ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2045/2014

Decizia nr. 2045/2014 Deliberând asupra recursurilor declarate, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 473 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Doarul nr. x/63/2011, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.anterior cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. anterior și art. 76 lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a; lit. b) și lit. c) C pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata prevăzută de art. 71 C pen. anterior. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior cu aplic.

art. 74 lit. a), b), c) C. pen. anterior și art. 76 lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C pen. anterior. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C pen. anterior pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. anterior. În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata arestului preventiv de 24 ore de la 28 martie 2011. În baza art. 14 C. proc. pen. anterior rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu aplic.

art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL și a obligat, în solidar, inculpații A. și B., iar inculpatul B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E. SPRL Arad, cu sediul în localitatea Gheorghe Popa, jud. Arad, la plata sumei de 396.953 lei, reprezentând despăgubiri materiale către această partea civilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a obligat inculpatul A. la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu la instanță. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. anterior, a obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E. SPRL Arad la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu nr. x/P/2010 din data de 08 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, înregistrat pe rolul instanței sub nr. x/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților A. și B., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior. Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. anterior raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990. În fapt, s-a reținut că, la data de 11 septembrie 2007 inculpatul A., împreună cu fiul său F., au constituit SC G. SRL, societate având ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun.

Din analiza informațiilor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj rezultă că SC G. SRL a fost înregistrată la data de 13 septembrie 2007, în baza încheierii judecătorului delegat, administrator fiind desemnat F. În cursul lunii iulie 2008, A. a hotărât să cesioneze SC G. SRL motiv pentru care a început să caute, prin intermediul unei cunoștințe care era internată la Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna, persoane care să fie de acord ca, în schimbul unei sume de bani, să figureze în acte ca administrator al societății, urmând ca el să se ocupe în continuare, în fapt, de activitatea acesteia, așa cum rezultă din declarația martorului H. În aceste condiții, la data de 30 iulie 2008 A. l-a cunoscut pe martorul I., internat în acea perioadă în spitalul menționat ca și martorul H., cel din urmă refuzând oferta de a prelua formal societatea.

In aceeași zi, I. a mers împreună cu A. în municipiul Craiova, unde a semnat documentele prin care a dobândit calitatea de asociat unic și administrator al SC G. SRL, mențiuni ce au fost înregistrate în registrul comerțului, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 7392 din 01 august 2008 prin care a fost admisă cererea formulată în acest scop de A. Cu ocazia audierii, I. a declarat că nu a avut reprezentarea semnificației înscrisurilor pe care Ie-a semnat și nici a calității pe care a dobândit-o, neîndeplinind, după data de 30 iulie 2008, vreun act de administrare a activității societății pe care a preluat-o.

Deși a cesionat părțile sociale deținute în cadrul SC G. SRL alături de fiul său, A. nu a renunțat însă și la calitatea de persoană autorizată să dispună de cele trei conturi deschise de societate la SC J. SA, SC K. SA și SC L. SA, așa cum rezultă din comunicările societăților bancare, care l-au indicat pe acesta ca fiind persoana cu drept de semnătură și după data de 30 iulie 2008. Mai mult, după această dată, A. a fost singura persoană care a dispus de fondurile bănești existente în conturile societății, pe care Ie-a retras în cea mare parte, în numerar. În cursul lunii ianuarie 2009, la sediul unui punct de lucru al SC C. SA, situat în com.

Victor Vlad Delamarina, sat Vișag, județul Timiș, s-a prezentat inculpatul B., fiind recomandat de martorul M. Cu ocazia audierii, N., angajatul care a reprezentat SC C. SA, a declarat că în cadrul discuțiilor purtate cu B., acesta a afirmat că reprezintă SC G. SRL și că dorește să achiziționeze, în numele societății, porumb boabe. În.urma negocierilor purtate cu B., între SC C. SA și SC G. SRL a fost încheiat, la data de 14 ianuarie 2009, contractul numărul 1B, având ca obiect vânzarea-cumpărarea a 720 tone porumb. Pentru cumpărătorul SC G. SRL, contractul a fost semnat de o persoană recomandată de B. ca fiind reprezentantul legal al societății, care s-a deplasat personal la sediul SC C. SA, unde s-a prezentat sub numele O. Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere după fotografie, angajații SC C. SA l-au indicat pe inculpatul A. ca fiind persoana care a semnat contractul din 14 ianuarie 2009, în calitate de reprezentant al SC G. SRL, la sediul SC C. SA.

Cei doi, A. și B., se cunoșteau de mai mult timp, fiind de altfel cercetați împreună și într-un alt Dosar penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea sub nr. x/P/2010, pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, iar la data de 14 ianuarie 2009 aceștia nu dețineau nicio calitate în cadrul SC G. SRL, ce fusese deja cesionată către I. De altfel, la solicitarea lui B., I. a fost înscris în contract de către vânzător, ca reprezentant legal al cumpărătorului.

