ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 442 din 24 octombrie 2011 a Tribunalului Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul C.B.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 modificată. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că prin încheierea ședinței publice din 12 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., s-a admis plângerea petentei A.I.F. din cadrul D.G.F.P. Arad împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din 11 februarie 2011 din Dosarul nr. 108/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și a ordonanței din 29 martie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pe care le-a desființat și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de învinuitul C.B.V.

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, reținându-se cauza în vederea judecății. Cu ocazia ascultării sale în fața primei instanțe inculpatul a arătat că nu este vinovat de comiterea faptei, întrucât a preluat societatea de la o persoană pe care nu o cunoaște, nu a plătit pentru aceasta, nu cunoaște unde era sediul acesteia și nu a desfășurat nici un fel de activitate. Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală și anume – sesizarea penală, proces-verbal, invitații, înscrisuri O.N.R.C., certificat constatator, contract de închiriere, contract de comodat, extras CF, declarațiile martorului A.S.C., declarațiile inculpatului, cât și în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața primei instanței – respectiv - declarațiile martorilor A.S.C., C.R.M., declarația inculpatului, instanța reține următoarea stare de fapt: La data de 12 noiembrie 2008 A.F.P.

Arad – A.I.F. a formulat plângere penală împotriva numitului C.B.V., administrator al SC E.D. A&C SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, organele de control ale Finanțelor Publice au fost în imposibilitatea efectuării unui control deoarece societatea nu funcționa la adresa declarată la Oficiul pentru Registrul Comerțului. Conform procesului-verbal întocmit la data de 12 noiembrie 2088 de către A.F.P.A. rezultă că, în perioada 13 octombrie 2008 – 12 noiembrie 2008 inspectorii din cadrul acestei instituții, au efectuat o cercetare la fața locului în vederea verificării realității și legalității activității de dezinsecție desfășurată în punctele de trecere a frontierei de stat Nădlac, Vărșand și Turnu de către SC E.D.

A&C SRL, dar nu s-a reușit intrarea în contact cu nici un reprezentant legal al societății, astfel că controlul s-a efectuat la sediul A.F.P.A. Inculpatului C.B.V. i-au fost trimise un număr de șase invitații pentru a se prezenta la sediul D.G.F.P. Arad, Activitatea de Inspecție Fiscală, atât la adresa de domiciliu cât și la sediul declarat al societății, invitații care au fost returnate, fără confirmare de primire. Potrivit înscrisurilor existente la O.R.C., prin Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 2007 a SC E.D. A&C SRL, martorul A.S.C. cesionează cu titlu gratuit toate părțile sociale deținute de societate către inculpat și la data preluării societății sediul acesteia a fost mutat pe str. Ș.Z.

FN., în urma încheierii unui contract de comodat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 28 septembrie 2007, contract încheiat cu martorul C.R.M., proprietar al imobilului. Procedându-se la efectuarea de verificări s-a stabilit că inculpatul nu mai locuiește la adresa de domiciliu, iar la sediul social declarat al societății nu se desfășoară nici un fel de activitate. Din adresa nr. 315336 din 11 ianuarie 2011 emisă de Ambasada României la Madrid rezultă că inculpatul C.B.V. a fost încarcerat în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009 în Centrul Penitenciar Madrid V Soto del Real, ca urmare a unui mandat de arestare preventivă emis de Judecătorul central nr. 1 din Madrid.

Ulterior, în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul Timișoara, în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393/2007 a Judecătoriei Arad definitivă prin decizia penală nr. 272/R/2008 a Curții de Apel Timișoara. Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat presupune sub aspectul laturii obiective o acțiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al unei societăți, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Ori, în speță, din probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D.

A&C SRL a fost declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat. Pe de altă parte, față de împrejurarea că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în țară și în străinătate, nu se poate reține că a avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel că infracțiunii de evaziune fiscală îi lipsește unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă. În raport de aceste considerente, Tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2000 modificată. Având în vedere că infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul C.B.V.

este o infracțiune de pericol, instanța a constatat că A.N.A.F.– D.G.F.P – A.I.F., nu are calitatea de parte vătămată în procesul penal. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea A.N.A.F. ca reprezentat legal al Statului Român, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței penale atacate în sensul condamnării inculpatului C.B.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2000 actualizată.

