ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 420/2015

Deliberând asupra contestației la executare, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia penală nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorii I.A., I.M., I.B., I.C. și D.N.G. împotriva deciziei penale nr. 203/A-MF din 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești. Contestatorii au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin decizia penală nr. 203/A-MF din 9 aprilie 2014, de Curtea de Apel Pitești a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, inculpații I.C., I.B., I.A., I.M., G.D.N.

și partea civilă D.E., împotriva sentinței penale nr. 124 din 31 mai 2013 a Judecătoriei Costești, pe care a desființat-o și, în rejudecare, a descontopit pedepsele aplicate inculpaților I.C. și I.B., a înlăturat condamnările aplicate acestora, cu excepția celei date pentru infracțiunea de înșelăciune. Au fost reținute și următoarele acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.: - în dauna părții vătămate C.E., comis de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 2.000 RON; - în dauna părții vătămate S.T., comis de inculpații I.A. și I.C. pentru un prejudiciu de 500 RON; - în dauna părții vătămate Z.I., comis de inculpatul I.B. pentru un prejudiciu de 1.000 RON; - în dauna părții vătămate D.E., comis de inculpații I.C.

și I.M. pentru un prejudiciu de 2.500 RON; - în dauna părții vătămate M.B., comis de inculpații I.C. și I.A.; - în dauna părții vătămate Ș.F., comis de inculpatul I.C. pentru un prejudiciu de 1.900 RON; - în dauna părții vătămate I.M., comis de inculpații I.M., I.C. și I.B., act care a rămas în faza tentativei; - în dauna părții vătămate L.D., comis de inculpatul I.A. pentru un prejudiciu de 1.400 RON, prejudiciu acoperit; - în dauna părții vătămate B.I., comis de inculpatul I.M. pentru un prejudiciu de 800 RON. S-a făcut aplicarea disp. art. 5 C. pen., iar în baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică, după cum urmează: 1. Pentru inculpatul I.C.: - din infr. prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

(anterior) în infr. prev. de art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.; - din infr. prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare; - din infr. prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 1 an închisoare. S-a redus de la 10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul I.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare potrivit art. 57 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen. 2. Pentru inculpatul I.B.: - din infr. prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. (anterior) în infr. prev. de art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen.; - din infr. prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

(anterior) în infr. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 2 ani închisoare. A fost redusă de la 10 ani la 5 ani pedeapsa aplicată în baza art. 215 alin. (1) și (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior). În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (anterior) și s-a dispus ca inculpatul I.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, sporită cu 1 an, în total 6 ani închisoare potrivit art. 57 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și h) C. pen. 3. Pentru inculpatul I.M. a fost redusă pedeapsa de la 4 ani la 3 ani, iar pentru inculpatul D.G.N.

a fost redusă pedeapsa de la 6 ani la 4 ani, aplicate pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) și c) C. pen. (anterior), pedepse ce vor fi executate prin privare de libertate potrivit art. 57 C. pen. 4. A fost înlăturată condamnarea inculpatului minor I.A., iar în baza art. 124 C. pen. s-a luat față de acesta măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. (anterior) cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior). Au fost obligați și la plata următoarelor despăgubiri: - inculpatul I.A., în solidar cu părțile responsabile civilmente I.B.

și I.M., să plătească părții civile către partea civilă C.E. suma de 2.000 RON; - inculpatul I.B. să plătească părții civile Z.I. suma de 1.000 RON; - inculpații I.C., I.M. și I.B., în solidar, să plătească părții civile D.E. suma de 2.500 RON; - inculpații I.C., I.B. și I.A. (pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente I.B. și I.M.) să plătească părții civile M.B. suma de 400 RON; - inculpații I.C., I.B. și I.A. (pe acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente I.B. și I.M.) să plătească părții civile L.D. suma de 1.400 RON; - inculpații I.C., D.G.N. și I.M., să plătească părții civile B.I. suma de 800 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Inculpații au fost obligați să plătească părții civile D.E. câte 100 RON cheltuieli judiciare, iar inculpatul minor I.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente I.B. și I.M. Împotriva acestei decizii inculpații, prin apărător, în conformitate cu dispozițiile art. 425 1 C. proc. pen., au formulat contestație, susținând că este netemeinică și nelegală, însă fără a indica în scris motive de nelegalitate sau netemeinicie. Contestația a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a primit număr de dosar 2516/1/2014, iar în ședința publică din 23 septembrie 2014, prin decizia nr. 2659, instanța supremă și-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Curții de Apel Pitești.

Din considerentele acestei decizii a rezultat că Înalta Curte a calificat calea de atac în contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., apreciind că petiționarii solicită să fie lămurit dispozitivul hotărârii Curții de Apel Pitești, ceea ce atrage, conform textului de lege arătat, competența exclusivă a acestei din urmă instanțe. Curtea de Apel Pitești a fost învestită, așadar, prin decizia de declinare de competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunând citarea contestatorilor arestați, care, prin intermediul apărătorului au precizat contestația la executare, în sensul că instanța ar fi trebuit să lămurească dacă nu cumva a intervenit împăcarea părților, în contextul în care inculpații au achitat părților civile prejudiciul pe care l-au determinat acestora, ceea ce echivalează, în opinia inculpaților, cu o împăcare.