Aferent contractului încheiat, la data de 15 ianuarie 2009, SC C. SA a livrat către SC G. SRL cantitatea de 500.720 kg porumb boabe în valoare de 190.674,18 lei, fiind întocmită în acest sens factura fiscală din 15 ianuarie 2009. Conform înțelegerii părților, în ziua livrării, SC G. SRL a achitat, prin ordin de plată, suma de 163.000 lei, diferența de preț fiind achitată la data de 21 septembrie 2009. Din analiza situației detaliate a contului deținut de SC G. SRL la SC J. SA, din care au fost virați banii către SC C. SA, rezultă că suma de bani necesară pentru efectuarea plății a fost virată în aceeași zi în contul SC G. SRL de către SC D. SRL, societate administrată de inculpatul B., persoana autorizată să ordone plata către SC C. SA fiind, așa cum s-a arătat mai sus, A., alături de fiul său F. În luna februarie 2009 B. l-a contactat telefonic pe N., afirmând că dorește să mai achiziționeze porumb boabe, ca reprezentant al SC G. SRL, în aceleași condiții ca și în luna ianuarie, la data de 8 februarie 2009 între SC C. SA și SC G. SRL fiind încheiat contractul, ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea cantității de 1130 tone porumb.

Cu privire la acest contract, N. a declarat că, la solicitarea lui B., înscrisul a fost trimis prin poștă la sediul SC G. SRL, fiind restituit semnat de către reprezentantul societății despre care i s-a spus că se numește I. și că în mod eronat s-a menționat că plata urmează să se efectueze în cel mult 20 de zile de la livrare, termenul de plată fiind de fapt la data livrării, care urma să aibă loc, conform clauzelor contractuale, în perioada 19 februarie-27 februarie 2009. Din verificările efectuate în cauză a rezultat că transportul mărfurilor livrate de SC C. SA în baza celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu SC G. SRL a fost efectuat cu autovehicule aparținând sau folosite de SC D. SRL, societate administrată de inculpatul B. Conform declarației lui N., după ce au fost încărcate 500 de tone de porumb în autovehicule, B. l-a sunat, rugându-l să permită plecarea mijloacelor de transport înainte de efectuarea plății, întrucât nu a primit sume de bani datorate de debitori ai săi, angajându-se să achite prețul mărfurilor în câteva zile.

Această declarație a lui N. este confirmată de declarațiile martorilor P. și R., angajați ai SC D. SRL în funcția de conducător auto, care au declarat că, după ce au fost încărcate în autovehicule cerealele livrate de SC C. SA, nu au putut pleca imediat, ci au fost nevoiți să mai aștepte o zi întrucât au existat unele probleme legate de plată. În urma insistențelor lui B. și convins de buna credință a reprezentanților SC G. SRL care își îndepliniseră cu promptitudine obligațiile contractuale cu ocazia derulării contractului din 14 ianuarie 2009, în plus, la data de 25 februarie 2009, au virat în contul SC C. SA suma de 50.000 lei, N. a permis plecarea autotractoarelor încărcate cu întreaga cantitate de cereale contractată, fără să șefi achitat decât această mică parte, de 50.000 lei, din prețul mărfurilor.

In acest fel, în perioada 21 februarie 26 februarie 2009, SC C. SA a livrat către SC G. SRL cantitatea totală de 1.121.140 kg porumb boabe, în valoare de 466.954,81 lei. Aferent livrărilor de mărfuri, SC C. SA a întocmit facturile fiscale din 21 februarie 2009, din 23 februarie 2009, din 24 februarie 2009 și din 26 februarie 2009, ce au fost expediate prin poștă către SC G. SRL, fiind returnate nesemnate de reprezentantul cumpărătorului, precum și avize de însoțire a mărfii având numerele de la 97 la 138, care au fost semnate de conducătorii auto angajați ai SC D. SRL, pe aceste înscrisuri fiind menționate atât datele de identificare ale conducătorilor auto cât și numărul de înmatriculare al mijloacelor de transport folosite, ce aparțineau aceleiași societăți.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, S., P., R., T., U., V. și X. au declarat că, în perioada ianuarie-februarie 2009, fiind angajați ai SC D. SRL, li s-a solicitat de către administratorul B. să se deplaseze la sediul unei societăți situate în com. V.V. Delamarina, lângă orașul Lugoj, pentru a încărca în autovehiculele societății diferite cantități de porumb boabe. După efectuarea operațiunilor de încărcare și cântărire, cea din urmă la sediul unei alte societăți, situat în orașul Lugoj, așa cum au declarat și angajații SC C. SA, deși cerealele au fost vândute, conform contractului, către SC G. SRL, martorilor li s-a solicitat să completeze alte avize de însoțire a mărfii, puse la dispoziție de B., în care figura ca furnizor SC D. SRL, mărfurile fiind apoi transportate la sediul unor societăți comerciale ce le-au fost indicate de același inculpat.

Dintre societățile către care s-au livrat cereale provenind de SC C. SA, acești martori au putut furniza informații precise doar cu privire la SC Z. SRL Târgu Mureș, SC Y. SA și SC A.A. SRL, cu privire la o a patra societate menționând doar că se află în portul Constanța. Reprezentantul legal al SC Y. SA, B.B., a confirmat faptul că, în luna februarie 2009, a achiziționat de la SC D. SRL, reprezentată de B., o cantitate de porumb boabe. Din documentele puse la dispoziție de martoră rezultă că între cele două societăți, SC Y. SA și SC D. SRL au fost încheiate două contracte de vânzare-cumpărare pentru o cantitate totală de 1.500 tone porumb boabe, cereale ce au fost livrate în perioada 03 februarie-25 februarie 2009, prețul acestora fiind achitat integral de către cumpărător, prin ordine de plată.

