ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1193/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1193/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 173 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului Arad,
în baza art. 20 rap. la art. 174, art.
175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., prin
completarea încadrării juridice din rechizitoriu și art. 320
1
C.
proc. pen., au fost condamnați inculpații O.O., O.P., O.A.F., O.C., la 5 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 189
alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., prin completarea
încadrării juridice din rechizitoriu și art. 320
1
C. proc. pen., au fost
condamnați aceiași inculpați la câte două pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare
fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 180
alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., prin completarea
încadrării juridice din rechizitoriu și art. 320
1
C. proc. pen., au fost
condamnați aceeași inculpați, la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii
de loviri și alte violențe.
În baza art. 20 rap. la
art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 99, 109 C. pen., prin completarea încadrării juridice dată
faptelor, a fost condamnat inculpatul minor O.V., la 2 ani și 5 luni închisoare,
pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.
În baza art. 189
alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 99, 109
C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, a fost condamnat
același inculpat, la câte două pedepse de 1 an și 3 luni închisoare fiecare, pentru
săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 180
alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320
1
C. proc. pen. și art. 99, 109
C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, a fost condamnat
același inculpat, la 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri
și alte violențe.
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților
O.O., O.P., O.A.F. și O.C. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care
fiecare inculpat o va executa fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile
art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților menționați exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin.
(1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și
lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 88 C.
pen., s-a dedus reținerea din 19 martie 2013 și prevenția de la 20 martie 2013,
până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților
O.O., O.P., O.A.F. și O.C.
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului O.V.
în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 5 luni închisoare, pe care acesta o va executa
fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile
art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului O.V. exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului O.V., sub supravegherea
Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 86
2
C. pen., s-a fixat un termen de încercare de 5 ani și 6 luni.
În baza art. 86
3
C. pen., dispune ca inculpatul O.V. să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la datele
fixate la Serviciul de Probațiune;
- să anunțe schimbarea
domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile;
- să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să respecte celelalte
măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii.
În baza art. 359 C.
proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul
săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare, ori pentru neîndeplinirea
măsurilor de supraveghere.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii
se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14, 346
C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C.
civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență
Arad și au fost obligați pe inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C., iar pe inculpatul
O.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente O.P. și O.E., să plătească acestuia
suma de 506,71 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate
N.N., cu titlu de daune materiale, actualizată cu majorări, dobânzi legale și penalități,
până la plata efectivă a prejudiciului.
În baza art. 14, 346 C.
proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C.
civ. admite acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara
și obligă pe inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C., iar pe inculpatul O.V., în solidar
cu părțile responsabile civilmente O.P. și O.E., să plătească acestuia suma de 5.978,7
RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate N.N., cu titlu
de daune materiale, actualizată cu majorări, dobânzi legale și penalități, până
la plata efectivă a prejudiciului.
S-a constatat că în cauză
părțile vătămate N.N. și C.I., nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații: O.O., O.P., O.A.F. și O.C.,
precum și pe inculpatul O.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente O.P.
și O.E., să plătească statului câte 1.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare.
Din ansamblul materialului
probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că în cursul cercetării judecătorești
inculpații încunoștințați asupra conținutului și efectelor dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. vizând recunoașterea vinovăției, au înțeles să se prevaleze expres
de acestea.
În acest context, probele
de vinovăție evidențiate pe parcursul derulării cauzei, în sarcina ambilor inculpați,
raportat la învinuirile așa cum au fost evidențiate în rechizitoriu, nu pot fi constatate
decât ca fiind întărite de inculpați prin care recunosc în totalitate faptele reținute
în actul de sesizare a instanței.
Analizând starea de fapt
reținută, instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpații
O.O., O.P., O.A.F. și O.C.
, care în seara zilei de 16
ianuarie 2013, în jurul orei 22.30, au lovit cu parii pe partea vătămată N.N., în
diferite zone ale corpului, cauzând acesteia multiple leziuni traumatice în zona
capului (respectiv traumatism cranio-cerebral grav, afirmativ prin heteroagresiune,
hematom extradural temporal stâng operat, hematom subdural acut fronto-temporo-parietal
stâng operat, lamă de hematom extradural drept în resorbție, fractură temporo-parietală
dreaptă, multiple contuzii cerebrale fronto-parietale dreapta în resorbție, hemipareză
dreaptă în curs de recuperare, insuficiență respiratorie acută protezată mecanic
remisă, anemie secundară formă ușoară) care au necesitat pentru vindecare un număr
de 85-90 zile de îngrijiri medicale și potrivit criteriologiei medico-legale viața
i-a fost pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale câte unei tentative
la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174
și la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru fiecare dintre cei cinci inculpați
participanți la agresiune.
