ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 31 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 372/108/201, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.C., la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În condițiile art. 65 C. pen, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 1003 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de Administrația națională de administrare fiscală București, reprezentată de Garda Financiară Arad și obligă inculpatul, în solidar cu SC D.C. SRL, reprezentată prin lichidator SC E. SPRL Arad, să plătească statului suma de 43.820 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA. A respins cererea de instituire a sechestrului. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu SC D.C. SRL, reprezentată prin lichidator SC E. SPRL Arad, să plătească statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În data de 11 mai 2005, inculpatul K.C.

a înființat SC D.C. SRL având calitatea de asociat unic și administrator al societății care avea sediul social în mun. Arad, iar principalul obiect de activitate al SC D.C. SRL era „executarea de lucrări de vopsitorie, zugrăveli și montări de geamuri". În data de 19 martie 2008, inculpatul K.C., în calitate de administrator al SC D.C. SRL a încheiat cu martora D.I., în calitate de beneficiar, un contact de antrepriză având ca obiect executarea unor lucrări de construcții la imobilul din Curtici; prețul contractului fiind stabilit la valoarea de 26.600 euro, iar lucrările având un termen de execuție de 60 zile lucrătoare de la data încheierii contractului. Potrivit Cap. VI pct. 6.2 din contractul părților, plata lucrărilor urma să se efectueze eșalonat, iar pe verso-ul filei a 2-a din contract a fost inserată o anexă intitulată „Notă", conform căreia: „valoarea contractului a fost negociată la suma de 100.000 ron (26.600 euro).

La semnarea contractului se va plăti 40% din valoarea acestuia (10.600 euro)". Nota menționa data de 24 martie 2008, fiind semnată de către administratorul SC D.C. SRL și ștampilată cu ștampila societății. După ce beneficiarii lucrării i-au achitat inculpatului K.C. avansul de 40% din valoarea contractului, acesta i-a eliberat martorei D.I. și soțului ei, martorul D.V. o factură fiscală nenumerotată și nedatată, dar semnată și ștampilată cu ștampila societății, în care era atestată încasarea sumei de 39.856 lei, reprezentând avansul de 40% din valoarea contractului. Ulterior datei de 24 martie 2008, anume în perioada aprilie-iunie 2008, inculpatul K.C. a mai încasat de la martorii D.I. și D.V.

suma de 17.400 euro reprezentând plăți eșalonate ale lucrării contractate. Pentru sumele de bani încasate, învinuitul nu a emis martorilor facturi fiscale și chitanțe, ci doar chitanțe de mână în care era cuprinsă valoarea sumelor încasate în contul lucrărilor. Cu ocazia unui control efectuat în data de 31 martie 2009, de către reprezentanții Gărzii Financiare Arad la sediul SC D.C. SRL, s-a constatat că inculpatul K.C. nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății nicio operațiune contabilă privind încasarea sumei de 39.856 lei (reprezentând 40% din valoarea contractului-respectiv 10.600 euro la cursul de 3,76 lei). Prin nota de constatare încheiată de către organele de control din cadrul Gărzii Financiare Arad în data de 31 martie 2009 s-a stabilit că inculpatul K.C.

nu a eliberat facturi fiscale și chitanțe aferente veniturilor realizate din activitatea de prestări servicii executate în beneficiul martorei D.I. și nici nu a înregistrat veniturile în contabilitate, iar în perioada februarie-decembrie 2008 a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu carburanții, pe bază de bonuri fiscale neștampilate și fără a avea înscrisă denumirea cumpărătorului, deși aceste cheltuieli erau nedeductibile fiscal, astfel încât s-a diminuat în mod nelegal impozitul pe profit cu suma de 1.433,55 lei. Prin neînregistrarea în evidențele contabile ale SC D.C. SRL a sumei de 105.260 lei (reprezentând în echivalentul în lei a sumei de 28.000 euro) încasată de la martorii D.I. și D.V., inculpatul K.C.

s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului cu suma de 14.152,67 lei reprezentând impozit pe profit și cu suma de 16.805,8 lei, reprezentând T.V.A. În aceeași perioadă (februarie-decembrie 2008) SC D.C. SRL a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu materialele, efectuate în contul clienților, necuprinse în devizele de lucrări, precum și cheltuieli cu achiziții de consum, având drept scop diminuarea masei impozabile, respectiv diminuarea impozitului pe profit cu suma de 8.738 lei. Cu ocazia aceluiași control s-a constatat că în luna ianuarie 2009 în casa societății figura scriptic suma de 159.329,50 lei care conform explicațiilor oferite de către învinuit a fost utilizată pentru achiziția unor materiale fără documente de proveniență, situație în care comisarii Gărzii Financiare Arad au apreciat că suma a fost utilizată de către administrator, în interes personal.