C.C., angajată a SC Z. SRL Târgu Mureș, a declarat de asemenea că, la jumătatea lunii februarie 2009, a fost contactată de B., administrator al SC D. SRL, care i-a oferit spre vânzare porumb boabe. Urmare discuțiilor purtate, la datele de 19 februarie 2009 și 25 februarie 2009, la sediul societății au sosit autovehicule încărcate cu cereale, în cantitate totală de 187,67 tone, conducătorii auto având asupra lor avize de însoțire a mărfii aparținând SC D. SRL. La solicitarea lui B., C.C. i-a restituit aceste avize, primind de la inculpat două facturi fiscale în care era înscrisă, la rubrica vânzător, SC G. SRL, societate despre care B. a declarat că o reprezintă, iar la rubrica delegat, I.. SC Z. SRL Târgu Mureș a achitat, în contul aparținând SC G. SRL, contravaloarea cerealelor achiziționate de la B. Din documentele puse la dispoziție de reprezentanții SC A.A.

SRL rezultă că, SC D. SRL a livrat către această societate, în perioada 15 ianuarie-16 ianuarie 2009, ce corespunde contractului din 14 ianuarie 2009 încheiat între SC C. SA și SC G. SRL, cantitatea de 498,50 tone porumb boabe. In acest sens a fost întocmită factura fiscală din 19 ianuarie 2009, la aceeași dată de 19 ianuarie 2009, contravaloarea mărfurilor livrate fiind achitată integral, prin ordin de plată, în contul aparținând SC D. SRL. Așa cum s-a arătat mai sus, valoarea totală a mărfurilor livrate de SC C. SA către SC G. SRL în baza contractului din 18 februarie 2009, a fost de 466.954,81 lei. Din această sumă, cumpărătorul a achitat, prin virament bancar suma de 50.000 lei, în perioada în care avea loc încărcarea cerealelor în autovehicule la sediul vânzătorului, iar la data de 11 martie 2009 a mai fost achitată suma de 20.000 lei, diferența, de 396.954,81 lei, nefiind achitată până în prezent.

În această privința, N. a declarat că, după livrarea cerealelor, constatând că reprezentanții SC G. SRL nu achită prețul convenit, a încercat de mai multe ori, fără succes, să ia legătura cu inculpatul B., la data de 19 martie 2009, fiind primită o comunicare prin care I., reprezentantul SC G. SRL, îl informa că plata urmează să fie efectuată în termen de 90 de zile, începând cu data de 19 martie 2009, întrucât marfa nu a corespuns din punct de vedere calitativ. Așa cum a rezultat din verificările efectuate la SC Z. SRL Tărgu Mureș, SC Y. SA și SC A.A. SRL, la acea dată, cerealele livrate de SC C. SA erau revândute de către B. iar prețul acestora fusese achitat de cumpărători, prin virament bancar.

Analizând situația detaliată a celor trei conturi aparținând SC G. SRL s-a constatat intrarea unor sume mari de bani, în perioada ianuarie 2009 - sfârșitul lunii martie 2009, după această dată nemaifiind efectuate operațiuni prin cont.

Aceste sume de bani, o mare parte virate de SC D. SRL precum și de SC Z. SRL Tărgu Mureș, cea din urmă societate în baza contractului de vânzare-cumpărare negociat cu B., nu au fost însă folosite pentru achitarea datoriei către SC C. SA ci au fost retrase de inculpatul A. Cele reținute au condus la concluzia că cei doi inculpați au acționat încă de la început cu intenția de a-l induce în eroare pe reprezentantul SC C. SA, achitarea prețului cerealelor livrate în baza contractului din 14 ianuarie 2009 constituind doar o modalitate de a-l convinge de buna lor, credință și de a-l determina astfel să accepte livrarea unei cantități duble de, cereale, a cărei valoare nu a mai fost însă plătită, sumele de bani obținute din revânzarea mărfurilor fiind retrase din cont de A. De altfel, inducerea în eroare s-a realizat chiar din momentul în care au început discuțiile cu reprezentantul SC C. SA, când B. și A. și-au atribuit calitatea falsă de reprezentanți ai SC G. SRL, societate administrată la acea dată de martorul I., pentru a putea apoi invoca răspunderea acestuia pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale aparținând SC G. SRL.

Aceasta a fost atitudinea celor doi inculpați și cu ocazia audierii în prezenta cauză, inculpatul A. declarând că nu are cunoștință de relațiile existente între SC G. SRL și SC C. SA, întrucât la data de 30 iulie 2008 a cesionat toate părțile sociale deținute către I.. La rândul său, inculpatul B. a declarat că a avut o scurtă relație comercială cu SC G. SRL care a fost reprezentată de I., aflând de la organele de poliție că această societate a fost inițial administrată de A., deși îl cunoștea de circa 22 de ani; în ceea ce privește relația sa cu SC C. SA, inculpatul a declarat că, în cursul anului 2008, a purtat unele negocieri cu reprezentantul acestei societăți în vederea cumpărării de cereale, însă nu a încheiat nici un contract în acest sens și nu înțelege motivul pentru care a fost formulată plângerea împotriva sa.

