ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2045/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2045/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 2045/2014

Deliberând asupra recursurilor declarate, constată

următoarele:

I. Prin

sentința penală nr. 473 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Dolj în Doarul nr. x/63/2011, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen.anterior cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. anterior

și art. 76 lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul A., la

pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a; lit. b) și lit. c) C pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. anterior pe durata prevăzută de art. 71 C

pen. anterior.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior cu

aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. anterior și art. 76 lit. a) C. pen.

anterior, a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și lit. c) C pen. anterior.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C pen. anterior pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatului B. durata arestului preventiv de 24 ore de la 28 martie 2011.

În baza art. 14 C. proc. pen. anterior rap. la art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. anterior cu aplic. art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL

și a obligat, în solidar, inculpații A. și B., iar inculpatul B.

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Arad prin

lichidator judiciar SC E. SPRL Arad, cu sediul în localitatea Gheorghe Popa,

jud. Arad, la plata sumei de 396.953 lei, reprezentând despăgubiri

materiale către această partea civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a obligat inculpatul

A. la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de

300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu la instanță.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. anterior, a

obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.

SRL Arad prin lichidator judiciar SC E. SPRL Arad la plata sumei de 1000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat

că prin rechizitoriul cu nr. x/P/2010 din data de 08 iunie 2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, înregistrat pe rolul

instanței sub nr. x/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată în

stare de libertate a inculpaților A. și B., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a inculpatului A. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 31 C. pen. anterior raportat la art. 48 alin. (1)

din Legea nr. 26/1990.

În fapt, s-a reținut că, la data de 11 septembrie 2007

inculpatul A., împreună cu fiul său F., au constituit SC G. SRL,

societate având ca obiect principal de activitate comerțul cu

amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de

produse alimentare, băuturi și tutun.

Din analiza informațiilor comunicate de Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj rezultă că SC G. SRL

a fost înregistrată la data de 13 septembrie 2007, în baza încheierii

judecătorului delegat, administrator fiind desemnat F.

În cursul lunii iulie 2008, A. a hotărât să cesioneze SC G.

SRL motiv pentru care a început să caute, prin intermediul unei

cunoștințe care era internată la Spitalul de Pneumoftiziologie

Leamna, persoane care să fie de acord ca, în schimbul unei sume de bani,

să figureze în acte ca administrator al societății, urmând ca el

să se ocupe în continuare, în fapt, de activitatea acesteia, așa cum

rezultă din declarația martorului H.

În aceste condiții, la data de 30 iulie 2008 A. l-a cunoscut pe

martorul I., internat în acea perioadă în spitalul menționat ca

și martorul H., cel din urmă refuzând oferta de a prelua formal

societatea. In aceeași zi, I. a mers împreună cu A. în municipiul

Craiova, unde a semnat documentele prin care a dobândit calitatea de asociat

unic și administrator al SC G. SRL, mențiuni ce au fost înregistrate

în registrul comerțului, în baza încheierii judecătorului delegat nr.

7392 din 01 august 2008 prin care a fost admisă cererea formulată în

acest scop de A. Cu ocazia audierii, I. a declarat că nu a avut

reprezentarea semnificației înscrisurilor pe care Ie-a semnat și nici

a calității pe care a dobândit-o, neîndeplinind, după data de 30

iulie 2008, vreun act de administrare a activității

societății pe care a preluat-o.

Deși a cesionat părțile sociale deținute în cadrul SC

G. SRL alături de fiul său, A. nu a renunțat însă și

la calitatea de persoană autorizată să dispună de cele trei

conturi deschise de societate la SC J. SA, SC K. SA și SC L. SA, așa

cum rezultă din comunicările societăților bancare, care

l-au indicat pe acesta ca fiind persoana cu drept de semnătură

și după data de 30 iulie 2008. Mai mult, după această

dată, A. a fost singura persoană care a dispus de fondurile

bănești existente în conturile societății, pe care Ie-a

retras în cea mare parte, în numerar.

În cursul lunii ianuarie 2009, la sediul unui punct de lucru al SC C.

SA, situat în com. Victor Vlad Delamarina, sat Vișag, județul Timiș,

s-a prezentat inculpatul B., fiind recomandat de martorul M. Cu ocazia

audierii, N., angajatul care a reprezentat SC C. SA, a declarat că în

cadrul discuțiilor purtate cu B., acesta a afirmat că reprezintă

SC G. SRL și că dorește să achiziționeze, în numele

societății, porumb boabe. În.urma negocierilor purtate cu B., între SC

C. SA și SC G. SRL a fost încheiat, la data de 14 ianuarie 2009,

contractul numărul 1B, având ca obiect vânzarea-cumpărarea a 720 tone

porumb. Pentru cumpărătorul SC G. SRL, contractul a fost semnat de o

persoană recomandată de B. ca fiind reprezentantul legal al

societății, care s-a deplasat personal la sediul SC C. SA, unde s-a

prezentat sub numele O. Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere

după fotografie, angajații SC C. SA l-au indicat pe inculpatul A. ca

fiind persoana care a semnat contractul din 14 ianuarie 2009, în calitate de

reprezentant al SC G. SRL, la sediul SC C. SA.

Cei doi, A. și B., se cunoșteau de mai mult timp, fiind de

altfel cercetați împreună și într-un alt Dosar penal,

înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea sub nr. x/P/2010,

pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, iar

la data de 14 ianuarie 2009 aceștia nu dețineau nicio calitate în

cadrul SC G. SRL, ce fusese deja cesionată către I. De altfel, la

solicitarea lui B., I. a fost înscris în contract de către vânzător,

ca reprezentant legal al cumpărătorului.