Faptele acelorași inculpați
de a o agresa în aceeași seară, în același mod și același context pe partea vătămată
C.I., producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr
de 9 zile de îngrijiri medicale, iar potrivit criteriologiei medico-legale viața
nu i-a fost pusă în primejdie (comoție cerebrală, agresiune, echimoze, escoriații
scalp, escoriații și echimoze multiple faciale, contuzie maxilar superior cu fractură
coronară 22, contuzie toracică, contuzie parieto-abdominală, contuzie membre inferioare
bilateral, contuzie coloană dorso-lombară), întrunesc elementele constitutive ale
câte unei infracțiuni de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.
(2) C. pen. pentru fiecare din inculpații O.O., O.P., O.A.F., O.C. și O.V.
Tentativa la infracțiunea
de omor a fost săvârșită de inculpați, sub aspectul laturii subiective, cu intenție
indirectă, aceștia neurmărind să o ucidă pe partea vătămată N.N., dar prin intensitatea
loviturilor aplicate, multitudine acestora și zona vizată, prevăzând rezultatul
agresiunii exercitate și acceptând posibilitatea producerii lui (moartea părții
vătămate), dar care din fericire nu și-a produs efectul datorită intervenției prompte
a medicilor.
Faptele acelorași cinci
inculpați care ulterior agresiunii ce a avut loc, contrar voinței părților vătămate,
i-au târât pe aceștia din urmă până în curtea locuinței inculpaților, pe o distanță
de aproximativ 70 metri, continuând apoi să exercite agresiuni asupra lor după ce
în prealabil au procedat la imobilizarea acestora, întrunesc elementele constitutive
a câte două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de
art. 189 alin. (2) C. pen. pentru fiecare din inculpații O.O., O.P., O.A.F., O.C.
și O.V.
De asemenea, la data de
17 ianuarie 2013, inculpatul O.O. a formulat o plângere penală împotriva celor două
părți vătămate sub aspectul comiterii de către aceștia a infracțiunilor de violare
de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., loviri sau alte violențe,
prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., respectiv amenințare, prevăzută de
art. 193 C. pen. susținând că faptele au fost comise de N.N. și C.I. în seara zilei
de 16 ianuarie 2013, atunci când au pătruns fără drept în curtea locuinței sale,
l-au amenințat și agresat atât pe el, cât și pe frații săi O.P. și O.A.F., după
care i-au bătut. În ziua următoare, 18 ianuarie 2013, atât O.O. și frații săi O.P.
și O.A.F., s-au prezentat la Serviciul Județean de Medicină Legală Arad unde au
fost examinați de către un medic legist. Cu această ocazie au fost găsite pe corpul
acestora câte o leziune traumatică la fiecare, după cum urmează: O.O. - parieto-temporal
dreapta părți moi pericraniene ușor tumefiate și indurate cu tegument echimotic,
de culoare brun-gălbui-albăstrui palid, pe suprafață de 3,5/5 cm care necesită pentru
vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale; O.P. - antebraț drept, treime proximală
și medie, bord cubital, echimoză de formă alungită, orientată în axul lung, de culoare
galben-verzuie, cu dimensiuni de 17/2-4 cm care necesită pentru vindecare un număr
de 1-2 zile de îngrijiri medicale; O.A.F. - acuză dureri la nivelul hemitoracelui
stâng, față posterioară, regiune scapulară, fără leziuni traumatice la acest nivel
la momentul examinării medico-legale însă are nevoie tot de 1-2 zile de îngrijiri
medicale.
În ziua următoare comiterii
infracțiunilor, respectiv în data de 17 ianuarie 2013, pe locul numit de săteni
„ogradă” și unde părțile vătămate au fost agresate de inculpați, respectiv lângă
imobilul martorei L.T.S., au fost găsite de martorul minor T.I.L. lanțul de culoare
galbenă purtat la gât în seara anterioară de partea vătămată C.I., certificatul
de naștere și cartea de identitate a acestuia. Aceste bunuri au fost apoi predate
de mama martorului organelor de poliție.
În cursul urmăririi penale,
părțile vătămate N.N. și C.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Spitalul Clinic Județean
de Urgență Arad și Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara au formulat cereri,
la care s-au atașat fișele de observație și decontul de cheltuieli prin care s-au
constituit părți civile, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătății, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 și art. 14, 15 C.
proc. pen.
Împotriva sentinței Tribunalului
Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații O.O.,
O.P., O.A.F. și O.C.
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Arad a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitatea pedepselor
stabilite, cu referire la cuantumul acestora calculat prin prisma incidenței disp.
art. 320
1
C. proc. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte, al modului
în care au fost aplicate disp. art. 86
3
C. pen., față de inculpatul minor
O.V., cu referire la sintagma „să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul
de Probațiune în limitele legii”.
Inculpații au solicitat
reducerea pedepselor, făcând aplicarea prevederilor art. 73 lit. b), art. 74
lit. a) și c), art. 76, art. 81 C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.
