ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 420/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 420/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând

asupra contestației la executare, în baza lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 32/A din

21 ianuarie 2015 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorii I.A.,

I.M., I.B., I.C. și D.N.G. împotriva deciziei penale nr. 203/A-MF din 09

aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești. Contestatorii au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că prin decizia penală nr. 203/A-MF din 9 aprilie 2014,

de Curtea de Apel Pitești a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Costești, inculpații I.C., I.B., I.A., I.M., G.D.N. și partea civilă D.E., împotriva

sentinței penale nr. 124 din 31 mai 2013 a Judecătoriei Costești, pe care a desființat-o

și, în rejudecare, a descontopit pedepsele aplicate inculpaților I.C. și I.B., a

înlăturat condamnările aplicate acestora, cu excepția celei date pentru infracțiunea

de înșelăciune.

Au fost reținute

și următoarele acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1) și (2) C. pen.:

- în dauna părții vătămate C.E., comis

de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 2.000 RON;

- în dauna părții vătămate S.T., comis

de inculpații I.A. și I.C. pentru un prejudiciu de 500 RON;

- în dauna părții vătămate Z.I., comis

de inculpatul I.B. pentru un prejudiciu de 1.000 RON;

- în dauna părții vătămate D.E., comis

de inculpații I.C. și I.M. pentru un prejudiciu de 2.500 RON;

- în dauna părții vătămate M.B., comis

de inculpații I.C. și I.A.;

- în dauna părții vătămate Ș.F., comis

de inculpatul I.C. pentru un prejudiciu de 1.900 RON;

- în dauna părții vătămate I.M., comis

de inculpații I.M., I.C. și I.B., act care a rămas în faza tentativei;

- în dauna părții vătămate L.D., comis

de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 1.400 RON, prejudiciu acoperit;

- în dauna părții vătămate B.I., comis

de inculpatul I.M. pentru un prejudiciu de 800 RON.

S-a făcut aplicarea

disp. art. 5 C. pen., iar în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea

juridică, după cum urmează:

I.C.:

- din infr. prev. de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 234

alin. (1) lit. f) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 5 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.;

- din infr. prev. de art. 192

alin. (2) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text

în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare;

- din infr. prev. de art. 208

alin. (1) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., text

în baza căruia condamnă pe inculpat la 1 an închisoare.

S-a redus de la

10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215

alin. (1), (2) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

În baza art. 33,

34 C. pen. a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru

săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul

I.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 1 an, în total 6 ani

închisoare potrivit art. 57 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.

I.B.:

- din infr. prev. de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 234

alin. (1) lit. f) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 5 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.;

- din infr. prev. de art. 192

alin. (2) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text

în baza căruia îl condamnă la 2 ani închisoare.

A fost redusă

de la 10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată în baza art. 215 alin. (1) și (2) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

În baza art. 33,

34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani aplicată pentru

săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (anterior) și s-a dispus

ca inculpatul I.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 1 an, în

total 6 ani închisoare potrivit art. 57 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.

I.M. a fost redusă pedeapsa de la 4 ani la 3 ani, iar pentru inculpatul D.G.N. a

fost redusă pedeapsa de la 6 ani la 4 ani, aplicate pentru săvârșirea infr. prev.

de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75

lit. a) și c) C. pen. (anterior), pedepse ce vor fi executate prin privare de libertate

potrivit art. 57 C. pen.

condamnarea inculpatului minor I.A., iar în baza art. 124 C. pen. s-a luat față

de acesta măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2

ani pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (anterior)

cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

Au fost obligați

și la plata următoarelor despăgubiri:

- inculpatul I.A.,

în solidar cu părțile responsabile civilmente I.B. și I.M., să plătească părții

civile către partea civilă C.E. suma de 2.000 RON;

- inculpatul I.B.

să plătească părții civile Z.I. suma de 1.000 RON;

- inculpații I.C.,

I.M. și I.B., în solidar, să plătească părții civile D.E. suma de 2.500 RON;

- inculpații I.C.,

I.B. și I.A. (pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente

I.B. și I.M.) să plătească părții civile M.B. suma de 400 RON;

- inculpații I.C.,

I.B. și I.A. (pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente

I.B. și I.M.) să plătească părții civile L.D. suma de 1.400 RON;

- inculpații I.C.,

D.G.N. și I.M., să plătească părții civile B.I. suma de 800 RON.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Inculpații au

fost obligați să plătească părții civile D.E. câte 100 RON cheltuieli judiciare,

iar inculpatul minor I.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente I.B. și

I.M.

Împotriva acestei

decizii inculpații, prin apărător, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., au formulat contestație, susținând că este netemeinică și nelegală,

însă fără a indica în scris motive de nelegalitate sau netemeinicie.

Contestația a

fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a primit număr de dosar

2516/1/2014, iar în ședința publică din 23 septembrie 2014, prin decizia nr. 2659,

instanța supremă și-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea

Curții de Apel Pitești.

Din considerentele

acestei decizii a rezultat că Înalta Curte a calificat calea de atac în contestație

la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., apreciind

că petiționarii solicită să fie lămurit dispozitivul hotărârii Curții de Apel Pitești,

ceea ce atrage, conform textului de lege arătat, competența exclusivă a acestei

din urmă instanțe.

Curtea de Apel

Pitești a fost învestită, așadar, prin decizia de declinare de competență a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunând citarea contestatorilor arestați,

care, prin intermediul apărătorului au precizat contestația la executare, în sensul

că instanța ar fi trebuit să lămurească dacă nu cumva a intervenit împăcarea părților,

în contextul în care inculpații au achitat părților civile prejudiciul pe care l-au

determinat acestora, ceea ce echivalează, în opinia inculpaților, cu o împăcare.