A arătat că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, pentru considerentul că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în țară și în străinătate, în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009, și respectiv în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, deci ulterior perioadei în care organele de inspecție fiscală au efectuat controlul, considerând totodată că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, și a avut la bază un contract de comodat legal încheiat.

A considerat sentința nelegală și netemeinică, ca fiind dată cu ignorarea tuturor probelor de la dosar, întrucât inculpatul a trimis 6 invitații administratorului la adresa sediului declarat al societății, nedând curs nici invitației nr. 59461 din 21 octombrie 2008 care a fost confirmată de primire, prin urmare inculpatul avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, organele de inspecție fiscală fiind astfel împiedicate să efectueze inspecția fiscală. Mai mult, nu se explică cum sediul societății este real declarat din moment ce invitațiile trimise pe adresa indicată, au fost returnate cu mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad. Apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal al Statului Român, este nefondat.

Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, presupune sub aspectul laturii obiective o acțiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al unei societăți, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Ori, în speță, din probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat, nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul că administratorul societății nu a desfășurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comerțului constituie contravenție, potrivit art. 9 lit. b) din O.G.

15/1996. Pe de altă parte, față de împrejurarea că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în țară și în străinătate, nu se poate reține că a avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel că infracțiunii de evaziune fiscală îi lipsește unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă. Nu se poate reține nici susținerea declarării nereale a sediului societății, observând că există contrarietate între mențiunile factorilor poștali, în sensul că nu pe toate invitațiile emise, motivul restituirii l-a constituit mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad, pe invitația din data de 28 octombrie 2008, menționându-de „mutat de la adresa indicată”, concluzionând că inculpatul nu avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, invitația nr. 59461 din 21 octombrie 2008 nefiind semnată de acesta.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal al Statului Român împotriva sentinței penale nr. 442 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3733/108/2011. Așa fiind, prin decizia penală nr. 9/A din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată D.G.F.P. a Județului Arad, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ca reprezentat legal al Statului Român împotriva sentinței penale nr. 442 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3733/108/2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea vătămată recurentă să plătească 300 RON statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Timiș. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea vătămată Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad criticând-o ca nelegală și netemeinică solicitând modificarea hotărârilor pronunțate în sensul condamnării inculpatului C.B.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2000 actualizată.

S-a arătat că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, pentru considerentul că inculpatul a fost în perioada respectivă încarcerat în țară și în străinătate, în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009, și respectiv în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, deci ulterior perioadei în care organele de inspecție fiscală au efectuat controlul, considerând totodată că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, și a avut la bază un contract de comodat legal încheiat.

S-a considerat sentința nelegală și netemeinică, ca fiind dată cu ignorarea tuturor probelor de la dosar, întrucât inculpatul a trimis 6 invitații administratorului la adresa sediului declarat al societății, nedând curs nici invitației nr. 59461 din 21 octombrie 2008 care a fost confirmată de primire, prin urmare inculpatul avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, organele de inspecție fiscală fiind astfel împiedicate să efectueze inspecția fiscală. Mai mult, nu se explică cum sediul societății este real declarat din moment ce invitațiile trimise pe adresa indicată, au fost returnate cu mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică expuse, ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de partea vătămată Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât, în mod justificat prin examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală și anume – sesizarea penală, proces-verbal, invitații, înscrisuri O.N.R.C., certificat constatator, contract de închiriere, contract de comodat, extras CF, declarațiile martorului A.S.C., declarațiile inculpatului, cât și în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața primei instanței – respectiv - declarațiile martorilor A.S.C., C.R.M., ambele instanțe de fond și de apel au reținut corect, cu titlu de situație de fapt că, la data de 12 noiembrie 2008 A.F.P.A.

