ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1193/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, în baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu și art. 320 1 C. proc. pen., au fost condamnați inculpații O.O., O.P., O.A.F., O.C., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu și art. 320 1 C. proc. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la câte două pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu și art. 320 1 C. proc. pen., au fost condamnați aceeași inculpați, la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe. În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 99, 109 C. pen., prin completarea încadrării juridice dată faptelor, a fost condamnat inculpatul minor O.V., la 2 ani și 5 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 99, 109 C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, a fost condamnat același inculpat, la câte două pedepse de 1 an și 3 luni închisoare fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 99, 109 C. pen., prin completarea încadrării juridice din rechizitoriu, a fost condamnat același inculpat, la 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților O.O., O.P., O.A.F. și O.C. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care fiecare inculpat o va executa fără aplicarea vreunui spor. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților menționați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea din 19 martie 2013 și prevenția de la 20 martie 2013, până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților O.O., O.P., O.A.F. și O.C. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului O.V. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 5 luni închisoare, pe care acesta o va executa fără aplicarea vreunui spor. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului O.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului O.V., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 86 2 C. pen., s-a fixat un termen de încercare de 5 ani și 6 luni.

În baza art. 86 3 C. pen., dispune ca inculpatul O.V. să se supună următoarelor măsuri: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune; - să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; - să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare, ori pentru neîndeplinirea măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C. civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad și au fost obligați pe inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C., iar pe inculpatul O.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente O.P. și O.E., să plătească acestuia suma de 506,71 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate N.N., cu titlu de daune materiale, actualizată cu majorări, dobânzi legale și penalități, până la plata efectivă a prejudiciului.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C. civ. admite acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara și obligă pe inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C., iar pe inculpatul O.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente O.P. și O.E., să plătească acestuia suma de 5.978,7 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate N.N., cu titlu de daune materiale, actualizată cu majorări, dobânzi legale și penalități, până la plata efectivă a prejudiciului. S-a constatat că în cauză părțile vătămate N.N. și C.I., nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații: O.O., O.P., O.A.F.

și O.C., precum și pe inculpatul O.V., în solidar cu părțile responsabile civilmente O.P. și O.E., să plătească statului câte 1.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare. Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că în cursul cercetării judecătorești inculpații încunoștințați asupra conținutului și efectelor dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. vizând recunoașterea vinovăției, au înțeles să se prevaleze expres de acestea. În acest context, probele de vinovăție evidențiate pe parcursul derulării cauzei, în sarcina ambilor inculpați, raportat la învinuirile așa cum au fost evidențiate în rechizitoriu, nu pot fi constatate decât ca fiind întărite de inculpați prin care recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței.

Analizând starea de fapt reținută, instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C.

, care în seara zilei de 16 ianuarie 2013, în jurul orei 22.30, au lovit cu parii pe partea vătămată N.N., în diferite zone ale corpului, cauzând acesteia multiple leziuni traumatice în zona capului (respectiv traumatism cranio-cerebral grav, afirmativ prin heteroagresiune, hematom extradural temporal stâng operat, hematom subdural acut fronto-temporo-parietal stâng operat, lamă de hematom extradural drept în resorbție, fractură temporo-parietală dreaptă, multiple contuzii cerebrale fronto-parietale dreapta în resorbție, hemipareză dreaptă în curs de recuperare, insuficiență respiratorie acută protezată mecanic remisă, anemie secundară formă ușoară) care au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale și potrivit criteriologiei medico-legale viața i-a fost pusă în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale câte unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 și la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru fiecare dintre cei cinci inculpați participanți la agresiune. Faptele acelorași inculpați de a o agresa în aceeași seară, în același mod și același context pe partea vătămată C.I., producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale, iar potrivit criteriologiei medico-legale viața nu i-a fost pusă în primejdie (comoție cerebrală, agresiune, echimoze, escoriații scalp, escoriații și echimoze multiple faciale, contuzie maxilar superior cu fractură coronară 22, contuzie toracică, contuzie parieto-abdominală, contuzie membre inferioare bilateral, contuzie coloană dorso-lombară), întrunesc elementele constitutive ale câte unei infracțiuni de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

pentru fiecare din inculpații O.O., O.P., O.A.F., O.C. și O.V. Tentativa la infracțiunea de omor a fost săvârșită de inculpați, sub aspectul laturii subiective, cu intenție indirectă, aceștia neurmărind să o ucidă pe partea vătămată N.N., dar prin intensitatea loviturilor aplicate, multitudine acestora și zona vizată, prevăzând rezultatul agresiunii exercitate și acceptând posibilitatea producerii lui (moartea părții vătămate), dar care din fericire nu și-a produs efectul datorită intervenției prompte a medicilor.