Aferent contractului încheiat, la data de 15 ianuarie 2009, SC C. SA a

livrat către SC G. SRL cantitatea de 500.720 kg porumb boabe în valoare de

190.674,18 lei, fiind întocmită în acest sens factura fiscală din 15

ianuarie 2009. Conform înțelegerii părților, în ziua

livrării, SC G. SRL a achitat, prin ordin de plată, suma de 163.000

lei, diferența de preț fiind achitată la data de 21 septembrie

la SC J. SA, din care au fost virați banii către SC C. SA,

rezultă că suma de bani necesară pentru efectuarea

plății a fost virată în aceeași zi în contul SC G. SRL de

către SC D. SRL, societate administrată de inculpatul B., persoana

autorizată să ordone plata către SC C. SA fiind, așa cum

s-a arătat mai sus, A., alături de fiul său F.

În luna februarie 2009 B. l-a contactat telefonic pe N., afirmând

că dorește să mai achiziționeze porumb boabe, ca

reprezentant al SC G. SRL, în aceleași condiții ca și în luna

ianuarie, la data de 8 februarie 2009 între SC C. SA și SC G. SRL fiind

încheiat contractul, ce a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea

cantității de 1130 tone porumb. Cu privire la acest contract, N. a

declarat că, la solicitarea lui B., înscrisul a fost trimis prin

poștă la sediul SC G. SRL, fiind restituit semnat de către

reprezentantul societății despre care i s-a spus că se

numește I. și că în mod eronat s-a menționat că plata

urmează să se efectueze în cel mult 20 de zile de la livrare,

termenul de plată fiind de fapt la data livrării, care urma să

aibă loc, conform clauzelor contractuale, în perioada 19 februarie-27

februarie 2009.

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că

transportul mărfurilor livrate de SC C. SA în baza celor două

contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu SC G. SRL a fost efectuat cu

autovehicule aparținând sau folosite de SC D. SRL, societate

administrată de inculpatul B.

Conform declarației lui N., după ce au fost încărcate

500 de tone de porumb în autovehicule, B. l-a sunat, rugându-l să

permită plecarea mijloacelor de transport înainte de efectuarea

plății, întrucât nu a primit sume de bani datorate de debitori ai

săi, angajându-se să achite prețul mărfurilor în câteva

zile. Această declarație a lui N. este confirmată de

declarațiile martorilor P. și R., angajați ai SC D. SRL în

funcția de conducător auto, care au declarat că, după ce au

fost încărcate în autovehicule cerealele livrate de SC C. SA, nu au putut

pleca imediat, ci au fost nevoiți să mai aștepte o zi întrucât

au existat unele probleme legate de plată.

În urma insistențelor lui B. și convins de buna

credință a reprezentanților SC G. SRL care își

îndepliniseră cu promptitudine obligațiile contractuale cu ocazia

derulării contractului din 14 ianuarie 2009, în plus, la data de 25

februarie 2009, au virat în contul SC C. SA suma de 50.000 lei, N. a permis

plecarea autotractoarelor încărcate cu întreaga cantitate de cereale

contractată, fără să șefi achitat decât această

mică parte, de 50.000 lei, din prețul mărfurilor. In acest fel,

în perioada 21 februarie 26 februarie 2009, SC C. SA a livrat către SC G.

SRL cantitatea totală de 1.121.140 kg porumb boabe, în valoare de

466.954,81 lei.

Aferent livrărilor de mărfuri, SC C. SA a întocmit facturile

fiscale din 21 februarie 2009, din 23 februarie 2009, din 24 februarie 2009

și din 26 februarie 2009, ce au fost expediate prin poștă

către SC G. SRL, fiind returnate nesemnate de reprezentantul

cumpărătorului, precum și avize de însoțire a mărfii

având numerele de la 97 la 138, care au fost semnate de conducătorii auto

angajați ai SC D. SRL, pe aceste înscrisuri fiind menționate atât

datele de identificare ale conducătorilor auto cât și numărul de

înmatriculare al mijloacelor de transport folosite, ce aparțineau

aceleiași societăți.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, S., P., R., T., U., V.

și X. au declarat că, în perioada ianuarie-februarie 2009, fiind

angajați ai SC D. SRL, li s-a solicitat de către administratorul B.

să se deplaseze la sediul unei societăți situate în com. V.V.

Delamarina, lângă orașul Lugoj, pentru a încărca în

autovehiculele societății diferite cantități de porumb

boabe. După efectuarea operațiunilor de încărcare și

cântărire, cea din urmă la sediul unei alte societăți,

situat în orașul Lugoj, așa cum au declarat și angajații SC

C. SA, deși cerealele au fost vândute, conform contractului, către SC

G. SRL, martorilor li s-a solicitat să completeze alte avize de

însoțire a mărfii, puse la dispoziție de B., în care figura ca

furnizor SC D. SRL, mărfurile fiind apoi transportate la sediul unor

societăți comerciale ce le-au fost indicate de același inculpat.

Dintre societățile către care s-au livrat cereale provenind

de SC C. SA, acești martori au putut furniza informații precise doar

cu privire la SC Z. SRL Târgu Mureș, SC Y. SA și SC A.A. SRL, cu

privire la o a patra societate menționând doar că se află în

portul Constanța.

Reprezentantul legal al SC Y. SA, B.B., a confirmat faptul că, în

luna februarie 2009, a achiziționat de la SC D. SRL, reprezentată de B.,

o cantitate de porumb boabe. Din documentele puse la dispoziție de

martoră rezultă că între cele două societăți, SC

Y. SA și SC D. SRL au fost încheiate două contracte de

vânzare-cumpărare pentru o cantitate totală de 1.500 tone porumb

boabe, cereale ce au fost livrate în perioada 03 februarie-25 februarie 2009,

prețul acestora fiind achitat integral de către cumpărător,

prin ordine de plată.

