ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 442 din 24
octombrie 2011 a Tribunalului Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul C.B.V.
pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005
modificată.
Cheltuielile
judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reținut că prin
încheierea ședinței publice din 12 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, în
temeiul dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. c) C. proc. pen., s-a
admis plângerea petentei A.I.F. din cadrul D.G.F.P. Arad împotriva rezoluției
de scoatere de sub urmărire penală din 11 februarie 2011 din Dosarul nr.
108/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și a ordonanței din 29
martie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pe
care le-a desființat și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de învinuitul C.B.V.
pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f)
din Legea nr. 241/2005, reținându-se cauza în vederea judecății.
Cu ocazia ascultării
sale în fața primei instanțe inculpatul a arătat că nu este vinovat de
comiterea faptei, întrucât a preluat societatea de la o persoană pe care nu o
cunoaște, nu a plătit pentru aceasta, nu cunoaște unde era sediul acesteia și
nu a desfășurat nici un fel de activitate.
Din probele
administrate în cauză atât în faza de urmărire penală și anume – sesizarea
penală, proces-verbal, invitații, înscrisuri O.N.R.C., certificat constatator,
contract de închiriere, contract de comodat, extras CF, declarațiile martorului
A.S.C., declarațiile inculpatului, cât și în mod nemijlocit, în condiții de
oralitate și contradictorialitate în fața primei instanței – respectiv -
declarațiile martorilor A.S.C., C.R.M., declarația inculpatului, instanța
reține următoarea stare de fapt:
La data de 12
noiembrie 2008 A.F.P. Arad – A.I.F. a formulat plângere penală împotriva
numitului C.B.V., administrator al SC E.D. A&C SRL, pentru săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, organele de control ale
Finanțelor Publice au fost în imposibilitatea efectuării unui control deoarece
societatea nu funcționa la adresa declarată la Oficiul pentru Registrul Comerțului.
Conform
procesului-verbal întocmit la data de 12 noiembrie 2088 de către A.F.P.A.
rezultă că, în perioada 13 octombrie 2008 – 12 noiembrie 2008 inspectorii din
cadrul acestei instituții, au efectuat o cercetare la fața locului în vederea
verificării realității și legalității activității de dezinsecție desfășurată în
punctele de trecere a frontierei de stat Nădlac, Vărșand și Turnu de către SC E.D.
A&C SRL, dar nu s-a reușit intrarea în contact cu nici un reprezentant
legal al societății, astfel că controlul s-a efectuat la sediul A.F.P.A.
Inculpatului C.B.V.
i-au fost trimise un număr de șase invitații pentru a se prezenta la sediul D.G.F.P.
Arad, Activitatea de Inspecție Fiscală, atât la adresa de domiciliu cât și la
sediul declarat al societății, invitații care au fost returnate, fără
confirmare de primire.
Potrivit
înscrisurilor existente la O.R.C., prin Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 2007
a SC E.D. A&C SRL, martorul A.S.C. cesionează cu titlu gratuit toate
părțile sociale deținute de societate către inculpat și la data preluării
societății sediul acesteia a fost mutat pe str. Ș.Z. FN., în urma încheierii unui
contract de comodat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 28 septembrie 2007,
contract încheiat cu martorul C.R.M., proprietar al imobilului. Procedându-se
la efectuarea de verificări s-a stabilit că inculpatul nu mai locuiește la
adresa de domiciliu, iar la sediul social declarat al societății nu se
desfășoară nici un fel de activitate.
Din adresa nr. 315336
din 11 ianuarie 2011 emisă de Ambasada României la Madrid rezultă că inculpatul C.B.V. a fost încarcerat în perioada 16 decembrie 2008 – 12
februarie 2009 în Centrul Penitenciar Madrid V Soto del Real, ca urmare a unui
mandat de arestare preventivă emis de Judecătorul central nr. 1 din Madrid.
Ulterior, în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, inculpatul a fost
încarcerat în Penitenciarul Timișoara, în executarea unei pedepse de 3 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393/2007 a Judecătoriei Arad
definitivă prin decizia penală nr. 272/R/2008 a Curții de Apel Timișoara.
Infracțiunea de
evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru
care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat presupune sub aspectul
laturii obiective o acțiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al
unei societăți, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor
fiscale. Ori, în speță, din probatoriul administrat rezultă că sediul social al
SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, a avut la bază un contract de
comodat legal încheiat. Pe de altă parte, față de împrejurarea că inculpatul a
fost în perioada respectivă încarcerat în țară și în străinătate, nu se poate
reține că a avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel
că infracțiunii de evaziune fiscală îi lipsește unul din elementele
constitutive respectiv latura obiectivă.
În raport de aceste
considerente, Tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat
la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru infracțiunea
prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2000 modificată.
Având în vedere că
infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul C.B.V.
este o infracțiune de pericol, instanța a constatat că A.N.A.F.– D.G.F.P – A.I.F.,
nu are calitatea de parte vătămată în procesul penal.