Faptele acelorași cinci inculpați care ulterior agresiunii ce a avut loc, contrar voinței părților vătămate, i-au târât pe aceștia din urmă până în curtea locuinței inculpaților, pe o distanță de aproximativ 70 metri, continuând apoi să exercite agresiuni asupra lor după ce în prealabil au procedat la imobilizarea acestora, întrunesc elementele constitutive a câte două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. pentru fiecare din inculpații O.O., O.P., O.A.F., O.C. și O.V. De asemenea, la data de 17 ianuarie 2013, inculpatul O.O. a formulat o plângere penală împotriva celor două părți vătămate sub aspectul comiterii de către aceștia a infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. și ped.

de art. 192 alin. (2) C. pen., loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., respectiv amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen. susținând că faptele au fost comise de N.N. și C.I. în seara zilei de 16 ianuarie 2013, atunci când au pătruns fără drept în curtea locuinței sale, l-au amenințat și agresat atât pe el, cât și pe frații săi O.P. și O.A.F., după care i-au bătut. În ziua următoare, 18 ianuarie 2013, atât O.O. și frații săi O.P. și O.A.F., s-au prezentat la Serviciul Județean de Medicină Legală Arad unde au fost examinați de către un medic legist. Cu această ocazie au fost găsite pe corpul acestora câte o leziune traumatică la fiecare, după cum urmează: O.O. - parieto-temporal dreapta părți moi pericraniene ușor tumefiate și indurate cu tegument echimotic, de culoare brun-gălbui-albăstrui palid, pe suprafață de 3,5/5 cm care necesită pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale; O.P.

- antebraț drept, treime proximală și medie, bord cubital, echimoză de formă alungită, orientată în axul lung, de culoare galben-verzuie, cu dimensiuni de 17/2-4 cm care necesită pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale; O.A.F. - acuză dureri la nivelul hemitoracelui stâng, față posterioară, regiune scapulară, fără leziuni traumatice la acest nivel la momentul examinării medico-legale însă are nevoie tot de 1-2 zile de îngrijiri medicale. În ziua următoare comiterii infracțiunilor, respectiv în data de 17 ianuarie 2013, pe locul numit de săteni „ogradă” și unde părțile vătămate au fost agresate de inculpați, respectiv lângă imobilul martorei L.T.S., au fost găsite de martorul minor T.I.L.

lanțul de culoare galbenă purtat la gât în seara anterioară de partea vătămată C.I., certificatul de naștere și cartea de identitate a acestuia. Aceste bunuri au fost apoi predate de mama martorului organelor de poliție. În cursul urmăririi penale, părțile vătămate N.N. și C.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad și Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara au formulat cereri, la care s-au atașat fișele de observație și decontul de cheltuieli prin care s-au constituit părți civile, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 și art. 14, 15 C. proc. pen. Împotriva sentinței Tribunalului Arad au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații O.O., O.P., O.A.F.

și O.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitatea pedepselor stabilite, cu referire la cuantumul acestora calculat prin prisma incidenței disp. art. 320 1 C. proc. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte, al modului în care au fost aplicate disp. art. 86 3 C. pen., față de inculpatul minor O.V., cu referire la sintagma „să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune în limitele legii”. Inculpații au solicitat reducerea pedepselor, făcând aplicarea prevederilor art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și c), art. 76, art. 81 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 140/A din 08 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinței penale nr. 173 din 15 mai 2013. A fost desființată sentința apelată și rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), cu excepția dreptului de a alege, și lit. b) C. pen., aplicate de prima instanță inculpaților apelanți, în pedepsele componente. În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat inculpații O.O., O.P., O.A.F.