Inculpații au

susținut, de asemenea, prin apărătorul ales, că efectele acestei împăcări ar fi

trebuit să se reflecte și asupra regimului sancționator, ceea ce ar fi determinat

o nouă punere în executare a hotărârii.

Examinând contestația

la executare formulată de condamnați, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile

art. 598 C. proc. pen., Curtea a constatat că demersul judiciar este neîntemeiat,

întrucât nelămurirea în sensul prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., trebuie să se refere la o dispoziție executorie din conținutul dispozitivului

hotărârii ce se execută și nu la alte aspecte care țin de judecata ca atare, precum

cel susținut de inculpați.

Din această perspectivă,

Curtea a considerat că inculpații ar fi avut la dispoziție mai degrabă, calea extraordinară

de atac a contestației în anulare, bazată pe dispozițiile art. 426 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., în cadrul procesual al contestației la executare, în niciun

caz, nu pot fi înlăturate unele greșeli de judecată și nu este posibil să se facă

aprecieri în privința înscrisurilor depuse de inculpați în recurs.

Împotriva acestei

decizii contestatorii au formulat contestație, cale de atac nemotivată în fapt și

în drept.

Examinând contestația

la executare Înalta Curte constată următoarele:

La termenul de

judecată din data de 31 martie 2015, contestatorul I.A. a precizat în fața instanței

de judecată că nu își însușește contestația - promovată de apărătorul său.

Înalta Curte constată

că dispozițiile art. 599 alin. (3) C. proc. pen. reglementează procedura referitoare

la retragerea contestației la executare, atunci când a fost formulată de condamnat.

Or, contestatorul

a precizat că această cale de atac nu a fost formulată de el, ci de apărătorul pe

care l-a avut, motiv pentru care nu înțelege să își însușească această contestație.

Instanța constată

că se află în fața unei situații nereglementate în mod expres prin dispozițiile

legale specifice materiei căreia i se circumscrie cererea, și care trebuie să-și

găsească rezolvarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care

partea a înțeles să-l dea prin exprimarea liberă a voinței sale.

În acest context,

Înalta Curte constată că art. 2 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „dispozițiile

prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează

nu cuprind dispoziții contrare."

Totodată, constată

că dreptul părții de a renunța la cererea formulată este reglementat de art. 406

C. proc. civ., potrivit căruia "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată,

în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

Așadar, dând eficiență

principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin

art. 406 C. proc. civ., care, reglementează procedura de drept comun în această

privință, potrivit art. 2 alin. (2) din același cod, se constată că este aplicabil

și în materia dreptului procesual penal.

În aceste condiții,

față de manifestarea de voință a contestatorului și, având în vedere dispozițiile

art. 599 alin. (3) C. proc. pen., precum și ale deciziei în interesul legii nr.

XXXIV/2006, instanța va lua act de retragerea contestației.

În ce privește

contestația formulată de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. și I.M. se constată că

este promovată împotriva unei decizii definitive a instanței de control judiciar,

Curtea de Apel Pitești.

Contestatorii

au invocat faptul că există o cauză de stingere/micșorare a pedepsei, aspect ce

se circumscrie prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Instanța reține

că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) noul Cod preiau în totalitate pe cele

din art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care jurisprudența

referitoare la acest caz de contestație poate fi valorificată pentru a stabili incidența

cazului prev. de art. 598 alin. (1) lit. c).

Astfel, potrivit

art. 461 lit. c) C. proc. pen. anterior/art. 598 alin. (1) lit. c) noul Cod, se

poate face contestație la executare, atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Textul de lege

se referă însă la incidente ce apar pe parcursul executării pedepsei, fără a avea

legătură cu fondul cauzei, care la rândul său a constituit obiectul unui proces

penal soluționat prin hotărâre rămasă definitivă, deoarece într-o atare situație

s-ar aduce atingere principiul autorități de lucru judecat, contestația la executare

devenind astfel o nouă cale de atac, care nu este prevăzută de lege cu acest caracter.

Contestația la

executare este instituția de drept procesual penal prin care se soluționează plângerile

împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale, scopul acesteia fiind înlăturarea

efectelor negative ale executării unei hotărâri penale în alte condiții decât cele

legale.

Contestatorii

I.B., I.C., D.G.N. și I.M. au solicitat instanței, pe calea contestației formulate,

reducerea pedepselor având în vedere achitarea prejudiciului și împăcarea lor cu

partea civilă.

Or, acestea sunt

aspecte care vizează de fapt fondul cauzei, împrejurări cunoscute de instanța de

control judiciar la momentul pronunțării deciziei nr. 203/A-MF din 9 aprilie 2014,

astfel cum rezultă din apărările făcute oral în fața instanței, și nicidecum nu

pot face obiectul unei contestații la executare. Mai mult decât atât pe calea contestației

la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate

de lucru judecat.

Pe de altă parte,

decizia penală nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, contestată,

este definitivă, fiind pronunțată, în materia executării hotărârii de condamnare,

de către instanța de control judiciar.

Admisibilitatea

căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor

legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a

fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare

și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, așadar,

că s-a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare

prin promovarea acestei căi de atac.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru motivele

arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestațiile la executare formulate

de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 32/A din

21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2516/1/2014.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

contestației la executare formulată de contestatorul I.A. împotriva deciziei penale

nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2516/1/2014.

Respinge, ca inadmisibile,

contestațiile la executare formulate de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. și I.M.

împotriva deciziei penale nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 2516/1/2014.

Obligă contestatorii

I.B., I.C., D.G.N. și I.M. la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul I.A., în sumă de 100 RON,

se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 31 martie 2015.