Prin decizia penală
nr. 140/A din 08 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,
s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinței
penale nr. 173 din 15 mai 2013.
A fost desființată sentința
apelată și rejudecând:
A descontopit pedeapsa
rezultantă de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), cu excepția dreptului de a alege, și
lit. b) C. pen., aplicate de prima instanță inculpaților apelanți, în pedepsele
componente.
În baza art. 189
alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C. la câte două pedepse
de 5 ani, fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate
în mod ilegal.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit
aceste pedepse cu celelalte pedepse individuale stabilite de prima instanță, aplicând
pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpații O.O., O.P.,
O.A.F. și O.C. să execute pedeapsa rezultantă de câte 5 ani închisoare ani închisoare
fiecare, și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a), cu excepția dreptului de a alege, și lit. b) C. pen.
A descontopit pedeapsa
rezultantă de 2 ani și 5 luni aplicată inculpatului minor O.V., în pedepsele componente.
În baza art. 189
alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul O.V. la câte două pedepse de 2 ani și 4
luni, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 20 rap. la
art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul O.V. la pedeapsa
de 2 ani și 5 luni pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse cu cealaltă
pedeapsă stabilită de prima instanță, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea,
aceea de 2 ani și 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul O.V. să execute pedeapsa
rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare.
A înlăturat dispoziția,
în cazul inculpatului O.V., „să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de
Probațiune, în limitele legii”.
A menținut în rest celelalte
dispoziții ale sentinței.
În baza art. 381
alin. (2), art. 383 alin. (1
1
) și (2) rap. la art. 350 alin. (1) C.
proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv
de la 15 mai 2013 la zi, și a menținut starea de arest a inculpaților O.O., O.P.,
O.A.F. și O.C.
În baza art. 379 pct.
1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații
O.O., O.P., O.A.F. și O.C. împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel,
s-au reținut, în esență, următoarele:
Instanța de prim control
judiciar a arătat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind
rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării
judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, ale părților vătămate și recunoașterea
inculpaților, care au cerut judecata simplificată, pe baza recunoașterii probatoriului
de la urmărirea penală, și au beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
De asemenea, încadrările
juridice date faptelor sunt corecte, având în vedere că sunt întrunite elementele
constitutive ale
infracțiunilor
pentru care inculpații au fost trimiși în judecată,
respectiv inculpații
O.O., O.P., O.A.F. și O.C.
, pentru săvârșirea unei infracțiuni
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174,
art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și două infracțiuni de lipsire de libertate în
mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de loviri și
alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 75
alin. (1) lit. c) C. pen., și inculpatul minor O.V., pentru săvârșirea a unei infracțiuni
de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174,
art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și câte două infracțiuni de lipsire de libertate
în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de loviri
și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Inculpații apelanți au
arătat că prima instanță ar fi trebuit să rețină în favoarea lor ca circumstanțe
atenuante faptul că sunt persoane tinere, nu au antecedente penale și au avut o
atitudine sinceră în faza de judecată.
În ceea ce
privește reținerea de către prima instanță a
circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74
C. pen., instanța de apel a reținut că acestea sunt circumstanțe judiciare, care
nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului.
Recunoașterea anumitor
împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările
luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează
de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul
special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context,
lipsa antecedentelor penale dovedește un grad mai redus de periculozitate al inculpatului,
însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută
de art. 74 lit. a) C. pen., ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei
aplicate, ceea ce s-a și întâmplat în speță.
De asemenea, prezentarea
în fața organelor judiciare reprezintă un comportament normal, neputându-i-se atribui
în mod automat sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Răspunderea penală nu poate
fi atenuată în situația în care inculpații au încercat să suprime viața părților
vătămate N.N. și C.I., iar conduita procesuală a fost parțial necorespunzătoare
(inițial, inculpații au îngreunat aflarea adevărului în cauză, încercând să inducă
în eroare organele de urmărire penală, susținând că au intrat în curtea lor doi
indivizi care i-au luat la bătaie, vrând să intre peste ei în casă, și că au fost
astfel provocați de părțile vătămate).
O asemenea stare de fapt
nu este corespunzătoare adevărului, inculpații revenind apoi în faza judecății,
și solicitând judecata pe baza celor reținute în rechizitoriu, și în funcție de
materialul probator de la urmărirea penală, beneficiind astfel de prev. art. 320
1
C. proc. pen., și de reducerea limitelor de pedeapsă prev. de alin. (7) al aceluiași
articol.