Conform rechizitoriului întocmit faptele săvârșite de inculpații A. și B. de a induce in eroare pe reprezentantul SC C. SA, cu ocazia încheierii și executării unui contract, atribuindu-și în acest scop calitatea falsă de reprezentanți ai SC G. SRL și cauzând astfel o pagubă în valoare de 396.954,81 lei întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior. Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. anterior rap.

la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, întrucât din probele administrate nu rezultă că I. a făcut, la instigarea sa, declarații inexacte în baza cărora s-a efectuat o mențiune în registrul comerțului, simplul fapt că acesta nu a desfășurat activități de administrare a activității SC G. SRL, după preluarea societății, nefiind de natură a conduce la concluzia că declarația făcută în acest scop a fost inexactă. S-a reținut și că SC C. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 396.953,99 lei reprezentând contravaloarea cerealelor livrate în baza contractului din 18 februarie 2009 și neachitate până în prezent.

Starea de fapt prezentată a fost probată prin următoarele mijloace de probă : contracte de vânzare-cumpărare; facturi fiscale; avize de însoțire a mărfii; extrase de cont; informații furnizate de Oficiul Registrului Comerțului; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie;facturi fiscale; situația conturilor deținute de SC G. SRL și SC D. SRL; declarații martori; declarații reprezentant parte civilă; declarații inculpați. Cu privire la persoana inculpaților, s-a reținut că în cursul urmăririi penale cei doi inculpați nu au recunoscut săvârșirea faptelor. La data de 26 mai 2011 inculpatului B. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, acesta neavând de făcut declarații și nici probe de administrat.

Față de inculpatul A. s-a reținut că a părăsit teritoriul țării, neputându-i-se prezenta materialul de urmărire penală . Prin ordonanța din data de 29 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, iar față de inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. Prin încheierea, din data de 29 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2011 Tribunalul Dolj a respins propunerea de arestare preventivă față de inculpatul B. dispunând luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 martie 2011 și până la data de 27 aprilie 2011, inclusiv.

A disjuns cauza cu privire la cererea de arestare preventivă în lipsă, pentru inculpatul A.. Prin Încheierea nr. 75 din data de 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii menționate . Prin încheierea din data de 14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/63/2011, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare și a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 38. Prin încheierea cu nr. 97, din data de 04 mai 2011, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de inculpatul A., împotriva încheierii menționate, a casat încheierea și rejudecând, a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă.

A revocat măsura arestării preventive și a anulat mandatul de arestare preventivă emis sub nr. 38 din 14 aprilie 2011 de Tribunalul Dolj. S-a reținut că măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul B. a fost prelungită o singură dată în cursul urmăririi penale, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28 aprilie 2011 aceasta expirând la data de 27 mai 2011. La data de 08 iunie 2011, urmărirea penală efectuată în cauză fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, Dosarul fiind înaintat instanței și înregistrat la nr. x/63/2011. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că situația de fapt raportat la activitățile desfășurate de inculpați a fost corect expusă în actul de sesizare reținând-o ca atare în ceea ce privește activitatea desfășurată de fiecare dintre inculpați.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii D.D. (vol. I, fila 60), E.E. (vol. I fila 61), F.F. (vol. I fila 62), S. (vol. I fila 118), N. (vol. I fila 119), P. (vol. I fila 164), H. (vol. II fila 4), U. (vol. II, fila 5), V. (vol. II fila 6), B.B. (vol. II fila 18), T. (vol. II, fila 38), R. (vol. II fila 39), M. (vol. II fila 65). Partea civilă SC C. SA, prin avocat ales G.G., a reiterat cererea de constituire ca parte civilă în cursul urmăririi penale (fila 31) solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 396.953 lei reactualizată cu coeficientul de devalorizare până la data plății efective. Prin adresa din 02 februarie 2012 transmisă de SC E. SPRL, cu sediul în Arad, jud. Arad, s-a comunicat faptul că împotriva debitoarei SC D. SRL a fost deschisă procedura falimentului.

La adresa transmisă de lichidatorul judiciar SC E. SPRL partener fost atașată sentința comercială nr. 123 din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/108/2009 (vol. I filele 139 -148).

Prin adresa din 28 februarie 2012 Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj a comunicat la solicitarea instanței că SC G. SRL Craiova, citată în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente, a fost radiată la data de 02 ianuarie 2010. La cererea instanței Oficiul Național al Registrului de pe lângă Tribunalul Arad a transmis, prin adresa aflată la fila 98, vol. II, că în cauza cu nr. x/108/2009* nu există o hotărâre definitivă de închidere a procedurii insolvenței și de radiere a debitoarei SC D. SRL Arad, având termen de judecată stabilit la data de 15 octombrie 2012. Au fost solicitate și atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților A. și B. (vol. II filele 72, 73). Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva celor menționate mai sus, tribunalul a apreciat că faptele inculpaților A. și B., de a induce în eroare pe reprezentantul SC C. SA cu ocazia încheierii și executării unui contract, atribuindu-și în acest scop calitatea falsă de reprezentanți ai SC G. SRL și cauzând astfel o pagubă în valoare de 396.954,81 lei întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune în formă agravantă prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen.

