestrului asigurător

și a popririi asiguratorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului F.M. până

la concurența sumei de 6.047.504 RON este corectă, având în vedere valoarea mare

a prejudiciului.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva

deciziei penale nr. 31/A din 07 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 31/A din 07 februarie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2014.