ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3408/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 12 din 17 ianuarie 2013, Tribunalul Arad, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 320 1 C. proc. pen., a condamnat inculpatul P.M., la 5 (cinci) ani închisoare. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat inculpatul S.I.F., la 4 (patru) ani închisoare. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani. În baza art. 86 1 C. pen., a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului S.I.F. sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad. În baza art. 86 2 C. pen., a fixat inculpatului un termen de încercare de 8 ani. În baza art. 86 3 C. pen., a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune; - să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; - să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de probațiune, în limitele legii.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală și, în consecință: - a obligat inculpatul P.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.E.S. SRL, să plătească suma de 482.584 RON, reprezentând TVA neachitat și suma de 172.463 RON, reprezentând impozit pe profit neachitat; - a obligat inculpatul S.I.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.E.S. SRL, să plătească suma de 494.031 RON, reprezentând TVA neachitat și suma de 406.694 RON, reprezentând impozit pe profit neachitat. Sumele datorate urmând a fi actualizate cu majorări, dobânzi și penalități, calculate de la momentul datorării acestora, până la momentul plății efective a prejudiciului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt că inculpații în calitate de asociați, cât și de administratori ai SC A.E.S. SRL Arad, în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008 nu au înregistrat în evidențele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate. În drept, s-a reținut că fapta inculpaților P.M. și S.I.F.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Situația de fapt a fost reținută de instanță din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv concluziile expertizei fiscale, facturile puse la dispoziție de către comercianți de pe teritoriul național care au desfășurat relații comerciale cu SC A.E.S. SRL, cât și extrasele de cont obținute. Astfel, prin raportul de expertiză fiscală s-a stabilit că în perioada noiembrie 2007 - 25 iulie 2008, inculpatul P.M. a sustras societatea de la plata sumei de 482.584 RON, reprezentând TVA, cât și de la plata sumei de 172.463 RON, reprezentând impozit pe profit.

Prejudiciul în dauna bugetului de stat, în sumă totală de 655.047 RON (echivalentul a peste 100.000 euro), a fost cauzat de către inculpatul P.M., prin efectuarea de achiziții intracomunitare de cereale și vânzarea ulterioară pe teritoriul național, fără a înregistra în evidențele contabile niciuna din operațiunile desfășurate, fără a face declarațiile fiscale obligatorii potrivit normelor legale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale de plată la bugetul de stat a TVA-ului colectat și a impozitul pe profit. Pentru perioada 25 iulie 2008 - 30 septembrie 2008, prin raportul de expertiză fiscală s-a stabilit că inculpatul S.I.F. a sustras societatea de la plata sumei de 494.031 RON reprezentând TVA și a sumei de 406.694 RON reprezentând impozit pe profit.

Acest prejudiciu a fost cauzat de către inculpat prin neînregistrarea și nedeclararea către organele fiscale a veniturilor obținute în urma operațiunilor comerciale desfășurate pe teritoriul național, în scopul sustragerii societății de la îndeplinirea obligațiilor fiscale de plată la bugetul de stat a TVA-ului colectat și a impozitul pe profit. Prejudiciul total cauzat de inculpatul S.I.F. în dauna bugetului de stat este în sumă de 900.725 RON (echivalentul a peste 100.000 euro). Prin Adresa din 17 august 2012, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Arad - Activitatea de Inspecție Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.912.620 RON, formată din 976.615 RON TVA la care au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 706.822 RON și penalități de întârziere în sumă de 146.492 RON și 579.157 RON impozit pe profit suplimentar, la care au fost calculate majorări de întârziere de 416.661 RON și penalități de 86.873 RON.

Înainte de începerea cercetării judecătorești inculpații au declarat că recunosc săvârșirea faptei reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a ținut seama de pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, dar și de persoana fiecărui inculpat. Cu privire la persoana inculpatului P.M., instanța de fond a reținut faptul că acesta a recunoscut fapta, are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 393 din 14 iulie 2006 a Judecătoriei Segarcea, definitivă prin Decizia penală nr. 1144 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova.