anterior. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. anterior respectiv de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În speță, ținând cont de numărul actelor materiale, de modul și mijloacele de comitere a acestora, de împrejurările comiterii lor, de prejudiciul mare cauzat, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, integrat în familie și societate, tribunalul a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

anterior și art. 76 lit. a) C. pen. anterior și a dispus condamnarea fiecăruia din inculpații A. și B. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, având în vedere dispozițiile art. 65 C. pen. anterior, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Așadar, în raport de dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) C. pen.

anterior pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este aplicabilă în cazul infracțiunilor pentru care este obligatorie și prevăzută în textul incriminator, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei, iar pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea respectivă, potrivit dispozițiilor alin. (1) al articolului menționat este închisoare de cel puțin 2 ani și instanța de fond a constatat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpaților, această pedeapsă este necesară. Ori în cauză, pedeapsa principală stabilită de instanța de fond în sarcina inculpaților A. și B. a fost de 5 ani închisoare, iar textul de lege încriminator - respectiv dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen.

anterior -prevede obligativitatea aplicării și a unei pedepse complementare, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. anterior. Totodată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata prevăzută de dispozițiile art. 71 C. pen. anterior. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a apreciat, având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra României că, pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpați a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen.

- art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. în ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu Ie-a interzis exercițiul acestui drept.

Cu privire la inculpatul B., instanța de fond a constatat că acesta a fost reținut de către organele de cercetare penală în faza de urmărire penală, motiv pentru care, ținând seama de dispozițiile art. 88 C. pen. anterior a dispus deducerea arestului preventiv de 24 de ore din data de 28 martie 2011 din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia. În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză, tribunalul, în temeiul dispoz. art. 14 C. proc. pen. anterior rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu aplic. art. 998 - 999 C.civ, având în vedere și contractul de vânzare - cumpărare din 14 ianuarie 2009, contractul de vânzare - cumpărare din 18 februarie 2009, încheiate între SC C. SA loc.

Vișag, jud. Timiș și SC G. SRL Craiova, facturile și avizele de însoțire a mărfii, situația extraselor de cont deținute de SC G. SRL Craiova în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 octombrie 2010 deținute la unitățile bancare, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA și a obligat în solidar, inculpații A. și B., iar pe inculpatul B. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E. SPRL Arad, la plata sumei de 396.953 lei, reprezentând despăgubiri materiale către această partea civilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a obligat inculpatul A. la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu la instanță.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. anterior, a obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Arad prin lichidator judiciar SC E. SPRL Arad la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului. Il. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații A. și B. În motivarea apelului declarat de Parchet, s-a precizat că hotărârea primei instanțe de judecată este nelegală deoarece instanța a omis să arate în ce constă pedeapsa complementară prev.de art. 64 lit. c) C. pen. anterior aplicată inculpaților A. și B., respectiv, care este profesia ce le este interzisă inculpaților de a exercita pe perioada de 2 ani, fiind necesar să se menționeze că li s-a interzis inculpaților dreptul de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 2 ani.

S-a criticat în recursul Parchetului și omisiunea primei instanțe de judecată, de a interzice inculpaților A. și B., ca pedeapsă accesorie, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, și dreptul prev.de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a exercita profesia de comerciant din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei. A mai fost criticată și omisiunea primei instanțe de judecată de a dispune înscrierea în registrul comerțului a dispozitivului hotărârii de condamnare pentru infracțiuni, care îi fac nedemni pe inculpații A. și B. de a exercita profesia de comerciant, protrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990, instanța având obligația de a dispune în curpinsul hotărârii de condamnare și efectuarea înregistrării acestei mențiuni.

De asemenea hotărârea primei instanțe este netemeinică întrucât pedepsele aplicate inculpaților A. și B. sunt nejustificat de blânde față de activitatea infracțională dedusă judecății, împrejurările și modalitatea comiterii faptei de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, iar circumstanțele atenuante au fost greșit reținute, fapta de înșelăciune săvârșită fiind deosebit de periculoasă, iar instanța nu a apreciat corect gradul de pericol social, deosebit de ridicat al faptei săvârșite. S-a susținut că împrejurarea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale nu a fost corborat de instanță cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările și modalitățile de săvârșire a faptei, valoarea mare a prejudiciului, sustragerea inculpaților de la judecată.

Lipsa antecedentelor penale nu poate determina, în mod automat, acordarea circumstanțelor judiciare, atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt. Mai mult, inculpații nu au depus nici o stăruință pentru a repara paguba pricinuită în sumă de 396.954,81 lei. S-a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați și înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, pentru a se realiza scopurile menționate în art. 52 C. pen. Sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, s-a susținut în apelul Parchetului faptul că hotărârea nu respectă dispozițiile art. 356 alin (1) lit. c) C. proc. pen.

anterior, nefiind motivată, iar cererea de despăgubiri a părții civile SC C. SA a fost admisă doar în parte, inculpații fiind obligați la plata către partea civilă a sumei de 396.953 lei, despăgubiri materiale, nefiind dispusă reactualizarea acestei sume cu coeficientul de devalorizarea până la data plății efective, așa cum a fost solicitat, fără a se arăta motivele pentru care nu a fost dispusă reactualizarea sumei. În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului se impunea admiterea în totalitate a acțiunii civile și reactualizarea sumei de 396.953 lei, despăgubiri materiale, la care au fost obligați cei doi inculpați, cu coeficientul de devalorizare până la data plății efective.