C.C., angajată a SC Z. SRL Târgu Mureș, a declarat de

asemenea că, la jumătatea lunii februarie 2009, a fost

contactată de B., administrator al SC D. SRL, care i-a oferit spre vânzare

porumb boabe. Urmare discuțiilor purtate, la datele de 19 februarie 2009

și 25 februarie 2009, la sediul societății au sosit autovehicule

încărcate cu cereale, în cantitate totală de 187,67 tone,

conducătorii auto având asupra lor avize de însoțire a mărfii

aparținând SC D. SRL. La solicitarea lui B., C.C. i-a restituit aceste

avize, primind de la inculpat două facturi fiscale în care era

înscrisă, la rubrica vânzător, SC G. SRL, societate despre care B. a

declarat că o reprezintă, iar la rubrica delegat, I.. SC Z. SRL Târgu

Mureș a achitat, în contul aparținând SC G. SRL, contravaloarea

cerealelor achiziționate de la B.

Din documentele puse la dispoziție de reprezentanții SC A.A.

SRL rezultă că, SC D. SRL a livrat către această societate,

în perioada 15 ianuarie-16 ianuarie 2009, ce corespunde contractului din 14

ianuarie 2009 încheiat între SC C. SA și SC G. SRL, cantitatea de 498,50

tone porumb boabe. In acest sens a fost întocmită factura fiscală din

19 ianuarie 2009, la aceeași dată de 19 ianuarie 2009, contravaloarea

mărfurilor livrate fiind achitată integral, prin ordin de plată,

în contul aparținând SC D. SRL.

Așa cum s-a arătat mai sus, valoarea totală a

mărfurilor livrate de SC C. SA către SC G. SRL în baza contractului din

18 februarie 2009, a fost de 466.954,81 lei. Din această sumă,

cumpărătorul a achitat, prin virament bancar suma de 50.000 lei, în

perioada în care avea loc încărcarea cerealelor în autovehicule la sediul

vânzătorului, iar la data de 11 martie 2009 a mai fost achitată suma

de 20.000 lei, diferența, de 396.954,81 lei, nefiind achitată până

în prezent.

În această privința, N. a declarat că, după

livrarea cerealelor, constatând că reprezentanții SC G. SRL nu

achită prețul convenit, a încercat de mai multe ori, fără

succes, să ia legătura cu inculpatul B., la data de 19 martie 2009,

fiind primită o comunicare prin care I., reprezentantul SC G. SRL, îl

informa că plata urmează să fie efectuată în termen de 90

de zile, începând cu data de 19 martie 2009, întrucât marfa nu a corespuns din

punct de vedere calitativ. Așa cum a rezultat din verificările

efectuate la SC Z. SRL Tărgu Mureș, SC Y. SA și SC A.A. SRL, la

acea dată, cerealele livrate de SC C. SA erau revândute de către B.

iar prețul acestora fusese achitat de cumpărători, prin virament

bancar.

Analizând situația detaliată a celor trei conturi

aparținând SC G. SRL s-a constatat intrarea unor sume mari de bani, în

perioada ianuarie 2009 - sfârșitul lunii martie 2009, după

această dată nemaifiind efectuate operațiuni prin cont. Aceste

sume de bani, o mare parte virate de SC D. SRL precum și de SC Z. SRL

Tărgu Mureș, cea din urmă societate în baza contractului de

vânzare-cumpărare negociat cu B., nu au fost însă folosite pentru

achitarea datoriei către SC C. SA ci au fost retrase de inculpatul A.

Cele reținute au condus la concluzia că cei doi

inculpați au acționat încă de la început cu intenția de a-l

induce în eroare pe reprezentantul SC C. SA, achitarea prețului cerealelor

livrate în baza contractului din 14 ianuarie 2009 constituind doar o modalitate

de a-l convinge de buna lor, credință și de a-l determina astfel

să accepte livrarea unei cantități duble de, cereale, a

cărei valoare nu a mai fost însă plătită, sumele de bani

obținute din revânzarea mărfurilor fiind retrase din cont de A.

De altfel, inducerea în eroare s-a realizat chiar din momentul în care

au început discuțiile cu reprezentantul SC C. SA, când B. și A.

și-au atribuit calitatea falsă de reprezentanți ai SC G. SRL,

societate administrată la acea dată de martorul I., pentru a putea

apoi invoca răspunderea acestuia pentru neîndeplinirea obligațiilor

contractuale aparținând SC G. SRL.

Aceasta a fost atitudinea celor doi inculpați și cu ocazia

audierii în prezenta cauză, inculpatul A. declarând că nu are

cunoștință de relațiile existente între SC G. SRL și SC

C. SA, întrucât la data de 30 iulie 2008 a cesionat toate părțile

sociale deținute către I.. La rândul său, inculpatul B. a

declarat că a avut o scurtă relație comercială cu SC G. SRL

care a fost reprezentată de I., aflând de la organele de poliție

că această societate a fost inițial administrată de A., deși

îl cunoștea de circa 22 de ani; în ceea ce privește relația sa

cu SC C. SA, inculpatul a declarat că, în cursul anului 2008, a purtat

unele negocieri cu reprezentantul acestei societăți în vederea

cumpărării de cereale, însă nu a încheiat nici un contract în

acest sens și nu înțelege motivul pentru care a fost formulată

plângerea împotriva sa.

Conform rechizitoriului întocmit faptele săvârșite de

inculpații A. și B. de a induce in eroare pe reprezentantul SC C. SA,

cu ocazia încheierii și executării unui contract, atribuindu-și

în acest scop calitatea falsă de reprezentanți ai SC G. SRL și

cauzând astfel o pagubă în valoare de 396.954,81 lei întrunește

elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior.

Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală

a inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 C.

pen. anterior rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, întrucât din

probele administrate nu rezultă că I. a făcut, la instigarea sa,

declarații inexacte în baza cărora s-a efectuat o mențiune în

registrul comerțului, simplul fapt că acesta nu a

desfășurat activități de administrare a

activității SC G. SRL, după preluarea societății,

nefiind de natură a conduce la concluzia că declarația

făcută în acest scop a fost inexactă.

S-a reținut și că SC C. SA s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 396.953,99 lei reprezentând contravaloarea

cerealelor livrate în baza contractului din 18 februarie 2009 și neachitate

până în prezent.