și O.C. la câte două pedepse de 5 ani, fiecare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit aceste pedepse cu celelalte pedepse individuale stabilite de prima instanță, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C. să execute pedeapsa rezultantă de câte 5 ani închisoare ani închisoare fiecare, și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), cu excepția dreptului de a alege, și lit. b) C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni aplicată inculpatului minor O.V., în pedepsele componente.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul O.V. la câte două pedepse de 2 ani și 4 luni, pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal. În baza art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul O.V. la pedeapsa de 2 ani și 5 luni pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse cu cealaltă pedeapsă stabilită de prima instanță, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul O.V.

să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare. A înlăturat dispoziția, în cazul inculpatului O.V., „să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii”. A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 381 alin. (2), art. 383 alin. (1 1 ) și (2) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv de la 15 mai 2013 la zi, și a menținut starea de arest a inculpaților O.O., O.P., O.A.F. și O.C. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații O.O., O.P., O.A.F. și O.C. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, s-au reținut, în esență, următoarele: Instanța de prim control judiciar a arătat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor, ale părților vătămate și recunoașterea inculpaților, care au cerut judecata simplificată, pe baza recunoașterii probatoriului de la urmărirea penală, și au beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, încadrările juridice date faptelor sunt corecte, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv inculpații O.O., O.P., O.A.F.

și O.C. , pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., și inculpatul minor O.V., pentru săvârșirea a unei infracțiuni de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și câte două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Inculpații apelanți au arătat că prima instanță ar fi trebuit să rețină în favoarea lor ca circumstanțe atenuante faptul că sunt persoane tinere, nu au antecedente penale și au avut o atitudine sinceră în faza de judecată. În ceea ce privește reținerea de către prima instanță a circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanța de apel a reținut că acestea sunt circumstanțe judiciare, care nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului. Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări.

În acest context, lipsa antecedentelor penale dovedește un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate, ceea ce s-a și întâmplat în speță. De asemenea, prezentarea în fața organelor judiciare reprezintă un comportament normal, neputându-i-se atribui în mod automat sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Răspunderea penală nu poate fi atenuată în situația în care inculpații au încercat să suprime viața părților vătămate N.N. și C.I., iar conduita procesuală a fost parțial necorespunzătoare (inițial, inculpații au îngreunat aflarea adevărului în cauză, încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală, susținând că au intrat în curtea lor doi indivizi care i-au luat la bătaie, vrând să intre peste ei în casă, și că au fost astfel provocați de părțile vătămate).

O asemenea stare de fapt nu este corespunzătoare adevărului, inculpații revenind apoi în faza judecății, și solicitând judecata pe baza celor reținute în rechizitoriu, și în funcție de materialul probator de la urmărirea penală, beneficiind astfel de prev. art. 320 1 C. proc. pen., și de reducerea limitelor de pedeapsă prev. de alin. (7) al aceluiași articol. Prin raportul de constatare medico-legală cu examinarea persoanei din 25 februarie 2013 s-a arătat că partea vătămată N.N.

a fost externată din Spitalul Clinic Județean Timișoara - Clinica de Neurochirurgie cu diagnosticul: traumatism cranio-cerebral grav, afirmativ prin heteroagresiune, hematom extradural temporal stâng operat, hematom subdural acut fronto-temporo-parietal stâng operat, lamă de hematom extradural drept în resorbție, fractură temporo-parietală dreaptă, multiple contuzii cerebrale fronto-parietale dreapta în resorbție, hemipareză dreaptă în curs de recuperare, insuficiență respiratorie acută protezată mecanic remisă, anemie secundară formă ușoară. A fost apoi internat la Arad până în data de 02 februarie 2013. Conform acestui act medico-legal, leziunile traumatice arătate anterior pot data din noaptea de 16/17 ianuarie 2013, au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale și potrivit criteriologiei medico-legale, viața părții vătămate a fost pusă în primejdie.

Prin raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei din 20 martie 2013 s-a arătat că partea vătămată C.I. a fost externat din Spitalul Clinic Județean Arad cu diagnosticul: comoție cerebrală, agresiune, echimoze, escoriații scalp, escoriații și echimoze multiple faciale, contuzie maxilar superior cu fractură coronară 22, contuzie toracică, contuzie parieto-abdominală, contuzie membre inferioare bilateral, contuzie coloană dorso-lombară. Aceste leziuni traumatice au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale, iar potrivit criteriologiei medico-legale, viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, în acest context, la data de 17 ianuarie 2013 și 02 aprilie 2013, partea vătămată C.I.

