ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1763/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 11/PI din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 12942/30/2012, în temeiul art. 101 lit. c) C. pen. și art. 104 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. s-a dispus internarea într-un centru de reeducare (Centrul de reeducare Buziaș) pe durata de timp prev. de art. 106 C. pen. a minorului T.G.C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în dauna părții civile L.M. și art. 180 alin. (2) C. pen. în dauna părții civile C.I.C. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 C. pen.

S-au adus la cunoștință minorului dispozițiile art. 108 C. pen. cu privire la revocarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare în ipoteza în care acesta are o comportare necorespunzătoare sau dacă săvârșește o nouă infracțiune.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dispus computarea reținerii și arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2012 și până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.G.C. de sub puterea mandatului de arestare preventive nr. 106 din 28 octombrie 2012, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 490 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în executare a măsurii luate, sens în care un exemplar al dispozitivului hotărârii s-a dispus a fi comunicat administrației locului de deținere pentru a lua măsuri în vederea internării minorului.

În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. raportat la art. 63 C. pen. a fost condamnat inculpatul L.R.L.  la 4000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire în dauna părții civile C.I.C.

A fost atrasă atenția inculpatului L.R.L. asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul neexecutării acesteia cu rea-credință.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului de lungime totală 28 cum cu lama de 15 cm și plasele de culoare neagră cu dungi aurii și vișinii folosit de inculpatul T.G. la săvârșirea faptei, restul corpurilor delicte predate la grefa instanței prin proces-verbal în data de 20 decembrie 2012 urmând să însoțească dosarul cauzei.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1366 și 1372 C. civ. a fost obligat inculpatul T.G.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.R. să achite în favoarea părții civile L.M. suma de 50 000 euro cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul T.G.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente T.R. să achite în favoarea părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara suma de 4 665,506 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă L.M.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1366 și 1372 C. civ. și art. 1357 și 1382 C. civ. au fost obligați inculpații T.G.C. (în solidar cu T.R.) și L.R.L., ambii în solidar, să achite în favoarea părții civile C.I.C. suma de 8000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 3, 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.G.C. în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul T.G.C. în solidar cu T.R. să achite în favoarea statului suma de 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare și inculpatul L.R.L. să achite suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 400 de RON reprezentând onorariul avocaților din oficiu pentru cei doi inculpați.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 957/P/2012 emis la data de 18 decembrie 2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 19 decembrie 2012 sub număr unic de Dosar nr. 12942/30/2012, au fost trimiși în judecată inculpații T.G.C., pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și L.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În probațiune a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. 957/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Starea de fapt reținută de acuzare:

În data de 27 din 28 octombrie 2012 în localul Cafe-bar PFA B.S.V. a fost organizată o petrecere la care au participat mai multe persoane.

Inculpatul T.G.C. a mers și el la localul respectiv, însoțit fiind de învinuitul L.R.L. și martora F.I.

În local s-au aflat și partea vătămată C.I.C. și martorii C.R.J. și H.E.N. (poreclit "P."). Între acesta din urmă și inculpatul T.G. a avut loc o dispută verbală. Urmare a acestei dispute, inculpatul T.G. a plecat acasă, nu înainte de a reproșa inculpatului L.R. că nu a intervenit în apărarea sa. Ajuns acasă, inculpatul T.G. s-a înarmat cu un cuțit și a revenit la local, cu intenția de a speria pe acei băieți în ideea în care vor avea din nou treabă cu el. Pe drumul de întoarcere către local, inculpatul s-a întâlnit cu învinuitul L.R. și martora F.I., care plecaseră și ei către casă. Cei doi au încercat să convingă pe inculpat să nu mai revină la local și să le dea cuțitul, dar inculpatul le-a relatat că se va întoarce la local să-l omoare pe cel care s-a legal de el". Învinuitul L.R. și martora F.I. au revenit și ei la localul "L.", după inculpat.

Ajuns la local, inculpatul T.G.C. a intrat înăuntru și l-a chemat pe martorul H.E.N. afară. A purtat o discuție cu acesta, vizavi de disputa verbală anterioară, după care a scos cuțitul din haină, moment în care martorul H.E. a strigat că inculpatul "are cuțit". Martorul H.E. a început să alerge, ieșind afară din curtea din fața localului, urmărit îndeaproape de inculpat, care avea cuțitul în mână și striga către martor, "stai că te omor!".

