ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2620/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2620/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față

;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Arad nr. 2397/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului L.L., pentru

săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9

alin. (1), lit. b) din Legea nr. 214/2005, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut prin rechizitoriu

faptul că în data de 25 octombrie 2007, învinuitul B.V. a devenit asociat unic și

administrator al SC C. SRL, având ca obiect de activitate: intermedieri în comerțul

cu produse diverse și sediul social în municipiul Arad.

În data de 15

ianuarie 20008 SC C. SRL și-a schimbat sediul la adresa din municipiul Arad.

S-a reținut că în cursul

lunii octombrie 2007, învinuitul (martorul), B.V. a fost contactat la domiciliul

său din localitatea L., județul Hunedoara, de către învinuitul L.L., care i-a promis

să-l angajeze la o firmă de a sa din Arad.

În acest scop, învinuitul

B.V. s-a deplasat împreună cu inculpatul L.L. la Arad, la scurt timp fiind condus

de către inculpat la sediul O.R.C., de unde L.L., însoțit de numiții D.M. și G.A.

au ridicat o serie de documente pe care învinuitul B.V. le-a semnat ulterior fără

a percepe conținutul acestora și fără a se împotrivi semnării documentelor din cauza

temerii insuflate de prezența numiților D.M. și G.A.

După semnarea înscrisurilor

învinuitul B.V. a părăsit municipiul Arad, întorcându-se la Lupeni, fără ca acesta

să desfășoare vre-o activitate în numele societății, nedeținând documentele contabile

ale acesteia, facturiere, chitanțe ori ștampila societății și neavând nici măcar

specimen de semnătură în bancă.

În perioada

octombrie 2007-20 februarie 2008, SC C. SRL, a achiziționat

cereale de

la persoane fizice din România, în valoare de 5.705.773 RON, precum și de la agentul

economic P.K.G.Z.M.R. din Ungaria în valoare de 91.993,73 RON, vânzându-le apoi

pe teritoriul României către SC A.P. SRL Craiova, SC A.V.C. SRL Timișoara, SC

L.I. SRL, încasând suma totală de 5.815.812,44 RON, inclusiv TVA aferentă livrărilor

efectuate în sumă totală de 928.575 RON.

S-a arătat

că singura persoană care a depus și retras bani din contul bancar al SC C. SRL a

fost inculpatul L.L., singura care avea specimen de semnătură în bancă ca titular

al contului SC C. SRL.

S-a mai arătat

că activitatea desfășurată de inculpat a fost evidențiată parțial în documentele

legale ale societății, declarațiile privind TVA depuse la organul fiscal teritorial

D.G.F.P. Arad, prin evidențierea parțială a veniturilor realizate. Astfel: prin

decontul privind TVA pe luna decembrie 2007, declarația 300 aferentă trimestrului

IV 2007; SC C. SRL, a declarat că nu a efectuat achiziții și livrări de bunuri sau

prestări servicii în trimestrului IV 2007, iar prin decontul privind TVA pe luna

martie 2008, s-au declarat achiziții în valoare de 5.229.790 RON cu o TVA deductibilă

aferentă de 993.660 RON, deși nici un agent economic din România înregistrat în

scopuri TVA nu a declarat vreo livrare de bunuri către SC C. SRL în trimestrul I,

2008, astfel încât SC C. SRL nu avea dreptul să deducă TVA în sumă de 993.660 RON.

S-a reținut

că urmare a unor verificări efectuate de către comisarii Gărzii Financiare Arad,

aceștia au constatat că în trimestrul I 2008, SC C. SRL a declarat fictiv către

organul fiscal în declarația 300, decont TVA, achiziții de bunuri și servicii în

valoare totală de 6.223.450 RON, din care TVA dedusă nelegal prin decont în sumă

de 993.660 RON.

S-a arătat

că prejudiciul estimat prin procesul-verbal din 20 ianuarie 2010, în sumă de 1.830.337

RON, reprezintă 993.660 RON TVA dedusă nelegal și 836.677 RON impozit pe profit

sustras de la plată.

S-a constatat

că, în decontul TVA aferent trimestrului 2008, societatea a dedus TVA aferent unor

achiziții fictive pentru care nu există documente justificative care să ateste realitatea

și legalitatea lor.

S-a dispus

efectuarea unei expertize fiscale care a analizat inclusiv extrasele de cont privind

operațiunile bancare ale SC C. SRL și facturile fiscale de livrare a cerealelor

către clienți.

Conform concluziilor raportului

de expertiză prejudiciul cauzat bugetului de stat consolidat al statului către societatea

SC C. SRL este în sumă de 928.575 RON, din care 833.024 RON, reprezintă TVA datorat

ca urmare neînregistrării în totalitate a livrărilor de bunuri efectuate în trimestrul

IV 2007, trimestrul I 2008 și 95.551 RON, reprezentând TVA dedusă în mod eronat

prin evidențierea în decontul de TVA aferent trimestrului I 2008 a unor operațiuni

fictive, anume achiziții de bunuri taxabile cu cota de 195 fără ca sumele să aibă

documente justificative.

S-a mai arătat prin rechizitoriu

că întreaga activitate comercială a SC C. SRL, desfășurată în perioada octombrie

2007-martie 2008, a de către inculpatul L.L. care a achiziționat și vândut cereale,

a eliberat în numele societății facturi fiscale și chitanțe și a efectuat toate

operațiunile de cont curent.

În cursul urmării penale,

s-a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma totală de

1.830.337 RON.

Prin sentința penală

nr. 489 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7850/108/2012,

în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 42, art. 65 C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr.