a declarat că înțelege să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpaților O.O., O.P., O.A.F., O.C. și O.V. Prin urmare, instanța de apel a înlăturat susținerile inculpaților, pentru reținerea circumstanțelor atenuante și a reapreciat cuantumul pedepselor ținând cont de limitele prevăzute de lege, precum și de reducerea acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Astfel, s-a considerat că o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru infracțiunile deduse judecății, comise de acești inculpați, este proporțională cu periculozitatea faptelor și a făptuitorilor.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților majori sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, s-a constatat că acestea au fost stabilite în mod nelegal, sub limita minimă prevăzută de lege, precum și sub această limită, pentru inculpatul minor, în ce privește infracțiunile de tentativă la infracțiunea de omor calificat și două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal. Prin urmare, în lipsa unor împrejurări care să fie reținute drept circumstanțe atenuante ce ar impune reducerea pedepselor sub limitele minime prev. de textele de lege încriminatorii, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva sentinței penale nr. 173 din 15 mai 2013. S-a desființat sentința apelată și, rejudecând, s-a dispus în consecință.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara invocând motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În dezvoltarea motivului de recurs invocat Parchetul a învederat că decizia instan ței de apel este nelegală în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului minor O.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. Astfel, s-a susținut că, potrivit dispozi țiilor art. 175 C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat este de la 15 la 25 ani. Practica judiciar ă și jurisprudența a statuat că, în cazul în care sunt aplicabile mai multe cauze de reducere a pedepsei, respectiv art. 320 1 C. proc.

pen., tentativa și minoritatea, ordinea este următoarea: se aplică întâi dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., întrucât textul de lege folosește sintagma „reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege”, iar dispozițiile art. 141 1 C. pen. arată că „prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”, apoi se aplică reducerea prevăzută pentru tentativă și, în final, reducerea pentru starea de minoritate. În spe ță, inculpatul O.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap.

Ia art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., întrucât este minor. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei re ținută în sarcina sa prin actul de inculpare și a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. astfel încât limitele de pedeapsă la care instanța trebuia să se raporteze, înainte de a aplica reducerea prevăzută pentru tentativă și starea de minoritate, sunt între 10 ani și 16 ani și 8 luni. Aplic ând ulterior reducerea prevăzută de lege pentru tentativă și starea de minoritate, minimul „prevăzut de lege pe care instanța putea să îl aplice inculpatului O.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă Ia infracțiunea de omor calificat era de 2 ani și 6 luni închisoare (5 ani reducerea ca urmare a reținerii tentativei și 2 ani și 6 luni urmare a reținerii stării de minoritate).

Instan ța de apel, deși nu a reținut în favoarea inculpatului o circumstanță atenuantă care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, a aplicat o pedeaps ă de 2 ani și 5 luni închisoare, sub limita minimă prevăzută de lege. Procedând în acest fel, decizia pronunțată de instanța de apel în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului minor O.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., este nelegală, pedeapsa fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege. Fa ță de aceste motiv, s-a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărâri atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri, legale și temeinice, prin care se aplice inculpatului O.V..

La termenul din 20 martie 2014, reprezentantul Ministerului Public a precizat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 140/A din 8.07.2013, cazul de casare invocat fiind art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. că la momentul declarării recursului și redactării acestuia, soluțiile pronunțate de către instanțele anterioare cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat erau nelegale, în sensul că i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni. Având în vedere modificările legislative, reprezentantul Ministerului Public a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., susținând că fapta inculpatului (infracțiunea de tentativă la omor) se încadrează în disp.

art. 32 din noul C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) din noul C. pen. cu ref. la art. 113 și art. 300 din noul C. pen. și art. 320 1 din vechiul C. proc. pen., situație în care limitele de pedeapsă, urmare a aplicării cauzelor de reducere, respectiv 1/3 pentru tentativă în minoritate, sunt între 1 an și 8 luni - 3 ani și 4 luni închisoare. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 114 din noul C. pen. referitoare la sancțiunile ce pot fi aplicate minorului, acesta având aplicate deja o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, se impune admiterea recursului, casarea parțială a hotărârilor, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul O.V. și aplicarea acestuia a sancțiunii prev. de art. 114 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., pe un termen de 6 luni.