În acele momente, în curtea din fața localului se afla și partea vătămată C.I.C., care a auzit parte din discuțiile purtate de inculpatul T.G. cu martorul H.E. Partea vătămată a intervenit și el în apărarea martorului H.E., cerându-i inculpatului să-l lase în pace și ulterior, alergând după inculpat cu un par, în timp ce inculpatul alerga după martor cu cuțitul în mână, în apărarea inculpatului a sărit și învinuitul L.R., care a luat un par dintr-un gard și a început să alerge după partea vătămată C.I.C.

La un moment dat, martorul H.E. și partea vătămată C.I.C. au reușit să intre în curtea localului și spiritele s-au calmat. Inculpatul T.G.C. și învinuitul L.R. au rămas în afara curții localului. Din local a ieșit însă partea vătămată L.M., care a observat pe inculpat având în mână un cuțit și pe învinuit având în mână un par. Partea vătămată L.M. arată că s-a îndreptat către inculpat, pentru a-i cere cuțitul "ca să nu facă vreo prostie", moment în care inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată în zona abdominală. În apărarea părții vătămate L.M. a intervenit partea vătămată C.I.C. care a aplicat o lovitură cu pumnul inculpatului T.G., după care a luat-o la fugă, urmărit îndeaproape de inculpat și învinuitul L.R. Pe iarba umedă din fața curții localului, partea vătămată C.I.C. a alunecat și a căzut pe spate.

Inculpatul T.G. a lovit de mai multe ori cu cuțitul în direcția părții vătămate, iar aceasta a încercat să se apere, lovind de jos cu picioarele în direcția inculpatului. În aceste împrejurări, partea vătămată C.I.C. a fost tăiat cu cuțitul la nivelul piciorului drept. De partea vătămată C.I.C. s-a apropiat și învinuitul L.R., care i-a aplicat o lovitură cu parul peste umărul stâng.

În acest interval de timp, persoanele aflate în local au ieșit afară, iar martora C.R.J. a strigat către celelalte persoane că partea vătămată L.M. "este tăiat", moment în care inculpatul și învinuitul au fugit de la fața locului către casă.

La fața locului a fost solicitată ambulanța, care a preluat pe părțile vătămate și le-a transportat la Spitalul Municipal Timișoara, unde partea vătămată L.M. a fost internată cu diagnosticul de "plagă înjunghiată toracică latero-bazală stângă penetrantă transpleurofrenică, hemopneumotorax secundar posttraumatic, plagă pulmonară segment latero-bazal, plagă diafragmică stângă, plagă renală stângă, șoc hemoragic", fiind supusă unei intervenții chirurgicale. Partea vătămată C.I.C. a fost pansată la nivelul piciorului, după care a plecat acasă, participând la cercetarea la fața locului efectuată de organele de urmărire penală.

Din raportul de constatare medico-legală din 28 octombrie 2012 a IML Timișoara rezultă că partea vătămată L.M. a suferit leziuni care sunt rezultatul loviri cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale și leziunile de violență au pus în primejdie viața victimei. Ulterior, raportul medico-legal a fost completat, întrucât, după internare, părții vătămate L.M. i-a fost extirpat rinichiul stâng, afectat de lovitura de cuțit. S-a apreciat de către medicul legist că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată L.M. sunt necesare 30 zile îngrijire medicală, iar nefrectomia (scoaterea chirurgicală a rinichiului) reprezintă pierderea unui organ.

Partea vătămată C.I.C. a fost examinată din punct de vedere medico-legal, din raportul de constatare medico-legală din 30 octombrie 2012 rezultând că aceasta prezintă leziuni la nivelul coapsei drepte (1/3 distală coapsă dreaptă) și la nivelul umărului stâng (echimoză violacee neomogenă), leziunile suferite fiind rezultatul loviri directe cu corp tăietor înțepător și corp dur, au necesitat 12 zile de îngrijire medicală și nu au pus în primejdie viața victimei.

