ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2620/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nr. 2397/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului L.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 214/2005, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut prin rechizitoriu faptul că în data de 25 octombrie 2007, învinuitul B.V. a devenit asociat unic și administrator al SC C. SRL, având ca obiect de activitate: intermedieri în comerțul cu produse diverse și sediul social în municipiul Arad. În data de 15 ianuarie 20008 SC C. SRL și-a schimbat sediul la adresa din municipiul Arad.

S-a reținut că în cursul lunii octombrie 2007, învinuitul (martorul), B.V. a fost contactat la domiciliul său din localitatea L., județul Hunedoara, de către învinuitul L.L., care i-a promis să-l angajeze la o firmă de a sa din Arad. În acest scop, învinuitul B.V. s-a deplasat împreună cu inculpatul L.L. la Arad, la scurt timp fiind condus de către inculpat la sediul O.R.C., de unde L.L., însoțit de numiții D.M. și G.A. au ridicat o serie de documente pe care învinuitul B.V. le-a semnat ulterior fără a percepe conținutul acestora și fără a se împotrivi semnării documentelor din cauza temerii insuflate de prezența numiților D.M. și G.A. După semnarea înscrisurilor învinuitul B.V. a părăsit municipiul Arad, întorcându-se la Lupeni, fără ca acesta să desfășoare vre-o activitate în numele societății, nedeținând documentele contabile ale acesteia, facturiere, chitanțe ori ștampila societății și neavând nici măcar specimen de semnătură în bancă.

În perioada octombrie 2007-20 februarie 2008, SC C. SRL, a achiziționat cereale de la persoane fizice din România, în valoare de 5.705.773 RON, precum și de la agentul economic P.K.G.Z.M.R. din Ungaria în valoare de 91.993,73 RON, vânzându-le apoi pe teritoriul României către SC A.P. SRL Craiova, SC A.V.C. SRL Timișoara, SC L.I. SRL, încasând suma totală de 5.815.812,44 RON, inclusiv TVA aferentă livrărilor efectuate în sumă totală de 928.575 RON. S-a arătat că singura persoană care a depus și retras bani din contul bancar al SC C. SRL a fost inculpatul L.L., singura care avea specimen de semnătură în bancă ca titular al contului SC C. SRL. S-a mai arătat că activitatea desfășurată de inculpat a fost evidențiată parțial în documentele legale ale societății, declarațiile privind TVA depuse la organul fiscal teritorial D.G.F.P.

Arad, prin evidențierea parțială a veniturilor realizate. Astfel: prin decontul privind TVA pe luna decembrie 2007, declarația 300 aferentă trimestrului IV 2007; SC C. SRL, a declarat că nu a efectuat achiziții și livrări de bunuri sau prestări servicii în trimestrului IV 2007, iar prin decontul privind TVA pe luna martie 2008, s-au declarat achiziții în valoare de 5.229.790 RON cu o TVA deductibilă aferentă de 993.660 RON, deși nici un agent economic din România înregistrat în scopuri TVA nu a declarat vreo livrare de bunuri către SC C. SRL în trimestrul I, 2008, astfel încât SC C. SRL nu avea dreptul să deducă TVA în sumă de 993.660 RON.

S-a reținut că urmare a unor verificări efectuate de către comisarii Gărzii Financiare Arad, aceștia au constatat că în trimestrul I 2008, SC C. SRL a declarat fictiv către organul fiscal în declarația 300, decont TVA, achiziții de bunuri și servicii în valoare totală de 6.223.450 RON, din care TVA dedusă nelegal prin decont în sumă de 993.660 RON. S-a arătat că prejudiciul estimat prin procesul-verbal din 20 ianuarie 2010, în sumă de 1.830.337 RON, reprezintă 993.660 RON TVA dedusă nelegal și 836.677 RON impozit pe profit sustras de la plată. S-a constatat că, în decontul TVA aferent trimestrului 2008, societatea a dedus TVA aferent unor achiziții fictive pentru care nu există documente justificative care să ateste realitatea și legalitatea lor.

S-a dispus efectuarea unei expertize fiscale care a analizat inclusiv extrasele de cont privind operațiunile bancare ale SC C. SRL și facturile fiscale de livrare a cerealelor către clienți. Conform concluziilor raportului de expertiză prejudiciul cauzat bugetului de stat consolidat al statului către societatea SC C. SRL este în sumă de 928.575 RON, din care 833.024 RON, reprezintă TVA datorat ca urmare neînregistrării în totalitate a livrărilor de bunuri efectuate în trimestrul IV 2007, trimestrul I 2008 și 95.551 RON, reprezentând TVA dedusă în mod eronat prin evidențierea în decontul de TVA aferent trimestrului I 2008 a unor operațiuni fictive, anume achiziții de bunuri taxabile cu cota de 195 fără ca sumele să aibă documente justificative.