Starea de fapt prezentată a fost probată prin

următoarele mijloace de probă : contracte de vânzare-cumpărare;

facturi fiscale; avize de însoțire a mărfii; extrase de cont;

informații furnizate de Oficiul Registrului Comerțului; procese-verbale

de prezentare pentru recunoaștere după fotografie;facturi fiscale;

situația conturilor deținute de SC G. SRL și SC D. SRL;

declarații martori; declarații reprezentant parte civilă;

declarații inculpați.

Cu privire la persoana inculpaților, s-a reținut că în

cursul urmăririi penale cei doi inculpați nu au recunoscut

săvârșirea faptelor. La data de 26 mai 2011 inculpatului B. i-a fost

prezentat materialul de urmărire penală, acesta neavând de făcut

declarații și nici probe de administrat. Față de inculpatul

A. s-a reținut că a părăsit teritoriul țării,

neputându-i-se prezenta materialul de urmărire penală .

Prin ordonanța din data de 29 martie 2011 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Dolj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale față de A. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990,

iar față de inculpatul B. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.

pen.

Prin încheierea, din data de 29 martie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. x/63/2011 Tribunalul Dolj a respins propunerea de arestare preventivă

față de inculpatul B. dispunând luarea măsurii obligării de

a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, începând cu

data de 29 martie 2011 și până la data de 27 aprilie 2011, inclusiv.

A disjuns cauza cu privire la cererea de arestare preventivă în

lipsă, pentru inculpatul A..

Prin Încheierea nr. 75 din data de 13 aprilie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca nefondat recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva încheierii menționate

.

Prin încheierea din data de 14 aprilie 2011 pronunțată de

Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/63/2011, s-a admis propunerea Parchetului de

pe lângă Tribunalul Dolj și s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului A. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în

executare a mandatului de arestare și a fost emis mandatul de arestare

preventivă nr. 38.

Prin încheierea cu nr. 97, din data de 04 mai 2011, Curtea de Apel

Craiova a admis recursul declarat de inculpatul A., împotriva încheierii

menționate, a casat încheierea și rejudecând, a dispus respingerea

propunerii de arestare preventivă. A revocat măsura arestării

preventive și a anulat mandatul de arestare preventivă emis sub nr. 38

din 14 aprilie 2011 de Tribunalul Dolj.

S-a reținut că măsura obligării de a nu

părăsi localitatea față de inculpatul B. a fost

prelungită o singură dată în cursul urmăririi penale, de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pe o durată de 30 de zile,

începând cu data de 28 aprilie 2011 aceasta expirând la data de 27 mai 2011.

La data de 08 iunie 2011, urmărirea penală efectuată în

cauză fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, Dosarul fiind

înaintat instanței și înregistrat la nr. x/63/2011.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză

instanța de fond a constatat că situația de fapt raportat la

activitățile desfășurate de inculpați a fost corect

expusă în actul de sesizare reținând-o ca atare în ceea ce

privește activitatea desfășurată de fiecare dintre

inculpați.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost

audiați martorii D.D. (vol. I, fila 60), E.E. (vol. I fila 61), F.F. (vol.

I fila 62), S. (vol. I fila 118), N. (vol. I fila 119), P. (vol. I fila 164), H.

(vol. II fila 4), U. (vol. II, fila 5), V. (vol. II fila 6), B.B. (vol. II fila

18), T. (vol. II, fila 38), R. (vol. II fila 39), M. (vol. II fila 65).

Partea civilă SC C. SA, prin avocat ales G.G., a reiterat cererea

de constituire ca parte civilă în cursul urmăririi penale (fila 31)

solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 396.953 lei

reactualizată cu coeficientul de devalorizare până la data

plății efective.

Prin adresa din 02 februarie 2012 transmisă de SC E. SPRL, cu

sediul în Arad, jud. Arad, s-a comunicat faptul că împotriva debitoarei SC

D. SRL a fost deschisă procedura falimentului. La adresa transmisă de

lichidatorul judiciar SC E. SPRL partener fost atașată sentința

comercială nr. 123 din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul

Arad în Dosarul nr. x/108/2009 (vol. I filele 139 -148).

Prin adresa din 28 februarie 2012 Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Dolj a comunicat la solicitarea instanței

că SC G. SRL Craiova, citată în cauză în calitate de parte

responsabilă civilmente, a fost radiată la data de 02 ianuarie 2010.

La cererea instanței Oficiul Național al Registrului de pe

lângă Tribunalul Arad a transmis, prin adresa aflată la fila 98, vol.

II, că în cauza cu nr. x/108/2009* nu există o hotărâre

definitivă de închidere a procedurii insolvenței și de radiere a

debitoarei SC D. SRL Arad, având termen de judecată stabilit la data de 15

octombrie 2012.

Au fost solicitate și atașate fișele de cazier judiciar

ale inculpaților A. și B. (vol. II filele 72, 73).

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva celor

menționate mai sus, tribunalul a apreciat că faptele

inculpaților A. și B., de a induce în eroare pe reprezentantul SC C.

SA cu ocazia încheierii și executării unui contract,

atribuindu-și în acest scop calitatea falsă de reprezentanți ai SC

G. SRL și cauzând astfel o pagubă în valoare de 396.954,81 lei

întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de

înșelăciune în formă agravantă prevăzută de

dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) din C. pen. anterior.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a

ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. anterior respectiv de

dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă

fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al

faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

În speță, ținând cont de numărul actelor materiale,

de modul și mijloacele de comitere a acestora, de împrejurările

comiterii lor, de prejudiciul mare cauzat, dar și de circumstanțele

personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, integrat în

familie și societate, tribunalul a reținut circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. anterior și art. 76 lit.

a) C. pen. anterior și a dispus condamnarea fiecăruia din

inculpații A. și B. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, având în vedere

dispozițiile art. 65 C. pen. anterior, în ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 65 alin. (1) și

(2) C. pen. anterior pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi

este aplicabilă în cazul infracțiunilor pentru care este obligatorie

și prevăzută în textul incriminator, indiferent de modalitatea

de executare a pedepsei, iar pedeapsa principală aplicată pentru

infracțiunea respectivă, potrivit dispozițiilor alin. (1) al

articolului menționat este închisoare de cel puțin 2 ani și

instanța de fond a constatat că, față de natura și

gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana

inculpaților, această pedeapsă este necesară.