Inculpatul T.G.C. a fost supus unei examinări medico-legale, din raportul de constatare medico-legală din 30 octombrie 2012 rezultând că acesta prezintă mai multe leziuni la nivelul feței și a brațului stâng, aceste leziuni fiind rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure și necesită pentru vindecare 3 zile de îngrijire medicală.

Întrucât inculpatul T.G.C. este minor (17 ani la data comiterii faptelor), s-a dispus expertizarea neuropsihiatrică a acestuia. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 20 noiembrie 2012 a IML Timișoara rezultă că inculpatul T.G.C. a avut discernământ ușor diminuat, raportat la fapta comisă.

Probele propuse de acuzare: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală; declarații martori F.I., H.E.N., C.R.J.; declarații părți vătămate; declarații învinuit/inculpat; rapoarte de constatare medico-legală; raport de constatare biocriminalistică; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; referat de evaluare; adresa din 28 noiembrie 2012, decont de cheltuieli și foaie de observație clinică emise de Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara; proces-verbal de predare corpuri delicte; caziere judiciare.

Tribunalul a fost sesizat cu judecarea prezentei cauze la data de 18 decembrie 2012, inculpatul T.G.C. fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv.

Partea vătămată L.M. a declarat în fața instanței, înainte de citirea actului de sesizare, că se constituie parte civilă cu suma de 50 000 euro reprezentând daune morale, respectiv suferința fizică și psihică datorată agresiunii și faptul că, urmare a acestui incident, a rămas fără un rinichi.

Partea vătămată C.I.C. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 8 000 RON daune morale reprezentând suferința fizică și psihică datorată agresiunii celor doi inculpați.

Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4 665,506 RON reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare necesitate cu îngrijirea părții vătămate L.M.

La primul termen de judecată, înainte de a proceda la începerea cercetării judecătorești, inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată reglementată de art. 320

1

C. proc. pen.

Aceștia au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, cunosc și își însușesc probele administrate la urmărire penală, nu solicită administrarea de probe, cu excepția unor înscrisuri în circumstanțiere și că doresc ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru a face aplicarea acestei proceduri în condițiile în care instanța a fost legal sesizată cu infracțiunea de mai sus, în cauză nu au fost identificate incidente de natură a conduce la nulitatea urmăririi penale, inculpații și-au exprimat opțiunea pentru aplicarea acestei proceduri anterior declanșării cercetării judecătorești, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., că probele sunt suficiente pentru a-și forma o părere cu privire la latura penală a cauzei, astfel că în temeiul art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen. a admis solicitarea acestora.

Starea de fapt reținută de instanța de fond:

Inculpatul T.G.C. este minor în vârstă de 17 ani. Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, acesta provine dintr-o familie dezorganizată în interiorul căreia atât mama cât și doi frați ai acestuia au un trecut infracțional.

În contextul unor dispute petrecute în incinta Cafe-bar PFA - B.S.V. din localitatea Alioș, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, s-a înarmat cu un cuțit și a revenit în local cu scopul de a-l agresa pe numitul H.E.N., fiind ajutat și de inculpatul L.R. care s-a înarmat cu un par. În apărarea numitului H.E. a intervenit partea vătămată C.I.C., aceștia reușind inițial să-i îndepărteze pe inculpați de incinta localului.

La un moment dat, partea vătămată L.M. a ieșit din local și, observând că inculpatul T.G. avea un cuțit asupra sa, s-a apropiat de el cu scopul de a-i cere să abandoneze acest cuțit. În acest context inculpatul T.G. a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona abdominală. întrucât partea vătămată C.I.C. a intervenit în apărarea părții vătămate L.M., aplicându-i o lovitură cu pumnul, inculpatul T. împreună cu inculpatul L.R. au început să fugă după partea vătămată C.I.C. În alergare partea vătămată a căzut jos, astfel că inculpatul T. i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în zona piciorului drept, iar inculpatul L.R. i-a aplicat o lovitură cu parul în zona umărului stâng.

Ce doi inculpați recunosc starea de fapt așa cum este descrisă de acuzare. Susținerile lor sunt confirmate de depozițiile părților vătămate și a martorilor H.E. și F.I.