241/2005, a fost condamnat inculpatul

, L.L.

la o pedeapsă de 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 65 C. pen., a fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de

5 ani închisoare, și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului,

cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2931 din 26

octombrie 2011, a Judecătoriei Arad, în pedeapsa cea mai mare de 5 ani închisoare,

inculpatul execută pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege pe o perioadă de 5 ani.

Pe durata

și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege

.

În baza

art. 14, art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată

de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad și obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei

de 928.575 RON

,

cu titlul de despăgubiri civile, cu dobânzi legale de la data rămânerii

definitive.

A fost obligat

inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință penală, Tribunalul Arad a reținut aceeași stare de fapt descrisă prin actul

de sesizare a instanței.

S-a constatat că fapta

inculpatului L.L., constând în aceea că în perioada octombrie 2007-martie 2008,

în calitate de administrator al SC C. SRL, nu a condus evidențe contabile și nu

a declarat în totalitate veniturile realizate în trimestrul IV 2007-trimestrul I

2008, în deconturile TVA, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu

în sumă totală de 833.024 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat care în calitate de administrator al societății

mai sus arătate a evidențiat în decontul TVA aferent trimestrului I 2008 operațiuni

nereale, deducând în mod nelegal TVA în scopul sustragerii de la plata TVA aferentă

operațiunilor comerciale efectuate, în scopul sustragerii de la plata sumei de 95.551

RON

datorată bugetul consolidat al statului,

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Reținând vinovăția

inculpatului pentru comiterea infracțiunilor mai sus descrise, prima instanță a

dispus condamnarea acestuia, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere

pericolul social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat, precum

și persoana inculpatului care a mai săvârșit infracțiuni de același gen, fiind condamnat

anterior pentru comiterea unor infracțiuni concurente, astfel că tribunalul a aplicat

acestuia pentru fiecare infracțiune săvârșită o pedeapsă de 5 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 5 ani.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., prima instanță a contopit pedepsele aplicate

inculpatului prin prezenta, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 2931 din 26 octombrie 2011 a Judecătoriei Arad, în pedeapsa cea mai mare

de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioadă de 5 ani.

Pe durata

și în condițiile art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege

.

Prin decizia penală

nr. 44/A din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins

apelul declarat de inculpatul L.L. împotriva sentinței penale nr. 489 din 18

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că cererea de apel a fost trimisă prin poștă la data

de 4 ianuarie 2013, dată la care expirase termenul de declarare a apelului de 10

zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul L.L.

Apărătorul inculpatului,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând trimiterea cauzei

spre rejudecare la prima instanță de control judiciar, întrucât inculpatul a declarat

un apel peste termen care se circumscrie dispozițiile art. 365 C. proc. pen. În

susținere a arătat că din actele și lucrările dosarului rezultă că, hotărârea

instanței de fond a fost comunicată prin afișare la ușa Consiliului Local potrivit

dispozițiilor art. 177 alin. (4) C. proc. pen., destinatarul fiind mutat de la domiciliu,

procesul-verbal de afișare, fiind încheiat la data de 20 decembrie 2012.

A mai arătat că ultima

zi în care inculpatul putea să declare apel în termenul prevăzut de lege era 3 ianuarie

2013, însă așa cum rezultă de pe ștampila aflată pe plic acesta a declarat apel

la 4 ianuarie 2013, cu o zi după expirarea termenului legal de apel. Apărătorul

a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 365 C. proc. pen., inculpatul are dreptul

de a declara apel peste termen.

Criticile aduse nu sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.,

apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează

a fi respins pentru următoarele considerente.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 489 a Tribunalului Arad

a fost pronunțată la data de 18 decembrie2012, inculpatul lipsind de la pronunțare,

așa cum rezultă din partea introductivă a hotărârii judecătorești mai sus menționate.

Potrivit dispozițiilor

art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru partea care a lipsit la pronunțare, termenul

de 10 zile pentru declararea apelului curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul

hotărârii.

Conform art. 182 C.

proc. pen. comunicarea actelor de procedură se face potrivit dispozițiilor aplicabile

în materie de citare a părților, iar potrivit art. 177 alin. (4) C. proc. pen.:

„Când nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul

său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială

s-a săvârșit infracțiunea”.

În speță, se constată

că citația trimisă la domiciliul cunoscut al inculpatului a fost returnată cu mențiunea

că acesta s-a mutat de la adresa respectivă, în mod corect dispunându-se citarea

și ulterior comunicarea dispozitivului hotărârii prin afișare conform art. 177

alin. (4) C. proc. pen.

Potrivit procesului-verbal

de îndeplinire a procedurii de afișare din 20 decembrie 2012 încheiat de Primăria

municipiului Arad rezultă că dispozitivul sentinței penale nr. 489 din 18

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad a fost afișat în data de 20

decembrie 2012, iar cererea de apel împotriva sentinței penale mai sus menționate,

a fost trimisă prin poștă la data de 4 ianuarie 2013 (așa cum rezultă din ștampila

aflată pe plic), în speță ultima zi de declarare a căii de atac fiind 3

ianuarie 2013, zi lucrătoare în care inculpatul putea să depună cererea de apel

la instanță sau prin poștă.

Având în vedere considerentele

mai sus arătate se constată că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a respins

ca tardiv apelul formulat de inculpat întrucât acesta a fost declarat cu încălcarea

termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., cererea de apel

fiind trimisă prin poștă la data de 4 ianuarie 2013, ultima zi de declarare a acestei

căi de atac fiind 3 ianuarie 2013.

Față de cele ce preced

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat nefiind incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen., întrucât prin hotărârea pronunțată de instanța de apel nu s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.L. împotriva deciziei penale nr. 44/A din 28 februarie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 septembrie 2013.