Mai mult, între dispozitivul hotărârii și considerente există neconcordanță, în primul fiind menționat că acțiunea părții civile a fost admisă în parte, iar în considerente reținându-se că se va admite acțiunea civilă. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior a fost solicitată admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecarea cauzei de prima instanță pe motiv că latura civilă a cauzei nu a fost motivată.

Inculpatul A., prin avocat ales, a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece în fapt inculpatul a deținut calitatea de administrator al SC G. SRL Craiova până la data de 30 iulie 2008, dată de la care administrator a devenit I., căruia inculpatul i-a cesionat părțile sociale, iar la data de 06 august 2008, între inculpat și SC G. SRL a fost încheiat contractul de curtaj în care primul avea calitatea de curtier și conform căruia avea obligația să-i găsească clientului mărfuri și să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu terții în numele și pe seama clientului, în acest mod ajungându-se la încheierea a 2 contracte între SC G. SRL și SC C. SA.

S-a susținut că din depozițiile martorilor audiați se poate observa cu ușurință că inculpatul B. a fost cel care s-a prezentat și a negociat contractele încheiate ulterior, iar marfa a fost ridicată cu mijloace de transport ale firmei acestuia SC D. SRL, iar cei mai mulți martori nu numai că nu l-au văzut pe inculpatul A. cu ocazia încheierii vreunui contract, dar nici nu au auzit menționat numele său pe parcursul derulării contractelor. Pentru aceste motive s-a solicitat achitarea conform dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, inculpatul B. fiind cel care a negociat amânarea la plată a prețului celui de-al doilea contract și predarea cantității de porumb. În privința pedepsei aplicate s-a susținut că a fost aplicată o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.

anterior. A solicitat să se dea eficiență maximă circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen. anterior, reindividualizarea pedepsei aplicate și coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege. A solicitat admiterea apelului, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, desființarea în parte a sentinței penale nr. 473/2012 a Tribunalului Dolj. Prin apelul declarat inculpatul B., prin avocat din oficiu, a susținut că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât la individualizarea pedepsei aplicate, instanța nu a avut în vedere, în mod obiectiv, raportat la gradul de participare la săvârșirea faptei de către fiecare inculpat! criteriile generale de individualizare a pedepsei, de persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează răspunderea penală, instanța aplicând o pedeapsă mult prea grea în raport de aceste circumstanțe.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a susținut că nu s-a reținut conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea faptei, comportamentul acestuia în timpul procesului penal, dar și posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, astfel încât scopul preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art 52 C. pen. anterior, să poată fi atins. Inculpatul are susținerea morală din partea familiei, nu are antecedente penale, comportamentul acestuia în timp a fost adaptat normelor sociale, nefiind implicat în conflicte, fiind singurul ce poate munci pentru a-și ajuta familia. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fondul cauzei reindividualizarea pedepsei aplicate, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special.

Partea civilă SC C. SRL a depus note scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. Apelul Parchetului a fost apreciat ca fondat fiind admis, iar apelurile inculpaților ca nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut în mod corect că din materialul probator administrat în cauză rezultă că situația de fapt este cea expusă în rechizitoriu. Astfel, Curtea a reținut că fictivitatea cesiunii părților sociale deținute de inculpatul A., rezultă din declarația martorului I., persoana ce a preluat respectivele părți sociale.

Acesta martor arată în declarația sa din timpul urmăririi penale (fila 137, 146 - dup) că în timp ce se afla internat în Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna, în luna iulie 2008, că sub pretextul unei măriri a pensiei a fost abordat de o persoană, pe care a identificat-o din planșele foto prezentate în cursul urmăririi penale ca fiind inculpatul A. (fila 141, 151 - dup) și l-a însoțit pe acesta în orașul Craiova unde a semnat acte în clădirea unei instituții și la un birou, fără a ști ce semnează, fiind convins că inculpatul este angajat al Casei de Pensii. Aceste susțineri ale martorului I. sunt confirmate de declarația martorului H., care a indicat același mod de desfășurare a faptelor, (fila 148 -dup), susțineri pe care Ie-a reluat în declarațiile din etapa cercetării judecătorești.

În plus, acest martor a relatat faptul că inculpatul i-a propus inițial lui, martorului H., să îi dea actele de identitate pentru înființarea unei firme. Faptul că transmiterea părților sociale a fost fictivă rezultă și din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul martorului I. (fila 160 - dup), în care se indică faptul că acest martor are o situație materială modestă, locuind într-o casă cu 2 camere construită din paiantă cu mobilier insuficient și are o pensie de 373 lei lunar și în proprietate doar 0,11 ha teren intravilan în com. Pleșoi, jud. Dolj, absolvind doar 10 clase.