Urmare a loviturilor aplicate cu cuțitul de către inculpatul T.G. părții civile L.M. s-a stabilit inițial, prin raportul de constatare medico-legală din 28 octombrie 2012 a IML Timișoara, că s-au produs acestuia leziuni vindecabile în 20 - 30 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie. Ulterior, raportul medico-legal a fost completat, întrucât, după internare, părții vătămate L.M. i-a fost extirpat rinichiul stâng, afectat de lovitura de cuțit, astfel că s-a apreciat de către medicul legist că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată L.M. sunt necesare 30 zile îngrijire medicală, iar nefrectomia (scoaterea chirurgicală a rinichiului) reprezintă pierderea unui organ.

Partea vătămată C.I.C. a fost examinată din punct de vedere medico-legal, din raportul de constatare medico-legală din 30 octombrie 2012 rezultând că aceasta prezintă leziuni la nivelul coapsei drepte (1/3 distală coapsă dreaptă) și la nivelul umărului stâng (echimoză violacee neomogenă), leziunile suferite, fiind rezultatul loviri directe cu corp tăietor înțepător și corp dur, au necesitat 12 zile de îngrijire medicală și nu au pus în primejdie viața victimei.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză psihiatrică a inculpatului T.G., prilej cu care s-a stabilit că acesta are discernământ ușor diminuat raportat la fapta comisă.

În drept:

Din starea de fapt expusă instanța de fond și-a format părerea că încadrarea juridică stabilită de procuror este corectă.

Fapta inculpatului T.G. care în data de 28 octombrie 2012, aflându-se într-un loc public, respectiv în curtea unui local, a aplicat părții vătămate L.M. o lovitură cu cuțitul în zona abdomenului, astfel încât i-a produs leziuni care i-au pus viața în primejdie, în final producându-se rezultatul pierderii unui rinichi, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

La stabilirea acestei calificării juridice, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care se arată că lovitura aplicată a pus viața victimei în primejdie, are în vedere zona corpului în care a fost aplicată această lovitură, respectiv în zona abdomenului, care este o regiune a corpului vitală. De asemenea instanța de fond a avut în vedere împrejurările săvârșirii infracțiunii, respectiv inculpatul, după o prealabilă discuție în contradictoriu cu numitul H.E.N., s-a deplasat la domiciliu pentru a se înarma cu un cuțit și, deși prietenii săi i-au solicitat să abandoneze această armă, nu numai că nu a abandonat-o, dar s-a exprimat că dorește "să-l omoare pe cel care s-a legat de el", împrejurare care demonstrează, de asemenea, intenția inculpatului de a folosi cuțitul cu consecința suprimării vieții acelei persoane care s-ar lega de el.

Fapta aceluiași inculpat, care în același spațiu arătat mai sus, a aplicat lovituri părții vătămate C.I.C., împreună cu inculpatul L.R.L., provocând-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În ce privește sancțiunea care a fost aplicată acestui inculpat, instanța de fond și-a format părerea că este oportună și justificată aplicarea măsurii educative prev. în art. 104 C. pen., respectiv internarea într-un centru de reeducare, această măsură fiind singura de natură a asigura reintegrarea socială a acestui minor.

La individualizarea sancțiunii instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 100 alin. (2) C. pen. potrivit cărora, în cazul unui minor, pedeapsa se aplică doar în ipoteza în care se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă.

Instanța de fond a observat că acest minor nu are antecedente penale până în prezent, deși provine dintr-o familie numeroasă în interiorul căreia atât mama, cât și unii frați sunt cunoscuți cu antecedente penale. Potrivit concluziilor referatului de evaluare, acesta a absolvit VIII clase primare, a lucrat o perioadă ca și zilier în domeniul forestier și are șanse de a se reintegra corespunzător în societate în situația unei supravegheri atente de către o instituție abilitată în acest sens, care să monitorizeze procesul de reintegrare în muncă și în comunitate a acestuia.