Recursul este fondat doar sub aspectul incidenței în cauză a legii penale mai favorabile față de inculpatul O.V.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de intimatul-inculpat, instanța de recurs urmează să analizeze, influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este acuzat, (situație în care instanța verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică), consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (situație în care instanța are în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei), precum și instituțiile autonome în raport de încriminarea și de sancțiunea decurgând din încriminare, respectiv dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

anterior, art. 86 1 C. pen. anterior și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, în cauza dedusă judecății. În ceea ce privește influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul O.V. este acuzat, instanța de recurs relevă următoarele: Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire Ia sancțiune. Este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta, iar unitatea dintre încriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Tot astfel, aceeași unitate împiedică combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește încriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din încriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Astfel, potrivit art. 189 alin. (2) C. pen. anterior „În cazul în care fapta este săvârșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.” Conform dispozițiilor art. 205 din noul C. pen. „ Lipsirea de libertate în mod ilegal (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani. (2) Se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima voința ori de a se apăra.

(3) Dacă fapta este săvârșită: a) de către o persoană înarmată; b) asupra unui minor; c) punând în pericol sănătatea sau viața victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani. (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.” Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. (limite de pedeapsă de la 7 ani la 15 ani) cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, limitele de pedeapsă avute în vedere de instanță la stabilirea pedepsei erau de la 3 ani și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare, respectiv 4 luni și 2 ani și 4 luni cu aplicarea și reținerea dispozițiilor art. 99 și art. 109 C. pen.

anterior și cu reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. În cazul infracțiunii prev. de 205 din noul C. pen. limitele, minimă și maximă, de pedeapsă sunt între 1 an și 7 ani. Comparând conținutul reglementărilor menționate, instanța de recurs constată că modificarea textelor de lege cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor a operat doar sub aspectul elementului material al laturii obiective, de aceea stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de conținutul noii reglementări și de sancțiunea prevăzută de aceasta, care are limite mai favorabile în legea nouă (de la 1 la 7 ani). În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel către minim, mediu, sau maximul special, în raport de limitele prevăzute de legea nouă.

Tot astfel,instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa după cum nici situația inversă nu este posibilă. În concret, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, instanța de recurs constatând diferența dintre minimul și maximul special din legea nouă, de la 1 la 7 ani închisoare, și de la 7 la 15 ani în cazul legii vechi, având în vedere aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru această infracțiune just proporționalizat, în raport de considerentele sus-menționate.

Astfel, din actele dosarului rezultă că, potrivit legii vechi, inculpatul a primit o sancțiune de 2 ani și 4 luni pentru această infracțiune cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și cu reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. Este de precizat că reglementarea cuprinsă în art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen. (art. 320 1 C. proc. pen. anterior) nu a fost modificată în conținutul său. În aceste condiții, făcând aplicarea acestor dispoziții legale, în raport de limitele minimă și maximă de pedeapsă stabilite după reducerea la jumătate a acestora urmare a aplicării art. 99 și art. 109 C. pen. anterior instanța de recurs va reduce proporțional sancțiunea stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen.

anterior ( art. 205 din noul C. pen.) la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare. În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap la art. 174 -175 lit. i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior , pentru care inculpatul O.V. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 5 luni închisoare, instanța de recurs observă următoarele: Potrivit vechii reglementări art. 174 - 175 lit. i) C. pen. „Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește. Omorul săvârșit în public, se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepsește.” Potrivit art. 188 din noul C. pen. „(1) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Tentativa se pedepsește.” Comparând reglementările menționate constată că încriminării din textul de lege anterior îi corespunde sub aspectul reglementării activității infracționale, dispozițiile art. 188 din noul C. pen. Sub aspectul limitelor sancțiunii penale, este de observat că limitele de pedeapsă prevăzute de lege în vechea reglementare sunt de la 15 ani la 25 ani, iar în reglementarea actuală sunt între 10 și 20 ani. Mai este de remarcat faptul că în ceea ce privește tentativa, conținutul acesteia este identic în vechea și în actuala reglementare, dispozițiile art. 20 C. pen.

anterior au ca și corespondent în noua reglementare dispozițiile art. 32 C. pen. În concret, referitor la această infracțiune, în ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, instanța de recurs constatând diferența dintre minimul și maximul special din legea nouă, de la 10 la 20 ani închisoare respectiv de la 15 la 25 ani în cazul legii vechi, având în vedere aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. anterior și reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, urmează a stabili un cuantum de pedeapsă pentru această infracțiune just proporționalizat. Astfel, din actele dosarului rezultă că, potrivit legii vechi inculpatul a primit o sancțiune de 2 ani și 5 luni închisoare pentru această infracțiune cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și art. 109 C. pen.