De asemenea, s-a reținut faptul că acesta este căsătorit, are studii medii, a recunoscut integral fapta arătând că regretă comiterea acesteia. Cu privire la inculpatul S.I.F., s-a reținut lipsa antecedentelor penale, faptul că a recunoscut fapta, dar și prezența inculpatului la judecată, prezență care dovedește interesul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Arad și inculpatul P.M.

Parchetul a criticat sentința sub aspectele nelegalității și netemeiniciei. S-a susținut că în mod greșit față de inculpați nu s-au aplicat și disp. art. 64 lit. c) C. proc. pen. privind interzicerea dreptului de a exercita funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale, deși cei doi inculpați s-au folosit de această funcție pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală. Cu privire la inculpatul S.I. a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei având în vedere pericolul social și valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat. În privința antecedentelor penale ale inculpatului P.M. s-a susținut că el a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare pentru o infracțiune care se află în concurs cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.

S-a mai susținut că sentința atacată este nelegală sub aspectul omisiunii soluționării cererii formulate de partea civilă având ca obiect instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor și conturilor inculpaților și a părții responsabile civilmente. În completarea motivelor de apel, procurorul a mai solicitat obligarea părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat în solidar cu inculpații. Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Arad a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor și popririi conturilor inculpaților și a părții responsabile civilmente.

Inculpatul P.M. nu a motivat apelul în scris fiind susținut oral de către apărătorul său ales care prin concluziile formulate a criticat sentința sub aspectul modului de individualizare judiciară a pedepsei și a solicitat reducerea acesteia. Prin Decizia penală nr. 100/A din 13 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și de Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad. A desființat sentința apelată și, rejudecând cauza, în baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.M.

prin Sentința penală nr. 393/2006, pronunțată de Judecătoria Segarcea și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1144/2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova și a contopit-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de instanța de fond de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinici) ani și 6 luni închisoare. A aplicat inculpaților P.M. și S.I.F. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. de interzicere a exercitării de către cei doi inculpați a funcției de administrator al unei societăți comerciale. În baza art. 163 C. proc. pen., a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților P.M.

și S.I.F. și a părții responsabile civilmente SC A.E.S. SRL Arad, până la concurența sumelor la care au fost obligați inculpații să le plătească în prezenta cauză. În baza art. 167 C. proc. pen., a dispus poprirea conturilor bancare a celor doi inculpați și a părții responsabile civilmente SC A.E.S. SRL Arad, până la concurența sumelor la care au fost obligați inculpații să le plătească în prezenta cauză. A dispus înlăturarea prevederilor art. 86 1 și 86 2 C. proc. pen., privind pe inculpatul S.I.F. și a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestui inculpat, în regim de detenție. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.M.

împotriva aceleiași sentințe. A obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat. A constatat că instanța de fond, prin reținerea vinovăției inculpaților P.M. și S.I.F. și condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, dar a omis să dispună și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunii în conformitate cu prevederile art. 64 lit. c) C. pen., cu atât mai mult cu cât instanța de fond a dispus aplicarea pedepsei complementare de interzicere a acestui drept.

De asemenea, a reținut că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului P.M., de evaziune fiscală, a fost comisă în perioada anilor 2007 - 2008, aceasta se află în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, astfel că instanța de fond, potrivit prevederilor art. 85 C. pen., trebuia să anuleze suspendarea condiționată a executării acestei pedepse și să procedeze potrivit regulilor prev. de art. 33 C. pen. Instanța de apel a constatat că deși partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice Arad a solicitat și aplicarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor și popririi conturilor inculpaților și ale părții responsabile civilmente, prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii, acesta impunându-se în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiune.

De asemenea, a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpatul S.I.F. prezintă un pericol social deosebit de ridicat având în vedere valoarea mare a prejudiciului, intervalul scurt de timp în care a fost cauzat prejudiciul, astfel că doar recunoașterea faptei de către inculpat nu poate fi considerată un argument suficient pentru a se aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în detenție. Mai mult, s-a reținut că inculpatul, din momentul cauzării prejudiciului și până în prezent, deși a trecut o perioadă relativ îndelungată de timp, nu a depus niciun efort pentru a achita măcar o parte din suma datorată statului, ceea ce dovedește o lipsă de interes față de situația sa și că el nu conștientizează riscul pe care și-l asumă adoptând o asemenea conduită.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.M., s-a constatat că prima instanță a ținut seama de toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al infracțiunii, valoarea mare a prejudiciului care nu a fost recuperat, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare răspunde cerințelor scopului preventiv, coercitiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia. Cât privește obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat doar a inculpaților, instanța de apel a apreciat că omisiunea obligării la plata cheltuielilor judiciare și a părții responsabile civilmente se înscrie printre situațiile prevăzute de art 196 C. proc.