Deși minorul are vârsta de 17 ani împliniți, instanța a considerat că se poate face aplicarea dispozițiilor art. 104 C. pen., dispunându-se internarea inculpatului, până la vârsta de 18 ani, cu posibilitatea prelungirii la solicitarea centrului de reeducare, astfel încât în interiorului unui centru de reeducare acesta să poată dobândi învățătura necesară și pregătire profesională potrivit aptitudinilor sale, în vederea suprimării deprinderilor agresive și orientării sale spre valori sociale stimulate de societate, precum munca onestă, dezvoltarea personalității și a conduitei sociale adecvate, precum și desăvârșirea studiilor. În condițiile în care mediul familial și modelul parental inadecvat nu pot decât să influențeze negativ persoana inculpatului, s-a considerat de către prima instanță că instituirea unei supravegheri specializate ar putea constitui pentru acest minor o șansă pentru reintegrarea în societate și abandonarea comportamentului ilicit.

Ca o consecință a aplicării sancțiunii măsurii educative, s-a dispus a se aduce la cunoștință minorului dispozițiile art. 108 C. pen. cu privire la revocarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare în ipoteza în care acesta are o comportare necorespunzătoare sau dacă săvârșește o nouă infracțiune.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dispus computarea reținerii și arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2012 și până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.G.C., de sub puterea mandatului de arestare preventive din 28 octombrie 2012, dacă nu este arestat în altă cauză.

Față de necesitatea de a asigura atât încarcerarea de urgență a minorului în centrul de reeducare astfel încât să fie inițiate față de acesta măsurile de supraveghere necesare, dar și pentru preveni posibilitatea ca inculpatul, odată pus în libertate, să se reîntoarcă în mediul din care provine și care a favorizat săvârșirea faptei, instanța de fond a considerat oportun a se face aplicarea dispozițiilor art. 490 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în sensul de a dispune punerea de îndată în executare a măsurii internării într-un centru de reeducare.

Privitor la inculpatul L.R.L., instanța de fond a reținut că acesta s-a înarmat cu un par și, împreună cu inculpatul T.G., a aplicat părții civile C.I.C. mai multe lovituri, inculpatul L. lovindu-l efectiv cu parul în zona umărului stâng, astfel încât acesta a suferit leziuni vindecabile în 12 zile de îngrijiri medicale. Activitatea ilicită a inculpatului se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă pentru care instanța de fond a aplicat sancțiunea amenzii penale în cuantum de 4000 RON.

La individualizarea sancțiunii prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator coroborate cu dispozițiile art. 63 C. pen. privitoare la modul de determinarea a amenzii penale, pericolul social concret al faptei săvârșite de acest inculpat care s-a dovedit a fi mai redus în condițiile în care acesta a intervenit în activitatea ilicită cu scopul de a-l ajuta pe inculpatul T.G., a aplicat doar o singură lovitură părții civile, lovitură evidențiată în certificatul medico-legal și recunoscută de inculpat. De asemenea instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

S-a atras atenția inculpatului L.R.L. asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen. cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul neexecutării acesteia cu rea-credință.

Întrucât la săvârșirea infracțiunii inculpatul T.G. s-a folosit de un cuțit, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. și s-a dispus confiscarea cuțitului de lungime totală 28 cm cu lama de 15 cm și plasele de culoare neagră cu dungi aurii, restul corpurilor delicte predate la grefa instanței prin proces-verbal în data de 20 decembrie 2012 urmând să însoțească dosarul cauzei.

În ce privește acțiunea civilă:

Partea vătămată L.M. se constituie parte civilă cu suma de 50.000 euro reprezentând daune morale, respectiv suferința fizică și psihică datorată agresiunii și faptul că, urmare a acestui incident, a rămas fără un rinichi.

Partea vătămată C.I.C. se constituie parte civilă cu suma de 8.000 RON daune morale reprezentând suferința fizică și psihică datorată agresiunii celor doi inculpați.

Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.665,506 RON reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare necesitate cu îngrijirea părții vătămate L.M.

Cu privire la prejudiciul material solicitat a fi recuperat de către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate, instanța de fond a reținut că raportat la prevederile din art. 14, 15 C. proc. pen., acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale și soluționată în acest cadru numai în măsura în care acest prejudiciu se află în legătură de cauzalitate, respectiv dacă rezultă din fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În contextul în care între fapta pentru care este în prezent judecat inculpatul T.G. și pentru care se solicită repararea prejudiciului, reprezentând contravaloarea îngrijirilor și a tratamentului medical acordat victimei L.M., s-a constatat că între acestea există o legătură de cauzalitate, astfel că această pretenție poate fi apreciată ca justificată.