Prin raportul de constatare
medico-legală cu examinarea persoanei din 25 februarie 2013 s-a arătat că partea
vătămată N.N. a fost externată din Spitalul Clinic Județean Timișoara - Clinica
de Neurochirurgie cu diagnosticul: traumatism cranio-cerebral grav, afirmativ prin
heteroagresiune, hematom extradural temporal stâng operat, hematom subdural acut
fronto-temporo-parietal stâng operat, lamă de hematom extradural drept în resorbție,
fractură temporo-parietală dreaptă, multiple contuzii cerebrale fronto-parietale
dreapta în resorbție, hemipareză dreaptă în curs de recuperare, insuficiență respiratorie
acută protezată mecanic remisă, anemie secundară formă ușoară. A fost apoi internat
la Arad până în data de 02 februarie 2013. Conform acestui act medico-legal, leziunile
traumatice arătate anterior pot data din noaptea de 16/17 ianuarie 2013, au necesitat
pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale și potrivit criteriologiei
medico-legale, viața părții vătămate a fost pusă în primejdie.
Prin raportul de primă
expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 20 martie 2013 s-a arătat că
partea vătămată C.I. a fost externat din Spitalul Clinic Județean Arad cu diagnosticul:
comoție cerebrală, agresiune, echimoze, escoriații scalp, escoriații și echimoze
multiple faciale, contuzie maxilar superior cu fractură coronară 22, contuzie toracică,
contuzie parieto-abdominală, contuzie membre inferioare bilateral, contuzie coloană
dorso-lombară. Aceste leziuni traumatice au necesitat pentru vindecare un număr
de 9 zile de îngrijiri medicale, iar potrivit criteriologiei medico-legale, viața
părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, în acest context, la data de 17
ianuarie 2013 și 02 aprilie 2013, partea vătămată C.I. a declarat că înțelege să
formuleze plângere prealabilă împotriva inculpaților O.O., O.P., O.A.F., O.C. și
O.V.
Prin urmare, instanța
de apel a înlăturat susținerile inculpaților, pentru reținerea circumstanțelor atenuante
și a reapreciat cuantumul pedepselor ținând cont de limitele prevăzute de lege,
precum și de reducerea acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Astfel, s-a
considerat că o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru infracțiunile
deduse judecății, comise de acești inculpați,
este proporțională cu periculozitatea faptelor
și a făptuitorilor.
În ceea ce privește pedepsele
aplicate inculpaților majori sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni de lipsire
de libertate în mod ilegal, s-a constatat că acestea au fost stabilite în mod nelegal,
sub limita minimă prevăzută de lege, precum și sub această limită, pentru inculpatul
minor, în ce privește infracțiunile de tentativă la infracțiunea de omor calificat
și două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.
Prin urmare, în lipsa
unor împrejurări care să fie reținute drept circumstanțe atenuante ce ar impune
reducerea pedepselor sub limitele minime prev. de textele de lege încriminatorii,
în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinței penale nr. 173 din 15 mai 2013.
S-a desființat sentința apelată și, rejudecând, s-a dispus în consecință.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
invocând motivul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivului
de recurs invocat Parchetul a învederat că decizia instan
ței de apel este nelegală
în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului minor O.V. pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap.
la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.
Astfel, s-a susținut că,
potrivit dispozi
țiilor
art. 175 C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat este de la 15 la
25 ani.
Practica
judiciar
ă
și jurisprudența a statuat că, în cazul în care sunt aplicabile mai multe cauze
de reducere a pedepsei, respectiv art. 320
1
C. proc. pen., tentativa
și minoritatea, ordinea este următoarea: se aplică întâi dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., întrucât textul de lege folosește sintagma „reducerea cu o treime
a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege”, iar dispozițiile art. 141
1
C. pen. arată că „prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută
în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea
în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”, apoi se aplică
reducerea prevăzută pentru tentativă și, în final, reducerea pentru starea de minoritate.
În spe
ță, inculpatul O.V. a
fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat,
prev. de art. 20 rap. Ia art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea
art. 99 și urm. C. pen., întrucât este minor.
Inculpatul a recunoscut
comiterea faptei re
ținută
în sarcina sa prin actul de inculpare și a beneficiat de aplicarea dispozițiilor
art. 320
1
C. proc. pen. astfel încât limitele de pedeapsă la care instanța
trebuia să se raporteze, înainte de a aplica reducerea prevăzută pentru tentativă
și starea de minoritate, sunt între 10 ani și 16 ani și 8 luni.
Aplic
ând ulterior reducerea
prevăzută de lege pentru tentativă și starea de minoritate, minimul „prevăzut de
lege pe care instanța putea să îl aplice inculpatului O.V. pentru săvârșirea infracțiunii
de tentativă Ia infracțiunea de omor calificat era de 2 ani și 6 luni închisoare
(5 ani reducerea ca urmare a reținerii tentativei și 2 ani și 6 luni urmare a reținerii
stării de minoritate).