În baza prevederilor H.G. nr. 1324/2009-anexa 3 Cap. I, pct. 1 lit. b), organele Gărzii Financiare Arad au procedat la întocmirea procesului-verbal din 23 noiembrie 2010 în vederea evaluării prejudiciului cauzat bugetului de stat aferent operațiunilor verificate cu ocazia controlului fiscal din data de 31 martie 2009. Conform prevederilor legale procesul-verbal întocmit are caracterul unui raport de constatare tehnico-științifică, reprezentând un act procedural care poate constitui mijloc de probă, potrivit legii. Prejudiciul a fost estimat prin procesul-verbal din 23 noiembrie 2010 la suma de 16.841 lei, reprezentând impozit pe profit și respectiv, 16.805 lei, reprezentând T.V.A., fiind cauzat de neînregistrarea în contabilitatea SC D.C.

SRL a veniturilor realizate în baza executării contractului încheiat cu martorii D.I. și D.V. și respectiv la suma de 8.738 lei, reprezentând impozitul pe profit diminuat ca urmare a evidențierii unor cheltuieli nedeductibile fiscal. Garda Financiară cu sediul în Arad, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza delegației de reprezentare din 26 ianuarie 2011, în calitate de parte vătămată, în temeiul art. 14 si 15 C. proc.

pen., a depus o cerere, la data de 02 martie 2011, de constituire de parte civilă, pentru suma totală de 43.820 lei, reprezentând: - 16.842 lei, impozit pe profit, aferent sumei de 105.260 lei, neevidențiate în contabilitatea societății, la care se adaugă penalități, dobânzi; - 16.805 lei T.V.A., neevidențiat și nevirat la bugetul de stat, la care se adaugă dobânzi și penalități; - 8.739 lei, impozit pe profit, aferent sumei de 54.615 lei, reprezentând cheltuieli înregistrate fictiv, fără să existe devize de lucrări; - 1.434 lei, impozit pe profit, aferent sumei de 8.959 lei. Prin aceeași cerere, s-a mai solicitat introducerea în cauză, conform prevederilor art. 16 C. proc. pen., în calitate de parte responsabila civilmente, a SC D.C.

SRL Arad, cu sediul în localitatea Arad, reprezentata prin SC E. SPRL, în calitate de lichidator cu sediul în Arad. Totodată, s-a solicitat, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părții responsabile civilmente și a inculpatului, în temeiul art. 163 C. proc. pen. Analizând starea de fapt reținută, instanța a constatat că, fapta inculpatului K.C. care, în perioada martie - iunie 2008, în calitate de administrator al SC D.C. SRL, nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății suma de 105.260 lei, reprezentând plăți eșalonate ale unei lucrări de construcții efectuate la imobilul din localitatea Curtici, proprietatea martorilor D.I. și D.V., cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, în sumă de 43.820,820 lei, reprezentând impozit pe profit și T.V.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 214/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiilor art. 72 C. pen., privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, atitudinea procesuală sinceră avută, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța a mai reținut faptul că inculpatul se află în situația recidivei mari postexecutorii, prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. față de pedeapsa de 6 ani și 1852 zile închisoare din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 28 aprilie 2000, cu un rest neexecutat de 1148 zile închisoare. Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că, acesta a avut o atitudine sinceră în declarația dată în cursul urmăririi penale, a recunoscut și regretat faptele comise, fiind cercetat în stare de libertate.

în cursul cercetării judecătorești nu s-a prezentat în vederea audierii și nici nu a solicitat probe în apărare, deși a fost citat atât la adresa de domiciliu, la reședință, cât și prin afișare la Consiliul Local Arad. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul K.C. care nu a fost motivat în scris fiind susținut oral de către apărătorul din oficiu în sensul reducerii pedepsei. Instanța de apel prin decizia penală nr. 112/A din 27 iunie 2011 a constatat că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia și, pe cale de consecință în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul K.C. împotriva sentinței penale nr. 173/2011, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 372/108/2011.

A obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu. Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs inculpatul K.C. solicitând reanchetarea cauzei. Recursul declarat de inculpat este tardiv. Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 365 alin. (1) partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara recurs și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.

Înalta Curte din examinarea lucrărilor dosarului, constată că inculpatul a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare iar mandatul de executare al pedepsei închisorii a fost emis la 4 august 2011, în baza sentinței penale nr. 173 din 31 martie 2011 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin nerecurare la 3 august 2011, potrivit deciziei penale nr. 112/A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara; de asemenea, conform adresei din 29 august 2011 a Penitenciarului București Rahova, Tribunalul Arad a comunicat că, inculpatul a fost încarcerat la 11 august 2011 de către D.G.P.M.B., deci acesta a declarat recurs la mai mult de 10 zile de la începerii executării pedepsei, respectiv la 14 septembrie 2011. În raport de aceste considerente, urmează a fi respins, ca tardiv recursul peste termen declarat de recurentul inculpat K.C.

împotriva deciziei penale nr. 112/A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 372/108/2011 cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul peste termen declarat de recurentul inculpat K.C. împotriva deciziei penale nr. 112/A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 372/108/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2012.