anterior și cu reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior. În aceste condiții, făcând aplicarea acestor dispoziții legale, în raport de limitele minimă și maximă de pedeapsă stabilite după reducerea la jumătate a acestora, urmare a aplicării art. 20 C. pen. anterior (art. 32 din noul C. pen.), apoi a reducerii la jumătate a limitelor astfel rezultate conform art. 99 și art. 109 C. pen. anterior, instanța de recurs va reduce proporțional sancțiunea stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. anterior făcând, totodată, și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În ceea ce privește pedeapsa complementară sau accesorie aplicată în baza C. pen. anterior, aceasta trebuie să aibă corespondent în legea nouă, urmând a se executa, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. Potrivit hotărârii de condamnare recurate, inculpatului O.V. i s-a interzis ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) lit. a) cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen.

anterior. Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen. anterior are corespondent în art. 65 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Ca urmare, pedeapsa accesorie se va execute în acest conținut în condițiile și pe durata prev. de art. 65 C. pen., însoțind pedeapsa principală aplicată inculpatului. În ceea ce privește instituțiile autonome în raport de încriminare și de sancțiunea decurgând din încriminare [în speță art. 33 lit. a) C. pen., art. 86 1 C. pen. anterior și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.], instanța de recurs relevă următoarele aspecte: Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome.

Doctrina a statuat că aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității și nu este creată o lex tertia. Tot în doctrina de specialitate s-a statuat că „lex tertia” apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. „Lex tertia” presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite. Prin „lex tertia” se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).

În aplicarea principiului constituțional că legea penală mai favorabilă retroactivează, nu trebuie ca legea nouă să devină sub nici un aspect una defavorabilă, întrucât legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală. În cazul concursului de infracțiuni se consideră că principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs. Astfel, mai întâi se va stabili pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă în baza principiului legii penale mai favorabile, iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiași principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni.

În cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente fără a se putea spune că astfel s-ar crea o lex tertia. Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va face în concret, contopind pedepsele stabilite mai întâi - potrivit legii vechi și apoi potrivit legii noi. Teoretic este posibil ca noul C. pen. să fie unei legi penale mai favorabil, dat fiind că algoritmul prevăzut de C. pen. anterior permite ca pedeapsa rezultantă să ajungă până la totalul aritmetic al pedepselor stabilite, în vreme ce Noul C. pen.

limitează sporul aplicabil la 1/3 din suma celorlalte pedepse (în afara celei de bază). Procedând astfel, fără a se aplica un spor de pedeapsă, instanța de recurs constată că legea penală mai favorabilă este cea conținută în reglementarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, sens în care, urmând regulile concursului de infracțiuni urmează a contopi pedepsele principale de 1 an și 8 luni, 1 an și 8 luni, 1 an și 8 luni și 1 lună închisoare stabilite prin prezenta decizie și a dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare și pedeapsa accesori a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) lit. a), b) C. pen. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului O.V., instanța de recurs, făcând referire și la concluziile procurorului sub acest aspect, în evaluarea legii penale mai favorabile reține următoarele aspecte: Noul C. pen.

modifică într-o manieră substanțială regimul sancționator aplicabil minorilor, renunțând complet la aplicarea de pedepse în favoarea măsurilor educative. În aceste condiții, în cauzele privind infracțiuni comise de minori anterior intrării în vigoare a noului C. pen. se pune în mod necesar problema identificării legii penale mai favorabile. Tocmai de aceea, legea pentru punerea în aplicare a noului C. pen. consacră un capitol aspectelor legale de aplicarea în timp a legii penale în cazul faptelor comise de minori. Este de remarcat faptul că majoritatea acestor dispoziții privesc sancțiunile deja aplicate minorilor la momentul intrării în vigoare a noilor reglementări, fără a fi incluse mai multe criterii pentru alegerea legii mai favorabile în această materie.

Alegerea legii mai favorabile se va face și de această dată „in concreto”, având în vedere sancțiunea spre care se orientează instanța și nu sancțiunile prevăzute in abstracto de lege. Astfel, faptul că, potrivit prevederilor C. pen. în vigoare, unui minor îi puteau fi aplicate și pedepse, nu conducea „de plano” la concluzia că legea nouă este întotdeauna mai favorabilă. Tocmai de aceea, în doctrină se face trimitere la principii la alegere a reglementării mai favorabile, în funcție de diferitele sancțiuni prevăzute de cele două reglementări succesive: a) Dacă potrivit C. pen. în vigoare instanța se orientează spre măsura educativă a mustrării, legea penală mai favorabilă va fi acest cod, mustrarea fiind mai puțin severă decât oricare dintre măsurile educative prevăzute de codul nou; b) Dacă potrivit C. pen.