II. Împotriva acestei
sentințe penale a declarat apel partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în
nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. ca reprezentat legal al Statului
Român, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței penale atacate în
sensul condamnării inculpatului C.B.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9
lit. f) din Legea nr. 241/2000 actualizată.
A arătat că în mod
greșit s-a reținut de instanța de fond că infracțiunii de
evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, îi
lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă,
pentru considerentul că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în
țară și în străinătate, în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009,
și respectiv în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, deci ulterior
perioadei în care organele de inspecție fiscală au efectuat controlul,
considerând totodată că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în
mod real, și a avut la bază un contract de comodat legal încheiat.
A considerat sentința
nelegală și netemeinică, ca fiind dată cu ignorarea tuturor probelor de la
dosar, întrucât inculpatul a trimis 6 invitații administratorului la
adresa sediului declarat al societății, nedând curs nici invitației
nr. 59461 din 21 octombrie 2008 care a fost confirmată de primire, prin urmare
inculpatul avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, organele
de inspecție fiscală fiind astfel împiedicate să efectueze inspecția
fiscală. Mai mult, nu se explică cum sediul societății este real declarat
din moment ce invitațiile trimise pe adresa indicată, au fost returnate cu
mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad.
Apelul declarat de
partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea
Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal al Statului
Român, este nefondat.
Infracțiunea de
evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru
care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, presupune sub
aspectul laturii obiective o acțiune de declarare fictivă, inexactă a sediului
social al unei societăți, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale.
Ori, în speță, din
probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost
declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat,
nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul că administratorul societății nu
a desfășurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comerțului constituie contravenție, potrivit art. 9 lit. b) din O.G. 15/1996. Pe de
altă parte, față de împrejurarea că inculpatul a fost în perioada respectivă
încarcerat în țară și în străinătate, nu se poate reține că a avut ca scop
sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel că infracțiunii de evaziune
fiscală îi lipsește unul din elementele constitutive respectiv latura
obiectivă.
Nu se poate reține
nici susținerea declarării nereale a sediului societății, observând că
există contrarietate între mențiunile factorilor poștali, în sensul că nu pe toate
invitațiile emise, motivul restituirii l-a constituit mențiunea
inexistenței unei astfel de adrese în Arad, pe invitația din data de 28
octombrie 2008, menționându-de „mutat de la adresa indicată”, concluzionând că
inculpatul nu avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale,
invitația nr. 59461 din 21 octombrie 2008 nefiind semnată de acesta.
Pentru aceste
considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca
nefondat apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în nume
propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca
reprezentat legal al Statului Român împotriva sentinței penale nr. 442 din 24
octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3733/108/2011.
Așa fiind, prin
decizia penală nr. 9/A din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul
declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în nume propriu și în
reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal
al Statului Român împotriva sentinței penale nr. 442 din 24 octombrie 2011,
pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3733/108/2011.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea vătămată recurentă să plătească 300 RON
statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca suma de 200 RON,
reprezentând onorariu avocat oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului
Justiției în contul Baroului de Avocați Timiș.
III. Împotriva
acestei decizii penale a declarat recurs partea vătămată Ministerul Finanțelor
Publice – A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad criticând-o ca nelegală și netemeinică
solicitând modificarea hotărârilor pronunțate în sensul condamnării
inculpatului C.B.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea
nr. 241/2000 actualizată.
S-a arătat că în mod
greșit s-a reținut de instanța de fond că infracțiunii de
evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, îi
lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă,
pentru considerentul că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în
țară și în străinătate, în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009,
și respectiv în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, deci ulterior
perioadei în care organele de inspecție fiscală au efectuat controlul,
considerând totodată că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în
mod real, și a avut la bază un contract de comodat legal încheiat.
S-a considerat sentința
nelegală și netemeinică, ca fiind dată cu ignorarea tuturor probelor de la
dosar, întrucât inculpatul a trimis 6 invitații administratorului la
adresa sediului declarat al societății, nedând curs nici invitației
nr. 59461 din 21 octombrie 2008 care a fost confirmată de primire, prin urmare
inculpatul avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, organele
de inspecție fiscală fiind astfel împiedicate să efectueze inspecția
fiscală. Mai mult, nu se explică cum sediul societății este real declarat
din moment ce invitațiile trimise pe adresa indicată, au fost returnate cu
mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad.
Examinând actele și
lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică expuse,
ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1)
pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de
partea vătămată Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad se
privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, în
mod justificat prin examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate
în cauză, atât în faza de urmărire penală și anume – sesizarea penală, proces-verbal,
invitații, înscrisuri O.N.R.C., certificat constatator, contract de închiriere,
contract de comodat, extras CF, declarațiile martorului A.S.C., declarațiile
inculpatului, cât și în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și
contradictorialitate în fața primei instanței – respectiv - declarațiile
martorilor A.S.C., C.R.M., ambele instanțe de fond și de apel au reținut
corect, cu titlu de situație de fapt că, la data de 12 noiembrie 2008 A.F.P.A.