Ori în cauză, pedeapsa principală stabilită de

instanța de fond în sarcina inculpaților A. și B. a fost de 5

ani închisoare, iar textul de lege încriminator - respectiv dispozițiile

art. 215 alin. (5) C. pen. anterior -prevede obligativitatea aplicării

și a unei pedepse complementare, astfel că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 65 alin. (1) și

(2) C. pen. anterior.

Totodată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata

prevăzută de dispozițiile art. 71 C. pen. anterior.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de

fond a apreciat, având în vedere cauza Sabou și Pîrcălab contra

României că, pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de

lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.

Instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite,

reflectând o atitudine de sfidare de către inculpați a unor valori

sociale importante, relevă existența unei nedemnități în

exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.

71 C. pen. - art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. anterior.

Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică

exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata

executării pedepsei. în ceea ce privește dreptul de a alege, având în

vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a

statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la

alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la

executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop

legitim, nu respectă principiul proporționalității,

reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție,

instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor

săvârșite de inculpați, aceștia nu sunt nedemni să

exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu Ie-a interzis exercițiul

acestui drept.

Cu privire la inculpatul B., instanța de fond a constatat că

acesta a fost reținut de către organele de cercetare penală în

faza de urmărire penală, motiv pentru care, ținând seama de

dispozițiile art. 88 C. pen. anterior a dispus deducerea arestului

preventiv de 24 de ore din data de 28 martie 2011 din pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată acestuia.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în

cauză, tribunalul, în temeiul dispoz. art. 14 C. proc. pen. anterior rap.

la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu aplic. art. 998 - 999 C.civ,

având în vedere și contractul de vânzare - cumpărare din 14 ianuarie

2009, contractul de vânzare - cumpărare din 18 februarie 2009, încheiate

între SC C. SA loc. Vișag, jud. Timiș și SC G. SRL Craiova,

facturile și avizele de însoțire a mărfii, situația

extraselor de cont deținute de SC G. SRL Craiova în perioada 01 ianuarie

2007 - 30 octombrie 2010 deținute la unitățile bancare, a admis

acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SA și

a obligat în solidar, inculpații A. și B., iar pe inculpatul B. în

solidar și cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Arad prin

lichidator judiciar SC E. SPRL Arad, la plata sumei de 396.953 lei,

reprezentând despăgubiri materiale către această partea

civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a obligat inculpatul

A. la plata sumei de 1300 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de

300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu la instanță.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. anterior, a

obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.

SRL Arad prin lichidator judiciar SC E. SPRL Arad la plata sumei de 1000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Il. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații A. și B.

În motivarea apelului declarat de Parchet, s-a precizat că

hotărârea primei instanțe de judecată este nelegală

deoarece instanța a omis să arate în ce constă pedeapsa

complementară prev.de art. 64 lit. c) C. pen. anterior aplicată

inculpaților A. și B., respectiv, care este profesia ce le este

interzisă inculpaților de a exercita pe perioada de 2 ani, fiind

necesar să se menționeze că li s-a interzis inculpaților

dreptul de a exercita profesia de comerciant pe o perioadă de 2 ani.

S-a criticat în recursul Parchetului și omisiunea primei

instanțe de judecată, de a interzice inculpaților A. și B.,

ca pedeapsă accesorie, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

anterior, și dreptul prev.de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, respectiv

dreptul de a exercita profesia de comerciant din momentul în care

hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la

terminarea executării pedepsei.

A mai fost criticată și omisiunea primei instanțe de

judecată de a dispune înscrierea în registrul comerțului a

dispozitivului hotărârii de condamnare pentru infracțiuni, care îi

fac nedemni pe inculpații A. și B. de a exercita profesia de

comerciant, protrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990, instanța având

obligația de a dispune în curpinsul hotărârii de condamnare și

efectuarea înregistrării acestei mențiuni.

De asemenea hotărârea primei instanțe este netemeinică

întrucât pedepsele aplicate inculpaților A. și B. sunt nejustificat

de blânde față de activitatea infracțională dedusă

judecății, împrejurările și modalitatea comiterii faptei de

înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, iar

circumstanțele atenuante au fost greșit reținute, fapta de

înșelăciune săvârșită fiind deosebit de

periculoasă, iar instanța nu a apreciat corect gradul de pericol

social, deosebit de ridicat al faptei săvârșite.

S-a susținut că împrejurarea că inculpații nu sunt

cunoscuți cu antecedente penale nu a fost corborat de instanță

cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite,

împrejurările și modalitățile de săvârșire a

faptei, valoarea mare a prejudiciului, sustragerea inculpaților de la

judecată.

Lipsa antecedentelor penale nu poate determina, în mod automat,

acordarea circumstanțelor judiciare, atâta timp cât nu este

coroborată cu alte elemente de fapt.

Mai mult, inculpații nu au depus nici o stăruință

pentru a repara paguba pricinuită în sumă de 396.954,81 lei.

S-a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați

și înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, pentru a se

realiza scopurile menționate în art. 52 C. pen.

Sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, s-a

susținut în apelul Parchetului faptul că hotărârea nu

respectă dispozițiile art. 356 alin (1) lit. c) C. proc. pen.

anterior, nefiind motivată, iar cererea de despăgubiri a

părții civile SC C. SA a fost admisă doar în parte,

inculpații fiind obligați la plata către partea civilă a

sumei de 396.953 lei, despăgubiri materiale, nefiind dispusă

reactualizarea acestei sume cu coeficientul de devalorizarea până la data

plății efective, așa cum a fost solicitat, fără a se arăta

motivele pentru care nu a fost dispusă reactualizarea sumei.