în vigoare instanța s-ar orienta spre măsura libertății supravegheate, pentru determinarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere corespondența acestei măsuri cu supravegherea prevăzută de noul C. pen., respectiv locul ocupat de măsura supravegherii în ierarhia măsurilor educative neprivative de libertate reglementate de noul C. pen. Astfel, între libertatea supravegheată prevăzută de C. pen. în vigoare și supravegherea prevăzută de noul C. pen. va fi mai favorabilă supravegherea, întrucât are o durată mai mică și nu poate fi însoțită de obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității. Tot astfel, dacă potrivit legii noi instanța s-ar opri asupra stagiului de formare civilă, legea mai favorabilă va fi tot noul C. pen., întrucât potrivit acestuia stadiul de formare civilă este o măsură mai ușoară decât supravegherea.

În schimb, măsura consemnării la sfârșit de săptămână și asistarea zilnică sunt considerate măsuri mai severe decât supravegherea, dar se pune întrebarea dacă ele trebuie considerate ca fiind mai severe și față de libertatea supravegheată. Considerăm că răspunsul este afirmativ, din cel puțin două considerente: în primul rând, așa cum se poate constata din ansamblul prevederilor Legii de aplicare a C. pen., principiul urmat de legiuitor este acela potrivit căruia, în evaluarea severității unor măsuri sau sancțiuni neprivative de libertate, conținutul prevalează față de durată. În al doilea rând se observă că potrivit art. 18 alin. (1) Legea de aplicare a C. pen., măsura educativă a libertății supravegheate pronunțată în baza C. pen.

anterior se execută în continuare și după intrarea în vigoare a noului C. pen. Această prevedere conduce la concluzia că măsura analizată nu este mai severă decât toate măsurile neprivative de libertate prevăzute de noul C. pen., în caz contrar fiind necesară înlocuirea ei cu una dintre acestea. c) Dacă potrivit uneia dintre legi instanța s-ar orienta către o măsură educativă neprivativă de libertate, iar potrivit celeilalte ar aprecia că se impune o măsură privativă de libertate, va fi, în mod evident, mai favorabilă legea care permite aplicarea măsurii neprivative de libertate; d )Potrivit art. 18 din Legea de aplicare a C. pen., în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit C. pen.

anterior, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de noul C. pen. Din această perspectivă se apreciază că aceeași ierarhie va exista și între pedeapsa amenzii executabilă și măsurile educative privative de libertate. f) Între măsura educativă a internării într-un centru de reeducare și cea a internării în centrul educativ, va fi considerată mai favorabilă măsura prevăzută de noul C. pen., având în vedere atât durata nedeterminată a măsurii prevăzute de C. pen. în vigoare, cât și posibilitatea prelungirii acesteia. Un argument în plus în acest sens, este dat de prevederile art. 19 alin. (1) din Legea de aplicare a C. pen., potrivit cărora „măsura educativă a internării într-un centru de reeducare dispusă în baza C. pen.

din 1969 se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ, pe o durată egală cu timpul rămas din momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a luat măsura internării în centrul de reeducare și până la majoratul celui în cauză, dar nu mai mult de 3 ani.” g) Între pedeapsa închisorii executabilă și măsura educativă a internării în centrul de detenție va fi întotdeauna mai favorabilă măsura educativă. Așa fiind, pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 385 15 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 140/A din data de 07 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Va casa în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 173 din data de 15 mai 2013 a Tribunalului Arad și, rejudecând: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor O.V. prin decizia penală atacată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel: - 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin decizia penală atacată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 2 ani și 4 luni închisoare stabilită prin decizia penală atacată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 2 ani și 5 luni închisoare stabilită prin decizia penală atacată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 1 lună închisoare stabilită prin sentința penală nr. 173 din 15 mai 2013 a Tribunalului Arad pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) și art. 99, art. 109 C. pen. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului O.V. de la 2 ani și 4 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 113 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului O.V. de la 2 ani și 4 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 113 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Va menține pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. p