Raportat la dispozițiile legale cuprinse în art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificată, care dispune că "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată" și având în vedere înscrisurile justificative ale acestor cheltuieli, depuse în dosarul de urmărire penală, precum și faptul că nu s-a contestat acest cuantum, coroborate cu prevederile ce stabilesc cadrul general al răspunderi civile delictuale din cuprinsul art. 1349 din noul C. civ., și art. 1372 C. civ. privitoare la răspunderea pentru fapta altuia, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, în sensul că a obligat inculpatul T.G. în solidar cu mama sa, partea responsabilă civilmente T.R., să achite în favoarea părții civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara suma de 4.665,506 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile L.M..

În ce privește cererea părții civile L.M., prin care solicită acordarea sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale, s-a apreciat că prejudiciul produs acestei părți civile rezultă din afectarea integrității fizice a acestuia, prin pierderea unui organ, respectiv un rinichi, handicap care va persista pe parcursul întregii vieți a victimei.

Caracteristica răspunderii civile este de a restabili, pe cât de exact posibil, echilibrul distrus prin daună și de a repune pe cel vătămat în situația în care s-ar fi găsit dacă actul care a produs dauna n-ar fi avut loc, astfel încât repararea daunei să fie pe cât se poate de egală cu integralitatea prejudiciului, fără să-l poată depăși.

În cazul de față, deși o sumă de bani care s-ar stabili ca despăgubire nu poate restabili situația anterioară, instanța de fond a constatat că suma de 50.000 euro reprezintă o reparație rezonabilă raportat la natura leziunii suferite, astfel că a dispus obligarea inculpatului T.G., în solidar cu mama sa, la achitarea acestei sume.

Referitor la prejudiciul suferit de partea civilă C.I.C. s-a reținut că acesta a fost agresat de ambii inculpați în același timp, iar prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare este de 12. S-a considerat că a fost probat și față de această parte civilă că prejudiciul produs rezultă din afectarea integrității fizice a acestuia prin acțiunea ilicită a ambilor inculpați și că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a ambilor inculpați, în solidar, iar în cazul inculpatului T.G., aplicându-se regulile răspunderii părintelui pentru fapta minorului. S-a reținut că suma de bani pretinsă cu titlu de despăgubire de această parte civilă apare ca rezonabilă raportat la suferința provocată, instanța reținând totodată că acest prejudiciu nu a fost contestat.

Astfel, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1366 și 1372 C. civ. și art. 1357 și 1382 C. civ. a obligat inculpații T.G.C. (în solidar cu T.R.) și L.R.L., ambii în solidar, să achite în favoarea părții civile C.I.C. suma de 8000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 3, 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.G.C. în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul T.G.C. în solidar cu T.R. să achite în favoarea statului suma de 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare și inculpatul L.R.L. să achite suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 400 de RON reprezentând onorariu avocat.

Împotriva Sentinței penale nr. 11/PI din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 12942/30/2012 a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 21 martie 2013, sub nr. 12942/30/2012.

În motivarea apelului procurorul a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală cu privire la individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate inculpatului minor pentru infracțiunile săvârșite de acesta. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. Ori, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, gravitate care rezidă generic în obiectul juridic ocrotit, dreptul la viață, care este un drept natural și primordial pe care se fundamentează toate celelalte drepturi ale omului, precum și ținând cont de persoana minorului care, deși nu are antecedente penale, a renunțat la studiile școlare și a crescut într-un mediu familial, cu preocupări infracționale dovedite (mama și doi frați au un trecut infracțional, iar din susținerile minorului și unchii săi au comis fapte de natură penală), nu are un loc de muncă stabil, fiind cel care a generat actele de agresiune din dorința de a se impune în fața părților vătămate, revenind la localul unde știa că se află acestea, înarmat cu un cuțit, precum și vârsta acestuia (minorul avea la data comiterii faptei 17 ani, iar durata măsurilor educative se încheie de regulă la împlinirea vârstei de 18 ani), procurorul a apreciat că este dovedită necesitatea aplicării unei pedepse în scopul prevenirii comiterii de către inculpat a unor noi infracțiuni, nefiind suficientă pentru îndreptarea minorului luarea măsurii internării. Deși din punct de vedere procedural, în principiu, practica judiciară nu a tranșat unitar posibilitatea aplicării unor măsuri educative în cadrul procedurii simplificate de judecată, din interpretarea strictă a legii rezultă că disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. ar fi aplicabile doar în situația individualizării sancțiunii ca pedeapsă penală (având ca efect reducerea limitelor legale ale acesteia). Ori, în condițiile în care măsura educativă nu se numără printre pedepsele stabilite cu titlu limitativ de legiuitor în art. 53 C. pen., este discutabilă soluția adoptată în speță de către instanța de fond, fiind lipsită de finalitate juridică referirea din dispozitivul hotărârii a aplicării prevederilor art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc. pen. câtă vreme nu pot influența natura sau durata măsurii educative alese.