Este evident din aceste probe că inculpatul A., a profitat de lipsa de pregătire și naivitatea martorului I., precum și de starea de sărăcie a acestuia, să preia în drept părțile sociale ale SC G. SRL, în fapt inculpatul A. ocupându-se în continuare de administrarea acestei societăți comerciale, fiind în continuare persoana autorizată să dispună de conturile bancare ale societății și singura persoană care după data de 30 august 2008, data cesiunii fictive a părților sociale, care a efectuat operațiuni bancare pentru aceiași societate, după cum rezultă din adresa din 21 ianuarie 2011 a SC J. SA (fila 2-3 vol. III dup), adresa din 12 noiembrie 2010 a SC K. SA sucursala Craiova, adresa din 26 octombrie 2010 a SC L. SA (fila 132 - vol. III dup), fișe de semnături și extrasele de cont atașate acestor adrese.

Chiar și contractul de curtaj dintre SC G. SRL și inculpatul apelant A., încheiat în data de 06 august 2008 (fila 64 vol. I dosar Tribunal Dolj), imediat după cesionarea părților sociale, coroborat cu păstrarea dreptului de administrare a conturilor bancare ale aceleiași societăți și efectuarea efectivă de operațiuni bancare în numele societății de același inculpat, confirmă faptul că inculpatul A. a fost și după data cesionării în drept a părților sociale administratorul în fapt al SC G. SRL. După efectuarea acestei operațiuni fictive de cesionare a părților sociale ale SC G. SRL, inculpatul A., împreună cu inculpatul B. a început demersurile pentru achiziționarea unei mari cantități de grâu de la SC C. SA, inculpatul B. prezentându-l angajaților acestei societăți pe inculpatul A. ca fiind reprezentant al SC G. SRL.

Aceste aspecte au fost indicate de martorul N., angajat al părții civile SC C. SA, care a indicat că primul contract cu SC G. SRL, din 14 ianuarie 2009, a fost semnat de o persoană, pe care ulterior a recunoscut-o în planșele foto prezentate de organele de cercetare penală (fila 115-117 dup), negocierile fiind însă purtate inițial cu inculpatul B. După achiziția și plata cantității de 500.720 kg porumb boabe, suma de bani necesară plății fiind furnizată de societatea administrată de inculpatul B., SC D. SRL, prin virament bancar către SC G. SRL (extras cont bancar - fila 10 vol. III dup), inculpații au câștigat încrederea reprezentanților părții civile și au lansat o comandă pentru o cantitate și mai mare de porumb boabe, respectiv 1130 tone, prin inculpatul B. De această dată, pentru semnarea contractului nu s-a mai prezentat nici o persoană din partea SC G. SRL, partea civilă transmițând contractul prin poștă pentru semnare, la cererea inculpatului B., după cum rezultă din declarația martorului N., contractul nefiind semnat în final.

Întrucât marfa nu a fost achitată de SC G. SRL, la insistențele inculpatului B. reprezentanții SC C. SA au permis plecarea camioanelor încărcate cu porumb după plata unei părți din prețul stabilit, respectiv 50.000 lei din valoarea totală de 466.954,81 lei aferentă cantității de 1.121.140 kg porumb boabe, după cum rezultă din declarația martorului N. Această cantitate de porumb a fost transportată de autocamioanele aparținând societății administrate de inculpatul B., SC D. SRL, la diverse societăți comerciale din țară, printre care SC Z. SRL Tărgu Mureș, SC Y. SA după cum rezultă din declarațiile conducătorilor auto ai acestor autocamioane S., P., R., T., U., V. și X. Aferent livrărilor de mărfuri, SC C. SA a întocmit facturile fiscale din 21 februarie 2009, din 23 februarie 2009, din 24 februarie 2009 și din 26 februarie 2009, ce au fost expediate prin poștă către SC G. SRL, fiind returnate nesemnate de reprezentantul cumpărătorului, precum și avize de însoțire a mărfii având numerele de la 97 la 138, care au fost semnate de conducătorii auto angajați ai SC D. SRL, pe aceste înscrisuri fiind menționate atât datele de identificare ale conducătorilor auto cât și numărul de înmatriculare al mijloacelor de transport folosite, ce aparțineau aceleiași societăți.

O parte din marfă a fost livrată către SC Z. SRL cu factură emisă de SC G. SRL, în timp ce restul mărfii a fost emisă către SC Y. SA cu facturi fiscale emise se SC D. SRL, așa cum rezultă din documentele financiare din vol. II al dosarului de urmărire penală. Faptul că această marfă este aceeași cu marfa preluată de autocamioanele aparținând SC D. SRL rezultă din împrejurarea că avizele de însoțire a mărfii și facturile emise de SC D. SRL și SC G. SRL datează din perioada în 21 februarie-26 februarie 2009, perioada în care a fost preluată cantitatea de 1.121.140 kg porumb boabe de la partea civilă. Astfel, către SC Y. SRL a fost livrat porumb cu avizele de însoțire a mărfii din 24 februarie 2009 (fila 100-109 - vol. II dup), emise de SC D. SRL, iar către SC Z. SRL a fost livrată o altă cantitate mare de porumb cu facturile fiscale din 19 februarie 2009 și din 25 februarie 2009, mărfurile fiind achitate de ambele societăți cumpărătoare (fila 114-119-vol.

II dup). Deși aceste societăți comerciale au achitat marfa, SC G. SRL nu a achitat către partea civilă diferența de bani, iar la data de 11 martie 2009 a mai fost achitată suma de 20.000 lei, diferența, de 396.954,81 lei, nefiind achitată. Așa cum se reține și în rechizitoriu, din analiza situației detaliate a celor trei conturi aparținând SC G. SRL s-a constatat intrarea unor sume mari de bani, în perioada ianuarie 2009 - sfârșitul lunii martie 2009, după această dată nemaifiind efectuate operațiuni prin cont.