Instan
ța de apel, deși nu a
reținut în favoarea inculpatului o circumstanță atenuantă care să justifice coborârea
pedepsei sub minimul special prevăzut de
lege, a aplicat o pedeaps
ă de 2 ani și 5 luni închisoare,
sub limita minimă prevăzută de lege.
Procedând
în acest fel, decizia
pronunțată de instanța de apel în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului
minor O.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat,
prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art.
99 și urm. C. pen., este nelegală, pedeapsa fiind în alte limite decât cele prevăzute
de lege.
Fa
ță de aceste motiv, s-a
solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărâri atacate și, în rejudecare,
pronunțarea unei noi hotărâri, legale și temeinice, prin care se aplice inculpatului
O.V..
La termenul din 20 martie
2014, reprezentantul Ministerului Public a precizat că Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Timișoara a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 140/A din 8.07.2013,
cazul de casare invocat fiind art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. că la momentul
declarării recursului și redactării acestuia, soluțiile pronunțate de către instanțele
anterioare cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat erau nelegale, în sensul
că i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni.
Având în vedere modificările
legislative, reprezentantul Ministerului Public a solicitat aplicarea dispozițiilor
art. 5 din noul C. pen., susținând că fapta inculpatului (infracțiunea de tentativă
la omor) se încadrează în disp. art. 32 din noul C. pen. rap. la art. 188 alin.
(1) din noul C. pen. cu ref. la art. 113 și art. 300 din noul C. pen. și art. 320
1
din vechiul C. proc. pen., situație în care limitele de pedeapsă, urmare a aplicării
cauzelor de reducere, respectiv 1/3 pentru tentativă în minoritate, sunt între 1
an și 8 luni - 3 ani și 4 luni închisoare.
De asemenea, având în
vedere dispozițiile art. 114 din noul C. pen. referitoare la sancțiunile ce pot
fi aplicate minorului, acesta având aplicate deja o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere,
se impune admiterea recursului, casarea parțială a hotărârilor, numai în ceea ce-l
privește pe inculpatul O.V. și aplicarea acestuia a sancțiunii prev. de art. 114
alin. (2) lit. b) din noul C. pen., pe un termen de 6 luni.
Recursul este fondat doar
sub aspectul incidenței în cauză a legii penale mai favorabile față de inculpatul
O.V.
În examinarea legii incidente
cu privire la acuzația formulată față de intimatul-inculpat, instanța de recurs
urmează să analizeze, influența modificărilor legislative cu privire la elementele
constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat, (situație în care instanța
verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă
poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică), consecințele
produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele
la data judecării recursului (situație în care instanța are în vedere caracterul
unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare
în raport de încadrarea juridică dată faptei), precum și instituțiile autonome în
raport de încriminarea și de sancțiunea decurgând din încriminare, respectiv dispozițiile
art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 86
1
C. pen. anterior și dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen. anterior, în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește influența
modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor
pentru care inculpatul O.V. este acuzat, instanța de recurs relevă următoarele:
Examinarea încadrării
juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru
a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare,
cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire
Ia sancțiune.
Este neîndoielnic faptul
că pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta, iar unitatea dintre încriminare
și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea
dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Tot astfel, aceeași unitate
împiedică combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante
și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal
unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea
penală.
Pentru a compara cele
două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare
la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce
decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii
noi.
Astfel, pentru a vedea
cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie să se stabilească dacă și cum
anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
Astfel, potrivit art.
189 alin. (2) C. pen. anterior
„În cazul în care fapta este săvârșită prin simularea de calități
oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună
sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj,
precum și în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori
sănătatea sau viața îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la
15 ani.”
Conform dispozițiilor
art. 205 din noul C. pen. „
Lipsirea de libertate în mod ilegal
(1) Lipsirea de libertate
a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire
de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima
voința ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta este săvârșită:
a) de către o persoană
înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sănătatea
sau viața victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut
ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(5) Tentativa la infracțiunile
prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.”
Având în vedere că inculpatul
a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate
prev. de
art.
189 alin. (2) C. pen. (limite de pedeapsă de la 7 ani la 15 ani) cu aplicarea
art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen. anterior, limitele de pedeapsă avute în vedere de instanță la stabilirea pedepsei
erau de la 3 ani și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare, respectiv 4 luni și 2
ani și 4 luni cu aplicarea și reținerea dispozițiilor art. 99 și art. 109 C.
pen. anterior și cu reținerea dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen. anterior.
În cazul infracțiunii
prev. de
205
din noul C. pen. limitele, minimă și maximă, de pedeapsă sunt între 1 an și 7 ani.
Comparând conținutul reglementărilor
menționate, instanța de recurs constată că modificarea textelor de lege cu privire
la conținutul constitutiv al infracțiunilor a operat doar sub aspectul elementului
material al laturii obiective, de aceea stabilirea legii penale mai favorabile se
va face în raport de conținutul noii reglementări și de sancțiunea prevăzută de
aceasta, care are limite mai favorabile în legea nouă (de la 1 la 7 ani).