Pentru toate motivele expuse, procurorul a solicitat, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea în cauză a unei hotărâri legale și temeinice de condamnare a inculpatului minor la pedeapsa închisorii, însă într-un cuantum ferm, de natură să realizeze scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen., cu respectarea disp. art. 72 C. pen., urmând să se mențină celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Prin Decizia penală nr. 81/A din 17 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva Sentinței penale nr. 11/PI din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 12942/30/2012.

S-a desființat sentința penală apelată și, rejudecând:

În temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., precum și art. 320 alin. (1) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.G.C.  la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., precum și art. 320 alin. (1) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 1 (una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:

-2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare cu executare în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din momentul împlinirii vârstei de 18 ani în continuare pe durata executării pedepsei.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș cu titlu de onorarii avocat oficiu.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

S-a arătat că instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. raportat la art. 99 C. pen.

Vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile reținute prin actul de sesizare a instanței a fost dovedită potrivit declarațiilor inculpatului și a coinculpatului L.R.L., declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile martorilor F.I., H.E.N., C.R.J., raport de constatare medico-legală, raport de constatare biocriminalistică, raport de expertiză medico-legală psihiatrică și din care rezultă faptul că la data de 28 octombrie 2012 aflându-se în curtea unui local inculpatul i-a aplicat părții vătămate L.M. o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și care au determinat pierderea unui rinichi. De asemenea, la aceeași dată inculpatul împreună cu coinculpatul L.R.L. i-au aplicat lovituri părții vătămate C.C.l., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale.

De altfel, starea de fapt și încadrarea juridică nu au fost contestate de către apelant și inculpat, aceștia beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. privind recunoașterea de vinovăție, critica inculpaților procurorului vizând sancțiunea aplicată inculpatului pentru infracțiunile comise, aspecte care vor fi analizate de către instanța de apel.

S-a arătat că potrivit art. 100 C. pen. "Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului."

În cauză, raportat la gravitatea faptelor săvârșite de către inculpatul minor, respectiv infracțiuni îndreptate împotriva vieții care au avut ca urmare pierderea de către partea vătămată L.M. a unui organ esențial - rinichi - ca urmare a loviturilor aplicate în zona abdominală cu un cuțit de către inculpat precum și provocarea unor leziuni părții vătămate C.C.l. la un picior ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale pe fondul consumului de băuturi alcoolice și prin antrenarea în altercație a coinculpatului L.M., instanța de apel a constatat că aplicarea unei măsuri educative constând în internarea într-un centru de reeducare nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Instanța a avut în vedere și referatul de evaluare întocmit în cauză din care rezultă faptul că printre factorii care pot influența comportamentul infracțional al inculpatului sunt și nivelul scăzut de școlarizare, anturajul proinfracțional, consumul ocazional de alcool, model parental inadecvat, reacția excesivă în situația de amenințare, lipsa conștientizării la momentul comiterii faptei a consecințelor grave ce puteau decurge în urma unui gest necugetat, motiv pentru care s-a apreciat că internarea într-un centru de reeducare pe durata unui an de zile nu este suficientă pentru reeducarea minorului motiv pentru care instanța de apel a aplicat acestuia pedeapsa închisorii.