În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului se

impunea admiterea în totalitate a acțiunii civile și reactualizarea

sumei de 396.953 lei, despăgubiri materiale, la care au fost obligați

cei doi inculpați, cu coeficientul de devalorizare până la data

plății efective.

Mai mult, între dispozitivul hotărârii și considerente

există neconcordanță, în primul fiind menționat că

acțiunea părții civile a fost admisă în parte, iar în considerente

reținându-se că se va admite acțiunea civilă.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. anterior a fost

solicitată admiterea apelului, desființarea sentinței penale

și rejudecarea cauzei de prima instanță pe motiv că latura

civilă a cauzei nu a fost motivată.

Inculpatul A., prin avocat ales, a susținut că hotărârea

este nelegală și netemeinică deoarece în fapt inculpatul a

deținut calitatea de administrator al SC G. SRL Craiova până la data

de 30 iulie 2008, dată de la care administrator a devenit I., căruia

inculpatul i-a cesionat părțile sociale, iar la data de 06 august

2008, între inculpat și SC G. SRL a fost încheiat contractul de curtaj în

care primul avea calitatea de curtier și conform căruia avea

obligația să-i găsească clientului mărfuri și

să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu terții în numele

și pe seama clientului, în acest mod ajungându-se la încheierea a 2

contracte între SC G. SRL și SC C. SA.

S-a susținut că din depozițiile martorilor audiați

se poate observa cu ușurință că inculpatul B. a fost cel

care s-a prezentat și a negociat contractele încheiate ulterior, iar marfa

a fost ridicată cu mijloace de transport ale firmei acestuia SC D. SRL,

iar cei mai mulți martori nu numai că nu l-au văzut pe

inculpatul A. cu ocazia încheierii vreunui contract, dar nici nu au auzit

menționat numele său pe parcursul derulării contractelor.

Pentru aceste motive s-a solicitat achitarea conform dispozițiilor

art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, inculpatul B. fiind cel care a negociat

amânarea la plată a prețului celui de-al doilea contract și

predarea cantității de porumb.

În privința pedepsei aplicate s-a susținut că a fost

aplicată o pedeapsă greșit individualizată în raport de

prevederile art. 72 C. pen. anterior.

A solicitat să se dea eficiență maximă

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen. anterior,

reindividualizarea pedepsei aplicate și coborârea acesteia sub minimul

special prevăzut de lege.

A solicitat admiterea apelului, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. anterior, desființarea în parte a sentinței penale nr.

473/2012 a Tribunalului Dolj.

Prin apelul declarat inculpatul B., prin avocat din oficiu, a

susținut că hotărârea instanței de fond este

greșită, întrucât la individualizarea pedepsei aplicate,

instanța nu a avut în vedere, în mod obiectiv, raportat la gradul de

participare la săvârșirea faptei de către fiecare inculpat!

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de persoana inculpatului,

împrejurările ce atenuează răspunderea penală,

instanța aplicând o pedeapsă mult prea grea în raport de aceste

circumstanțe.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a susținut că nu s-a

reținut conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea

faptei, comportamentul acestuia în timpul procesului penal, dar și

posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, astfel încât scopul

preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art 52 C. pen. anterior,

să poată fi atins.

Inculpatul are susținerea morală din partea familiei, nu are

antecedente penale, comportamentul acestuia în timp a fost adaptat normelor

sociale, nefiind implicat în conflicte, fiind singurul ce poate munci pentru

a-și ajuta familia.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale

apelate, iar pe fondul cauzei reindividualizarea pedepsei aplicate, cu

consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special.

Partea civilă SC C. SRL a depus note scrise prin care a solicitat

respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii

instanței de fond.

Apelul Parchetului a fost apreciat ca fondat fiind admis, iar apelurile

inculpaților ca nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod corect că din

materialul probator administrat în cauză rezultă că

situația de fapt este cea expusă în rechizitoriu.

Astfel, Curtea a reținut că fictivitatea cesiunii

părților sociale deținute de inculpatul A., rezultă din

declarația martorului I., persoana ce a preluat respectivele

părți sociale.

Acesta martor arată în declarația sa din timpul

urmăririi penale (fila 137, 146 - dup) că în timp ce se afla internat

în Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna, în luna iulie 2008, că sub

pretextul unei măriri a pensiei a fost abordat de o persoană, pe care

a identificat-o din planșele foto prezentate în cursul urmăririi

penale ca fiind inculpatul A. (fila 141, 151 - dup) și l-a însoțit pe

acesta în orașul Craiova unde a semnat acte în clădirea unei

instituții și la un birou, fără a ști ce

semnează, fiind convins că inculpatul este angajat al Casei de

Pensii.

Aceste susțineri ale martorului I. sunt confirmate de

declarația martorului H., care a indicat același mod de

desfășurare a faptelor, (fila 148 -dup), susțineri pe care Ie-a

reluat în declarațiile din etapa cercetării judecătorești.

În plus, acest martor a relatat faptul că inculpatul i-a propus

inițial lui, martorului H., să îi dea actele de identitate pentru

înființarea unei firme.

Faptul că transmiterea părților sociale a fost

fictivă rezultă și din concluziile anchetei sociale efectuate la

domiciliul martorului I. (fila 160 - dup), în care se indică faptul

că acest martor are o situație materială modestă, locuind

într-o casă cu 2 camere construită din paiantă cu mobilier

insuficient și are o pensie de 373 lei lunar și în proprietate doar

0,11 ha teren intravilan în com. Pleșoi, jud. Dolj, absolvind doar 10

clase.