– A.I.F. a formulat plângere penală împotriva numitului C.B.V., administrator al SC E.D. A&C SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, organele de control ale Finanțelor Publice au fost în imposibilitatea efectuării unui control deoarece societatea nu funcționa la adresa declarată la Oficiul pentru Registrul Comerțului. Conform procesului verbal întocmit la data de 12 noiembrie 2008 de către A.F.P.A. rezultă că, în perioada 13 octombrie 2008 – 12 noiembrie 2008 inspectorii din cadrul acestei instituții, au efectuat o cercetare la fața locului în vederea verificării realității și legalității activității de dezinsecție desfășurată în punctele de trecere a frontierei de stat Nădlac, Vărșand și Turnu de către SC E.D.

A&C SRL, dar nu s-a reușit intrarea în contact cu nici un reprezentant legal al societății, astfel că controlul s-a efectuat la sediul A.F.P.A. Inculpatului intimat C.B.V. i-au fost trimise un număr de șase invitații pentru a se prezenta la sediul D.G.F.P. Arad, A.I.F., atât la adresa de domiciliu cât și la sediul declarat al societății, invitații care au fost returnate, fără confirmare de primire. Potrivit înscrisurilor existente la O.R.C., prin Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 2007 a SC E.D. A&C SRL, martorul A.S.C. cesionează cu titlu gratuit toate părțile sociale deținute de societate către inculpat și la data preluării societății sediul acesteia a fost mutat pe str. Ș.Z., în urma încheierii unui contract de comodat pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 28 septembrie 2007, contract încheiat cu martorul C.R.M., proprietar al imobilului.

Procedându-se la efectuarea de verificări s-a stabilit că inculpatul nu mai locuiește la adresa de domiciliu, iar la sediul social declarat al societății nu se desfășoară nici un fel de activitate. Din adresa nr. 315336 din 11 ianuarie 2011 emisă de Ambasada României la Madrid rezultă că inculpatul intimat C.B.V. a fost încarcerat în perioada 16 decembrie 2008 – 12 februarie 2009 în Centrul Penitenciar Madrid V Soto del Real, ca urmare a unui mandat de arestare preventivă emis de Judecătorul central nr. 1 din Madrid. Ulterior, în perioada 17 martie 2009 – 29 octombrie 2009, inculpatul nominalizat a fost încarcerat în Penitenciarul Timișoara, în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 393/2007 a Judecătoriei Arad rămasă definitivă prin decizia penală nr. 272/R/2008 a Curții de Apel Timișoara.

Cu titlu de premisă, Înalta Curte are în vedere că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2001, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul intimat sus-indicat, presupune sub aspectul laturii obiective o acțiune de declarare fictivă, inexactă a sediului social al unei societăți, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Ori, în speță, din probatoriul administrat rezultă că sediul social al SC E.D. A&C SRL a fost declarat în mod real, a avut la bază un contract de comodat legal încheiat, nefiind nici fictiv, nici inexact, iar faptul că administratorul societății nu a desfășurat activitate la sediul înmatriculat la Registrul Comerțului constituie contravenție, potrivit art. 9 lit. b) din O.G.

15/1996. Pe de altă parte, față de împrejurarea că inculpatul deja menționat a fost în perioada respectivă încarcerat în țară și în străinătate, nu se poate reține că a avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, astfel că infracțiunii de evaziune fiscală îi lipsește unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă. Nu se poate reține nici susținerea declarării nereale a sediului societății, observând că există contrarietate între mențiunile factorilor poștali, în sensul că nu pe toate invitațiile emise, motivul restituirii l-a constituit mențiunea inexistenței unei astfel de adrese în Arad, pe invitația din data de 28 octombrie 2008, menționându-se „mutat de la adresa indicată”, concluzionând că inculpatul C.B.V.

nu avea cunoștință de solicitarea organelor fiscale, invitația nr. 59461 din 21 octombrie 2008 nefiind semnată de acesta. Așa fiind, se conchide că în mod judicios prima instanță prin hotărârea pronunțată, menținută prin decizia instanței de apel, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului-intimat C.B.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005. În consecința soluției de achitare, în mod judicios, s-a statuat de către ambele instanțe de fond și prim control judiciar că întrucât infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune de pericol, rezultă că recurenta de față nu are calitatea de parte vătămată în procesul penal, în sensul definiției legale stabilită prin textul dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată Statul Român prin A.N.A.F. – prin D.G.F.P. Arad, împotriva deciziei penale nr. 9/A din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul inculpat C.B.V. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2012.