În ceea ce privește aplicarea
legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare
a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța
de apel către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute
de legea nouă.
Tot astfel,instanța de
recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă,
dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut
de legea veche, așa după cum nici situația inversă nu este posibilă.
În concret, în ceea ce
privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, instanța de recurs constatând
diferența dintre minimul și maximul special din legea nouă, de la 1 la 7 ani închisoare,
și de la 7 la 15 ani în cazul legii vechi, având în vedere
aplicarea art. 99 și
art. 109 C. pen. anterior și reținerea dispozițiilor art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. anterior urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru această
infracțiune just proporționalizat, în raport de considerentele sus-menționate.
Astfel, din actele dosarului
rezultă că, potrivit legii vechi, inculpatul a primit o sancțiune de 2 ani și 4
luni pentru această infracțiune cu aplicarea dispozițiilor
art. 99 și art. 109
C. pen. anterior și cu reținerea dispozițiilor
art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen.
anterior.
Este de precizat că reglementarea
cuprinsă în art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) din noul C. proc.
pen. (art. 320
1
C. proc. pen. anterior) nu a fost modificată în conținutul
său.
În aceste condiții, făcând
aplicarea acestor dispoziții legale, în raport de limitele minimă și maximă de pedeapsă
stabilite după reducerea la jumătate a acestora urmare a aplicării
art. 99 și art. 109
C. pen. anterior
instanța de recurs va reduce proporțional sancțiunea stabilită pentru infracțiunea
prev. de
art. 189 alin. (2) C. pen. anterior (
art. 205 din noul C. pen.)
la pedeapsa de 1 an și
8 luni închisoare.
În ceea ce privește tentativa
la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap la art. 174 -175 lit. i)
C. pen. anterior
cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. anterior
, pentru care inculpatul O.V. a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 2 ani și 5 luni închisoare, instanța de recurs observă următoarele:
Potrivit vechii reglementări
art. 174 - 175 lit. i) C. pen. „Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare
de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește. Omorul
săvârșit în public, se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea
unor drepturi. Tentativa se pedepsește.”
Potrivit art. 188 din
noul C. pen. „(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la
20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește.”
Comparând reglementările
menționate constată că încriminării din textul de lege anterior îi corespunde sub
aspectul reglementării activității infracționale, dispozițiile art. 188 din
noul C. pen. Sub aspectul limitelor sancțiunii penale, este de observat că limitele
de pedeapsă prevăzute de lege în vechea reglementare sunt de la 15 ani la 25 ani,
iar în reglementarea actuală sunt între 10 și 20 ani.
Mai este de remarcat faptul
că în ceea ce privește tentativa, conținutul acesteia este identic în vechea și
în actuala reglementare, dispozițiile art. 20 C. pen. anterior au ca și corespondent
în noua reglementare dispozițiile art. 32 C. pen.
În concret, referitor
la această infracțiune, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate,
instanța de recurs constatând diferența dintre minimul și maximul special din legea
nouă, de la 10 la 20 ani închisoare respectiv de la 15 la 25 ani în cazul legii
vechi, având în vedere
aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și reținerea dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior, urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru
această infracțiune just proporționalizat.
Astfel, din actele dosarului
rezultă că, potrivit legii vechi inculpatul a primit o sancțiune de 2 ani și 5 luni
închisoare pentru această infracțiune cu aplicarea dispozițiilor
art. 99 și art. 109
C. pen. anterior și cu reținerea dispozițiilor
art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen.
anterior.
În aceste condiții, făcând
aplicarea acestor dispoziții legale, în raport de limitele minimă și maximă de pedeapsă
stabilite după reducerea la jumătate a acestora, urmare a aplicării
art. 20 C. pen. anterior
(art. 32 din noul C. pen.), apoi a reducerii la jumătate a limitelor astfel rezultate
conform art. 99 și art. 109 C. pen. anterior,
instanța de recurs va reduce proporțional
sancțiunea stabilită pentru infracțiunea prev. de
art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) C.
pen. anterior făcând, totodată, și aplicarea dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior,
la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
Ca urmare a stabilirii
legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul
succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care
a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În ceea ce privește pedeapsa
complementară sau accesorie aplicată în baza C. pen. anterior, aceasta trebuie să
aibă corespondent în legea nouă, urmând a se executa, potrivit art. 12 din Legea
nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., în conținutul și limitele prevăzute
de legea nouă.
Potrivit hotărârii de
condamnare recurate, inculpatului O.V. i s-a interzis ca pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) lit. a) cu excepția dreptului de a alege
și lit. b) C. pen. anterior. Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) cu excepția dreptului de a alege și lit. b)
C. pen. anterior are corespondent în art. 65 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Ca
urmare, pedeapsa accesorie se va execute în acest conținut în condițiile și pe durata
prev. de art. 65 C. pen., însoțind pedeapsa principală aplicată inculpatului.