– A.I.F. a formulat plângere penală împotriva numitului C.B.V., administrator
al SC E.D. A&C SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,
constând în aceea că, organele de control ale Finanțelor Publice au fost în
imposibilitatea efectuării unui control deoarece societatea nu funcționa la
adresa declarată la Oficiul pentru Registrul Comerțului.
Conform procesului
verbal întocmit la data de 12 noiembrie 2008 de către A.F.P.A. rezultă că, în
perioada 13 octombrie 2008 – 12 noiembrie 2008 inspectorii din cadrul acestei
instituții, au efectuat o cercetare la fața locului în vederea verificării
realității și legalității activității de dezinsecție desfășurată în punctele de
trecere a frontierei de stat Nădlac, Vărșand și Turnu de către SC E.D. A&C
SRL, dar nu s-a reușit intrarea în contact cu nici un reprezentant legal al
societății, astfel că controlul s-a efectuat la sediul A.F.P.A.
Inculpatului intimat C.B.V.
i-au fost trimise un număr de șase invitații pentru a se prezenta la sediul D.G.F.P.
Arad, A.I.F., atât la adresa de domiciliu cât și la sediul declarat al
societății, invitații care au fost returnate, fără confirmare de primire.
Potrivit
înscrisurilor existente la O.R.C., prin Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 2007
a SC E.D. A&C SRL, martorul A.S.C. cesionează cu titlu gratuit toate
părțile sociale deținute de societate către inculpat și la data preluării
societății sediul acesteia a fost mutat pe str. Ș.Z., în urma încheierii unui
contract de comodat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 28 septembrie 2007,
contract încheiat cu martorul C.R.M., proprietar al imobilului. Procedându-se
la efectuarea de verificări s-a stabilit că inculpatul nu mai locuiește la adresa
de domiciliu, iar la sediul social declarat al societății nu se desfășoară nici
un fel de activitate.
Din adresa nr. 315336
din 11 ianuarie 2011 emisă de Ambasada României la Madrid rezultă că inculpatul intimat C.B.V. a fost încarcerat în perioada 16 decembrie 2008 –
12 februarie 2009 în Centrul Penitenciar Madrid V Soto del Real, ca urmare a
unui mandat de arestare preventivă emis de Judecătorul central nr. 1 din
Madrid. Ulterior, în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, inculpatul
nominalizat a fost încarcerat în Penitenciarul Timișoara, în executarea unei
pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393/2007 a
Judecătoriei Arad rămasă definitivă prin decizia penală nr. 272/R/2008 a Curții
de Apel Timișoara.
Cu titlu de premisă, Înalta
Curte are în vedere că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9
lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală
față de inculpatul intimat sus-indicat, presupune sub aspectul laturii
obiective o acțiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al unei
societăți, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Ori, în speță, din
probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost
declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat,
nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul că administratorul societății nu
a desfășurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comerțului constituie contravenție, potrivit art. 9 lit. b) din O.G. 15/1996. Pe de
altă parte, față de împrejurarea că inculpatul deja menționat a fost în
perioada respectivă încarcerat în țară și în străinătate, nu se poate reține că
a avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel că
infracțiunii de evaziune fiscală îi lipsește unul din elementele constitutive
respectiv latura obiectivă.
Nu se poate reține
nici susținerea declarării nereale a sediului societății, observând că
există contrarietate între mențiunile factorilor poștali, în sensul că nu pe
toate invitațiile emise, motivul restituirii l-a constituit mențiunea
inexistenței unei astfel de adrese în Arad, pe invitația din data de 28
octombrie 2008, menționându-se „mutat de la adresa indicată”, concluzionând că
inculpatul C.B.V. nu avea cunoștință de solicitarea organelor
fiscale, invitația nr. 59461 din 21 octombrie 2008 nefiind semnată de
acesta.
Așa fiind, se
conchide că în mod judicios prima instanță prin hotărârea pronunțată, menținută
prin decizia instanței de apel, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.
proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea
inculpatului-intimat C.B.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de
art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.
În consecința
soluției de achitare, în mod judicios, s-a statuat de către ambele instanțe de
fond și prim control judiciar că întrucât infracțiunea de evaziune fiscală este
o infracțiune de pericol, rezultă că recurenta de față nu are calitatea de
parte vătămată în procesul penal, în sensul definiției legale stabilită prin
textul dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
partea vătămată Statul Român prin A.N.A.F. – prin D.G.F.P. Arad, împotriva
deciziei penale nr. 9/A din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția
penală, privind pe intimatul inculpat C.B.V.
Obligă recurenta parte vătămată la plata
sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 mai 2012.