Este evident din aceste probe că inculpatul A., a profitat de

lipsa de pregătire și naivitatea martorului I., precum și de

starea de sărăcie a acestuia, să preia în drept

părțile sociale ale SC G. SRL, în fapt inculpatul A. ocupându-se în

continuare de administrarea acestei societăți comerciale, fiind în

continuare persoana autorizată să dispună de conturile bancare

ale societății și singura persoană care după data de

30 august 2008, data cesiunii fictive a părților sociale, care a

efectuat operațiuni bancare pentru aceiași societate, după cum

rezultă din adresa din 21 ianuarie 2011 a SC J. SA (fila 2-3 vol. III

dup), adresa din 12 noiembrie 2010 a SC K. SA sucursala Craiova, adresa din 26

octombrie 2010 a SC L. SA (fila 132 - vol. III dup), fișe de

semnături și extrasele de cont atașate acestor adrese.

Chiar și contractul de curtaj dintre SC G. SRL și inculpatul

apelant A., încheiat în data de 06 august 2008 (fila 64 vol. I dosar Tribunal

Dolj), imediat după cesionarea părților sociale, coroborat cu

păstrarea dreptului de administrare a conturilor bancare ale

aceleiași societăți și efectuarea efectivă de

operațiuni bancare în numele societății de același

inculpat, confirmă faptul că inculpatul A. a fost și după

data cesionării în drept a părților sociale administratorul în

fapt al SC G. SRL.

După efectuarea acestei operațiuni fictive de cesionare a

părților sociale ale SC G. SRL, inculpatul A., împreună cu

inculpatul B. a început demersurile pentru achiziționarea unei mari cantități

de grâu de la SC C. SA, inculpatul B. prezentându-l angajaților acestei

societăți pe inculpatul A. ca fiind reprezentant al SC G. SRL.

Aceste aspecte au fost indicate de martorul N., angajat al

părții civile SC C. SA, care a indicat că primul contract cu SC

G. SRL, din 14 ianuarie 2009, a fost semnat de o persoană, pe care

ulterior a recunoscut-o în planșele foto prezentate de organele de

cercetare penală (fila 115-117 dup), negocierile fiind însă purtate

inițial cu inculpatul B.

După achiziția și plata cantității de 500.720

kg porumb boabe, suma de bani necesară plății fiind

furnizată de societatea administrată de inculpatul B., SC D. SRL,

prin virament bancar către SC G. SRL (extras cont bancar - fila 10 vol.

III dup), inculpații au câștigat încrederea reprezentanților

părții civile și au lansat o comandă pentru o cantitate

și mai mare de porumb boabe, respectiv 1130 tone, prin inculpatul B.

De această dată, pentru semnarea contractului nu s-a mai

prezentat nici o persoană din partea SC G. SRL, partea civilă

transmițând contractul prin poștă pentru semnare, la cererea

inculpatului B., după cum rezultă din declarația martorului N.,

contractul nefiind semnat în final.

Întrucât marfa nu a fost achitată de SC G. SRL, la

insistențele inculpatului B. reprezentanții SC C. SA au permis

plecarea camioanelor încărcate cu porumb după plata unei

părți din prețul stabilit, respectiv 50.000 lei din valoarea

totală de 466.954,81 lei aferentă cantității de 1.121.140

kg porumb boabe, după cum rezultă din declarația martorului N.

Această cantitate de porumb a fost transportată de

autocamioanele aparținând societății administrate de inculpatul B.,

SC D. SRL, la diverse societăți comerciale din țară,

printre care SC Z. SRL Tărgu Mureș, SC Y. SA după cum

rezultă din declarațiile conducătorilor auto ai acestor

autocamioane S., P., R., T., U., V. și X.

Aferent livrărilor de mărfuri, SC C. SA a întocmit facturile

fiscale din 21 februarie 2009, din 23 februarie 2009, din 24 februarie 2009

și din 26 februarie 2009, ce au fost expediate prin poștă

către SC G. SRL, fiind returnate nesemnate de reprezentantul

cumpărătorului, precum și avize de însoțire a mărfii

având numerele de la 97 la 138, care au fost semnate de conducătorii auto

angajați ai SC D. SRL, pe aceste înscrisuri fiind menționate atât

datele de identificare ale conducătorilor auto cât și numărul de

înmatriculare al mijloacelor de transport folosite, ce aparțineau

aceleiași societăți.

O parte din marfă a fost livrată către SC Z. SRL cu

factură emisă de SC G. SRL, în timp ce restul mărfii a fost

emisă către SC Y. SA cu facturi fiscale emise se SC D. SRL, așa

cum rezultă din documentele financiare din vol. II al dosarului de

urmărire penală.

Faptul că această marfă este aceeași cu marfa

preluată de autocamioanele aparținând SC D. SRL rezultă din

împrejurarea că avizele de însoțire a mărfii și facturile

emise de SC D. SRL și SC G. SRL datează din perioada în 21 februarie-26

februarie 2009, perioada în care a fost preluată cantitatea de 1.121.140

kg porumb boabe de la partea civilă.

Astfel, către SC Y. SRL a fost livrat porumb cu avizele de

însoțire a mărfii din 24 februarie 2009 (fila 100-109 - vol. II dup),

emise de SC D. SRL, iar către SC Z. SRL a fost livrată o altă

cantitate mare de porumb cu facturile fiscale din 19 februarie 2009 și din

25 februarie 2009, mărfurile fiind achitate de ambele societăți

cumpărătoare (fila 114-119-vol. II dup).

Deși aceste societăți comerciale au achitat marfa, SC G.

SRL nu a achitat către partea civilă diferența de bani, iar la

data de 11 martie 2009 a mai fost achitată suma de 20.000 lei,

diferența, de 396.954,81 lei, nefiind achitată.