Inculpații au susținut, de asemenea, prin apărătorul ales, că efectele acestei împăcări ar fi trebuit să se reflecte și asupra regimului sancționator, ceea ce ar fi determinat o nouă punere în executare a hotărârii. Examinând contestația la executare formulată de condamnați, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile art. 598 C. proc. pen., Curtea a constatat că demersul judiciar este neîntemeiat, întrucât nelămurirea în sensul prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., trebuie să se refere la o dispoziție executorie din conținutul dispozitivului hotărârii ce se execută și nu la alte aspecte care țin de judecata ca atare, precum cel susținut de inculpați. Din această perspectivă, Curtea a considerat că inculpații ar fi avut la dispoziție mai degrabă, calea extraordinară de atac a contestației în anulare, bazată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., în cadrul procesual al contestației la executare, în niciun caz, nu pot fi înlăturate unele greșeli de judecată și nu este posibil să se facă aprecieri în privința înscrisurilor depuse de inculpați în recurs. Împotriva acestei decizii contestatorii au formulat contestație, cale de atac nemotivată în fapt și în drept. Examinând contestația la executare Înalta Curte constată următoarele: La termenul de judecată din data de 31 martie 2015, contestatorul I.A. a precizat în fața instanței de judecată că nu își însușește contestația - promovată de apărătorul său. Înalta Curte constată că dispozițiile art. 599 alin. (3) C. proc. pen. reglementează procedura referitoare la retragerea contestației la executare, atunci când a fost formulată de condamnat.

Or, contestatorul a precizat că această cale de atac nu a fost formulată de el, ci de apărătorul pe care l-a avut, motiv pentru care nu înțelege să își însușească această contestație. Instanța constată că se află în fața unei situații nereglementate în mod expres prin dispozițiile legale specifice materiei căreia i se circumscrie cererea, și care trebuie să-și găsească rezolvarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să-l dea prin exprimarea liberă a voinței sale. În acest context, Înalta Curte constată că art. 2 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare." Totodată, constată că dreptul părții de a renunța la cererea formulată este reglementat de art. 406 C. proc.

civ., potrivit căruia "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Așadar, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 406 C. proc. civ., care, reglementează procedura de drept comun în această privință, potrivit art. 2 alin. (2) din același cod, se constată că este aplicabil și în materia dreptului procesual penal. În aceste condiții, față de manifestarea de voință a contestatorului și, având în vedere dispozițiile art. 599 alin. (3) C. proc. pen., precum și ale deciziei în interesul legii nr. XXXIV/2006, instanța va lua act de retragerea contestației.

În ce privește contestația formulată de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. și I.M. se constată că este promovată împotriva unei decizii definitive a instanței de control judiciar, Curtea de Apel Pitești. Contestatorii au invocat faptul că există o cauză de stingere/micșorare a pedepsei, aspect ce se circumscrie prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Instanța reține că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) noul Cod preiau în totalitate pe cele din art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior, motiv pentru care jurisprudența referitoare la acest caz de contestație poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului prev. de art. 598 alin. (1) lit. c). Astfel, potrivit art. 461 lit. c) C. proc.

pen. anterior/art. 598 alin. (1) lit. c) noul Cod, se poate face contestație la executare, atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Textul de lege se referă însă la incidente ce apar pe parcursul executării pedepsei, fără a avea legătură cu fondul cauzei, care la rândul său a constituit obiectul unui proces penal soluționat prin hotărâre rămasă definitivă, deoarece într-o atare situație s-ar aduce atingere principiul autorități de lucru judecat, contestația la executare devenind astfel o nouă cale de atac, care nu este prevăzută de lege cu acest caracter. Contestația la executare este instituția de drept procesual penal prin care se soluționează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale, scopul acesteia fiind înlăturarea efectelor negative ale executării unei hotărâri penale în alte condiții decât cele legale.

Contestatorii I.B., I.C., D.G.N. și I.M. au solicitat instanței, pe calea contestației formulate, reducerea pedepselor având în vedere achitarea prejudiciului și împăcarea lor cu partea civilă. Or, acestea sunt aspecte care vizează de fapt fondul cauzei, împrejurări cunoscute de instanța de control judiciar la momentul pronunțării deciziei nr. 203/A-MF din 9 aprilie 2014, astfel cum rezultă din apărările făcute oral în fața instanței, și nicidecum nu pot face obiectul unei contestații la executare. Mai mult decât atât pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, decizia penală nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, contestată, este definitivă, fiind pronunțată, în materia executării hotărârii de condamnare, de către instanța de control judiciar.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Se constată, așadar, că s-a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru motivele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestațiile la executare formulate de contestatorii I.B., I.C., D.G.N.

și I.M. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2516/1/2014. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației la executare formulată de contestatorul I.A. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2516/1/2014. Respinge, ca inadmisibile, contestațiile la executare formulate de contestatorii I.B., I.C., D.G.N. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2516/1/2014. Obligă contestatorii I.B., I.C., D.G.N. și I.M. la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul I.A., în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2015.