S-a arătat că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere prevederile art. 99, art. 109 C. pen. gravitatea faptelor, infracțiuni îndreptate împotriva vieții, circumstanțele săvârșirii acestora pe fondul consumului de alcool, urmarea produsă, pierderea de către partea vătămată L.M. a unui organ esențial - rinichi - ca urmare a loviturilor aplicate în zona abdominală cu un cuțit de către inculpat precum și provocarea unor leziuni părții vătămate C.C.I. la un picior ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, dar și aspectele favorabile inculpaților precum recunoașterea faptelor, lipsa antecedentelor penale motiv pentru care va aplica o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat și o lună închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe ca urmare a aplicării prevederilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 99 C. pen.

În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat care a agresat părțile vătămate nu se justifică aplicarea art. 74, 76 C. pen.

Referitor la atitudinea sinceră a inculpatului în timpul procesului penal, aceasta a fost valorificată la stabilirea pedepselor prin aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În aceste condiții, pedepsele aplicate în privința cărora s-a dispus privarea de libertate, se consideră în mod judicios că sunt în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea viitoare pozitivă, conform art. 52 C. pen.

Cele două infracțiuni fiind săvârșite înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru vreuna dintre ele, instanța a aplicat în cauză dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. privind concursul de infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a arătat că potrivit Deciziei nr. LXXIV din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

La stabilirea pedepselor accesorii instanța de apel a aplicat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst Contra Regatului Unit nr. 2 din 6 octombrie 2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de a alege se încalcă prev. art. 3 al Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii în speță de o anumită funcție sau profesie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond.

A solicitat să se dea o mai mare eficiență referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș din care reiese că față de circumstanțele sale personale, inculpatul poate fi reeducat prin executarea pedepsei într-un centru de reeducare și a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul T.G.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 28 octombrie 2012, aflându-se într-un loc public, respectiv în curtea unui local, a aplicat părții vătămate L.M. o lovitură cu cuțitul în zona abdomenului, astfel încât i-a produs leziuni care i-au pus viața în primejdie, în final producându-se rezultatul pierderii unui rinichi, iar împreună cu inculpatul L.R.L. a aplicat părții vătămate C.I.C., mai multe lovituri, provocând-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată L.M. a suferit leziuni care sunt rezultatul lovirii cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale și leziunile de violență au pus în primejdie viața victimei. Ulterior, raportul medico-legal a fost completat, întrucât, după internare, părții vătămate L.M. i-a fost extirpat rinichiul stâng, afectat de lovitura de cuțit. S-a apreciat de către medicul legist că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată L.M. sunt necesare 30 zile îngrijire medicală, iar nefrectomia (scoaterea chirurgicală a rinichiului) reprezintă pierderea unui organ.

În ce privește pe partea vătămată C.I.C., din raportul de constatare medico-legală a rezultat că aceasta prezintă leziuni la nivelul coapsei drepte (1/3 distală coapsă dreaptă) și la nivelul umărului stâng (echimoză violacee neomogenă), leziunile suferite fiind rezultatul loviri directe cu corp tăietor înțepător și corp dur, au necesitat 12 zile de îngrijire medicală și nu au pus în primejdie viața victimei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au rezultat din întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscute de altfel de inculpat, care a solicitat să fie judecat în baza procedurii simplificate, beneficiind astfel de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

În ce privește pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia, instanța de apel a apreciat în mod corect că aplicarea unei măsuri educative constând în internarea într-un centru de reeducare nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a comis fapta.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Având în vedere pericolul social deosebit al infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care acestea au fost comise și urmările deosebit de grave, astfel încât părții vătămate L.M. i-a fost extirpat un rinichi și i-a fost pusă viața în pericol, iar partea vătămată C.I.C. a suferit leziuni multiple care au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, pedeapsa aplicată de instanța de apel, cu executare în regim de detenție, răspunde criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor, având o atitudine procesuală corectă, dar în același timp rezultă și faptul că are un nivel de școlarizare scăzut, consumă ocazional alcool și reacționează agresiv, provine dintr-o familie dezorganizată, însăși mama fiind cunoscută cu antecedente penale, factori care pot influența comportamentul infracțional al inculpatului, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție, răspunde cerințelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor și făptuitorului, singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și preventiv ale acesteia.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive de la 28 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 17 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2012 la 23 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - NN