S-a mai arătat prin rechizitoriu că întreaga activitate comercială a SC C. SRL, desfășurată în perioada octombrie 2007-martie 2008, a de către inculpatul L.L. care a achiziționat și vândut cereale, a eliberat în numele societății facturi fiscale și chitanțe și a efectuat toate operațiunile de cont curent. În cursul urmării penale, s-a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma totală de 1.830.337 RON. Prin sentința penală nr. 489 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7850/108/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42, art. 65 C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul , L.L.

la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 65 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2931 din 26 octombrie 2011, a Judecătoriei Arad, în pedeapsa cea mai mare de 5 ani închisoare, inculpatul execută pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege . În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad și obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 928.575 RON , cu titlul de despăgubiri civile, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive.

A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Arad a reținut aceeași stare de fapt descrisă prin actul de sesizare a instanței.

S-a constatat că fapta inculpatului L.L., constând în aceea că în perioada octombrie 2007-martie 2008, în calitate de administrator al SC C. SRL, nu a condus evidențe contabile și nu a declarat în totalitate veniturile realizate în trimestrul IV 2007-trimestrul I 2008, în deconturile TVA, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în sumă totală de 833.024 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat care în calitate de administrator al societății mai sus arătate a evidențiat în decontul TVA aferent trimestrului I 2008 operațiuni nereale, deducând în mod nelegal TVA în scopul sustragerii de la plata TVA aferentă operațiunilor comerciale efectuate, în scopul sustragerii de la plata sumei de 95.551 RON datorată bugetul consolidat al statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Reținând vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunilor mai sus descrise, prima instanță a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere pericolul social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat, precum și persoana inculpatului care a mai săvârșit infracțiuni de același gen, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni concurente, astfel că tribunalul a aplicat acestuia pentru fiecare infracțiune săvârșită o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., prima instanță a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2931 din 26 octombrie 2011 a Judecătoriei Arad, în pedeapsa cea mai mare de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege . Prin decizia penală nr. 44/A din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins apelul declarat de inculpatul L.L.

împotriva sentinței penale nr. 489 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că cererea de apel a fost trimisă prin poștă la data de 4 ianuarie 2013, dată la care expirase termenul de declarare a apelului de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.L. Apărătorul inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță de control judiciar, întrucât inculpatul a declarat un apel peste termen care se circumscrie dispozițiile art. 365 C. proc.

pen. În susținere a arătat că din actele și lucrările dosarului rezultă că, hotărârea instanței de fond a fost comunicată prin afișare la ușa Consiliului Local potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (4) C. proc. pen., destinatarul fiind mutat de la domiciliu, procesul-verbal de afișare, fiind încheiat la data de 20 decembrie 2012. A mai arătat că ultima zi în care inculpatul putea să declare apel în termenul prevăzut de lege era 3 ianuarie 2013, însă așa cum rezultă de pe ștampila aflată pe plic acesta a declarat apel la 4 ianuarie 2013, cu o zi după expirarea termenului legal de apel. Apărătorul a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 365 C. proc. pen., inculpatul are dreptul de a declara apel peste termen.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de dispozițiile art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 489 a Tribunalului Arad a fost pronunțată la data de 18 decembrie2012, inculpatul lipsind de la pronunțare, așa cum rezultă din partea introductivă a hotărârii judecătorești mai sus menționate. Potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (3) C. proc.

pen. pentru partea care a lipsit la pronunțare, termenul de 10 zile pentru declararea apelului curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii. Conform art. 182 C. proc. pen. comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispozițiilor aplicabile în materie de citare a părților, iar potrivit art. 177 alin. (4) C. proc. pen.: „Când nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea”. În speță, se constată că citația trimisă la domiciliul cunoscut al inculpatului a fost returnată cu mențiunea că acesta s-a mutat de la adresa respectivă, în mod corect dispunându-se citarea și ulterior comunicarea dispozitivului hotărârii prin afișare conform art. 177 alin. (4) C. proc.

pen. Potrivit procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de afișare din 20 decembrie 2012 încheiat de Primăria municipiului Arad rezultă că dispozitivul sentinței penale nr. 489 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad a fost afișat în data de 20 decembrie 2012, iar cererea de apel împotriva sentinței penale mai sus menționate, a fost trimisă prin poștă la data de 4 ianuarie 2013 (așa cum rezultă din ștampila aflată pe plic), în speță ultima zi de declarare a căii de atac fiind 3 ianuarie 2013, zi lucrătoare în care inculpatul putea să depună cererea de apel la instanță sau prin poștă. Având în vedere considerentele mai sus arătate se constată că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a respins ca tardiv apelul formulat de inculpat întrucât acesta a fost declarat cu încălcarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc.

pen., cererea de apel fiind trimisă prin poștă la data de 4 ianuarie 2013, ultima zi de declarare a acestei căi de atac fiind 3 ianuarie 2013. Față de cele ce preced Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., întrucât prin hotărârea pronunțată de instanța de apel nu s-a făcut o greșită aplicare a legii. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr. 44/A din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2013.