pen. și poate fi înlăturată și din oficiu, de prima instanță, astfel că nu s-a considerat desființarea sentinței și sub acest aspect. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recurs, în termen legal, inculpații P.M. și S.I.F. Inculpatul P.M. a criticat hotărârile atacate sub aspectul nelegalității, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, întrucât soluționarea în fond a cauzei a avut loc în lipsa sa, fiind arestat în altă cauză, iar prezența sa era obligatorie. Inculpatul S.I.F. a solicitat, pe de o parte, restituirea cauzei la parchet, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, a solicitat reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, constată că recursul declarat de inculpatul P.M. este fondat, pentru următoarele considerente: Cu privire la cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 5 C. proc. pen. invocat de către recurentul-inculpat P.M., prin apărătorul său ales, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că inculpatul P.M. a fost încarcerat la data de 19 noiembrie 2012, astfel cum rezultă din fișa cazierului judiciar aflată la dosarul Curții de Apel Timișoara. Potrivit art. 314 C. proc. pen., judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, iar aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.

Din interpretarea textului de lege anterior invocat rezultă că prezența la judecarea cauzei atunci când se află în stare de deținere este obligatorie. În aceste condiții, Înalta Curte constată că la momentul când au avut loc dezbaterile la Tribunalul Arad, potrivit celor consemnate în partea introductivă a Sentinței penale nr. 12 din 17 ianuarie 2013, inculpatul P.M. se afla în stare de deținere, în executarea M.E.P.I. nr. 262/2009 emis de Tribunalul Dolj, astfel că judecarea cauzei în fond s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materia citării inculpatului arestat, ceea ce atrage nulitatea absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Față de aceste considerente, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 13 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, va casa, în parte, decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad. În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul S.I.F., Înalta Curte urmează să îl respingă ca nefondat pentru următoarele motive: Criticile formulate de inculpat circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. nu sunt întemeiate, Înalta Curte constatând că limitele efectului devolutiv al recursului sunt circumscrise dispozițiilor art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., care prevede că persoanele care pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au exercitat apelul, dacă prin decizia pronunțată într-un prim control judiciar a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Or, în cauză, inculpatul S.I.F. nu a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 12 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad, iar prin decizia dată în apel a fost modificată sentința sub aspectul reindividualizării judiciare a pedepsei, astfel că în recurs criticile se pot încadra doar în limitele modificării aduse și care îl privesc pe inculpat. Ca atare, în calea de atac a recursului inculpatul nu poate critica hotărârea pronunțată în apel decât sub aspectul modificărilor aduse sentinței penale și care se referă la modalitatea de executare a pedepsei. În aceste condiții, Înalta Curte nu poate analiza recursul inculpatului S.I.F., care se circumscrie cazului prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. prin prisma căruia s-a solicitat restituirea cauzei la parchet. În ceea ce privește critica inculpatului privind modalitatea de individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că după apariția Legii nr. 2/2013, care a restrâns cazurile de casare și a modificat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., aspectele ce presupun o verificare a modului de individualizare a pedepsei nu pot fi analizate din dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. Prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Dacă legiuitorul ar fi dorit să mențină în cadrul cazurilor de casare situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Aceasta este rațiunea pentru care critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie nici cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și apare ca fiind nefondată. Față de aceste aspecte și nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.F.

împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 13 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, nulitatea absolută constatată datorată lipsei prezenței inculpatului P.M. neafectând situația recurentului-inculpat S.I.F. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat S.I.F. va fi obligat la plata sumei de 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, urmează să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului-inculpat P.M. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, urmează să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 13 mai 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează, în parte, decizia penală recurată numai în ceea ce-1 privește pe inculpatul P.M. și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.F. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul-inculpat S.I.F. la plata sumei de 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului-inculpat P.M.

până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AZ