ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 967/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. x/2013 la data de 19.04.2013, reclamantele A. si B. au chemat în judecată pe pârâții Biserica Sf. Vineri Herasca si C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea acestora sa ridice pe cheltuiala proprie, construcțiile provizorii amplasate ilegal pe terenul proprietatea lor, situate in București, str. x. De asemenea, reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata unor daune cominatorii de 100 RON/zi întârziere începând cu pronunțarea hotărârii si pana la ridicarea efectiva a construcțiilor, respectiv, obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, pe ultimii trei ani, evaluată provizoriu în vederea timbrării la suma de 602.156,26 RON (echivalentul a 159.300,6 euro) urmând ca aceasta sa se stabilească ulterior prin expertiza de specialitate.

Prin sentința civilă nr. 12626 din 22.10.2013 Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București invocată de pârâtul C. prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei formulata de reclamante, în contradictoriu cu pârâții Biserica Sf. Vineri Herasca prin reprezentant legal Preot Paroh C. și C., în favoarea Tribunalului București.

La data de 03.12.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă, sub nr. x/2013.

Prin sentința civilă nr. 1396/19.11.2014 Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins cererea formulată de reclamantele A. și D. în contradictoriu cu pârâții Biserica Sf. Vineri Herasca prin reprezentant legal Preot Paroh C. și C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantele A. și D..

Prin decizia civilă nr. 443 A/2016 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a admis apelul declarat de apelantele -reclamante A. și D. împotriva sentinței civile nr. 1396/19.11.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost anulată sentința și s-a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C., arătând că cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nu se încadrează în categoria proceselor exceptate prin alin. (2) al art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind în consecință aplicabilă calea extraordinară de atac a recursului.

Referitor la motivele de nelegalitate, recurentul pârât C. a invocat dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Susține că la momentul judecării apelului nu era îndeplinită procedura de citare cu intimata - pârâtă Biserica Sfânta Vineri Herasca, deoarece în cuprinsul dovezii de citare nu este făcută nicio mențiune cu privire la modul în care agentul procedural a înmânat citația, prin arătarea în concret a modalității utilizate.

Recurentul arată că, începând cu luna noiembrie 2016, urmare a deciziei de pensionare a preotului paroh C., a fost numit un alt preot paroh în cadrul parohiei care deține în patrimoniul spiritual Biserica Sf. Vineri Herasca.

Consideră că reclamantele nu au efectuat niciun demers în baza căruia să obțină informații cu privire la deținătorul construcției (bisericii), astfel încât să poată fi trasă concluzia instanței de apel cu privire la aprecierea că reclamantele au dorit să se judece cu Parohia Biserica Sfânta Vineri Herasca.

Recurentul apreciază că normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel sunt cele cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, referindu-se în concret la prevederile art. 41, art. 169, art. 178 alin. (1) din Statutul BOR.

Prin soluția pronunțată de instanța de apel, aceasta a înțeles și interpretat greșit norma de drept material prin care este reglementată parohia ca persoană juridică de drept privat și, de asemenea, sunt făcute precizări la patrimoniul deținut de aceasta.

De aceea, recurentul consideră că instanța de apel a apreciat, în lipsa oricărei dovezi depusă de către reclamantele intimate, faptul că există o identitate între parohie - ca persoană juridică de drept privat și o biserică, parte a patrimoniului unei parohii.

În opinia recurentului, în mod greșit instanța de apel a apreciat că "așa zisa lipsă a personalității juridice a Bisericii Sf. Vineri Herasca este o chestiune care ține de capacitate procesuală și nu de calitate procesuală și ar fi presupus admiterea excepției lipsei capacității de folosință a respectivei biserici."

Mai arată și faptul că instanța de apel nu a verificat modul în care reclamantele au ținut să respecte prevederile obligatorii ale art. 194 C. proc. civ. referitoare la identificarea părților cu care reclamantele doresc să se judece. Totodată, din niciun înscris existent la dosar nu rezultă că există o Parohie Biserica Sf. Vineri Herasca, care este sediul acestei parohii, faptul că Biserica Sf. Vineri Herasca aparține de această parohie, nominalizată de către instanța de apel, în condițiile în care niciuna dintre părțile din dosar nu face referire la existența unei persoane juridice purtând această denumire.

Intimatele -reclamante A. și D. nu au depus întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 martie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimatele -reclamante A. și D. au depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, achiesând la concluziile acestuia și solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului, reclamantele au solicitat obligarea pârâților la ridicarea pe cheltuiala acestora a construcțiilor provizorii amplasate ilegal pe terenul proprietatea lor, obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii până la ridicarea construcțiilor, precum și obligarea pârâților la contravaloarea lipsei de folosință aferentă ultimilor 3 ani, evaluată provizoriu la suma de 602.456,26 RON.

Astfel, acțiunea pendinte are două capete de cerere principale: obligație de a face - obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor amplasate ilegal care este de competența de soluționare în primă instanță a judecătoriei și pretenții respectiv obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 602.156,26 RON care atrage competența de soluționare a tribunalului.

Obligația de a face este o acțiune neevaluabilă în bani și este supusă numai apelului, iar valoarea obiectului capătului de cerere evaluabil în bani o reprezintă contravaloarea lipsei de folosință în sumă de 602.156,26 RON.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Astfel, hotărârea pronunțată într-o astfel de cauză nu este supusă recursului, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, având în vedere că pentru toate excepțiile enumerate la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., printre care se regăsesc și cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) C. proc. civ. și cele evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, cât și în situația în care legea prevede expres că hotărârea este supusă doar căii de atac a apelului, noua reglementare instituie doar două grade de jurisdicție, fond și apel, cât și faptul că în speță, tribunalul a judecat în fond, iar curtea de apel a soluționat apelul, pentru acțiunea dedusă judecății calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție nu există.

În concluzie, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 443 A/2016 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 443 A/2016 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.