În ceea ce privește instituțiile
autonome în raport de încriminare și de sancțiunea decurgând din încriminare [în
speță art. 33 lit. a) C. pen., art. 86
1
C. pen. anterior și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.], instanța de recurs relevă următoarele aspecte:
Principiul constituțional
al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor
celor două coduri cu privire la instituțiile autonome.
Doctrina a statuat că
aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu
contravine principiului legalității și nu este creată o lex tertia.
Tot în doctrina de specialitate
s-a statuat că „lex tertia” apare atunci când sunt preluate condițiile de existență
ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate
dintr-o altă lege. „Lex tertia” presupune combinarea dispozițiilor de favoare în
cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin „lex tertia” se au
în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de
efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la
instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire
la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei
instituții (faptul juridic).
În aplicarea principiului
constituțional că legea penală mai favorabilă retroactivează, nu trebuie ca legea
nouă să devină sub nici un aspect una defavorabilă, întrucât legea penală mai favorabilă
se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală.
În cazul concursului de
infracțiuni se consideră că principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat
atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu
prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs.
Astfel, mai întâi se va
stabili pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă în baza principiului legii
penale mai favorabile, iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul
aceluiași principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei
rezultante pentru concursul de infracțiuni.
În cazul succesiunii de
legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni
se va aplica legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind
mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente fără a se putea
spune că astfel s-ar crea o lex tertia.
Determinarea legii penale
mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va face
în concret, contopind pedepsele stabilite mai întâi - potrivit legii vechi și apoi
potrivit legii noi.
Teoretic este posibil
ca noul C. pen. să fie unei legi penale mai favorabil, dat fiind că algoritmul prevăzut
de C. pen. anterior permite ca pedeapsa rezultantă să ajungă până la totalul aritmetic
al pedepselor stabilite, în vreme ce Noul C. pen. limitează sporul aplicabil la
1/3 din suma celorlalte pedepse (în afara celei de bază).
Procedând astfel, fără
a se aplica un spor de pedeapsă, instanța de recurs constată că legea penală mai
favorabilă este cea conținută în reglementarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior,
sens în care, urmând regulile concursului de infracțiuni urmează a contopi pedepsele
principale de 1 an și 8 luni, 1 an și 8 luni, 1 an și 8 luni și 1 lună închisoare
stabilite prin prezenta decizie și a dispune să execute pedeapsa cea mai grea de
1 an și 8 luni închisoare și pedeapsa accesori a interzicerii drepturilor prev.
de art. 65 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
Cât privește modalitatea
de executare a pedepsei aplicată inculpatului O.V., instanța de recurs, făcând referire
și la concluziile procurorului sub acest aspect, în evaluarea legii penale mai favorabile
reține următoarele aspecte:
Noul C. pen. modifică
într-o manieră substanțială regimul sancționator aplicabil minorilor, renunțând
complet la aplicarea de pedepse în favoarea măsurilor educative. În aceste condiții,
în cauzele privind infracțiuni comise de minori anterior intrării în vigoare a noului
C. pen. se pune în mod necesar problema identificării legii penale mai favorabile.
Tocmai de aceea, legea pentru punerea în aplicare a noului C. pen. consacră un capitol
aspectelor legale de aplicarea în timp a legii penale în cazul faptelor comise de
minori.
Este de remarcat faptul
că majoritatea acestor dispoziții privesc sancțiunile deja aplicate minorilor la
momentul intrării în vigoare a noilor reglementări, fără a fi incluse mai multe
criterii pentru alegerea legii mai favorabile în această materie.
Alegerea legii mai favorabile
se va face și de această dată „in concreto”, având în vedere sancțiunea spre care
se orientează instanța și nu sancțiunile prevăzute in abstracto de lege.
Astfel, faptul că, potrivit
prevederilor C. pen. în vigoare, unui minor îi puteau fi aplicate și pedepse, nu
conducea „de plano” la concluzia că legea nouă este întotdeauna mai favorabilă.
Tocmai de aceea, în doctrină se face trimitere la principii la alegere a reglementării
mai favorabile, în funcție de diferitele sancțiuni prevăzute de cele două reglementări
succesive:
a) Dacă potrivit C.
pen. în vigoare instanța se orientează spre măsura educativă a mustrării, legea
penală mai favorabilă va fi acest cod, mustrarea fiind mai puțin severă decât oricare
dintre măsurile educative prevăzute de codul nou;
b) Dacă potrivit C.
pen. în vigoare instanța s-ar orienta spre măsura libertății supravegheate, pentru
determinarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere corespondența acestei
măsuri cu supravegherea prevăzută de noul C. pen., respectiv locul ocupat de măsura
supravegherii în ierarhia măsurilor educative neprivative de libertate reglementate
de noul C. pen.