Așa cum se reține și în rechizitoriu, din analiza

situației detaliate a celor trei conturi aparținând SC G. SRL s-a

constatat intrarea unor sume mari de bani, în perioada ianuarie 2009 -

sfârșitul lunii martie 2009, după această dată nemaifiind

efectuate operațiuni prin cont. Aceste sume de bani, o mare parte virate

de SC D. SRL precum și de SC Z. SRL Tărgu Mureș, cea din

urmă societate în baza contractului de vânzare-cumpărare negociat cu B.,

nu au fost însă folosite pentru achitarea datoriei către SC C. SA ci

au fost retrase de inculpatul A.

Curtea a constatat că nu este fondată apărarea

inculpatului A. conform căreia doar inculpatul B. a negociat contractele,

a ridiciat marfa, el nefiind implicat în contractele menționate în

rechizitoriu.

Atâta timp cât inculpatul a fost recunoscut de martorul Trulea ca fiind

persoana cu care a negociat primul contract, iar sumele de bani primite de SC

G. SRL de la SC Z. SRL, contravaloarea porumbului achiziționat

inițial de SC G. SRL de la partea civilă, au fost ridicate din

bancă de inculpatul apelant A., participarea acestuia la planificarea

și executarea planului infracțional prin care a fost

înșelată partea civilă, este pe deplin dovedită.

În fapt, în perioada ianuarie-februarie 2009, inculpații au

acționat conform unui plan prestabilit, onorându-și obligațiile

contractuale rezultate dintr-un prim contract, pentru a câștiga încrederea

părții civile, după care au determinat-o pe aceasta să

efectueze o livrare de mărfuri cu o valoare mare, mărfuri pe care

le-au vândut, au încasat prețul lor și nu au mai plătit marfa

livrată de partea civilă, retrăgând banii rezultați din

conturile bancare.

Inculpații au încercat să eludeze răspunderea

penală prin cesionarea fictivă a părților sociale ale

societății comerciale utilizate pentru săvârșirea

infracțiunii, SC G. SRL, anterior săvârșirii infracțiunii.

Curtea a reținut astfel că prin inducerea în eroarea a SC C.

SA în modalitatea anterior prezentată sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., soluția

primei instanțe fiind corectă sub acest aspect.

S-a apreciat că nu este fondată astfel cererea inculpatului A.

de a fi achitat în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior.

În privința apelului Parchetului, Curtea a reținut că

primul punct al apelului este fondat, prima instanță referindu-se

generic la interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

anterior, fără a indica în concret activitatea, profesia, ce le este

interzisă inculpaților.

Cum inculpații au săvârșit infracțiunea în

calitatea lor de comercianți, folosindu-se de această calitate, este

necesară interzicerea dreptului inculpaților de a exercita profesia

de comerciant pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară,

conform art. 215 alin. (5) C. pen. anterior raportat la art. 65 alin. (2) C.

pen. anterior.

A fost apreciat ca fondat și al doilea motiv de apel al

Parchetului, respectiv omisiunea primei instanțe de a le interzice

inculpaților, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de

art. 71 alin. (2) C. pen. anterior și dreptul prevăzut de art. 64 lit.

c) C. pen. anterior.

Cum inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoare

mai mari de 2 ani, săvârșind infracțiunea în calitatea lor de

comercianți, folosindu-se de această calitae, s-a reținut

că prima instanță era obligată în temeiul art. 71 alin. (2)

C. pen. anterior, să interzică inculpaților dreptul

prevăzut de art. 64 alin. (1) lit c) C. pen. anterior, de a exercita

profesia de comerciant pe perioada prevăzută de art 71 alin. (2) C.

pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1990 „(1)

Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită

oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au

rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor

definitive și de pe încheierile ce se referă la acte și mențiuni

a căror înregistrare este cerută de lege,. (2) În aceste încheieri

și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune

și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului."

S-a apreciat că prima instanță nu a respectat

această prevedere legală, deși a dispus interzicerea drepturilor

prevăzute de art 64 alin. (1) lit c) C. pen. anterior, ca pedeapsă

accesorie și complementară, iar conform art. 21 alin. (1) lit. g) din

Legea nr. 26/1990 în registrul comerțului trebuie înregistrate

mențiunile referitoare la hotărârea de condamnare a comerciantului

pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie.

Prin urmare, a fost apreciat ca fondat și al treilea motiv din

apelul Parchetului, fiind necesar a se menționa în dispozitivul

hotărârii aceste dispoziții referitoare la înscrierea mențiunilor

în Registrul Comerțului.

De asemenea, a fost apreciată ca fondată și

susținerea Parchetului privind reținerea greșită a

incidenței prevederilor art. 74 lit. b), c) C. pen. anterior și art.

76 lit. a) C. pen. anterior.

Inculpații nu au făcut nici un demers pentru a recupera

prejudiciul produs părții civile, astfel că nu s-a putut

reține incidența art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, nu au

recunoscut săvârșirea faptei, nu au colaborat cu organele de

urmărire penală și nu s-au prezentat în fața primei

instanțe sau a instanței de fond, astfel că nu s-a putut

reține incidența dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit c) C. pen.

anterior.

S-a reținut că în mod corect a fost aplicat art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. anterior, inculpații având anterior săvârșirii

faptei un comportament corect în societate, fiind integrați social, iar

faptul că mai sunt cercetați penal în alte cauze, pentru fapte

săvârșite în aceeași perioadă cu cea din prezenta

cauză, nu poate constitui un temei pentru a se reține o conduită

necorespunzătoare în societate anterior săvârșirii faptei, având

eventual relevanță în existența unui concurs de

infracțiuni.

De asemenea, reținând circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen. anterior, prima instanță în mod greșit s-a

raportat la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior,

corect fiind să stabilească pedeapsa conform art. 76 alin. (2) C.

pen. anterior, infracțiunea săvârșită de inculpați

având consecințe deosebit de grave.

Curtea a constatat însă, că față de valoarea

prejudiciului, modul de săvârșire a infracțiunii, lipsa

antecedentelor penale ale inculpaților, prima instanță a

apreciat corect că prin aplicarea unor pedepse de 5 ani închisoare, p