Aceste sume de bani, o mare parte virate de SC D. SRL precum și de SC Z. SRL Tărgu Mureș, cea din urmă societate în baza contractului de vânzare-cumpărare negociat cu B., nu au fost însă folosite pentru achitarea datoriei către SC C. SA ci au fost retrase de inculpatul A. Curtea a constatat că nu este fondată apărarea inculpatului A. conform căreia doar inculpatul B. a negociat contractele, a ridiciat marfa, el nefiind implicat în contractele menționate în rechizitoriu. Atâta timp cât inculpatul a fost recunoscut de martorul Trulea ca fiind persoana cu care a negociat primul contract, iar sumele de bani primite de SC G. SRL de la SC Z. SRL, contravaloarea porumbului achiziționat inițial de SC G. SRL de la partea civilă, au fost ridicate din bancă de inculpatul apelant A., participarea acestuia la planificarea și executarea planului infracțional prin care a fost înșelată partea civilă, este pe deplin dovedită.

În fapt, în perioada ianuarie-februarie 2009, inculpații au acționat conform unui plan prestabilit, onorându-și obligațiile contractuale rezultate dintr-un prim contract, pentru a câștiga încrederea părții civile, după care au determinat-o pe aceasta să efectueze o livrare de mărfuri cu o valoare mare, mărfuri pe care le-au vândut, au încasat prețul lor și nu au mai plătit marfa livrată de partea civilă, retrăgând banii rezultați din conturile bancare. Inculpații au încercat să eludeze răspunderea penală prin cesionarea fictivă a părților sociale ale societății comerciale utilizate pentru săvârșirea infracțiunii, SC G. SRL, anterior săvârșirii infracțiunii. Curtea a reținut astfel că prin inducerea în eroarea a SC C. SA în modalitatea anterior prezentată sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., soluția primei instanțe fiind corectă sub acest aspect.

S-a apreciat că nu este fondată astfel cererea inculpatului A. de a fi achitat în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior. În privința apelului Parchetului, Curtea a reținut că primul punct al apelului este fondat, prima instanță referindu-se generic la interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, fără a indica în concret activitatea, profesia, ce le este interzisă inculpaților. Cum inculpații au săvârșit infracțiunea în calitatea lor de comercianți, folosindu-se de această calitate, este necesară interzicerea dreptului inculpaților de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, conform art. 215 alin. (5) C. pen.

anterior raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. anterior. A fost apreciat ca fondat și al doilea motiv de apel al Parchetului, respectiv omisiunea primei instanțe de a le interzice inculpaților, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. anterior și dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior. Cum inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoare mai mari de 2 ani, săvârșind infracțiunea în calitatea lor de comercianți, folosindu-se de această calitae, s-a reținut că prima instanță era obligată în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, să interzică inculpaților dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit c) C. pen. anterior, de a exercita profesia de comerciant pe perioada prevăzută de art 71 alin. (2) C. pen.

anterior, ca pedeapsă accesorie. Potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1990 „(1) Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive și de pe încheierile ce se referă la acte și mențiuni a căror înregistrare este cerută de lege,. (2) În aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului." S-a apreciat că prima instanță nu a respectat această prevedere legală, deși a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie și complementară, iar conform art. 21 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 26/1990 în registrul comerțului trebuie înregistrate mențiunile referitoare la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie.

Prin urmare, a fost apreciat ca fondat și al treilea motiv din apelul Parchetului, fiind necesar a se menționa în dispozitivul hotărârii aceste dispoziții referitoare la înscrierea mențiunilor în Registrul Comerțului. De asemenea, a fost apreciată ca fondată și susținerea Parchetului privind reținerea greșită a incidenței prevederilor art. 74 lit. b), c) C. pen. anterior și art. 76 lit. a) C. pen. anterior. Inculpații nu au făcut nici un demers pentru a recupera prejudiciul produs părții civile, astfel că nu s-a putut reține incidența art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, nu au recunoscut săvârșirea faptei, nu au colaborat cu organele de urmărire penală și nu s-au prezentat în fața primei instanțe sau a instanței de fond, astfel că nu s-a putut reține incidența dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit c) C. pen.

anterior. S-a reținut că în mod corect a fost aplicat art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, inculpații având anterior săvârșirii faptei un comportament corect în societate, fiind integrați social, iar faptul că mai sunt cercetați penal în alte cauze, pentru fapte săvârșite în aceeași perioadă cu cea din prezenta cauză, nu poate constitui un temei pentru a se reține o conduită necorespunzătoare în societate anterior săvârșirii faptei, având eventual relevanță în existența unui concurs de infracțiuni. De asemenea, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior, prima instanță în mod greșit s-a raportat la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, corect fiind să stabilească pedeapsa conform art. 76 alin. (2) C. pen.

anterior, infracțiunea săvârșită de inculpați având consecințe deosebit de grave. Curtea a constatat însă, că față de valoarea prejudiciului, modul de săvârșire a infracțiunii, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, prima instanță a apreciat corect că prin aplicarea unor pedepse de 5 ani închisoare, p