Astfel, între libertatea
supravegheată prevăzută de C. pen. în vigoare și supravegherea prevăzută de noul
C. pen. va fi mai favorabilă supravegherea, întrucât are o durată mai mică și nu
poate fi însoțită de obligația prestării unei munci neremunerate în folosul
comunității.
Tot astfel, dacă potrivit
legii noi instanța s-ar opri asupra stagiului de formare civilă, legea mai favorabilă
va fi tot noul C. pen., întrucât potrivit acestuia stadiul de formare civilă este
o măsură mai ușoară decât supravegherea.
În schimb, măsura consemnării
la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică sunt considerate măsuri mai severe
decât supravegherea, dar se pune întrebarea dacă ele trebuie considerate ca fiind
mai severe și față de libertatea supravegheată. Considerăm că răspunsul este afirmativ,
din cel puțin două considerente: în primul rând, așa cum se poate constata din ansamblul
prevederilor Legii de aplicare a C. pen., principiul urmat de legiuitor este acela
potrivit căruia, în evaluarea severității unor măsuri sau sancțiuni neprivative
de libertate, conținutul prevalează față de durată.
În al doilea rând se observă
că potrivit art. 18 alin. (1) Legea de aplicare a C. pen., măsura educativă a libertății
supravegheate pronunțată în baza C. pen. anterior se execută în continuare și după
intrarea în vigoare a noului C. pen.
Această prevedere conduce
la concluzia că măsura analizată nu este mai severă decât toate măsurile neprivative
de libertate prevăzute de noul C. pen., în caz contrar fiind necesară înlocuirea
ei cu una dintre acestea.
c) Dacă potrivit uneia
dintre legi instanța s-ar orienta către o măsură educativă neprivativă de libertate,
iar potrivit celeilalte ar aprecia că se impune o măsură privativă de libertate,
va fi, în mod evident, mai favorabilă legea care permite aplicarea măsurii neprivative
de libertate;
d )Potrivit art. 18 din
Legea de aplicare a C. pen., în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală
mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării,
aplicabilă potrivit C. pen. anterior, este considerată mai favorabilă decât o măsură
educativă privativă de libertate prevăzută de noul C. pen.
Din această perspectivă
se apreciază că aceeași ierarhie va exista și între pedeapsa amenzii executabilă
și măsurile educative privative de libertate.
f) Între măsura educativă
a internării într-un centru de reeducare și cea a internării în centrul educativ,
va fi considerată mai favorabilă măsura prevăzută de noul C. pen., având în vedere
atât durata nedeterminată a măsurii prevăzute de C. pen. în vigoare, cât și posibilitatea
prelungirii acesteia.
Un argument în plus în
acest sens, este dat de prevederile art. 19 alin. (1) din Legea de aplicare a C.
pen., potrivit cărora „măsura educativă a internării într-un centru de reeducare
dispusă în baza C. pen. din 1969 se înlocuiește cu măsura educativă a internării
într-un centru educativ, pe o durată egală cu timpul rămas din momentul rămânerii
definitive a hotărârii prin care s-a luat măsura internării în centrul de reeducare
și până la majoratul celui în cauză, dar nu mai mult de 3 ani.”
g) Între pedeapsa închisorii
executabilă și măsura educativă a internării în centrul de detenție va fi întotdeauna
mai favorabilă măsura educativă.
Așa fiind, pentru considerentele
arătate, văzând disp. art. 385
15
alin. (1) lit. d) C. proc. pen. urmează
a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva
deciziei penale nr. 140/A din data de 07 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția penală.
Va casa în parte decizia
penală atacată și în parte sentința penală nr. 173 din data de 15 mai 2013 a Tribunalului
Arad și, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa
rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor O.V. prin decizia
penală atacată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor,
astfel:
- 2 ani și 4 luni închisoare
stabilită prin decizia penală atacată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire
de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.;
- 2 ani și 4 luni închisoare
stabilită prin decizia penală atacată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire
de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.;
- 2 ani și 5 luni închisoare
stabilită prin decizia penală atacată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat
prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i)
C. pen. cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen.;
- 1 lună închisoare stabilită
prin sentința penală nr. 173 din 15 mai 2013 a Tribunalului Arad pentru săvârșirea
infracțiunii de loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) și art. 99, art. 109 C. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată
inculpatului O.V. de la 2 ani și 4 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea
art. 113 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc.
pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Va reduce pedeapsa aplicată
inculpatului O.V. de la 2 ani și 4 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea
art. 113 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc.
pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Va menține pedeapsa de
1 lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri
sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea
art. 99, art. 109 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) C.
proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. p